Prospect EPLOHART 25 mg comprimate filmate
Producator: STADA Hemofarm SRL
Clasa ATC: diuretice, antagonişti ai aldosteronului, codul ATC: C03DA04.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.9288/2016/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
NR.9289/2016/01-02-03-04-05-06
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EPLOHART 25 mg comprimate filmate
EPLOHART 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine eplerenonă 25 mg
Fiecare comprimat filmat conţine eplerenonă 50 mg
Excipienţi cu efect cunoscut:
EPLOHART 25 mg comprimate filmate: Un comprimat filmat conţine lactoză 35,08 mg (sub formă de
monohidrat) (vezi pct 4.4).
EPLOHART 50 mg comprimate filmate: Un comprimat filmat conţine lactoză 70,16 mg (sub formă de
monohidrat) ( vezi pct 4.4)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
EPLOHART 25 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, cu diametrul de 7 mm,
biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate pe o faţă cu „CG3” şi netede pe cealaltă faţă.
EPLOHART 50 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, cu diametrul de 7 mm, biconvexe,
de culoare albă sau aproape albă, marcate pe o faţă cu „CG4” şi netede pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Eplerenona este indicată:
• În asociere cu tratamentul standard inclusiv beta-blocante, pentru scăderea riscului mortalităţii
şi morbidităţii cardiovasculare (CV) la pacienţii cu boală stabilizată, cu disfuncţie ventriculară
stângă (FEVS ≤ 40 %) şi manifestări clinice evidente de insuficienţă cardiacă după un infarct
miocardic recent (IM).
• în asociere cu tratamentul standard optim pentru scăderea riscului mortalităţii şi morbidităţii
cardiovasculare la pacienţi adulţi cu insuficienţă cardiacă (cronică) clasa II NYHA şi
disfuncţie ventriculară stângă (FEVS ≤ 30%) (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru schema de tratament individualizată, sunt disponibile concentraţiile de 25 mg şi 50 mg. Doza
maximă admisă este 50 mg pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic: Doza de întreţinere recomandată este de
50 mg eplerenonă pe zi, administrată o dată pe zi (OZ). Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg
eplerenonă o dată pe zi, doza ajustându-se treptat, de preferat în decurs de 4 săptămâni, în funcţie de
concentraţia potasiului seric (vezi Tabelul 1). Tratamentul cu eplerenonă se începe de obicei după 3-14
zile de la apariţia infarctului miocardic acut.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă (cronică) clasa II NYHA :
La pacienţi cu insuficienţă cardiacă cronica clasa II NYHA , tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 25
mg o dată pe zi, doza crescându-se treptat, de preferat în decurs de 4 săptămâni, până la doza ţintă de
50 mg eplerenonă o dată pe zi, în funcţie de nivelul kaliemiei (vezi Tabelul 1 şi pct. 4.4).
La pacienţii cu concentraţia potasiului seric >5,0 mmol/l nu trebuie iniţiat tratamentul cu eplerenonă
(vezi pct. 4.3).
Concentraţia potasiului seric trebuie determinată înainte de iniţierea tratamentului cu eplerenonă, în
cursul primei săptămâni de tratament şi la o lună de la iniţierea tratamentului sau la ajustarea dozei.
Ulterior, concentraţia potasiului seric trebuie determinată periodic ori de câte ori se consideră necesar.
După iniţierea tratamentului, doza de eplerenonă se ajustează în funcţie de concentraţia potasiului seric,
conform Tabelului 1.
Tabelul 1: Ajustarea dozei după iniţierea tratamentului
Potasiu seric (mmol/l) Acţiune Ajustare a dozei
< 5,0 Creştere de la 25 mg ODZ* la 25 mg OZ
de la 25 mg OZ la 50 mg OZ
5,0 – 5,4 Menţinere Nu se ajustează doza
5,5 – 5,9 Scădere de la 50 mg OZ la 25 mg OZ de
la 25 mg OZ la 25 mg ODZ*
de la 25 mg ODZ* până la
întrerupere
≥ 6,0 Întrerupere Nu este cazul
* ODZ: O dată la două zile
După întreruperea administrării de eplerenonă ca urmare a potasemiei ≥ 6,0 mmol/l, tratamentul poate
fi reluat cu o doză de 25 mg eplerenonă o dată la două zile, atunci când potasemia scade sub 5,0
mmol/l.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea eplerenonei la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Datele disponibile în
prezent sunt descrise la punctele 5.1 şi 5.2.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Din cauza declinului funcţiei renale o
dată cu vârsta, riscul de hiperpotasemie este crescut la pacienţii vârstnici. Acest risc poate fi crescut şi
mai mult în condiţiile în care este asociată o altă afecţiune care duce la creşterea expunerii sistemice, în
special o insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Se recomandă monitorizarea periodică a
potasemiei (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Se recomandă
monitorizarea periodică a potasemiei şi ajustarea dozelor conform Tabelului 1.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei 30-60 ml/min), tratamentul
trebuie iniţiat cu 25 mg o dată la 2 zile, iar doza trebuie ajustată în funcţie de nivelul kaliemiei (vezi
Tabelul 1). Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei (vezi pct. 4.4)
Nu există experienţă la pacienţi cu insuficienţă cardiacă post IM cu clearance al creatininei <50
ml/min. La aceşti pacienţi eplerenona trebuie utilizată cu precauţie.
Doze mai mari de 25 mg pe zi nu au fost studiate la pacienţi cu clearance al creatininei <50 ml/min.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3)
este contraindicată. Eplerenona nu este dializabilă.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Ca urmare a creşterii expunerii sistemice la eplerenonă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până
la moderată, se recomandă monitorizarea frecventă şi periodică a potasemiei la aceşti pacienţi, mai ales
la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Tratament concomitent
În cazul tratamentului concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară până la moderată, de
exemplu amiodaronă, diltiazem şi verapamil, se poate începe cu o doză de 25 mg eplerenonă OZ. Doza
nu trebuie să depăşească 25 mg OZ (vezi pct. 4.5). Eplerenona poate fi administrată cu sau fără
alimente (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
• Pacienţi care în momentul iniţierii tratamentului prezintă o potasemie >5,0 mmol/l
• Pacienţi cu insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe) < 30
ml/min/1,73 m2).
• Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C conform scorului Child-Pugh )
• Pacienţi aflaţi în tratament cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori puternici ai
CYP3A4 (de exemplu itraconazol, ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, claritromicină, telitromicină
şi nefazodonă) (vezi pct. 4.5).
• Asocierea eplerenonei cu un inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei (IECA) plus un
blocant al receptorului de angiotensină (BRA).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hiperpotasemia: în concordanţă cu mecanismul său de acţiune, hiperpotasemia se poate manifesta în
tratamentul cu eplerenonă. Concentraţia potasiului seric trebuie monitorizată la toţi pacienţii în
momentul iniţierii tratamentului şi la modificarea dozei. Ulterior, se recomandă monitorizarea periodică
în special a pacienţilor cu risc de apariţie a hiperpotasemiei, cum sunt pacienţii (vârstnici) cu
insuficienţă renală (vezi pct. 4.2) şi pacienţii cu diabet zaharat. După iniţierea tratamentului cu
eplerenonă nu este recomandată utilizarea suplimentelor cu potasiu din cauza creşterii riscului de
hiperpotasemie. Scăderea dozei de eplerenonă duce la scăderea concentraţiei potasiului seric. Într-un
studiu, s-a demonstrat că administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu eplerenonă compensează
creşterea concentraţiei potasiului seric.
Riscul de hiperkaliemiei poate creşte atunci când eplerenona este utilizată în asociere cu un inhibitor al
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi/sau un blocant al receptorului de angiotensină (BRA).
Asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi un blocant al receptorului
de angiotensină (BRA) cu eplerenonă nu trebuie realizată (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Insuficienţa renală: la pacienţii cu insuficienţă renală potasemia trebuie monitorizată periodic, inclusiv
la cei cu microalbuminurie diabetică. Riscul de hiperpotasemie creşte o dată cu afectarea funcţiei
renale. Deşi datele din Studiul privind Eficacitatea Eplerenonei în Insuficienţa Cardiacă Acută şi
Supravieţuirea Post-Infarct Miocardic EPHESUS referitoare la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi
microalbuminurie sunt limitate, la acest număr mic de pacienţi s-a observat creşterea incidenţei
hiperpotasemiei. De aceea, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu prudenţă. Eplerenona nu se elimină prin
hemodializă.
Insuficienţa hepatică: la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh clasa A
şi B) nu s-au observat creşteri ale potasiului seric peste 5,5 mmol/l. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale electroliţilor. Nu a
fost evaluată utilizarea eplerenonei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi de aceea administrarea
la aceşti pacienţi este contraindicată (vezi pct. 4.2 și pct. 4.3). Inductori ai CYP3A4: Nu este
recomandată administrarea concomitentă de eplerenonă şi inductori puternici ai CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Litiul, ciclosporina, tacrolimus: trebuie evitată utilizarea acestor medicamente în timpul tratamentului
cu eplerenonă (vezi pct. 4.5).
Excipienţi
Lactoza: Comprimatele conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Diuretice care economisesc potasiu şi suplimente cu potasiu: din cauza riscului crescut de
hiperpotasemie, eplerenona nu trebuie administrată pacienţilor aflaţi în tratament cu diuretice care
economisesc potasiu sau cu suplimente cu potasiu (vezi pct. 4.3). Diureticele care economisesc potasiu
pot potenţa efectul medicamentelor antihipertensive şi a altor diuretice.
Inhibitori ECA, BRA: Riscul de hiperkaliemie poate creşte atunci când eplerenona este utilizată în
asociere cu un IECA şi/sau un BRA. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi a funcţiei
renale, în special la pacienţii cu risc de afectare a funcţiei renale, de exemplu la vârstnici. Tripla
asociere a unui inhibitor IECA şi un BRA cu eplerenonă nu trebuie utilizată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Litiu: nu au fost efectuate studii de interacţiune între eplerenonă şi litiu. Totuşi, toxicitatea indusă de
litiu a fost raportată la pacienţii trataţi cu litiu concomitent cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (IECA) (vezi pct. 4.4). Trebuie evitată administrarea concomitentă de
eplerenonă şi litiu. Totuşi, dacă acest lucru este necesar, concentraţia plasmatică de litiu trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină, tacrolimus: Ciclosporina şi tacrolimusul pot determina insuficienţă renală crescând riscul
hiperpotasemiei. Trebuie evitată administrarea concomitentă de eplerenonă şi ciclosporină sau
tacrolimus. Totuşi, dacă este necesară administrarea de ciclosporină sau tacrolimus în timpul
tratamentului cu eplerenonă, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei potasiului seric şi a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):
Insuficiența renală acută poate apărea la pacienții cu risc (subiecți vârstnici, deshidratați, care utilizează
diuretice, cu funcție renală afectată) din cauza filtrării glomerulare scăzute (inhibarea prostaglandinelor
vasodilatatoare din cauza antiinflamatoarelor nesteroidiene). Aceste efecte sunt în general reversibile.
Mai mult, poate exista o reducere a efectului antihipertensiv. Hidratați pacientul și monitorizați funcția
renală la începutul tratamentului și în mod regulat în timpul asocierii (vezi pct. 4.2 și 4.4).
Trimetoprim: administrarea concomitentă de eplerenonă şi trimetroprim creşte riscul hiperpotasemiei.
Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei potasiului seric, în special la pacienţii cu
disfuncţie renală şi la vârstnici.
Alfa-1 blocante (de exemplu prazosin, alfuzosină): în cazul în care alfa-1 blocantele sunt administrate
concomitent cu eplerenona, există riscul creşterii efectului hipotensiv şi/sau al hipotensiunii arteriale
ortostatice. Se recomandă monitorizarea clinică a hipotensiunii arteriale ortostatice în cazul
administrării concomitente cu alfa-1 blocante.
Antidepresive triciclice, neuroleptice, amifostină, baclofen: administrarea concomitentă a acestor
medicamente cu eplerenona poate creşte efectul antihipertensiv şi riscul hipotensiunii arteriale
ortostatice.
Glucocorticoizi, tetracosactidă: Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenona pot,
eventual, diminua efectele antihipertensive (retenţie hidro-salină).
Interacţiuni farmacocinetice
Studiile in vitro au arătat că eplerenona nu este un inhibitor al izoenzimelor CYP1A2, CYP2C19,
CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4. Eplerenona nu este un substrat sau un inhibitor al glicoproteinei P.
Digoxină:
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a digoxinei creşte cu 16%
(IC90%: 4% – 30%) atunci când digoxina este administrată concomitent cu eplerenona Se recomandă
prudenţă atunci când doza de digoxină este aproape de valoarea superioară a intervalului terapeutic.
Warfarină:
Nu s-au semnalat interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic cu warfarina. Se recomandă
prudenţă atunci când doza de warfarină este aproape de valoarea superioară a intervalului terapeutic.
Substraturi CYP3A4: rezultatele studiilor farmacocinetice cu substraturi-probă pentru CYP3A4, de
exemplu midazolam şi cisapridă, nu au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice semnificative când
aceste medicamente au fost administrate concomitent cu eplerenona.
Inhibitori ai CYP3A4:
- Inhibitori puternici ai CYP3A4: în cazul în care eplerenona este administrată concomitent cu
medicamente care inhibă enzima CYP3A4, pot să apară interacţiuni farmacocinetice semnificative. Un
inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazol 200 mg de două ori pe zi) determină o creştere de până la
441% a ASC a eplerenonei (vezi pct. 4.3). Este contraindicată administrarea concomitentă de
eplerenonă şi inhibitori puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul,
nelfinavirul, claritromicina, telitromicina şi nefazodona (vezi pct. 4.3).
- Inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară până la moderată:
Administrarea concomitentă de eplerenonă şi eritromicină, saquinavir, amiodaronă, diltiazem,
verapamil şi fluconazol implică interacţiuni farmacocinetice semnificative care determină creşterea
ASC de la 98% până la 187%. De aceea, în cazul administrării concomitente de eplerenonă şi inhibitori
ai CYP3A4 cu acţiune uşoară sau moderată, doza zilnică de eplerenonă nu trebuie să depăşească 25 mg
(vezi pct. 4.2).
Inductori ai CYP3A4:
Administrarea concomitentă de sunătoare (un puternic inductor al CYP3A4) şi eplerenonă determină
scăderea cu 30% a ASC a eplerenonei. O scădere mai pronunţată a ASC a eplerenonei poate să apară în
cazul inductorilor CYP3A4 cu acţiune puternică, cum este rifampicina. Nu este recomandată
administrarea concomitentă de eplerenonă şi inductori puternici ai CYP3A4 (rifampicină,
carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, sunătoare) ca urmare a riscului scăderii eficacităţii eplerenonei
(vezi pct. 4.4).
Antiacide:
Rezultatele unui studiu clinic de farmacocinetică nu au indicat interacţiuni semnificative atunci când
antiacidele sunt administrate concomitent cu eplerenona.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Nu există date adecvate privind utilizarea eplerenonei la gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat
efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, naşterii sau dezvoltării
post-natale (vezi pct. 5.3). Se recomandă prudenţă atunci când medicamentul este prescris la gravide.
Alăptarea:
Nu se cunoaşte dacă eplerenona se excretă în laptele matern după administrarea orală. Totuşi, date
preclinice arată că eplerenona şi/sau metaboliţii săi sunt prezenţi în laptele şobolanilor, dar puii de
şobolan expuşi astfel la eplerenonă s-au dezvoltat normal. Deoarece riscul reacţiilor adverse la copiii
alăptaţi nu a fost evaluat, trebuie luată o decizie pentru întreruperea fie a alăptării, fie a administrării de
eplerenonă, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea:
Nu există date disponibile la om referitoare la fertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele eplerenonei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Eplerenona nu determină somnolenţă sau modificări ale funcţiei cognitive, dar atunci când
se conduc vehicule sau se manevrează utilaje, trebuie avut în vedere că în timpul tratamentului pot să
apară ameţeli.
4.8 Reacţii adverse
În 2 studii clinice (EPHESUS) și Studiul privind Spitalizarea şi Supravieţuirea la Pacienţi cu
Insuficienţă Cardiacă şi Simptome Uşoare [EMPHASIS-HF]), incidenţa globală a reacţiilor adverse
raportate pentru eplerenonă a fost asemănătoare cu cea pentru placebo.
Evenimentele adverse menţionate mai jos sunt cele suspectate a avea relaţie de cauzalitate cu
tratamentul şi în exces faţă de placebo, sau sunt grave şi semnificativ în exces faţă de placebo, sau au
fost observate după punerea pe piaţă a medicamentului. Evenimentele adverse sunt prezentate în funcţie
de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi după frecvenţa lor absolută. conform următoarelor
categorii .
