Prospect ENTERIUM 2 mg capsule
Producator: Sanience S.R.L.
Clasa ATC: inhibitori ai peristaltismului, antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13265/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ENTERIUM 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conţine lactoză monohidrat 196 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu capac de culoare albastru-opac şi corp de culoare verde-opac, conţinând o pulbere de
culoare albă sau aproape albă, parţial compactă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
Tratamentul simptomatic al episoadelor acute de diaree asociată cu sindromul colonului iritabil la
adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, după confirmarea diagnosticului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Diaree acută
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule ENTERIUM), urmată de
2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă ENTERIUM) după fiecare scaun diareic. Doza maximă
zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule ENTERIUM).
Diaree acută asociată cu sindromul colonului iritabil, după confirmarea diagnosticului
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule ENTERIUM), urmată de
2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă ENTERIUM) după fiecare scaun diareic, sau la
recomandarea medicului. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de
loperamidă (6 capsule ENTERIUM).
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Loperamida este contraindicată la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj
hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat:
- la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- la copii cu vârsta sub 12 ani.
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme invazive, incluzând
Salmonella, Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea
peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi
megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie
abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare
Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este cazul (sau când este indicat). În
diareea acută, prioritate o constituie prevenţia sau restabilirea depleţiei de lichide şi electroliţi. Acest
lucru este deosebit de important la copii mici şi la pacienţii vârstnici şi vulnerabili cu diaree acută.
Utilizarea acestui medicament nu exclude administrarea terapiei de restabilire a echilibrului hidrolitic
şi electrolitic.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide,
precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareei,
vârsta şi starea clinică a pacientului.
Deoarece diareea persistentă poate fi un indicator al unor posibile afecţiuni grave, acest medicament
nu trebuie utilizat pentu perioade îndelungate până când nu se investighează cauza care a determinat
diarreea.
În cazul diareei acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului,
trebuie întreruptă administrarea loperamidei, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului şi se va
reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la
apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA şi colită de etiologie
infecţioasă, atât de cauză virală cât şi bacteriană, cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă s-au
raportat cazuri izolate de constipaţie şi risc crescut de megacolon toxic.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj,
deoarece poate determina un supradozaj relativ. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict
monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de toxicitate la nivelul SNC.
S-au raportat evenimente cardiace incluzând prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor, în
asociere cu supradozajul. Unele cazuri au fost fatale (vezi pct. 4.9). Pacienţii nu trebuie să depăşească
doza recomandată şi/sau perioada de tratament recomandată.
ENTERIUM conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
ENTERIUM conţine para-hidroxibenzoat de metil şi para-hidroxibenzoat de n-propil. Poate provoca
reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot amplifica acţiunea loperamidei, iar cele care
accelerează tranzitul gastro-intestinal îi pot reduce efectul.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu se
cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în
cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată.
Administrarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 4mg) şi itraconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.
În acelaşi studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a dus la o creştere de aproximativ
două ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei.
Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului
cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost
asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central(SNC), aşa cum arată testele psihomotorii
(de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test).
Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei.
Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin
pupilometrie.
Asocierea cu desmopresină administrată pe cale orală a dus la o creştere de 3 ori a concentraţiilor
plasmatice ale acesteia, probabil datorită unei motilităţi gastro-intestinale încetinite.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu a fost stabilită siguranţa la femeile gravide, deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat
efecte embriotoxice şi teratogene. Asemeni altor medicamete, administrarea medicamentului în timpul
sarcinii, în special în cursul primului trimestru nu este recomandată.
Alăptarea
Cantităţi mici de loperamidă pot apărea în laptele matern. Prin urmare, acest medicament nu este
recomandat pe parcursul alăptării.
Prin urmare, femeile care sunt gravide sau care alăptează trebuie sfătuite să se adreseze medicului
pentru un tratament adecvat.
Fertilitatea
Nu s-a evaluat efectul asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Loperamida determină uneori somnolenţă, oboseală, ameţeli, pierdere a conştienţei sau deprimarea
stării de conştienţă, prin urmare putând influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este indicată prudenţa atunci când se conduc maşini sau se
folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Siguranţa utilizării clorhidratului de loperamidă pentru tratmentul diareei acute a fost evaluată în 26 de
studii clinice controlate şi necontrolate, la care au participat 2755 adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta
peste 12 ani.
În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse (RA) cele mai frecvent raportate pentru clorhidratul de
loperamidă au fost: constipaţie (2,7%), flatulenţă (1,7%), cefalee (1,2%) şi greaţă(1,1%).
Reacţiile adverse sunt ordonate după frecvenţă, respectând următoarea convenţie:foarte frecvente (≥
1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare(≥l/10000, foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În timpul studiilor clinice care au utilizat clorhidratul de loperamidă pentru tratamentul diareei acute şi după punerea pe piaţă au fost observate următoarele reacţii adverse: Tabelul nr. 1: Reacţii adverse Clasificarea pe Frecvenţă Aparate, Organe şi Cu Sisteme frecventa necunoscut Frecvente Mai puţin frecvente Rare a Tulburări ale Reacţii de sistemului imunitar hipersensibil itatea reacţii anafilactice ( inclusiv şoc anafilactic)a Reacţii anafilactoide a Tulburări ale Cefalee Ameţeală Pierdere a sistemului nervos Somnolenţăa stării de conştienţăa Stupora Scădere a stării de conştienţăa Hipertoniea Probleme de coordonarea Tulburări oculare Miozăa Tulburări gastro- Constipaţie Durere abdominală Ileusa Pancreatita intestinale Greaţă Discomfort abdominal (inclusiv acuta Flatulenţă Xerostomie ileus Dureri la nivelul porţiunii paralitic) superioare a abdomenului Megacolona Vărsături (inclusiv Dispepsiea megacolon toxicb Distensie abdominală Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Erupţii ale ţesutului buloasea subcutanat ( incluzând Sindrom Stevens- Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf) Angioedema Urticariea Prurita Tulburări renale şi ale Retenţie căilor urinare urinarăa Tulburări generale şi Obosealăa la nivelul locului de administrare a Includerea acestui termen s-a facut pe baza rapoartelor de după punerea pe piaţă a clorhidratului de loperamidă. Deoarece procesul de evidenţiere a RA nu a diferenţiat indicaţiile cronice de cele acute sau adulţii de copii şi adolescenţi, frecvenţa a fost estimată în baza tuturor studiilor clinice cu clorhidrat de loperamidă (cu indicaţie avută sau cronică), incluzând studii clinice la copii cu vârsta ≤12 ani (N=3683). b Vezi pct. 4.4 „Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare”. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Simptome În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei afectări hepatice) pot să apară următoarele simptome: deprimarea SNC (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie), constipaţie, retenţie de urină şi ileus. Copiii şi persoanele cu afecţiuni hepatice pot fi mult mai susceptibili la efectele asupra SNC. La pacienţii care au ingerat o supradoză de clorhidrat de loperamidă, s-au observat evenimente cardiace precum prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac şi sincopă de cauză cardiacă (vezi pct. 4.4). S-au raportat, de asemenea, cazuri letale. Tratament În cazul unei supradoze, trebuie iniţiată monitrizarea prin intermediul EKG a prelungirii intervalului QT. Dacă apar simptome SNC, tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea repetată a antidotului, iar pacienţii vor fi supravegheaţi îndeaproape timp de cel puţin 48 ore, pentru a observa din timp semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central. Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai peristaltismului, antipropulsive, codul ATC: A07DA03. Mecanism de acţiune Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal. La acest nivel, inhibă eliberarea de acetilcolină şi prostaglandine, prin aceasta reducând mişcările peristaltice propulsive, mărind timpul de tranzit intestinal şi mărind resorbţia apei şi a electroliţilor. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi nevoia imperioasă de a defeca. Efecte farmacodinamice Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici. Siguranţa şi eficacitatea clinică Într-un studiu clinic randomizat dublu orb la care au participat 56 de pacienţi care au primit loperamidă pentru diaree acută, după administrarea unei doze unice de 4 mg efectul antidiareic s-a instalat în aproximativ o oră.Comparaţia clinică cu alte medicamente antidiareice a confirmat instalarea rapidă a efectului loperamidei. Absorbţie După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Din cauza efectului semnificativ al primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemică este de aproximativ 0,3%. Distribuţie Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (95%), în principal de albumină. Datele preclinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei P. Suferă un important proces de metabolizare la primul pasaj hepatic. Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Metabolizare Loperamida este extrasă aproape complet de ficat, unde este preponderent metabolizată, conjugată şi excretată prin bilă. Excreţia se produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei şi este mediată în principal de CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită efectului semnificativ al primului pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale loperamidei nemodificate rămân extrem de scăzute. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică la om este de aproximativ 11 ore cu un interval de 9-14 ore. Excreţia loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal, prin materiile fecale. Studiile privind toxicitatea acută şi cronică a loperamidei nu au evidenţiat toxicitate specifică. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, efectuate la femele de şobolan, conform comparaţiilor de doze pe suprafaţa corporală (mg/m2), administrarea de doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori doza maximă utilizată la om (DMUO) a determinat toxicitate maternă asociată cu afectare a fertilităţii şi a afectat supravieţuirea fătului. Doze mai mici (≥10 mg/kg/zi – de 5 ori DMUO) nu au determinat efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală. Studiile non-clinice in vitro şi in vivo de evaluare a loperamidei nu au indicat efecte electrofiziologice cardiace semnificative în intervalul de concentraţii relevante terapeutic şi la multiple semnificative ale acestui interval (până la de 47 ori). Cu toate acestea la concentraţii foarte mari asociate cu supradozajul (vezi pct. 4.4), loperamida are acţiune asupra eletrofiziologiei cardiace constând în inhibarea curenţilor de potasiului (HERG) şi sodiu şi în aritmii. Conţinutul capsulei Lactoză monohidrat Stearat de magneziu Capsula (cap şi corp) Dioxid de titan (E 171) Indigotină (E 132) Oxid galben de fer (E 172) Albastru strălucitor FCF (E 133) Gelatină Nu este cazul. 2 ani A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. Sanience S.R.L. Str. Fr. Chopin nr. 1A, Sector 2 Bucureşti, România 6467/2014/01 Autorizare -Mai 2014 Noiembrie, 2023 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.4.9 Supradozaj
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI