Prospect Elomen 1000 mg/300 mg soluţie perfuzabilă
Producator: Medochemie Ltd.,
Clasa ATC: alte analgezice şi antipiretice, anilide; codul ATC: N02BE51.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15947/2025/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Elomen 1000 mg/300 mg soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml conţine paracetamol 10 mg şi ibuprofen sodic dihidrat echivalent cu ibuprofen 3 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Sodiu 35 mg per 100 ml (0,35 mg/ml).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră și lipsită de particule vizibile, cu pH: 6,3-7,3 și osmolalitate 285-320
mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Elomen este indicat la adulți pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii acute moderate,
atunci când administrarea pe cale intravenoasă este justificată clinic şi/sau când administrarea pe alte
căi nu este posibilă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru administrare intravenoasă și utilizare pe termen scurt numai pentru maximum două zile.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor. (vezi pct. 4.4).
Adulţi (greutatea >50 kg)
Se administrează un flacon (100 ml) Elomen în perfuzie intravenoasă cu durata de 15 minute la fiecare
6 ore, după cum este necesar. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească patru flacoane (400 ml),
ceea ce echivalează cu paracetamol 4000 mg (4 g) şi ibuprofen 1200 mg.
Adulţi (greutatea ≤50 kg)
Adulții cu greutatea de 50 kg sau mai mică trebuie să primească doze în funcție de greutatea lor
corporală, la o doză de 1,5 ml/kg corp, în perfuzie intravenoasă cu durata de 15 minute la fiecare 6 ore,
după cum este necesar. Aceasta echivalează cu o doză maximă unică de 75 ml (eliminați
medicamentul rămas în flacon) și o doză zilnică totală de paracetamol de 3000 mg (3 g) și ibuprofen
900 mg.
Copii şi adolescenţi
Elomen este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Grupe speciale de populaţie
Vȃrstnici
Stabilirea dozei la un pacient în vârstă trebuie să se facă cu atenție, de obicei începând cu cea mai mică
doză din intervalul de doze, reflectând frecvența mai mare a scăderii funcției hepatice, renale sau
cardiace, și boala concomitentă sau o altă terapie medicamentoasă.
Persoanele în vârstă prezintă un risc crescut de consecințe grave ale reacțiilor adverse. Dacă un AINS
este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată de
timp posibilă. Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate și întrerupt dacă nu se observă niciun
beneficiu sau apare intoleranța. În timpul tratamentului cu AINS pacientul trebuie monitorizat în mod
regulat pentru hemoragii gastrointestinale.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de ibuprofen trebuie administrată cu prudenţă. Acest
medicament este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).
Doza trebuie evaluată în mod individual. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată,
doza inițială trebuie redusă. Doza trebuie menţinută cât mai scăzută posibil şi utilizată pentru cea mai
scurtă durată de timp necesară controlului simptomelor. Funcţia renală trebuie monitorizată (vezi pct.
4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate poate duce la toxicitate
hepatică, chiar insuficiență hepatică și deces. La pacienții cu factori de risc suplimentari pentru
toxicitate hepatică, cum ar fi insuficiența hepatocelulară, alcoolismul cronic, malnutriția cronică
(rezerve hepatice reduse de glutation) sau deshidratare, doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească
3000 mg (3 g) de paracetamol.
Acest medicament este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).
Un pacient cu simptome și/sau semne care sugerează disfuncție hepatică, sau cu valori anormale ale
testelor hepatice, trebuie evaluat pentru apariția unei reacții hepatice mai severe în timpul
tratamentului cu ibuprofen, iar Elomen trebuie întrerupt. Dacă apar semne clinice și simptome asociate
cu boala hepatică sau dacă apar manifestări sistemice (de exemplu, eozinofilie, erupții cutanate
tranzitorii, etc.), Elomen trebuie întrerupt.
Mod de administrare
Elomen trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu durată de 15 minute.
Pentru extragerea soluției, utilizaţi un ac de 0,8 mm (ac măsura 21) și perforaţi în poziție verticală
dopul, în punctul indicat.
La pacienții cu o greutate mai mică de 50 kg, pentru care nu este necesar un flacon întreg (100 ml),
trebuie perfuzată cantitatea corectă, iar soluția rămasă trebuie eliminată (de asemenea, vezi pct. 6.6).
Ca pentru toate soluţiile perfuzabile disponibile în flacoane din sticlă, trebuie amintit faptul că este
necesară monitorizarea atentă, în special la sfârşitul perfuziei, indiferent de calea de perfuzare. Această
monitorizare la sfârşitul perfuziei este valabilă, în special pentru perfuzia centrală, pentru a evita
embolia gazoasă.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat pentru utilizare la pacienți cu:
• hipersensibilitate cunoscută la paracetamol, ibuprofen, alte AINS sau la oricare dintre
excipienții enumerați la pct. 6.1;
• insuficiență cardiacă severă (clasa IV clasificare NYHA);
• alcoolism activ, deoarece ingestia cronică de alcool etilic în cantitate excesivă poate
predispune pacienții la toxicitate hepatică (din cauza substanței active paracetamol);
• astm bronșic, urticarie sau reacții de tip alergic după administrarea de acid acetilsalicilic sau
alte AINS;
• istoric de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală asociate cu terapia anterioară cu AINS;
• ulcer gastroduodenal activ sau istoric de ulcer/hemoragie recurente (două sau mai multe
episoade distincte de ulceraţie sau sângerare diagnosticate);
• insuficienţă hepatică severă sau insuficiență renală severă (vezi pct. 4.4);
• sângerare cerebrovasculară sau altă sângerare activă;
• tulburări de coagulare a sângelui şi afecțiuni care implică o tendință crescută la sângerare;
• deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide);
• la femei gravide în trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6);
• vârsta sub 18 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizînd cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele. Acest medicament este pentru utilizare pe
termen scurt și nu este recomandat pentru utilizare mai mult de 3 zile.
Utilizarea Elomen concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 (COX-2),
trebuie evitată.
Pentru a evita riscul de supradozaj,
• verificați dacă celelalte medicamente conţin de asemenea paracetamol,
• respectați dozele maxime recomandate (vezi pct. 4.2).