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente(≥1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi<1>
Rare (≥1/10000 şi <1>
Foarte rare ((<1>
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Baza de date MedDRA pe aparate, sisteme şi Reacţie adversă
oInrgfeacnţei i şi infestări
Mai puţin frecvente infecţie pielonefrită, faringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente euzinofilie
Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente hipotiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente hiperkaliemie (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4)
Mai puţin frecvente hiponatremie, deshidratare, hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie
Tulburări psihice
Frecvente insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente ameţeli, sincopă
Mai puţin frecvente cefalee, hipoestezie
Tulburări cardiace
Frecvente insuficienţă ventriculară stângă, fibrilaţie atrială,
Mai puţin frecvente tahicardie
Tulburări vasculare
Frecvente hipotensiune arterială
Mai puţin frecvente tromboză arterială a membrelor, hipotensiune
ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente tuse
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente diaree, greaţă, constipaţie vărsături,
Mai puţin frecvente flatulenţă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Mai puţin frecvente hipersudoraţie angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Frecvente spasme musculare, dorsalgii
Mai puţin frecvente dureri musculo-scheletice
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente insuficienţă renală (vezi pct. 4.4 şi 4.5)
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente colecistită
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Frecvente astenie,
Mai puţin frecvente stare de disconfort general
Investigaţii diagnostice
Frecvente valori crescute ale ureei sanguine valori crescute ale
Mai puţin frecvente creatininei sanguine, expresia scăzută a receptorului
factorului de creştere epidermal, valori crescute ale
glicemiei
În studiul EPHESUS, din punct de vedere numeric, au fost înregistrate mai multe cazuri de accidente
vasculare cerebrale în grupul pacienţilor vârstnici (>75 ani). Totuşi, nu s-a înregistrat o diferenţă
semnificativă din punct de vedere statistic între accidentele vasculare cerebrale la grupele tratate cu
eplerenonă (30) faţă de cele tratate cu placebo (22). În studiul EMPHASIS-HF, la pacienţii foarte
vârstnici (≥ 75 ani) au fost înregistrate 9 de cazuri de atac vascular în grupul de tratament cu
eplerenonă şi 8 în grupul placebo.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de evenimente adverse asociate supradozajului cu eplerenonă la om. Se
apreciază că hipotensiunea arterială şi hiperpotasemia sunt manifestările cele mai probabile în caz de
supradozaj la om. Eplerenona nu poate fi eliminată prin hemodializă. S-a demonstrat că eplerenona se
leagă extrem de puternic de cărbunele activ. În cazul în care apare hipotensiune arterială simptomatică
se impune un tratament de susţinere adecvat. În cazul în care apare hiperpotasemie se impune
tratamentul standard.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacologice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice, antagonişti ai aldosteronului, codul ATC: C03DA04.
Mecanism de acţiune
Eplerenona manifestă o selectivitate relativă în legarea de receptorii umani recombinanţi pentru
mineralocorticoizi, comparativ cu legarea de receptorii umani recombinanţi pentru glucocorticoizi,
progesteron şi androgeni. Eplerenona blochează legarea aldosteronului, un hormon cheie în sistemul
renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), care este implicat în reglarea tensiunii arteriale şi în
fiziopatologia bolii cardiovasculare.
Efecte farmacodinamice
S-a demonstrat că eplerenona determină creşterea susţinută a concentraţiei plasmatice de renină şi
aldosteron, în concordanţă cu inhibarea feed-back-ului negativ reglator al aldosteronului asupra
secreţiei de renină. Rezultă creşterea activităţii reninei plasmatice şi a concentraţiei plasmatice de
aldosteron, dar care nu depăşesc efectele determinate de eplerenonă.
Studiile referitoare la dozele în insuficienţa cardiacă cronică (clasificare NYHA stadiul II-IV), au arătat
că adăugarea de eplerenonă la tratamentul standard a dus la o creştere previzibilă a concentraţiei
plasmatice de aldosteron în funcţie de doza de eplerenonă. Similar, în substudiul cardio-renal din
EPHESUS tratamentul cu eplerenonă a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice
de aldosteron. Aceste rezultate confirmă blocarea receptorilor pentru mineralocorticoizi la aceste grupe
de pacienţi.
Tratamentul cu eplerenonă a făcut obiectul studiului (EPHESUS). EPHESUS este un studiu dublu-orb,
controlat placebo, cu o durată de 3 ani, în care a fost inclus un număr de 6632 pacienţi cu (IM) acut,
disfuncţie ventriculară stângă (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng ≤40%) şi semne clinice de
insuficienţă cardiacă. În decurs de 3-14 zile (valoarea medie: 7 zile) după IM acut, pacienţii au utilizat,
pe lângă tratamentul standard, eplerenonă sau placebo într-o doză iniţială de 25 mg o dată pe zi, doză
care a fost crescută până la doza ţintă de 50 mg o dată pe zi după 4 săptămâni, în condiţiile menţinerii
concentraţiei potasiului seric <5,0 mmol/l. În timpul studiului, pacienţii au utilizat tratamentul standard
care include acid acetilsalicilic (92%), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (90%), beta-
blocante (83%), nitraţi (72%), diuretice de ansă (66%) sau inhibitori de HMG CoA reductază (60%).
În studiul EPHESUS obiectivele finale co-principale au fost, pe de o parte, investigarea mortalităţii de
orice cauză şi, pe de altă parte, obiectivul final combinat a fost investigarea deceselor şi a internărilor
cu cauză cardiovasculară; 14,4% din pacienţii care au utilizat eplerenonă şi 16,7% din cei care au
utilizat placebo au decedat din orice cauză, iar 26,7% din pacienţii care au utilizat eplerenonă şi 30,0%
din cei care au utilizat placebo au decedat sau au fost spitalizaţi din cauze cardiovasculare. Astfel, în
studiul EPHESUS, eplerenona a scăzut riscul deceselor din orice cauză cu 15% (RR: 0,85; IÎ 95%:
0,75 – 0,96; p=0,008) comparativ cu placebo, în primul rând prin scăderea mortalităţii cardiovasculare.
Riscul deceselor şi spitalizărilor cu cauză cardiovasculară a scăzut cu 13% în cazul tratamentului cu
eplerenonă (RR: 0,87; IÎ 95%: 0,79 – 0,95; p=0,002). Scăderea riscului absolut pentru obiectivele
mortalităţii din orice cauză şi pentru decesele şi spitalizările cu cauză cardiovasculară a fost de 2,3%
respectiv 3,3%. Eficacitatea clinică a fost demonstrată mai ales atunci când eplerenona a fost
administrată la pacienţii cu vârsta sub 75 ani. Beneficiile terapeutice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani
sunt incerte. Conform clasificării funcţionale NYHA, au rezultat ameliorări sau stabilizări ale bolii în
proporţie semnificativ mai mare pentru pacienţii trataţi cu eplerenonă faţă de cei care au utilizat
placebo. Incidenţa hiperpotasemiei a fost de 3,4% în grupul cu eplerenonă faţă de 2% pentru grupul cu
placebo (p<0,001). Incidenţa hipopotasemiei a fost de 0,5% pentru grupul cu eplerenonă faţă de 1,5%
pentru grupul cu placebo (p<0,001).
În cadrul studiilor farmacocinetice, la un număr de 147 subiecţi normali evaluaţi electrocardiografic,
eplerenona nu a afectat semnificativ ritmul cardiac, durata complexului QRS sau a intervalului PR sau
QT.
În studiul EMPHASIS-HF (Studiu privind Spitalizarea şi Supravieţuirea la Pacienţi cu Insuficienţă
Cardiacă şi Simptome Uşoare), efectul eplerenonei asociat terapiei standard a fost investigat pe baze
rezultatelor clinice de la pacienţi cu insuficienţă cardiacă sistolică şi simptome uşoare (clasa
funcţională II NYHA ).
Pacienţii au fost incluşi în studiu dacă aveau vârsta de cel puţin 55 de ani (FEVS) 30% sau FEVS
35%, adiţional faţă de durata intervalului QRS> 130 msec şi fie au avuseseră o spitalizare de natură
cardiovasculară cu 6 luni înainte de includerea în studiu fie au avut o concentraţie plasmatică a
peptidei natriuretice de tip B (BNP) de cel puţin 250 pg/ml sau o concentraţie plasmatică a peptidul N-
terminal – pro-BNP de cel puţin 500 pg/ml la bărbaţi (750 pg/ml la femei). Eplerenona a fost iniţiată
cu o doză de 25 mg o dată pe zi şi a fost crescută după 4 săptămâni la 50 mg o dată pe zi dacă valoarea
kaliemiei a fost < 5,0 mmol/l. În mod alternativ, dacă valoarea RFG estimată a fost 30-49 ml/min/1,73
m2 , tratamentul cu eplerenonă a fost început cu 25 mg o dată la 2 zile şi apoi crescut la 25 mg o dată
pe zi.
În total, 2737 de pacienţi au fost randomizaţi (dublu-orb) să primească eplerenonă sau placebo
incluzând terapia la momentul iniţial constând în diuretice (85%), inhibitori ECA (78%), blocante ale
receptorului de angiotensină II (19%), beta-blocante (87%), anti- thrombotice (88%), hipolipemiante
(63%) şi glicozide digitalice (27%). FEVS medie a fost ~26% şi durata media a intervalului QRS a fost
~122 msec. Majoritatea pacienţilor (83,4%) fuseseră anterior spitalizaţi datorită unor cauze
cardiovasculare până în 6 luni înainte de randomizare, aproximativ 50% dintre aceştia datorită
insuficienţei cardiace. Aproximativ 20% dintre pacienţi aveau defibrilatoare implantabile sau urmau
terapie de resincronizare cardiacă.
Criteriul final principal, deces din cauze cardiovasculare sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă, a
fost atins la 249 de pacienţi (18,3%) în grupul de tratament cu eplerenonă şi 356 de pacienţi (25.9%) în
grupul placebo (RR = 0,63, IÎ 95%, 0,54-0,74; p<0.001). Efectul eplerenonei asupra criteriilor finale
principale a fost consistent în toate subgrupurile prespecificate.
Criteriul final secundar, mortalitate de orice cauză, a fost atins la 171 de pacienţi (12,5%) în grupul de
tratament cu eplerenonă şi la 213 pacienţi (15,5%) în grupul placebo (RR = 0,76, IÎ 95%, 0,62-0,93;
p=0.008). A fost raportat deces din cauze cardiovasculare la 147 de pacienţi (10,8%) în grupul de
tratament cu eplerenonă şi 185 de pacienţi (13,5%) în grupul placebo (RR = 0,76, IÎ 95%, 0,61-0,94;
p=0.01).
În timpul studiului, s-a raportat hiperkaliemie (valoarea potasiului seric > 5.5 mmol/L) la 158 de
pacienţi (11,8%) în grupul de tratament cu eplerenonă şi la 96 de pacienţi (7,2%) în grupul placebo (p
< 0,001).
Hipokaliemia, definită prin valori ale potasiului seric < 4.0 mmol/L, a fost statistic mai mică în cazul
eplerenonei faţă de placebo (38,9% în cazul eplerenonei în comparaţie cu 48,4% pentru placebo,
p<0,0001).
Copii şi adolescenţi:
Eplerenona nu a fost studiată la pacienţii copii şi adolescenţi cu insuficienţă cardiacă. Într-un studiu de
10 săptămâni efectuat la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială (cu vârsta cuprinsă între 4 şi 17
ani, n=304), administrarea eplerenonei în doze (de la 25 mg până la 100 mg pe zi) care au determinat o
expunere similară cu cea la adulţi nu a determinat scăderea eficace a tensiunii arteriale. În acest studiu
şi într-un studiu de siguranţă efectuat la copii şi adolescenţi, cu o durată de 1 an, pe 149 de pacienţi,
profilul de siguranţă a fost similar cu cel la adulţi. Eplerenona nu a fost studiată la pacienţi hipertensivi
cu vârsta sub 4 ani deoarece studiul pe copii şi adolescenţi cu vârste mai mari a dovedit ineficacitate
(vezi pct. 4.2).
Nu au fost studiate eventualele efecte (pe termen lung) asupra nivelului hormonal la copii şi
adolescenţi.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Biodisponibilitatea absolută a eplerenonei este de 69% ca urmare a administrării a 100 mg pe cale
orală. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 1,5 până la 2 ore de la administrare.
Atât concentraţia plasmatică maximă (C ), cât şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
max
de timp (ASC) sunt direct proporţionale cu doza în cazul dozelor cuprinse în intervalul 10-100 mg şi
mai puţin proporţionale la doze peste 100 mg.
Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 2 zile. Absorbţia nu este influenţată de
consumul de alimente.
Distribuție
Eplerenona se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%, cu predilecţie de
glicoproteinele acide alfa 1. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru plasmatic este estimat
a fi 42-90 L. Eplerenona nu se leagă preferenţial de hematii.
Metabolizare:
Metabolizarea eplerenonei este mediată în primul rând de CYP3A4. Nu au fost identificaţi produşi
activi de metabolizare ai eplerenonei în plasma umană.
Eliminare
Mai puţin de 5% din doza de eplerenonă se regăseşte în urină şi materiile fecale sub formă
nemodificată. După o doză unică orală marcată radioactiv, aproximativ 32% din doză a fost eliminată
în materiile fecale şi aproximativ 67% în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
eplerenonei este de aproximativ 3-6 ore. Clearance-ul plasmatic aparent este de aproximativ 10 l/h.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă, sex şi rasă
Farmacocinetica eplerenonei la o doză de 100 mg administrată o dată pe zi a fost investigată la
vârstnici (≥65 ani), la ambele sexe, precum şi la persoane de culoare. Nu au existat diferenţe
semnificative ale farmacocineticii eplerenonei între femei şi bărbaţi. La starea de echilibru la subiecţii
vârstnici s-au înregistrat creşteri ale C (22%) şi ASC (45%) comparativ cu subiecţii mai tineri (18 –
max
45 ani). De asemenea, la starea de echilibru, C , respectiv ASC au fost cu 19%, respectiv cu 26% mai
max
mici la populaţia de culoare. (vezi pct. 4.2.)
Copii şi adolescenţi
Un model farmacocinetic populaţional în funcţie de concentraţie pentru eplerenonă, realizat în urma a
două studii la 51 de pacienţi hipertensivi copii şi adolescenţi, a determinat faptul că greutatea
pacientului are un efect semnificativ statistic asupra volumului de distribuţie al eplerenonei, dar nu şi
asupra clearance-ului acesteia. Se estimează că volumul de distribuţie al eplerenonei şi expunerea
maximă la un copil sau adolescent cu greutate corporală mai mare sunt similare cu cele de la un adult
cu greutate corporală echivalentă; la un pacient cu greutatea corporală mai mică, de 45 kg, volumul de
distribuţie este cu aproximativ 40% mai mic şi se estimează că expunerea maximă este mai mare decât
cea la un adult tipic. La copii şi adolescenţi, tratamentul cu eplerenonă a fost iniţiat cu 25 mg o dată pe
zi şi crescut la 25 mg de două ori pe zi după 2 săptămâni şi în cele din urmă la 50 mg de două ori pe zi,
dacă a fost clinic necesar. La aceste doze, cele mai mari concentraţii de eplerenonă observate la copii şi
adolescenţi nu au fost cu mult mai mari decât cele de la adulţi la care tratamentul se iniţiază cu 50 mg
o dată pe zi.
Insuficienţă renală: farmacocinetica eplerenonei a fost evaluată la pacienţi cu diferite grade de
insuficienţă renală şi la pacienţi ce efectueză şedinţe de hemodializă. Comparativ cu grupul de control,
ASC în starea de echilibru plasmatic şi C au crescut cu 38%, respectiv cu 24% la pacienţii cu
max
insuficienţă renală severă şi a scăzut cu 26%, respectiv cu 3% la pacienţii ce au efectuat hemodializă.
Nu s-a observat nicio corelaţie între clearance-ul plasmatic al eplerenonei şi clearance-ul creatininei.
Eplerenona nu este eliminată prin hemodializă (vezi pct. 4.4.).
Insuficienţă hepatică: farmacocinetica unei doze de 400 mg de eplerenonă a fost investigată la pacienţi
cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh, clasa B) şi comparată cu cea de la subiecţii normali.
C şi ASC în starea de echilibru au crescut cu 3,6%, respectiv cu 42% (vezi pct. 4.2). Deoarece nu s-a
max
investigat utilizarea eplerenonei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, este contraindicată
administrarea de eplerenonă la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă cardiacă: farmacocinetica unei doze de 50 mg eplerenonă a fost evaluată la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă (clasificare NYHA stadiul II-IV). Comparativ cu subiecţii sănătoşi, în
concordanţă cu vârsta, greutatea şi sexul, ASC şi C la starea de echilibru la pacienţii cu insuficienţă
max
cardiacă au fost cu 38%, respectiv cu 30% mai mari. În concordanţă cu aceste rezultate, analiza
populaţională a farmacocineticii eplerenonei pe un subgrup de pacienţi în cadrul studiului EPHESUS a
arătat că, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, clearance-ul eplerenonei a fost similar cu cel al
subiecţilor vârstnici sănătoşi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile nonclinice de siguranţă farmacologică, genotoxicitate, potenţial cancerigen şi toxicitate asupra
funcţiei de reproducere nu relevă riscuri speciale la om. În cadrul studiilor de toxicitate după doze
repetate la şobolan şi la câine, s-a observat atrofie de prostată la concentraţii de expunere uşor
superioare celor din cazul expunerii clinice. Modificările înregistrate la nivelul prostatei nu au fost
asociate cu consecinţe funcţionale adverse. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 LISTA EXCIPIENŢILOR
Nucleul comprimatului:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină (tip 101)
Croscarmeloză sodică
Hipromeloză (tip 2910)
Celuloză microcristalină (tip 102)
Laurilsulfat de sodiu
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul comprimatului:
Lactoză monohidrat
Hipromeloză 15 cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 4000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EPLOHART comprimate filmate este ambalat în blistere din PVC/Al. Blisterele sunt ambalate în cutii
cu prospect inclus în fiecare cutie.
Mărimile de ambalaj: 10, 20, 30, 50, 90, 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Instrucţiuni speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
STADA Hemofarm SRL
Calea Torontalului Km 6-PITT
300633 Timișoara
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9288/2016/01-06
9289/2016/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
Reînnoire autorizație: Septembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2023