Prospect Eficef 100 mg capsule
Producator: Antibiotice SA
Clasa ATC: antiinfecţioase pentru uz sistemic, antibiotice pentru uz sistemic, alte antibiotice
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12615/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Eficef 100 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine cefiximă 100 mg (sub formă de trihidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: tartrazină (E 102), galben amurg FCF (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E
218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule mărimea 2, culoarea capacului: verde opac/culoarea corpului: crem opac, care conţin o pulbere de
culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Eficef este indicat în tratamentul infecţiilor bacteriene cu severitate diferită, determinate de germeni sensibili
la cefiximă, dacă terapia pe cale orală este adecvată:
-suprainfecţii bacteriene ale bronşitelor acute şi exacerbări ale bronşitelor cronice;
-pneumonii bacteriene;
-sinuzite şi otite acute;
-angine şi faringite, în special angine recidivante şi/sau amigdalite cronice;
-pielonefrite acute fără uropatie;
-infecţii urinare joase complicate sau necomplicate, cu excepţia prostatitelor;
-uretrite gonococice.
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a cefiximei.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
Doza recomandată este de 400 mg cefiximă pe zi, administrată oral în două prize, la interval de 12 ore.
În uretritele gonococice, eficacitatea maximă a fost obţinută cu o doză unică de 400 mg cefiximă.
Copii cu vârsta sub 12 ani:
Doza recomandată este de 8 mg/kg corp pe zi.
La copii sub 6 ani este indicată administrarea de cefiximă în forme farmaceutice adecvate vârstei.
Insuficienţă renală:
Doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei:
- clearance > 20 ml/min: nu necesită modificarea dozei;
- clearance < 20 ml/min, inclusiv la pacienţi hemodializaţi: maxim 200 mg cefiximă zilnic, în doză unică.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică şi funcţie renală normală:
Nu este necesară modificarea dozelor recomandate la adulţi.
Mod de administrare
Eficef este un medicament cu administrare orală. Eficef trebuie administrat cu o cantitate suficientă de apă.
Eficef poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2.)
Durata tratamentului:
Infecţii bacteriene obişnuite: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi este, de obicei, 7-10 zile.
Infecţiile produse de Streptococ ß-hemolitic: tratamentul nu se întrerupe mai devreme de 10 zile, pentru a
preveni complicaţiile (reumatism articular acut, glomerulonefrită).
Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: durata recomandată a tratamentului este de 7-10 zile.
Suprainfecţii şi infecţii recidivante: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii, în general 7-14 zile.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefiximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Apariţia oricărei manifestări alergice impune oprirea tratamentului. Înainte de administrarea cefiximei este
necesară o anamneză atentă deoarece poate să apară hipersensibilitate încrucişată la peniciline.
Se impune supraveghere medicală strictă la pacienţii cu sensibilitate cunoscută la peniciline, pentru a evita
reacţiile de hipersensibilizare de tip şoc anafilactic. Utilizarea cefiximei este contraindicată la pacienţii cu
antecedente de alergie imediată la cefalosporine. Reacţiile de hipersensibilizare (anafilactice) raportate la
aceste două categorii de substanţe pot fi grave şi uneori cu potenţial letal.
Cefixima se administrează cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de urticarie, erupţii cutanate sau astm
bronşic.
Colita asociată medicamentelor antibacteriene şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape în
cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul cefiximei şi pot varia ca severitate, de la
uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urmare, este important să fie luat în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de cefiximă (vezi pct. 4.8).
Trebuie avute în vedere întreruperea tratamentului cu cefiximă şi administrarea tratamentului specific pentru
Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
În caz de tulburări gastro-intestinale însoţite de vărsături sau diaree, nu se recomandă administrarea
cefiximei, datorită scăderii absorbţiei. La pacienţii cu tulburări gastro-intestinale în antecedente (ca de
exemplu colită ulceroasă, colită asociată antibioticelor), trebuie evaluat beneficiul tratamentului faţă de riscul
apariţiei colitei pseudomembranoase.
În cazul tratamentului cronic sau repetat, pot apărea suprainfecţii micotice sau cu bacterii rezistente.
La pacienţii aflaţi sub tratament cu antibiotic din clasa cefalosporinelor, au fost raportate cazuri grave şi
uneori letale de anemie hemolitică (efect de clasă). Au fost raportate cazuri de reapariţie a anemiei
hemolitice după reintroducerea unei cefalosporine în tratamentul unui pacient care a avut în antecedente
anemie hemolitică în urma administrării acestor medicamente. Dacă un pacient dezvoltă anemie hemolitică
în urma administrării de cefiximă, se va lua în considerare diagnosticul de anemie asociată cu administrarea
de cefalosporine şi se va întrerupe administrarea cefiximei până la stabilirea clară a etiologiei anemiei. (vezi
pct. 4.8.)
Cefixima se administrează cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală; în acest caz poate fi necesară
adaptarea dozei zilnice în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
Eficef 100 mg capsule conţine tartarazină (E 102) şi galben amurg FCF (E 110) care pot provoca reacţii
alergice.
Eficef 100 mg capsule conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) care
pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cefiximei cu antibiotice din grupa aminoglicozidelor impune monitorizarea funcţiei renale, în
special la pacienţii care prezintă insuficienţă renală; acest lucru este valabil şi pentru polimixină sau diuretice
de tip furosemid şi acid etacrinic.
Probenecidul inhibă clearance-ul renal al cefalosporinelor prin scăderea secreţiei tubulare determinând
creşterea concentraţiilor plasmatice. S-a demonstrat că asocierea a 1 g probenecid determină o scădere a
clearance-ului renal al cefiximei cu 25 %.
Nu s-a demonstrat că asocierea cefiximei cu antiacide îi scade absorbţia.
Similar altor cefalosporine, timpul de protrombină poate să crească. Din acest motiv se recomandă precauţie
la asocierea cu medicamente anticoagulante (derivaţi cumarinici) sau antiagregante plachetare (de exemplu
acid acetilsalicilic).
Administrarea de cefiximă în asociere cu carbamazepina determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei.
Influenţarea testelor de laborator:
-Reacţii fals pozitive la determinarea corpilor cetonici în urină (prin metoda cu nitroprusiat);
-Reacţii fals pozitive la determinarea glicozuriei (dacă se utilizează metode non-enzimatice);
- Similar altor cefalosporine, un test Coombs fals pozitiv pe durata tratamentului se poate datora
tratamentului cu cefiximă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele privind administrarea cefiximei la animale în timpul sarcinii, nu au evidenţiat efecte malformative sau
fetotoxice. Totuşi studiile clinice adecvate fiind insuficiente, nu se recomandă administrarea cefiximei la
gravide decât dacă beneficiile aşteptate depăşesc riscurile.
Alăptarea
Nu există date în ceea ce priveşte trecerea cefiximei în laptele matern. Se va întrerupe alăptarea (sau
administrarea cefiximei la mamă) în condiţiile apariţiei diareei, candidozei sau erupţiilor cutanate la sugar.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Cefixima nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie
avertizaţi asupra riscului apariţiei vertijului.
4.8. Reacţii adverse
Pentru clasificarea frecvenţei, a fost utilizată următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 – < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 – < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 – < 1/1000)
Foarte rare (<1/10 000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile)
Infecţii şi infestări:
-rare: suprainfecţie bacteriană, suprainfecţie fungică
-foarte rare: colită pseudomembranoasă
Tulburări hematologice şi limfatice:
-rare: eozinofilie
-foarte rare: leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie. Au apărut şi cazuri foarte
rare de tulburări de coagulare şi de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4.).
-cu frecvenţă necunoscută: trombocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar:
- rare: reacţii alergice (urticarie, prurit, erupţii cutanate);
-foarte rare: şoc anafilactic, reacţii grave de hipersensibilitate (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell,
eritem polimorf). În aceste condiţii, tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
-rare: anorexie
Tulburări ale sistemului nervos:
- mai puţin frecvente: cefalee, vertij, agitaţie.
Tulburări gastro-intestinale:
- mai puţin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greaţă, vărsături, diaree;
Tulburări hepatobiliare:
- rare: valori serice crescute ale fosfatazei alcaline şi ale transaminazelor (similar altor cefalosporine);
- foarte rare: cazuri izolate de hepatită şi icter colestatic.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
-cu frecvenţă necunoscută: febră.
Investigaţii diagnostice:
-cu frecvenţă necunoscută: creşterea moderată şi tranzitorie a transaminazelor (TGP şi TGO) şi a fosfatazei
alcaline. Creşterea uşoară a ureei sanguine şi a creatininemiei, precum şi pozitivarea testului Coombs direct
şi indirect (vezi pct. 4.4), creşterea nivelului bilirubinei.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9. Supradozaj
Până în prezent nu se cunosc cazuri de supradozaj cu cefiximă. În caz de supradozaj se recomandă lavaj
gastric în primele ore şi tratament simptomatic. Nu există antidot specific pentru cefiximă.
Hemodializa şi dializa peritoneală nu permit eliminarea cefiximei din organism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinfecţioase pentru uz sistemic, antibiotice pentru uz sistemic, alte antibiotice
beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.
Mecanism de acţiune:
Cefixima este o cefalosporină de semisinteză, de generaţia a III-a, care acţionează bactericid prin inhibarea
sintezei peretelui celular al germenilor patogeni.
Cefixima prezintă o activitate bactericidă faţă de un număr mare de germeni.
Relaţia dintre farmacocinetică şi farmacodinamie:
Concentraţia plasmatică a cefixime > CMI a organismelor infectate este cel mai bine corelată cu eficacitatea
terapiei în studiile de farmacocinetică/farmacodinamie.
Mecanismul de apariţie a rezistenţei:
Rezistenţa la cefiximă se poate instala prin următoarele mecanisme:
-hidroliza betalactamazelor cu spectru larg şi/sau enzime cromozomial codate (AmpC) care pot fi induse sau
de-reprimate în anumite specii bacteriene Gram-negativ;
-afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinelor;
-permeabilitatea redusă a membranei exterioare a anumitor organisme Gram-negativ reduc accesul
proteinelor de legare a penicilinelor;
-pompele de eflux medicamentos.
Mai mult de unul dintre aceste mecanisme de rezistenţă pot coexista într-o singură celulă bacteriană. În
funcţie de mecanism, bacteriile pot exprima rezistenţă încrucişată la mai multe sau la toate celelalte beta-
lactamine şi/sau la medicamentele antibacteriene din alte clase.
Concentraţii critice
Punctele de rupere la concentraţia minimă inhibitorie (CMI) stabilite prin EUCAST (ianuarie 2013) pentru
cefiximă sunt:
• H.influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/L, rezistent > 0,12 mg/L
• M.catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 *mg/L, rezistent > 1,0 mg/L
• Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/L, rezistent > 0,12 mg/L
• Enterobacteriaceae: sensibil ≤ 1,0 mg/L, rezistent > 1,0 mg/L (doar în cazul infecţiilor necomplicate ale
tractului urinar).
*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare sau nu au
fost încă raportate. Testele de identificare şi cele de sensibilitate antimicrobiană pentru orice asemenea
tulpini trebuie repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, tulpina respectivă trebuie trimisă la un laborator de
referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind existenţa unui răspuns clinic pentru tulpinile izolate confirmate
cu valori ale CMI mai mari decât limita curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca rezistente.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii, informaţiile
privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul tratării infecţiilor
severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este
discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.
Speciile sensibile în mod obişnuit
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Proteus mirabilis%
Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o problemă
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Aerobi Gram-negativ:
Citrobacter freundii $
Enterobacter cloacae $
Escherichia coli % &
Klebsiella oxytoca %
Klebsiella pneumoniae %
Morganella morgani $
Serratia marcescens $
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococci
Streptococcus pneumoniae (intermediar sensibili şi rezistenţi la penicilină)
Staphylococcus spp.
