Prospect Escitalopram Teva 10 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12770/2019/01-12 Anexa 2
NR. 12771/2019/01-11
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitalopram Teva 10 mg comprimate filmate
Escitalopram Teva 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
10 mg
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
20 mg
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
10 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe (6,4 mm x 9,25 mm), de culoare albă, cu o linie mediană pe una
dintre fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat în
două doze egale.
20 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe (8 mm x 11,7 mm), de culoare albă, cu o linie mediană pe una
dintre fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat în
două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul
- episoadelor de depresie majoră
- tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie
- tulburărilor de anxietate socială (fobia socială)
- tulburărilor de anxietate generalizată
- tulburărilor obsesiv-compulsive
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa utilizării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului terapeutic.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandată o doză iniţială de 5 mg, urmând ca doza să fie crescută la 10 mg
zilnic. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg zilnic, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni.Tratamentul durează câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 – 4 săptămâni pentru a se obţine
ameliorarea simptomatologiei. În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi ulterior redusă la 5 mg sau
crescută la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp
de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul pe termen lung la cei care au răspuns la
terapie a fost studiat timp de 6 luni şi poate fi luat în considerare pentru fiecare pacient în parte, pentru a
preveni recăderile; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu timiditatea exagerată. Farmacoterapia este indicată numai dacă
tulburările interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este o parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţi
cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv-compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o perioadă suficientă, pentru a
se asigura că nu mai prezintă simptomatologie.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea escitalopram în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram Teva nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.4.).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Se recomandă
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
cr
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu reducere severă a funcţiei hepatice se recomandă precauţie şi o
atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomandată o doză iniţială de 5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul individual,
doza poate fi crescută la 10 mg zilnic (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
escitalopram, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a
reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct.4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea
tratamentului cu doza utilizată anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un
ritm mai lent.
Mod de administrare
Escitalopram Teva se administrează în doză unică zilnică şi poate fi utilizat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumerați la punctul 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei (inhibitori MAO)
este contraindicat din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie,
tremor, hipertermie etc. (vezi pct. 4.5).
Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul
reversibil neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cu prelungire a intervalului QT sau la cei cu sindrom de QT
prelungit congenital.
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute că prelungesc
intervalul QT (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele atenţionări şi precauții.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram Teva nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor. În cadrul studiilor clinice,
la copiii și adolescenții trataţi cu antidepresive s-au observat comportament suicidar (tentativă de suicid şi
idei suicidare) şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie) mai frecvent
decât la cei la care s-a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra
acest tratament pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru observarea apariţiei simptomelor de suicid.
În plus, la copii şi adolescenţi, lipsesc datele privind siguranţa administrării pe termen lung în ceea ce
priveşte creşterea, maturizarea, dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se ameliorează în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mai mică, pentru a reduce probabilitatea de
apariţie a efectul anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă
se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii diagnosticaţi anterior cu
epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar
pacienţii cu epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul cu ISRS
trebuie întrerupt la oricare pacient care intră într-o fază maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie Escitalopram Teva şi care pot fi şi ele asociate cu
risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu
tulburări depresive majore. Din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să
respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo, efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani. Terapia
medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie însoţită
de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de indispoziţie
subiectivă sau nelinişte şi necesitatea permanentă de mişcare, adeseori însoţită de incapacitatea de a sta în
poziţia şezut sau de a sta liniştit. Cel mai probabil, aceasta poate să apară în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
Hiponatremia, probabil determinată de sindromul de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH)
a fost raportată rar în asociere cu utilizarea ISRS şi, în general, s-a remis la întreruperea tratamentului. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi
concomitent cu alte medicamente cunoscute că pot determina hiponatremie.
Hemoragie
Au fost raportate anomalii de sângerare la nivel cutanat, cum sunt echimoze sau purpură, asociate
tratamentului cu ISRS. ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6 și 4.8). Se
recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi cu ISRS, mai ales dacă utilizează concomitent
anticoagulante orale, medicamente cunoscute că influeţează funcţia plachetară [de exemplu, antipsihotice
atipice şi fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic şi medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), ticlopidină şi dipiridamol] şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de
sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Experienţa clinică privind utilizarea ISRS concomitent cu TEC este limitată, motiv pentru care se
recomandă precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul utilizării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt triptanii (inclusiv sumatriptan), opioide ( inclusiv tramadol) şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţii trataţi concomitent cu ISRS şi
medicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie. Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS şi a preparatelor pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
(Hypericum perforatum) poate determina o incidenţă crescută a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă
întreruperea tratamentului este efectuată brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au fost raportate la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi
cu escitalopram şi la 15% din cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere poate depinde de o serie de factori, care includ
durata tratamentului, doza administrată şi frecvenţa de reducere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel
mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări
ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, însă, la unii pacienţi pot fi de
intensitate severă.
