Egilok 25 mg comprimate

Prospect Egilok 25 mg comprimate

Producator: Egis Pharmaceuticals PLC

Clasa ATC: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12098/2019/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2

12099/2019/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

12100/2019/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Egilok 25 mg comprimate

Egilok 50 mg comprimate

Egilok 100 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Egilok 25 mg

Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg

Egilok 50 mg

Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.

Egilok 100 mg

Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

EGILOK 25 mg

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, având gravat pe una din feţe 2

crestături încrucişate, iar pe cealaltă având gravat litera E stilizată şi „435”.

Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițitmai ușor și nu de

divizare în doze egale.

Egilok 50 mg

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu linie mediană pe una din feţe, iar

pe cealaltă litera E stilizată şi „434”.

Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de

divizare în doze egale.

Egilok 100 mg

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu linie mediană pe una din feţe,

iar pe cealaltă litera E stilizată şi „432”.

Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de

divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

hipertensiune arterială uşoară până la severă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,
profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă;
după infarct miocardic-pentru prevenţie secundară- ca tratament de întreţinere;
tahiaritmii, în special tahicardie supraventriculară;
profilaxia migrenei;
adjuvant în tratamentul hipertiroidismului;
tulburări cardiace funcţionale: eretism cardiac.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.

Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa

şi seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de

metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.

Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de

metoprolol pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 200 mg

tartrat de metoprolol pe zi, sau se administrează în asociere alte antianginoase.

După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere recomandată este de 50-100

mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).

Tahiaritmii: doza recomandată este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3 ori pe zi. Dacă nu se

atinge efectul terapeutic dorit, doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de

metoprolol, sau se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.

Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului, doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de

metoprolol, divizată în 3-4 administrări.

Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.

Tulburări cardiace funcţionale: doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi

(dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.

Profilaxia migrenei: doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi

seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.

Insuficienţă renală, hemodializaţi sau pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii

vârstnici.

Insuficienţă hepatică

În general nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele

plasmatice este în proporţie mică (5-10%).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei.

Copii şi adolescenţi

Experienţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.

Mod de administrare

Administrare orală.

Administrarea comprimatelor este independentă de mese, putând fi administrate atât înainte cât şi după

masă.

4.3 Contraindicaţii

hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare dintre excipienţii enumerați la

pct. 6.1,

astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,
bloc AV de grad II şi III,
insuficienţă cardiacă decompensată,
bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
sindrom de sinus bolnav,
şoc cardiogen,
tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
în infarctul miocardic acut, dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi/minut, intervalul PQ este

mai mare de 0,24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă

cardiacă severă,

administrare simultană de inhibitori MAO (cu excepţia inhibitorilor MAO-B),
bloc sinoatrial,
feocromocitom netratat,
acidoză metabolică,
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Deşi beta-blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta-blocantele

neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării Egilok la pacienţii cu

bronhopneumopatii obstructive.

Dacă metoprolul este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti

beta –adrenergici (comprimate şi/sau spray nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agonişti beta –

2 2

adrenergici administraţi anterior.

Şocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacienţii ce primesc terapie cu metoprolol, de aceea este

necesară prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de

hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratament pentru desensibilizare.

La pacienţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidraţilor trebuie monitorizat mult mai frecvent şi

dacă este necesar, doza de insulină şi de antidiabetice orale trebuie ajustată.

Similar altor β-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,

tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în

cazul β-blocantelor neselective.

În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi introdusă numai după compensare. În

general, terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.

Egilok se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a

angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide cardiotonice.

Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.

Foarte rar, tulburările de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate

apare un bloc A-V.

Metoprololul poate înrăutăţi simptomele tulburărilor circulatorii periferice.

La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta – selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.

La pacienţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonişti ai receptorilor alfa –

adrenergici.

La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu se administrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de

tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.

Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu

miastenia gravis şi psoriasis.

Datorită metabolizării mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii cu

insuficienţă hepatică severă, fiind necesară reducerea dozei.

În cazul în care pacienţii prezintă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului,

metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze

reduse treptat, în decurs de 10-14 zile.

Întreruperea bruscă a administrarii Egilok poate conduce la ischemie miocardică cu exacerbarea

anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie

evitată întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor.

La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.

Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.

În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48

ore înaintea anesteziei.

Totuşi, la unii pacienţi beta-blocantele pot fi folosite ca premedicaţie; beta-blocantele pot preveni

stimularea simpatică excesivă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.

Dacă beta-blocantele se administrează în acest scop, depresia miocardică poate fi prevenită folosind un

anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.

Atenţionare pentru sportivi:

Medicamentul conţine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri contraindicate:

Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării

concomitente de beta-blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.

Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în

special torsada vârfurilor.

Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi

verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.

Asocieri nerecomandate:

Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii,

automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)

determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii

miocardiace, prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară

monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare:

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare

compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie

întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi pct. 4.4)

În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări

ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.

Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii

arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.

Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice,

cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită

supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajustează în timpul

tratamentului cu cimetidină.

Ca toate beta-blocantele, Egilok poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se

impune prudenţă la administrarea concomitentă cu derivaţii de ergot.

Asocierea cu glicozide cardiotonice determină: bradicardie şi tulburări de conducere atrio-ventriculară.

Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor

ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,

efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în

timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.

Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,

de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea

metoprololului.

Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante

beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi nu

poate fi întreruptă, administrarea se va face cu prudenţă, cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate

de resuscitare.

În cazul tratamentului asociat cu clonidină, tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt cu câteva

zile înainte de clonidină, creşterea bruscă a tensiunii arteriale la întreruperea bruscă a tratamentului cu

clonidină fiind potenţată de beta-blocante.

Asocieri de avut în vedere:

Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea

prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune

arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă

cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.

Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină

hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.

Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei

hidrosaline pe care o determină.

Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie

enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.

Utilizarea concomitentă cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin

timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precauţie în administrare.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-

blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a

contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară

bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto-placentară ,

reduce perfuzia placentară, putând determina moarte intrauterină sau naşteri premature. Determină risc

crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou-născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.

De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie)

a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.

Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul

potenţial pentru făt.

Alăptarea

Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de

metoprolol ce ajunge în laptele matern nu produce efecte beta-blocante semnificative.

Alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu Egilok.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie

informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.

4.8 Reacţii adverse

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Reacţiile adverse sunt uşoare şi apar rar. Acestea tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu

întreruperea tratamentului.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt: oboseală, tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri

abdominale), perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).

Celelalte reacții adverse au fost clasificate în funcție de frecvență, utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

Rare (≥1/10000 şi <1>

Foarte rare (< 1/10000)

Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: creştere în greutate.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: perturbări ale somnului (insomnie, somnolenţă, coşmaruri),

Rare: scădere a concentrării, depresie, crampe musculare, parestezie,

Foarte rare: ameţeli, cefalee, tulburări de personalitate (pierdere a memoriei, amnezie pe termen scurt),

dificultăţi de concentrare, confuzie, halucinaţii, nervozitate şi anxietate.

Tulburări oculare

Foarte rare: conjunctivite, xeroftalmie, ochi iritaţi, tulburări de vedere, fotosensibilitate.

Tulburări acustice şi vestibulare

Foarte rare: tinitus

Tulburări cardiace:

Rare: insuficienţă cardiacă, blocuri atrio-ventriculare de grad înalt, palpitaţii, aritmii cardiace, şi dureri

precordiale,

Foarte rare: bradicardie, hipotensiune posturală (ocazional cu sincopă), tulburări de conducere atrio-

ventriculară,

Tulburări vasculare:

Rare: sindrom Raynaud, edeme periferice,

Foarte rare: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice, şi agravare a claudicaţiei

intermitente.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: dispnee de efort,

Foarte rare: rinite, bronhospasm (chiar în absenţa unor boli pulmonare obstructive).

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: greaţă trecătoare, vărsături, dureri abdominale,

Rare: constipaţie, diaree

Foarte rare: xerozis.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: creştere a valorii transaminazelor serice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: reacţii alergice ale pielii (eritem cutanat, prurit, urticarie, leziuni cutanate distrofice, exantem

psoriazic),

Foarte rare: diaforeză, alopecie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte rare: artralgie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Rare: perturbări ale libidoului şi potenţei

Investigaţii diagnostice

Rare: prezenţa anticorpilor antinucleari (fără legătură cu LES).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

tulburări ale gustului, oboseală.

Investigaţii diagnostice

Rare: prezenţa anticorpilor antinucleari (fără legătură cu LES).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

Simptome: supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială marcată, bradicardie

sinusală, bloc atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm,

pierdere a conştienţei (chiar comă), greaţă, vărsături şi cianoză.

Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic, antihipertensive,

chinidină sau barbiturice.

Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.

Tratamentul supradozajului:

Cărbune medicinal activat, dacă este necesar – lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau

bradicardie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează intravenos un

agonist beta -adrenergic sau sulfat de atropină (0,5-2 mg) i.v. Dacă nu se obţine efectul terapeutic

dorit, se mai pot administra: dopamină, dobutamină.

Pacientului i se poate administra şi glucagon 1-10 mg i.v. pentru a contracara reacţiile adverse severe

ale beta-blocantelor.

Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evita bronhospasmul, pacientului i se

poate administra intravenos un agonist beta -adrenergic (terbutalină).

Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul

nu poate fi eliminat prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.

Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta -adrenergici, care acţionează prin blocarea

receptorilor beta de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru

blocarea receptorilor beta

Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.

Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere

cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprololul reduce tahicardia, debitul cardiac şi

contractilitatea crescută a inimii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade

tensiunea arterială.

Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezistenţei totale

periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe

termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activitatea reninei plasmatice.

La pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce de asemenea

hipertrofia ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.

Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în

tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).

Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie,

care sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta –blocantele non-selective.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrată oral) din tractul gastro-intestinal

Parametrii farmacocinetici prezintă o curbă liniară după administrarea dozelor terapeutice. Ingerarea

concomitentă de alimente poate determina o creştere a biodisponibilităţii cu 30-40%.

Distribuție

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1,5-2 ore de la administrarea orală. Administrarea

orală prezintă variaţii inter-individuale mari, în timp ce variaţiile intra individuale sunt mici.

Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 5-10 %.

Metoprololul este distribuit extensiv în ţesutul extravascular, iar volumul aparent de distribuţie este de

5,6 l/kg.

Metabolizare

Din cauza metabolizării extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei

doze unice orale este de aproximativ 50% şi de 70% după doze repetate.

Metoprololul este metabolizat pe cale hepatică sub acţiunea citocromului P450. Metaboliţii

metoprololului formaţi la nivel hepatic nu au importanţă clinică.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al metoprololului este de 3,5 ore (cu variaţii între 1 şi 9 ore).

Clearance-ul total este de 1 l/min.

Mai mult de 95% din doza administrată este excretată în urină, 5% este excretată sub formă

nemetabolizată.

Insuficiență renală

Insuficienţa renală nu modifică biodisponibilitatea sau excreţia metoprololului. Totuşi există şi cazuri

în care excreţia metabolitului este scăzută. O acumulare semnificativă a metabolitului se observă în

cazul unor pacienţi cu boli severe renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determină

creşterea efectului beta-blocant.

Insuficiență hepatică

În ciroze severe sau după o intervenţie chirugicală la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de

metoprolol poate creşte, clearance-ul total al tartratului de metoprolol poate să scadă la 0,3 l/min, iar

aria de sub curba concentraţiei plasmatice/timp creşte de 6 ori faţă de pacienţii cu funcţie hepatică

normală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate acută

Şobolani: DL la administrarea orală este de 3090 mg/kg tartrat de metoprolol.

DL la administrarea intravenoasă este de 90 mg/kg tartrat de metoprolol.

Şoareci: DL la administrarea orală este de 2090 mg/kg tartrat de metoprolol.

DL la administrarea intravenoasă este de 118 mg/kg tartrat de metoprolol.

Toxicitate cronică

Toxicitatea cronică a metoprololului a fost testată prin administrarea orală la câini în doze de 5, 20 şi

40 mg/kg şi de două ori pe zi, timp de şase luni (ultima doză a fost crescută la 50 mg/kg şi de două ori

pe zi, în săptămâna a 7 a şi la 80 mg/kg şi de două ori pe zi, după 3 luni). În aceste studii nu au fost

observate semne clinice sau patologice de toxicitate în comparaţie cu grupul de control.

Teratogenitate

Metoprololul a fost administrat la femelele gestante de şobolani şi iepure în timpul organogenezei în

doze zilnice de 10, 50 şi 200 mg/kg , respectiv 5, 12,5 şi 25 mg/kg. La şobolani nu au fost observate

reacţii adverse asupra supravieţuirii fetale, malformaţii congenitale, modificări ale înălţimii puilor sau

ale greutăţii acestora. La iepuri, în grupul tratat cu doză mare s-a observat o uşoară reducere a greutăţii

fetale şi o uşoară creştere a avorturilor, dar tratamentul nu a fost asociat cu anomalii fetale.

Metoprololul nu a dovedit a avea potenţial mutagen sau carcinogen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină,

Amidonglicolat de sodiu tip A,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Povidonă K90,

Stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Egilok 25 mg

5 ani

Egilok 50 mg

Egilok 100 mg

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Egilok 25 mg

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 20 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 40 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 50 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 60 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 70 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 80 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 90 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 100 comprimate

Cutie cu un flacon de sticlă brună închis cu capac din PE, conţinând 120 comprimate