Evenimente cardiovasculare trombotice
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), se poate
asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mai mică de ibuprofen (de exemplu, 1200 mg/zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienții cu hipertensiune arterială fără control terapeutic eficace, insuficiență cardiacă congestivă
(clasificarea NYHA clasa II-III), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică
și/sau boală cerebrală vasculară, trebuie tratați cu ibuprofen numai după evaluarea atentă, iar dozele
mari (2400 mg/zi) trebuie evitate.
De asemenea, se recomandă precauție deosebită la inițierea tratamentului pe termen lung la pacienții
cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat tip II, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg/zi).
Insuficienţă hepatică
Utilizarea paracetamolului în doze mai mari decât cele recomandate poate duce la toxicitate
hepatică, chiar insuficiență hepatică și deces. De asemenea, la pacienții cu disfuncție hepatică sau
istoric de afecțiuni hepatice, sau la pacienții în terapie pe termen lung cu ibuprofen sau paracetamol,
trebuie monitorizată funcția hepatică periodic, deoarece a fost raportat faptul că ibuprofenul are
efect minor și tranzitoriu asupra enzimelor hepatice. Scăderea dozei este recomandată la pacienți cu
semne de agravare a funcției hepatice. Tratamentul trebuie oprit definitiv la pacienții cu insuficiență
hepatică severă (vezi pct. 4.3).
Au fost raportate reacții hepatice severe rare, care includ icter și hepatită cu evoluție letală la utilizarea
ibuprofen sau a altor AINS. Dacă testele hepatice anormale persistă sau se agravează, sau apar semne
și simptome de afectare hepatică sau manifestari sistemice (precum eozinofilie, erupții cutanate
tranzitorii, etc.), utilizarea ibuprofenului trebuie oprită. Pentru ambele substanțe active a fost raportată
toxicitate hepatică și chiar insuficiență hepatică, mai ales în cazul paracetamolului.
Insuficiență renală
Paracetamolul poate fi utilizat la pacienții cu boală renală cronică, fără ajustarea dozei. Există un risc
minim de toxicitate a paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă. Cu
toate acestea, pentru componenta ibuprofen din acest medicament, la inițierea tratamentului cu
ibuprofen la pacienții care prezintă deshidratare este necesară prudență. Cei doi metaboliți principali ai
ibuprofenului sunt excretați în principal prin urină și afectarea funcției renale poate duce la acumularea
acestora. Semnificația acestui fapt este necunoscută. Pentru AINS, există raportări de toxicitate renală
sub diferite forme: nefrită interstițială, sindrom nefritic și insuficiență renală. Insuficiența renală
apărută la utilizarea ibuprofenului este, de obicei, reversibilă. Dintre pacienții cu insuficiență renală,
cardiacă sau insuficiență hepatică, aceia care utilizează diuretice și inhibitori ECA, și vârstnicii,
trebuie să manifeste prudență, deoarece utilizarea AINS poate deteriora funcția renală. Doza trebuie să
fie cât mai scăzută posibil și trebuie monitorizată funcția renală la acești pacienți. Tratamentul trebuie
oprit la acei pacienți care dezvoltă insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).
Utilizarea combinată de inhibitori ai ECA sau antagoniști de receptori de angiotensină, medicamente
antiinflamatoare și diuretice tiazidice
Utilizarea concomitentă a unui medicament inhibitor al ECA (inhibitor al ECA sau antagonist al
receptorilor de angiotensină), un medicament antiinflamator (AINS sau inhibitor COX-2) și un
diuretic tiazidic crește riscul de insuficiență renală. Aceasta include utilizarea medicamentelor în
combinație fixă cu mai mult de o clasă de medicamente. La utilizarea concomitentă a acestor
medicamente trebuie monitorizată suplimentar creatinina serică, în special la inițierea tratamentului
combinat. Utilizarea concomitentă de medicamente din aceste trei clase impune prudență, în special
la pacienții vârstnici sau pacienți cu insuficiență renală pre-existentă.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei recomandate. Cu toate acestea, se recomandă prudență la utilizarea
ibuprofenului, care nu trebuie luat de către adulți cu vârsta de peste 65 de ani fără evaluarea bolilor
asociate și a altor medicamente folosite concomitent, din cauza unui risc crescut de reacţii adverse, în
special insuficiență cardiacă, ulcer gastrointestinal și insuficiență renală.
Efecte hematologice
Rar, au fost raportate discrazii sanguine. Pacienții tratați pe termen lung cu ibuprofen trebuie
monitorizați hematologic periodic.
Reacţii anafilactoide
În practica standard, pe durata unei perfuzii intravenoase se recomandă monitorizarea atentă a
pacientului, în special la începutul perfuziei pentru a identifica orice reacție anafilactică provocată de
substanța activă sau de excipienți.
Reacţiile de hipersensibilitate acute şi severe (de exemplu, şocul anafilactic) sunt observate foarte rar.
La primele semne ale unei reacții de hipersensibilitate după administrarea Elomen, tratamentul trebuie
oprit și trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie inițiată abordarea terapeutică adecvată în
funcţie de simptome, de către personalul medical specializat.
Tulburări de coagulare
Ca și alte AINS, ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară. S-a demonstrat că ibuprofenul
prelungește timpul de sângerare (dar în limite normale), la subiecți sănătoși . Deoarece, acest efect de
sângerare prelungit poate fi exagerat la pacienții cu defecte subiacente ale hemostazei, medicamentele
care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu defecte de coagulare intrinseci și la
pacienți care iau anticoagulante. Pacienții cu tulburări de coagulare sau supuși unei intervenții
chirurgicale trebuie monitorizați. Este necesară atenție deosebită în utilizarea la pacienți imediat după
o intervenție chirurgicală majoră.
Reacții adverse gastro-intestinale
Sângerarea gastrointestinală (GI), ulceraţia şi perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de atenționare sau istoric de
evenimente GI grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare la creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3), şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză
disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal, trebuie luată în
considerare terapia combinată cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5). Pacienţii cu istoric de toxicitate GI, în special
vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia GI), mai
ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu utilizare orală,
anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Datorită substanței active ibuprofen, Elomen trebuie administrat cu precauție la pacienții cu istoric de
afecţiuni GI (colită ulcerativă, boală Crohn), precum și la pacienți cu porfirie.
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special
sângerare şi perforație gastrointestinală care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Acest medicament trebuie întrerupt dacă există dovezi de sângerare gastrointestinală sau ulcerație.
Hipertensiune arterială
AINS pot determina debutul hipertensiunii arteriale sau pot agrava hipertensiunea arterială pre-
existentă, iar pacienții care utilizează medicamentele antihipertensive împreună cu AINS pot avea un
răspuns modificat la terapia antihipertensivă. Se recomandă prudență la prescrierea AINS la pacienți cu
hipertensiune arterială. Tensiunea arterială trebuie monitorizată atent la inițierea tratamentului cu AINS
și apoi la intervale regulate.
Insuficiență cardiacă
Au fost observate retenția de lichide și edeme la unii pacienți care iau AINS; prin urmare, se recomandă
prudență la pacienți cu retenție de lichide sau insuficiență cardiacă.
Reacții cutanate severe
AINS pot determina foarte rar reacții adverse cutanate grave precum dermatita exfoliativă, necroliza
epidermică toxică (NET) și sindromul Stevens-Johnson (SSJ), care pot fi letale și care apar fără semne
de avertizare. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere
cu medicamentele care conțin ibuprofen. Pacienţii par expuși celui mai mare risc pentru astfel de reacţii
la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor, în prima
lună de tratament.
Pacienții trebuie informați asupra semnelor și simptomelor de reacții cutanate grave, și trebuie să se
adreseze medicului care îi îngrijește la prima apariție a unei erupții cutanate sau a oricărui alt semn de
hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate determina complicaţii infecţioase grave ale pielii și ţesuturilor moi.
Până în prezent, nu a fost exclusă implicarea AINS în agravarea acestor infecții. Prin urmare, se
recomandă evitarea utilizării Elomen la pacienți cu varicelă.
Astm bronșic preexistent
Medicamentele care conțin ibuprofen nu trebuie administrate la pacienți cu astm bronșic la aspirină, și
trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu astm bronșic pre-existent.
Efecte oftalmologice
Au fost observate reacții adverse oftalmologice la tratamentul cu AINS; în consecință, pacienții care
dezvoltă tulburări vizuale în timpul tratamentului cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie să
efectueze un consult oftalmologic.
Meningită aseptică
În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, meningita aseptică a fost raportată numai rareori, și a
fost prezentă de obicei, dar nu întotdeauna, la pacienți cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli
ale țesutului conjunctiv.
Potențiale interacțiuni cu testele de laborator
Prin utilizarea sistemelor analitice actuale, paracetamolul nu interferă cu testele de laborator. Cu toate
acestea, există anumite metode diagnostice de laborator în care există interacțiuni, așa cum este descris
mai jos:
Teste pentru urină
Paracetamolul în doze terapeutice poate interfera cu determinarea acidului 5-hidroxi-indolacetic
(5HIAA), cu rezultate fals pozitive. Determinările fals pozitive pot fi reduse prin evitarea ingerării de
paracetamol cu câteva ore înainte și în timpul recoltării probei de urină.
Mascarea semnelor de infecție
Elomen poate masca simptome de infecție cu inițierea tardivă a tratamentului adecvat, și agravarea
evoluției unei infecții. Acest aspect a fost observat în pneumonia bacteriană comunitară și
complicațiile bacteriene ale varicelei. Când Elomen este administrat pentru febră sau ameliorarea
durerii din infecție, se recomandă monitorizarea infecției. Pacientul din ambulator trebuie să ceară
sfatul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează.
Utilizarea prelungită a analgezicelor
Utilizarea prelungită a analgezicelor poate determina cefalee, care nu trebuie tratată cu doze crescute
de ibuprofen.
Flucloxacilină
Se recomandă prudenţă dacă paracetamol este administrat concomitent cu flucloxacilină din cauza
riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la pacienţii cu
insuficienţă renală severă, septicemie, malnutriţie şi alte surse de deficit de glutation (de exemplu,
alcoolism cronic), precum şi la pacienţii care folosesc doze maxime zilnice de paracetamol. Se
recomandă monitorizarea atentă, și monitorizarea nivelului 5-oxoprolinuriei.
Precauții speciale
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta
fertilitatea la femeie printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la oprirea
medicamentului.
Utilizarea ibuprofenului trebuie să se facă numai după evaluarea strictă a raportului beneficiu/risc la
pacienții cu afectare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă).
În cazul utilizării AINS, consumul concomitent de alcool poate exacerba reacțiile adverse asociate
substanței active, în special cele care privesc tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Este necesară precauție în cazul pacienților cu anumite afecțiuni, care pot fi agravate:
• La pacienții care dezvoltă reacții alergice la alte substanțe, întrucât la acești pacienți
există un risc crescut de apariție a reacțiilor de hipersensibilitate în cazul utilizării acestui
medicament.
• La pacienții diagnosticați cu febra fânului, polipoză nazală sau boli respiratorii
obstructive cronice, deoarece la acești pacienți există un risc crescut de apariţie a
reacţiilor alergice. Acești pacienți pot prezenta crize de astm bronșic (aşa-numitul astm
bronșic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.
Acest medicament conține 35,06 mg sodiu per flacon de 100 ml, echivalent cu 1,75% din doza
maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acest medicament nu trebuie luat împreună cu alte medicamente care conțin paracetamol, ibuprofen,
acid acetilsalicilic, salicilați sau oricare alte medicamente antiinflamatoare (AINS), numai dacă
medicul recomandă acest lucru.
Ibuprofen:
Ca și în cazul altor medicamente care conțin ibuprofen, trebuie evitate următoarele combinații cu
Elomen:
• Grupa dicumarolului: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor precum warfarină. Studii
experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi
enzimă, CYP2C9.
• Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente
antiagregante plachetare, cum este ticlopidina, din cauza efectului aditiv de inhibare a
funcţiei plachetare (vezi mai jos).
• Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi, ca rezultat pot, de
asemenea, să apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului.
Riscul unei potențiale interacțiuni între AINS și metotrexat trebuie, de asemenea, luat în
considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doze mici, în special la pacienții cu
insuficiență renală. Funcția renală trebuie monitorizată în cazul tratamentului asociat. Se
recomandă precauție la administrarea AINS și metotrexatului într-un interval de 24 ore,
deoarece nivelul plasmatic de metotrexat poate crește, determinând toxicitate crescută.
Astfel, în cazul tratamentului cu metotrexat în doze mari, trebuie evitată întotdeauna
prescrierea AINS (vezi mai jos).
• Acid acetilsalicilic: administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este
recomandată în general, din cauza probabilității crescute de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul
acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt
utilizate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la
situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată îndelungată a
ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Niciun
efect semnificativ clinic nu trebuie considerat a fi probabil la utilizarea ocazională a
ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
• Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi, prin urmare, nivelurile serice ale
litiului pot crește. Asocierea trebuie evitată, cu excepţia cazului în care se poate determina
frecvent litiul seric cu posibila reducere a dozei de litiu.
• Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare
glomerulară şi cresc nivelurile plasmatice de glicozidelor cardiotonice (de exemplu, digoxin).
• Mifepristonă: teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare a
proprietăţilor antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),
inclusiv a acidului acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea
concomitentă de AINS în ziua în care se administrează prostaglandină, nu influenţează
defavorabil efectele mifepristonei sau prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau
contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a medicamentelor utilizate pentru
întreruperea sarcinii.
• Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II: există un risc crescut de insuficienţă
renală acută, de regulă reversibilă, la pacienţii cu afectare a funcţiei renale (de exemplu,
pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) când tratamentul cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai
angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază-2. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie făcută cu prudenţă la
pacienţii cu tulburări renale, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi
trebuie luată în considerare o verificare a funcţiei renale după iniţierea tratamentului
concomitent şi, de asemenea, în timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).
• Beta-blocante: AINS contracarează efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
• Sulfoniluree: a fost raportată rar hipoglicemie la pacienţi în tratament cu sulfoniluree care
utilizează AINS.
• Zidovudină: există un risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţi hemofilici
seropozitivi (HIV+) în tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
• Antibiotice chinolone: date din studii la animale arată că AINS pot creşte riscul de convulsii
asociate cu antibioticele chinolone. Pacienţii tratați concomitent cu AINS şi chinolone pot
avea risc crescut de apariţie a convulsiilor.
• Tiazide, diuretice tiazidice înrudite şi diuretice de ansă: AINS pot contracara efectul diuretic
al furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinelor. De asemenea,
pot contracara efectul antihipertensiv al tiazidelor.
• Diuretice care economisesc potasiul: utilizarea concomitentă poate determina hiperkaliemie.
• Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea renală a aminoglicozidelor.
• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS cresc fiecare în parte riscul
de sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut în terapia
combinată. Mecanismul se poate corela cu reducerea captării serotoninei la nivelul
plachetelor (vezi pct. 4.4).
• Ciclosporină: se consideră că administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporina poate
crește riscul de toxicitate renală datorită scăderii sintezei de prostaciclină în rinichi. Prin
urmare, în eventualitatea tratamentului combinat, funcţia renală trebuie monitorizată atent.
• Captopril: studii experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul
captoprilului asupra excreţiei sodiului.
• Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă a AINS şi tacrolimus poate să
crească riscul de toxicitate renală datorită scăderii sintezei prostaciclinei în rinichi. Prin
urmare, în eventualitatea tratamentului combinat, funcţia renală trebuie monitorizată atent.
• Corticosteroizi: tratamentul concomitent prezintă risc crescut de ulceraţie sau hemoragie
gastrointestinală.
• Inhibitori ai CYP2C9: utilizare concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate
creşte expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi
fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+)-ibuprofen cu
aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen
când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se
administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol.
• Fenitoină: nivelurile plasmatice ale fenitoinei pot fi crescute în cazul tratamentului
concomitent cu ibuprofen și, astfel, riscul de toxicitate poate crește.
• Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot
ȋntȃrzia excreţia ibuprofenului.
• Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.
Paracetamol:
• Probenecidul inhibă legarea paracetamolului de acidul glucuronic, ducând astfel la o reducere
a clearance-ului paracetamolului cu un factor de aproximativ 2 și conduce la o toxicitate mai
ridicată. La pacienţi care iau concomitent probenecid, doza de paracetamol trebuie redusă.
• Medicamentele inductoare enzimatice, cum sunt unele antiepileptice (fenitoină, fenobarbital,
carbamazepină), scad ASC plasmatică a paracetamolului la aproximativ 60%. Alte substanţe
cu proprietăţi inductoare enzimatice (de exemplu, rifampicină, sunătoare (Hypericum
perforatum)) pot, de asemenea, să ducă la scăderea concentraţiilor plasmatice ale
paracetamolului. În plus, riscul de afectare hepatică în timpul tratamentului cu doza maximă
recomandată de paracetamol este probabil mai mare la pacienţii care primesc medicamente
inductoare enzimatice.
• Zidovudina poate afecta metabolizarea paracetamolului și invers, aspect care se poate adăuga
toxicității ambelor medicamente.
• Medicamente anticoagulante (warfarina) – poate fi necesară reducerea dozei dacă
paracetamolul și anticoagulantele sunt luate pentru o perioadă prelungită de timp.
• A fost raportată toxicitate hepatică severă la doze terapeutice sau supradozări moderate de
paracetamol în cazul pacienților tratați doar cu izoniazidă sau cu alte medicamente pentru
tuberculoză.
• Paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului. Prin urmare, se recomandă
determinarea nivelului cloramfenicolului în plasmă în cazul în care se utilizează tratamentul
combinat cu cloramfenicol injectabil.
• Alcoolul etilic potenţează toxicitatea paracetamolului, probabil prin inducerea formării de
produși hepatotoxici derivați ai paracetamolului.
• Este necesară prudenţă atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină,
deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic
ridicat, în special la pacienţii cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
Efecte asupra testelor de laborator
Consumul de paracetamol poate modifica testele acidului uric care utilizează acid fosfotungstic şi
testele glicemiei care utilizează glucozo-oxidazo-peroxidază.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experiență privind utilizarea acestui medicament la femeie în timpul sarcinii deoarece
(componenta) ibuprofen din Elomen este contraindicat pentru utilizare în trimestrul trei de sarcină
(vezi mai jos).
Pentru ibuprofen
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan,
malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la
aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi durata tratamentului. La animale,
administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut ca rezultat un număr crescut al
pierderilor pre- şi post-implant şi al deceselor embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a
administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei, a fost raportată
creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Începând cu săptămâna 20 de
sarcină, utilizarea Elomen 1000 mg/300 mg soluţie perfuzabilă poate provoca oligohidramnios, care
apare în caz de disfuncţie renală fetală. Poate apărea la scurt timp după iniţierea tratamentului şi, de
obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, în al doilea trimestru de sarcină au fost
raportate cazuri de constricție a canalului arterial, cele mai multe dintre acestea fiind rezolvate după
încetarea tratamentului. De aceea, în primul şi al doilea trimestru de sarcină, Elomen 1000 mg/300 mg
soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă Elomen 1000 mg/300
mg soluţie perfuzabilă se utilizează de o femeie care încearcă să conceapă un copil sau în primul şi al
doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului să fie cât
mai scurtă.
Începând cu săptămâna 20 de sarcină, monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția
canalului arterial trebuie luată în considerare timp de câteva zile după expunerea la Elomen 1000
mg/300 mg soluţie perfuzabilă. Administrarea Elomen 1000 mg/300 mg soluţie perfuzabilă trebuie
întreruptă dacă se constată oligohidramnios sau constricția canalului arterial.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (constricție/închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală care poate progresa la insuficiență renală cu oligohidramnios
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea apariției nașterii sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, Elomen este contraindicat în trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Pentru paracetamol
Un număr mare de date obţinute la femei gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor şi nici a
toxicităţii feto/neonatale. Rezultatele studiilor epidemiologice privind dezvoltarea nervoasă a copiilor
expuși la paracetamol in utero sunt neconcludente. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii,
dacă acest lucru este necesar clinic, cu toate acestea trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pe cea
mai scurtă durată de timp posibilă şi cu cea mai mică frecvenţă de administrare posibilă.
Alăptarea
Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic, iar datele
disponibile publicate nu contraindică alăptarea dacă nu se depășește doza recomandată.
Ibuprofen și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern. La doze terapeutice în
tratament pe termen scurt, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil.
Având în vedere dovezile de mai sus, nu este necesară întreruperea alăptării, pentru un tratament pe
termen scurt cu doza recomandată din acest medicament.
Fertilitatea
Utilizarea medicamentului poate afecta fertilitatea la femeie și nu este recomandat la femei care
încearcă să rămână gravide. La femeile care nu reușesc să rămână gravide sau care urmează proceduri
de investigare a fertilității, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Reacţiile adverse, precum: amețeala, somnolența, oboseala și tulburările de vedere, sunt posibile după
administrarea AINS. Pacienții care prezintă astfel de manifestări nu trebuie să conducă vehicule și nu
trebuie să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Studiile clinice cu Elomen şi paracetamol 500 mg/ibuprofen 150 mg comprimate filmate nu au indicat
alte reacţii adverse, altele decât cele pentru paracetamol sau ibuprofen în monoterapie.
Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos, folosindu-se termenul preferat MedDRA, pe categorii de
aparate, sisteme și organe și cu o frecvență absolută:
foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare
(≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Infecții și infestări Foarte rare: A fost raportată exacerbare a inflamațiilor legate de
infecții (de exemplu, apariția fasceitei necrozante) care coincide cu
utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Tulburări hematologice Mai puțin frecvente: Scăderea hemoglobinei și hematocritului. Deși nu
și limfatice a fost stabilită o relație de cauzalitate, au fost raportate episoade de
sângerare (de exemplu, epistaxis, menoragie) în timpul tratamentului cu
acest medicament.
Foarte rare: Au fost raportate tulburări hematopoietice (agranulocitoză,
anemie, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie,
pancitopenie și trombocitopenie cu sau fără purpură) ca urmare a
utilizării ibuprofenului, dar nu au fost neapărat legate cauzal de
medicament.
Tulburări ale Foarte rare: Au fost raportate reacții de hipersensibilitate, care includ
sistemului imunitar erupții cutanate și sensibilitate încrucișată la tratamentul cu
simpatomimetice.
Mai puțin frecvente: Au fost raportate alte reacții alergice, dar nu a
fost stabilită o relație de cauzalitate: boală serică, lupus eritematos
sistemic, vasculită Henoch-Schönlein, angioedem.
Tulburări metabolice și Foarte rare: În cazul acidozei metabolice, cauzalitatea este incertă,
de nutriție deoarece mai mult de un medicament a fost ingerat. Cazul de acidoză
metabolică a urmat după ingestia de 75 g paracetamol, 1,95 g acid
acetilsalicilic și o cantitate mică dintr-un detergent lichid de uz casnic.
Pacientul avea de asemenea istoric de convulsii, raportate de autori că ar
fi putut contribui la un nivel crescut de lactoză care să indice acidoza
metabolică.
Reacţiile adverse metabolice includ hipokaliemie. Au fost raportate
reacţii adverse metabolice care includ acidoza metabolică în urma
supradozajului cu doze masive de paracetamol.
Mai puțin frecvente: ginecomastie, reacție hipoglicemică.
Tulburări ale Frecvente: Amețeală, cefalee, nervozitate
sistemului nervos Mai puțin frecvente: Depresie, insomnie, confuzie, labilitate
emoțională, somnolență, meningită aseptică cu febră și comă
Rare: Parestezii, halucinații, vise modificate
Foarte rare: Stimulare paradoxală, nevrită optică, deficiențe
psihomotorii, efecte extrapiramidale, tremor și convulsii.
Tulburări oculare Mai puțin frecvente: Ambliopie (vedere încețoșată și/sau diminuată,
scotoame și/sau modificarea vederii în culori), de obicei reversibilă la
întreruperea tratamentului. Orice pacient cu tulburări de vedere trebuie
să facă un consult oftalmologic, care include evaluarea vederii centrale.
Tulburări acustice și Foarte rare: Vertij
vestibulare Frecvente: Tinitus (pentru medicamente care conțin ibuprofen)
Tulburări cardiace Frecvente: Edem, retenție de lichide; retenția de lichide răspunde în
general prompt la întreruperea medicamentului
Foarte rare: Palpitații; tahicardie; au fost raportate aritmie și alte
tulburări de ritm cardiac. Au fost raportate hipertensiune arterială și
insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS.
Tulburări respiratorii, Mai puțin frecvente: Secreții vâscoase ale tractului respirator. La
toracice și mediastinale copiii la care se efectuează tonsilectomie a fost raportat stridor. A fost
raportată hipoxemie.
Foarte rare: Hiperreactivitate respiratorie care include: astmul bronșic,
exacerbarea astmului bronșic, bronhospasm și dispnee.
Tulburări gastro- Frecvente: Durere abdominală, diaree, dispepsie, greață, disconfort
intestinale gastric și vărsături, flatulenţă, constipație, uşoare pierderi de sânge la
nivel gastrointestinal, care pot provoca anemie în cazuri excepţionale.
Mai puţin frecvente: Ulcer gastro-duodenal/intestinal, perforaţie sau
hemoragie gastrointestinală, cu simptome de hematemeză, melenă,
uneori letale, în special la vârstnici. Au fost raportate stomatită
ulcerativă și exacerbarea colitei ulceroase și a bolii Crohn în urma
administrării. Mai puțin frecvent au fost observate gastrita și
pancreatita. A fost raportat ulcer gastroduodenal.
Foarte rare: Esofagită, formare a stricturilor intestinale, cu aspect de
diafragmă.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare: Leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată,
insuficienţă hepatică. Funcționarea anormală a ficatului, hepatită și
icter. În supradozaj, paracetamolul poate provoca insuficiență hepatică
acută, insuficiență hepatică, necroză hepatică și leziuni hepatice.
Afecțiuni cutanate și ale Frecvente: Erupție cutanată tranzitorie (include erupția
țesutului subcutanat maculopapulară), prurit.
Foarte rare: Alopecie. Hiperhidroză, purpură şi fotosensibilitate.
Dermatită exfoliativă. Reacțiile buloase includ eritem polimorf, sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică. Au fost raportate foarte
rar cazuri de reacții cutanate grave. În cazuri excepționale, pot apărea
infecții severe ale pielii și complicații ale țesuturilor moi în timpul
varicelei.
Cu frecvență necunoscută: Reacție la medicament cu eozinofilie și
simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematoasă
generalizată acută (PEGA)
Tulburări renale și ale Mai puțin frecvente: Retenție urinară
căilor urinare Rare: Leziuni tisulare renale (necroză papilară), în special în terapia pe
termen lung.
Foarte rare: toxicitate renală în diverse forme, care include nefrită
interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută și cronică.
Reacţiile adverse renale sunt cel mai adesea observate după supradozaj,
după abuzul cronic (adesea cu mai multe analgezice) sau în asociere cu
hepatotoxicitatea cauzată de paracetamol.
Necroza tubulară acută apare de obicei în legătură cu insuficiența
hepatică, dar a fost observată izolat, în cazuri rare. De asemenea, o
posibilă creștere a riscului de carcinom cu celule renale a fost asociată
cu utilizarea cronică de paracetamol.
Un studiu de caz de control al pacienților cu boală renală în stadiu
terminal a sugerat că, în special la pacienții care au luat mai mult de
1000 mg pe zi, consumul pe termen lung de paracetamol poate crește în
mod semnificativ riscul de boală renală în stadiu terminal.
Tulburări generale și la Mai puțin frecvente: Febră
nivelul locului de Foarte rare: Fatigabilitate și stare generală de rău.
administrare
Leziuni, intoxicaţii şi Mai puţin frecvente: A fost raportată hemoragie postoperatorie în
complicaţii legate de urma amigdalectomiei.
procedurile utilizate
Investigaţii diagnostice Frecvente: Valori crescute ale alanin aminotransferazei, valori crescute
ale gama-glutamil transferazei şi teste ale funcției hepatice anormale la
utilizarea de paracetamol.
Creşterea creatininei serice şi creşterea ureei serice.
Mai puţin frecvente: Valori crescute ale aspartat aminotransferazei,
fosfatazei alcaline și creatin-fosfokinazei în sânge, valori scăzute ale
hemoglobinei și valori crescute ale numărului de trombocite.
Rare: Valori crescute de acid uric în sânge
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu,
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Paracetamol
Pot să apară afectare hepatică și chiar insuficiență hepatică în caz de supradozaj cu paracetamol.
Simptomele de supradozaj cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greață, vărsături,
anorexie și durere abdominală. Afectarea hepatică poate deveni evidentă la 12-48 ore de la ingestie.
Pot să apară anomalii ale metabolismului glucozei și acidoză metabolică. În intoxicații grave,
insuficiența hepatică poate evolua la encefalopatie, comă și deces. Se poate dezvolta insuficiența
renală acută cu necroză tubulară acută, în lipsa unor leziuni hepatice severe. Au fost raportate aritmii
cardiace. Leziunile hepatice sunt posibil să apară la adulții care au luat 10 g sau mai mult de
paracetamol, din cauza cantităților suplimentare de metabolit toxic.
Ibuprofen
Simptomele includ greață, durere abdominală și vărsături, amețeală, convulsii și, rar, pierderea stării
de conștiență. Caracteristici clinice de supradozaj cu ibuprofen care pot rezulta sunt deprimarea
sistemului nervos central și respirator.
În cazul intoxicaţiei grave poate apărea acidoză metabolică.
Tratament
Paracetamol
Tratamentul prompt este esențial în tratamentul supradozajului cu paracetamol, chiar și atunci când nu
există simptome evidente, din cauza riscurilor de afectare hepatică, care apar după câteva ore sau chiar
zile de întârziere. Tratamentul medical este recomandat fără întârziere la orice pacient care a ingerat
7,5 g sau mai mult de paracetamol în precedentele 4 ore. Trebuie luat în considerare lavajul gastric.
Trebuie să fie instituită terapie specifică cu un antidot, cum este acetilcisteină (intravenos) sau
metionină (oral) cât mai curând posibil, pentru a inversa leziunile hepatice.
Acetilcisteina este cea mai eficientă atunci când este administrată în primele 8 ore de ingerare a
supradozei, efectul diminuându-se progresiv între 8 și 16 ore. S-a crezut că un tratament început după
mai mult de 15 ore de la supradozaj nu prezintă niciun beneficiu și ar putea agrava, eventual, riscul de
encefalopatie hepatică. Cu toate acestea, a fost dovedit faptul că administrarea târzie este sigură, iar
studiile la pacienții tratați în intervalul de până la 36 de ore de la ingestie, sugerează că rezultatele
benefice pot fi obținute și dincolo de 15 ore. În plus, administrarea intravenoasă de acetilcisteină la
pacienții care au dezvoltat deja insuficiență hepatică fulminantă a fost demonstrat de a reduce
morbiditatea și mortalitatea.
O doză inițială de 150 mg/kg de acetilcisteină în 200 ml glucoză 5% se administrează intravenos timp
de 15 minute, urmată de o perfuzie intravenoasă de 50 mg/ kg în 500 ml glucoză 5% timp de 4 ore și
apoi la 100 mg/kg în 1 litru de glucoză 5% timp de 16 ore. Volumul intravenos de lichide trebuie
modificat pentru copii.
Metionina este administrată oral sub formă de 2,5 g la fiecare 4 ore până la 10 g. Tratamentul cu
metionină trebuie început în decurs de 10 ore de la ingestia de paracetamol; în caz contrar, acesta va fi
ineficient și poate exacerba afectarea ficatului.
Dovezi ale simptomelor grave pot să nu devină evidente până la 4 sau 5 zile de la supradozaj, pacienții
necesitând să fie supravegheați cu atenție pentru o perioadă îndelungată.
Ibuprofen
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Lavajul gastric se
recomandă numai în decurs de 60 de minute după ingestia unei doze care pune viaţa în pericol.
Datorită faptului că medicamentul este acid și se excretă în urină, teoretic, este benefic să se
administreze alcalinizante și să se inducă diureza. În plus față de măsurile de susținere, utilizarea de
cărbune activat oral poate ajuta la reducerea absorbției și a reabsorbției comprimatelor de ibuprofen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide; codul ATC: N02BE51.
Mecanism de acţiune
Deși locul exact și mecanismul de acțiune analgezic al paracetamolului nu este clar definit, se pare că
acesta induce analgezie prin creşterea pragului dureros. Mecanismul potenţial poate implica inhibarea
căii oxidului nitric mediată de o varietate de receptori pentru neurotransmițători, inclusiv N-metil-D-
aspartat și substanță P.
Ibuprofenul este un derivat al acidului propionic cu activitate analgezică, antiinflamatorie și antipiretică.
Efectul terapeutic ca medicament antiinflamator nesteroidian rezultă din efectul său inhibitor asupra
enzimei ciclooxigenază, ceea ce duce la reducerea sintezei de prostaglandine.
Datele experimentale sugerează că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30
de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu
eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan
sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
Studii clinice
Studiile clinice efectuate cu Elomen nu au inclus subiecți cu vârsta de 65 de ani și peste, pentru a
determina dacă aceștia răspund diferit faţă de subiecții mai tineri.
Într-un studiu de faza III, pentru determinarea eficacităţii la 276 de pacienți cu durere ușoară până la
moderată după bunionectomie, Elomen a oferit o ameliorare a durerii mai mare față de placebo sau de
doze comparabile de paracetamol sau ibuprofen în monoterapie.
Analiza indicatorului Suma Diferențelor de Intensitate a Durerii (SDID) ajustat în funcție de timp 0-48
de ore a demonstrat că Elomen (medie = 23,41, SE = 2,50) a oferit o ameliorare a durerii mai eficientă
decât placebo (medie = -1,30, SE = 3,07), paracetamol (medie = 10,42, SE = 2,50) sau ibuprofen
(medie = 9,51, SE = 2,49), cu un nivel ridicat de semnificație statistică (p <0,001).
Tabel 1: Prezentare generală SDID ajustat în funcție de timp (0-48 ore) la Grupul de Tratament
Elomen Ibuprofen Paracetamol Placebo
N=75 N=76 N=75 N=50
N 75 76 75 50
Medie (SE) 23,41 (2,89) 9,51 (2,53) 10,42 (2,49) -1,30 (2,08)
Mediana 23,10 5,40 3,45 -4,00
Min ; Max -34,08 ; 74,17 -30,68 ; 79,98 -26,78 ; 65,43 -22,42 ; 47,50
Medie estimată (SE) 23,41 (2,50) 9,51 (2,49) 10,42 (2,50) -1,30 (3,07)
95% Interval de încredere 18,48 ; 28,34 4,61 ; 14,40 5,49 ; 15,35 -7,33 ; 4,74
Diferenţă estimată (SE) – 13,90 (3,53) 12,99 (3,54) 24,71 (3,96)
95% Interval de încredere – 6,95 ; 20,85 6,02 ; 19,96 16,92 ; 32,50
valoare p – <0,001 <0,001 <0,001
Figura 1: SDID ajustat în funcție de timp până la prima doză de medicație de salvare.
Medie estimată (SE) & 95% Interval de încredere
)
m
m
(
p
m
it
e
d
e
iț
c
n
u
f
n
î
t
a
t
s
u
ja
D
ID
S
Maxigesic® Ibuprofen Acetaminophen Placebo
Nota: Acetaminophen = paracetamol.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Elomen se administrează în perfuzie intravenoasă cu durată de 15 minute, iar concentrația plasmatică
maximă a fiecărui medicament este atinsă la sfârșitul perfuziei. Cele două substanţe active din Elomen
ating nivelurile plasmatice maxime în același interval de timp și au perioade de înjumătățire
plasmatice similare (paracetamol 2,39 ± 0,27 ore, ibuprofen 1,88 ± 0,28 ore).
Parametrii farmacocinetici ai Elomen, în conformitate cu un studiu efectuat la 29 de voluntari sănătoși,
sunt prezentate în Tabelul 2.
Tabel 2: Parametri farmacocinetici medii (SD) ai paracetamolului și ibuprofenului în fiecare
grup de tratament.
Tratament (medie ± SD)
Elomen jumătate Paracetamol
Paracetamol IV
Elomen perfuzie IV, din doza de /Ibuprofen
Paracetamol perfuzie IV,
perfuzie 15 minute perfuzie IV, comprimate
15 minute
15 minute orale
26709,57 26236,06 12880,39 14907,16
C (ng/ml)
max ± 5814,74 ± 5430,52 ± 2553,15 ± 6255,10
37553,97 35846,20 18327,40 34980,80
ASC (ng.oră/ml)
0-t ± 9816,96 ± 8734,15 ± 4758,34 ± 9430,21
ASC 39419,95 37651,43 19337,01 37023,82
0-∞
(ng.oră/ml) ± 10630,63 ± 9454,60 ± 5146,46 ± 10388,31
0,25 (sfârșitul 0,25 (sfârșitul 0,25 (sfârșitul
T (oră) 0,73 ± 0,42
max perfuziei) perfuziei) perfuziei)
t (oră) 2,39 ± 0,27 2,38 ± 0,25 2,44 ± 0,25 2,51 ± 0,33
1/2
Paracetamol
Elomen
Elomen Ibuprofen IV /Ibuprofen
jumătate din doza
Ibuprofen Perfuzie IV, Perfuzie IV, comprimate
Perfuzie IV,
15 minute 15 minute Comprimat
15 minute
Oral
39506,69 40292,97 20352,05 19637,38
C (ng/ml)
max ± 6874,06 ± 7460,04 ± 3090,87 ± 5178,29
ASC 73492,69 72169,59 39642,48 70417,75
0-t
(ngxoră/ml) ± 16509,61 ± 15608,70 ± 9679,16 ± 16260,16
ASC 74743,31 73410,65 40333,88 72202,48
0-∞
(ngxoră/ml) ± 17388,69 ± 16500,76 ± 10240,30 ± 17445,46
0,25 (sfârșitul 0,25 (sfârșitul 0,25 (sfârșitul
T (oră) 1,49 ± 0,89
max perfuziei) perfuziei) perfuziei)
t (oră) 1,88 ± 0,28 1,87 ± 0,27 1,88 ± 0,30 1,99 ± 0,36
1/2
Nota: Paracetamol/Ibuprofen comprimate = paracetamol 500 mg/ibuprofen 150 mg comprimate filmate.
Parametrii farmacocinetici au fost similari după o singură doză de Elomen administrat intravenos sau
oral, cu excepția C a formulării intravenoase, care a fost de două ori mai mare decât a formulării
max
orale și, așa cum era de așteptat, T după administrarea intravenoasă a fost obținut mult mai rapid (în
max
15 minute) decât cu formularea orală.
Distribuţie
Paracetamolul este distribuit în majoritatea țesuturilor organismului. Ibuprofenul este legat puternic
(90-99%) de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat intens în ficat și excretat în urină, în principal sub formă de conjugați
inactivi de glucuronid și sulfat. Mai puțin de 5% este excretat sub formă nemodificată. Metaboliții
paracetamolului includ un hidroxilat intermediar minor care are activitate hepatotoxică. Acest
intermediar activ este detoxifiat prin conjugare cu glutation, cu toate acestea, se poate acumula în caz
de supradozaj cu paracetamol și, dacă este lăsat netratat, are potențialul de a provoca leziuni hepatice
severe și chiar ireversibile.
Ibuprofenul este metabolizat în ficat în proporție mare la compuși inactivi, în principal prin
glucuronoconjugare.
Într-un studiu clinic cu doză unică, efectul ibuprofenului asupra metabolismului oxidativ al
paracetamolului a fost evaluat la voluntari sănătoși, în condiții de repaus alimentar. Rezultatele
studiului au indicat că ibuprofenul nu a modificat cantitatea de paracetamol ce suferă metabolizare
oxidativă, deoarece cantitatea de paracetamol și ai metaboliților săi (mercapturat-, cistein-, glucuronid-
și sulfat-paracetamol) a fost similară atunci când au fost administrați singuri, ca paracetamol, sau prin
administrarea concomitentă de ibuprofen (ca o combinație fixă).
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al paracetamolului variază de la aproximativ 1 până
la 3 ore.
Atât metaboliții inactivi, cât și o cantitate mică de ibuprofen nemodificat, sunt excretați rapid și complet
prin rinichi, cu 95% din doza administrată eliminată în urină în termen de patru ore de la ingestie.
Timpul de înjumătățire al ibuprofenului este în intervalul de la 1,9 la 2,2 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate cu doză unică și repetată, efectuate la șobolan, co-administrarea de
paracetamol și ibuprofen la un raport care se potrivește cu cel din Elomen (adică la un raport
paracetamol-ibuprofen de 3,3 la 1) și la nivelurile de doză aproximativ egale cu cele pe care le-ar
primi pacienții când utilizează Elomen la doza maximă recomandată, nu a crescut riscul de apariție a
GI sau a toxicității renale.
Efectul dozei unice intravenoase sau perivenoase de Elomen într-un studiu local de iritație locală la
iepuri masculi a arătat că Elomen are un potențial mic de a produce manifestări locale, precum iritații
atunci când este administrat intravenos la nivelul de doză recomandat. Mai mult decât atât, atunci când
s-a efectuat o evaluare a compatibilității sângelui in vitro, nu s-a observat hemoliză suplimentară,
floculație/precipitare a proteinelor plasmatice sau agregare plachetară cu Elomen faţă de paracetamol
IV sau ibuprofen IV în monoterapie.
Ibuprofen
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile in vitro și in vivo nu au furnizat dovezi clinice
relevante ale unui potențial mutagen al ibuprofenului. Studiile in vitro şi in vivo nu adus dovezi
seminificative clinic ale existenţei unor efecte mutagene ale ibuprofen. În studiile efectuate la şobolan
şi şoarece nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofen. Ibuprofenul a determinat
inhibiţia ovulaţiei la iepure, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepure,
şobolan, şoarece). Studiile experimentale au indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După
administrarea unor doze toxice pentru mamă, a fost observată o incidență crescută a malformațiilor
(defecte septale ventriculare).
Paracetamol
În doze hepatotoxice, paracetamolul a dovedit potențial genotoxic și cancerigen (tumori hepatice și de
vezică urinară) la șoarece și șobolan. Cu toate acestea, se consideră că această activitate genotoxică și
cancerigenă este legată de modificările metabolismului paracetamolului la doze/concentrații
plasmatice mari și nu implică risc pentru utilizare clinică.
Nu sunt disponibile studii convenționale care utilizează standardele acceptate în prezent pentru
evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorhidrat de cisteină monohidrat
Fosfat disodic dihidrat
Manitol
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se păstra la frigider sau congela. A se păstra în ambalajul
original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Elomen este disponibil în flacoane din sticlă transparentă tip II de 100 ml, închise cu dop din cauciuc
bromobutilic de culoare gri, sigilate cu capsă detașbilă din aluminiu, în cutie cu 10 flacoane.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de administrare, inspectaţi vizual Elomen pentru a observa prezenţa particulelor şi a
modificărilor de culoare, ori de câte ori soluția și recipientul permit. Soluţia nu trebuie utilizată dacă
prezintă particule opace vizibile, modificări de culoare sau alte particule străine.
În lipsa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie combinat cu diluanți. Dacă pentru o
singură doză nu este utilizat întreg flaconul, trebuie perfuzată cantitatea corectă, iar soluția rămasă
trebuie eliminată (vezi și pct. 4.2).
Elomen trebuie utilizat la un singur pacient pentru o singură administrare. Nu conţine niciun
conservant antimicrobian. Orice cantitate de soluţie rămasă neutilizată trebuie eliminată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1-10 Constantinoupoleos Str., 3011 Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15947/2025/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2020
Data reautorizării: Martie 2025.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2025.