De obicei, aceste simptome apar în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi
cazuri foarte rare de astfel de simptome la pacienţii care au omis involuntar o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi se remit, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). În consecinţă, se recomandă ca întreruperea
tratamentului cu Escitalopram Teva să fie efectuată treptat, de-a lungul unei perioade de câteva săptămâni
sau luni, în concordanţă cu necesarul fiecărui pacient (vezi „ Simptome ale sindromului de întrerupere
observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2).
Disfuncție sexuală
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) / inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei
(IRSN) pot determina simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au fost raportate disfuncții sexuale
de lungă durată în care simptomele au continuat în ciuda întreruperii tratamentului cu ISRS / IRSN.
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţie la pacienţii cu boală ischemică coronariană
(vezi pct. 5.3.).
Prelungire a intervalului QT
S-a constatat că administrarea de escitalopram determină prelungirea intervalului QT, un efect dependent
de doza de medicament. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând
torsada vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex
feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace
(vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi 5.1).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocardic acut
recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi,
ca urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilă din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitalopram,
trebuie luată în considerare efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi închis
Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
ducând la midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
Excipient
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
Au fost raportate reacţii adverse grave la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu un inhibitor neselectiv,
ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii la care tratamentul cu un astfel de IMAO a fost
iniţiat la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ISRS (vezi pct 4.3). În unele cazuri, pacienţii au
dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea escitalopramului în asociere cu IMAO neselectivi, ireversibili.
Tratamentul cu escitalopram poate fi iniţiat la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibile. Anterior iniţierii tratamentului cu un IMAO ireversibil, neselectiv trebuie să existe un
interval liber de cel puţin 7 zile, de la întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Inhibitor selectiv reversibil al MAO-A (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, asocierea escitalopramului cu un inhibitor de
MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi se va institui
monitorizarea clinică.
Inhibitor neselectiv reversibil al MAO-A (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor reversibil neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie
administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO-B selectivi, ireversibili (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO-B ireversibil) necesită precauţii, din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi prezintă siguranţă în cazul
administrării concomitente cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între escitalopram
administrat concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect aditiv
al escitalopramului la acţiunea acestor medicamente. Din acest motiv, este contraindicată administrarea
concomitentă de escitalopram cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din
clasele IA şi III, antipsihotice (de exemplu, derivaţi de fenotiazină, pimozidă, haloperidol), antidepresive
triciclice, anumite substanţe antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină
administrată i.v., pentamidină, antimalarice în mod special halofantrină), anumite antihistaminice (de
exemplu, astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice de exemplu opioide (inclusiv tramadol) și
triptani (inclusiv sumatriptan) poate determina sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.4).
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Se recomandă atenţie la utilizarea concomitentă cu alte
medicamente care pot scădea pragul convulsivant [de exemplu antidepresive (triciclice, ISRS),
neuroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), meflochină, bupropionă şi tramadol].
Litiu, triptofan
A fost raportată potenţarea efectelor litiului şi triptofanului în cazul utilizării concomitente cu ISRS,
motiv pentru care adminsitrarea concomitentă cu ISRS a acestor medicamente se va face cu precauţie.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
S-au raportat efecte anticoagulante modificate în cazul administrării concomitente de escitalopram cu
anticoagulante orale. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea
sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de
sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune de natură farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, nu este recomandabil
consumul de alcool etilic în cursul tratamentului cu escitalopram.
Medicamente care induc hipopotasemie/hipomagnezemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a medicamentelor care induc
hipopotasemie/hipomagnezemie, deoarece aceste afecțiuni cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului este mediată, în principal, de CYP2C19. CYP3A4 şi CYP2D6 pot
contribui, de asemenea, într-o mai mică măsură la metabolizare. Metabolizarea metabolitului principal S-
DCT (escitalopram dimetilat) pare a fi parţial catalizată de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei
plasmatice de escitalopram. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu
cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (cum
sunt: omeprazol, esomeprazol, fluconazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram (vezi pct. 4.4).
Efecte ale escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţie la administrarea
concomitentă a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei
enzime şi care au indice terapeutic îngust, de exemplu flecainidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când
este utilizat în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt
metabolizate în principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt
desipiramina, clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona, tioridazina şi
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol a determinat, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3.).
Escitalopram Teva nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar
şi numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în mod special în trimestrul trei de sarcină. În timpul sarcinii, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului. În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de
sarcină, s-au raportat următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
instabilitate a temperaturii, dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie
musculară, accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi
dificultăţi la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de
simptomele de întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau
curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HPPNN). Riscul
observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de
HPPNN la 1000 de sarcini.
Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma
expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Alăptare
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
În consecinţă, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
Fertilitate
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta
calitatea spermei (vezi pct. 5.3).
Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în
intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista sub formă de tabel a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo.
Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi ≤1/100)
Rare (≥1/10 000 şi ≤1/1 000)
Foarte rare (≤1/10 000), sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Rare Reacţii anafilactice
imunitar
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de Frecvente Scădere a apetitului alimentar,
nutriţie creştere a apetitului alimentar,
creştere în greutate
Mai puţin frecvente Scădere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie²
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale,
scădere a libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonaliza-
re, halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Manie, ideaţie suicidară,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări de
somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatizie1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Prelungire a intervalului QT
aritmie ventriculară, incluzând
torsada vârfurilor.
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Sinuzită, căscat
mediastinale Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Creştere a sudoraţiei
ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice, Frecvente Artralgii, mialgii
ale ţesutului conjunctiv şi osos
Tulburări renale şi ale căilor Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
urinare
Tulburări ale aparatului genital Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
şi sânului impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree, hemoragie postpartum3;
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate, febră
locului de administrare Mai puţin frecvente Edeme
1 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS.
2 Cazuri de ideaţie suicidară şi de comportament suicidar au fost raportate pe parcursul tratamentului cu
escitalopram sau la scurt timp după întreruperea tratamentului (a se vedea secţiunea 4.4)
3 Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Prelungire a intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie,
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9, şi 5.1).
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la persoane cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi AT (medicamente antidepresive
triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc nu este cunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro.
Website: www.anm.ro.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare
sau chiar nu au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram
administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alte medicamente,
utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic
(hipokaliemie, hiponatremie).
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenării adecvate
şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsul alosteric al transportatorului serotoninei, cu o
afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii
5-HT , 5-HT , DA D şi D , receptorii adrenergici α -, α -, β, receptorii histaminergici H , receptorii
1A 2 1 2 1 2 1
colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu dublu orb, placebo controlat, care a implicat monitorizare ECG, efectuat la voluntari
sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie Fridericia) a
fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90%: 2,2-6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7
milisecunde (IÎ 90%: 8,6-12,8) în cazul administrării dozei mai mari decât cea terapeutică de30 mg pe zi
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică
Episoade de depresie majoră
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor de depresie majoră în trei
din patru studii de tip dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu
privind profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale
de studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg
sau 20 mg pe zi, au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram
în aceeaşi doză sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest
studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi
20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalopramul în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu proiect similar comparând 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au
răspuns şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopramului 20 mg pe zi a fost demonstrată în a 24-a până în a 76-a
săptămână, într-un studiu randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care au răspuns în cursul
primelor 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi au fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat, dublu-
orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a t ) este de 4 ore după administrarea de
max
doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de
aşteptat să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (V /F) după administrarea orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
dβ
Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub
formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale
metaboliţilor dimetil şi di-dimetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din concentraţia
plasmatică a escitalopramului.
Metabolizarea escitalopramului la metabolitul escitalopram demetil este mediată în principal prin
intermediul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t ) după administrarea de doze repetate este de
1/2β
aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic după administrare orală (Cl ) este de aproximativ 0,6
oral
l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare.
Se consideră că escitalopramul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin
metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în
urină.
Linearitate
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ
1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50 nmol/l (variază
între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
Vârstnici (> 65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare faţă de voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori
cr
mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate
concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obsrvate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la
escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai
degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse
în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram a fost numai de 3-4 ori mai mari decât
valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6-7
ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţa exagerată asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducere a fluxului
coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente cu caracter cationic amfifilic. Nu se ştie
dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan au fost observate efecte embriotoxice
(reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osificării) la expuneri (exprimate prin ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor
congenitale. Un studiu efectuat pre-natal şi post-natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei
de alăptare pentru expuneri (exprimate prin ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată că citalopramul induce o reducere a fertilităţii şi a
numărului de sarcini, reducere a numărului de nidaţii şi anomalii ale spermatozoizilor la expuneri care
depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice la om.
Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Talc
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Blister din PVC-PVDC/Al
A nu se păstra la temperaturi peste 25C.
Flacon din plastic (polietilenă)
A nu se păstra la temperaturi peste 30C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutii cu blistere din PVC-PVDC/Al cu 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100 și 200 comprimate filmate
Cutii cu flacoane din plastic (polietilenă)
10 mg
100 și 200 comprimate filmate
20 mg
100 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6. Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Teva B.V.
Swensweg 5, 2031 GA Haarlem, Țările de Jos
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12770/2019/01-12
12771/2019/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2024