Aerobi Gram-negativ:
Pseudomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
Staphylococcus aureus+
+ Cefixima are o activitate redusă împotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la meticilină)
$ Sensibilitate intermediară naturală.
% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.
& Rata de rezistenţă <10% în tulpinile izolate de la pacienţi de sex feminin cu cistită necomplicată, în caz
contrar >10%.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Cefixima administrată oral se absoarbe rapid. În urma administrării unei doze unice de 200 mg, concentraţia
serică maximă este, în medie, de 3 μg /ml. După administrarea unei doze de 400 mg, concentraţia serică
maximă este mai crescută (3,4-5 μg /ml), dar neproporţional cu creşterea dozei. Concentraţia plasmatică
rămâne nemodificată după administrări repetate, timp de 15 zile, a unor doze de 400 mg cefiximă pe zi, fapt
ce explică absenţa acumulării în organism.
Distribuţie:
Biodisponibilitatea cefiximei este în jur de 50% în urma unei doze de 200 mg şi nu este modificată în urma
administrării de alimente. Timpul de atingere a concentraţiei serice maxime este de aproximativ o oră.
Volumul aparent de distribuţie al cefiximei la adulţi sănătoşi este de 0,1 l/kg. La animale cefixima difuzează
în majoritatea ţesuturilor studiate, cu excepţia creierului. La om, după doze de 200 mg administrate la 12 ore,
concentraţiile pulmonare la 4 şi la 8 ore după ultima doză sunt de 1 μg /g de ţesut, ceea ce reprezintă o
concentraţie superioară cu 90% CMI a germenilor care determină infecţii pulmonare.
Cefixima se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 70%, în special de albumine, independent de
concentraţie (la doze terapeutice).
Metabolizare:
Nu există date care să sugereze metabolizarea cefiximei.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire este cuprins între 3 şi 4 ore.
Studiile experimentale efectuate până în prezent la om şi la animale nu au pus în evidenţă metaboliţi care să
demonstreze biotransformarea cefiximei. Timpul de înjumătăţire a eliminării la adulţi cu funcţie renală
normală variază între 2,4-4 ore. Timpul de înjumătăţire serică nu este dependent de doză. Cefixima se
elimină prin mecanisme renale şi non-renale.
Intre 7-41% dintr-o doză unică orală se excretă nemodificată prin urină în 24 de ore, în principal prin filtrare
glomerulară, şi în măsură mai mică prin secreţie tubulară. Cea mai mare parte se elimină prin mecanisme
non-renale (până la 60%).
Farmacocinetica unor grupuri speciale de pacienţi:
Caracteristicile farmacocinetice ale cefiximei sunt foarte puţin modificate la vârstnici. Uşoara creştere a
concentraţiei serice maxime şi a biodisponibilităţii sau scăderea uşoară a cantităţii excretate (15-25%) nu
impune nici o modificare a modului de administrare a cefiximei la această categorie de populaţie.
În insuficienţa renală severă (clearance al creatininei< 20 ml/min), timpul de înjumătăţire prin eliminare
creşte odată cu agravarea acesteia. În aceste condiţii este necesară adaptarea dozelor de cefiximă.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică eliminarea cefiximei este scăzută (T1/2 = 6,4 ore), dar nu este necesară
modificarea dozei.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu s-au realizat studii pe animale pentru a se evalua potenţialul carcinogenic al cefiximei. Cefixima nu
determină in vitro mutaţii punctiforme la bacterii sau la celulele de mamifere, afectarea ADN-ului sau a
cromozomilor şi nu a demonstrat potenţial clastogenic in vivo la testul micronucleilor la şoarec.
Nu a fost afectată fertilitatea şi funcţia reproductivă la şobolani, în urma administrării de cefiximă în doze de
până la de 125 de ori mai mari decât doza terapeutică la adulţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Capacul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg FCF (E 110)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
Corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
Tartrazină (E 102)
Roşu Allura (E 129)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12615/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .