Prospect Edluar 5 mg comprimate sublinguale
Producator: Viatris Healthcare Limited
Clasa ATC: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodiazepinele
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10615/2018/01-02-03-04-05-06-07-08 Anexa 2
NR. 10616/2018/01-02-03-04-05-06-07-08
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Edluar 5 mg comprimate sublinguale
Edluar 10 mg comprimate sublinguale
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Edluar 5 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine tartrat de zolpidem 5 mg.
Edluar 10 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine tartrat de zolpidem 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat sublingual.
Edluar 5 mg:
Comprimat de culoare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi marcat cu V pe una dintre fețe.
Edluar 10 mg:
Comprimat de culoare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi marcat cu X pe una dintre fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scurtă durată al insomniei la adulți.
Medicamentele sedative/hipnotice trebuie utilizate numai în cazul insomniei de severitate relevantă din punct
de vedere clinic, atunci când tulburarea este invalidantă sau supune pacientul unui stres marcat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă şi nu trebuie să depășească 4 săptămâni,
incluzând şi perioada de scădere treptată a dozelor.
Continuarea tratamentului după perioada maximă recomandată nu trebuie facută fără o reevaluare a stării
clinice a pacientului, deoarece riscul de abuz și dependență crește odată cu durata tratamentului (vezi pct.
4.4).
Doze
Adulţi
Tratamentul trebuie administrat în priză unică, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiaşi nopţi.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 10 mg, administrată imediat înainte de culcare. Trebuie
utilizată doza zilnică minimă eficace de zolpidem, care nu trebuie să depăşească 10 mg.
Doza totală de zolpidem nu trebuie să depăşească 10 mg, la orice pacient.
Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) sau pacienți cu stare generală alterată:
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu stare generală alterată, care pot fi deosebit de sensibili la efectele
tartratului de zolpidem, este recomandată o doză de 5 mg. Aceste doze recomandate nu trebuie să fie
depăşite.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, eliminarea medicamentului nu se face la fel de rapid ca la pacienţii cu
funcţie hepatică normală (vezi pct. 5.2.); ca urmare, se recomandă administrarea unei doze inițiale de 5 mg, o
atenţie deosebită fiind acordată la pacienţii vârstnici. La adulţi (cu vârsta sub 65 ani) doza poate fi crescută la
10 mg numai dacă răspunsul clinic este inadecvat şi medicamentul este bine tolerat. Insuficienţa hepatică
severă reprezintă o contraindicaţie (vezi pct. 4.3).
Insuficiență renală
O ajustare a dozei nu este necesară pentru pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență respiratorie cronică
La pacienții cu insuficiență respiratorie cronică este recomandată administrarea unei doze mai mici (vezi
pct.4.4., secțiunea “Grupe speciale de pacienți”)
Copii și adolescenți
Zolpidem nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei
dovezilor care să ateste eficacitatea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile clinice
controlate cu placebo, sunt prezentate la pct. 5.1.
Mod de administrare
Pentru administrare sublinguală.
Zolpidemul acţionează rapid şi, de aceea, trebuie administrat chiar înainte de a merge la culcare sau atunci
când pacientul se află în pat. Comprimatul trebuie poziționat sub limbă şi trebuie ţinut la acest nivel până
este dizolvat. Edluar nu trebuie administrat în timpul mesei sau imediat după o masă (vezi punctul 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tartrat de zolpidem sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică severă.
Apnee obstructivă în somn.
Miastenia gravis.
Insuficienţă respiratorie severă şi/sau acută.
Comportament complex ȋn timpul somnului după administrarea de zolpidem în istoricul medical (vezi pct.
4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Ori de câte ori este posibil, trebuie identificată cauza insomniei. Anterior prescrierii unui hipnotic, trebuie
trataţi factorii etiologici subiacenţi. Eşecul remiterii insomniei după o cură de tratament de 7 – 14 zile poate
indica prezenţa unei tulburări psihice sau organice primare, iar pacientul trebuie reevaluat cu atenție, la
intervale regulate.
Mai jos sunt prezentate informaţii generale referitoare la efectele observate după administrarea
benzodiazepinelor sau a altor medicamente hipnotice, care trebuie luate în considerare de către medicul
prescriptor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2), dar nu trebuie să depăşească 4
săptămâni, incluzând perioada de scădere treptată a dozelor. Tratamentul nu trebuie prelungit dincolo de
această perioadă, în lipsa unei reevaluări a stării pacientului.
Poate fi util ca pacientul să fie informat, la iniţierea tratamentului, asupra faptului că acesta va avea o durată
limitată și să i se explice cum vor fi scăzute treptat dozele.
Atenţionări
Insuficiență respiratorie
Se recomandă prudență atunci când se prescrie zolpidem la pacienții cu insuficiență respiratorie cronică,
deoarece s-a demonstrat că benzodiazepinele afectează funcția respiratorie (vezi pct. 4.8).
Risc la administrarea concomitentă cu opioide
Administrarea concomitentă a zolpidemului și a opioidelor poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă
și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a zolpidemului cu opioide ar trebui rezervată
pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Dacă se ia o decizie de prescriere a
zolpidemului concomitent cu opioidele, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului
trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi de asemenea recomandarea generală privind doza în secțiunea 4.2).
Pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În acest
sens, se recomandă insistent informarea pacienților și a persoanelor care îi îngrijesc (acolo unde este cazul),
în vederea cunoașterii acestor simptome (vezi pct. 4.5).
Precauţii
Psihoză
Hipnoticele precum zolpidemul nu sunt recomandate pentru tratamentul primar al psihozelor.
Amnezie
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic pot induce amnezie anterogradă. Aceasta
intervine cel mai adesea la câteva ore după administrarea medicamentului. Pentru a diminua riscul, pacienţii
trebuie să se asigure că pot dormi fără întrerupere timp de 8 ore (vezi pct. 4.8).
Depresie
Benzodiazepinele şi medicamentele cu acţiune farmacologică asemănătoare benzodiazepinelor nu trebuie
utilizate fără tratament adecvat al depresiei sau al anxietăţii asociate cu depresia (suicidul poate fi precipitat
la aceşti pacienţi). Zolpidem trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care manifestă simptome de
depresie. Tendinţele suicidare pot fi prezente. Din cauza posibilităţii supradozajului voluntar, acestor pacienţi
trebuie să li se furnizeze cantitatea cea mai mică de medicament posibilă. Depresia preexistentă poate fi
nemascată în timpul utilizării zolpidem. Deoarece insomnia poate fi un simptom de depresie, pacientul
trebuie re-evaluat dacă insomnia persistă.
Gânduri suicidare/tentative de suicid/suicid şi depresie
Mai multe studii epidemiologice arată o incidență crescută a gândurilor suicidare, tentativelor de suicid şi
suicid la pacienții cu sau fară depresie, tratați cu benzodiazepine sau alte hipnotice, inclusiv zolpidem. Cu
toate acestea, nu a putut fi demonstrată o relație de cauzalitate.
Utilizarea la pacienţii cu antecedente de abuz de medicamente sau de alcool: benzodiazepinele şi
medicamentele de tip benzodiazepinic trebuie utilizate cu extremă precauţie la pacienţii cu antecedente de
consum abuziv de alcool sau medicamente. Aceşti pacienţi trebuie atent supravegheaţi în timpul
tratamentului cu tartrat de zolpidem, deoarece, în cazul lor, există riscul dezvoltării toleranţei şi dependenţei.
Afectare psihomotorie în ziua următoare administrării medicamentului
Ca și în cazul altor sedative/hipnotice, zolpidemul are efecte deprimante asupra SNC. Riscul afectării
psihomotorii în ziua următoare administrării medicamentului, inclusiv a capacităţii de a conduce vehicule,
este crescut dacă:
• zolpidemul este administrat cu mai puţin de 8 ore înainte de efectuarea unor activităţi care necesită
vigilenţă (vezi pct. 4.7);
• se administrează o doză mai mare decât cea recomandată;
• zolpidemul este administrat concomitent cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, alte
medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zolpidemului, alcool etilic sau substanţe ilicite (vezi
pct. 4.5).
Zolpidemul trebuie administrat în priză unică, imediat înainte de culcare, iar administrarea nu trebuie
repetată în timpul aceleiaşi nopţi.
Reacţii psihice şi „paradoxale”
În cazul utilizării benzodiazepinelor şi a medicamentelor de tip benzodiazepinic este cunoscut faptul că pot
să apară reacţii cum sunt nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri, halucinaţii,
psihoze, accentuare a insomniei, delir şi alte reacţii adverse asupra comportamentului. La apariţia acestora,
trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la vârstnici.
Somnambulism şi comportamente asociate
La pacienţii care au utilizat zolpidem au fost raportate cazuri de mers în somn şi alte comportamente
asociate, cum ar fi „condusul de vehicule în somn”, pregătirea şi consumarea alimentelor, efectuarea de
convorbiri telefonice sau activitate sexuală, în timp ce aceştia nu erau pe deplin conştienţi, cu amnezie asupra
evenimentului. Acest comportament poate apărea după prima doză sau dozele ulterioare de zolpidem.
Consumul de alcool etilic şi utilizarea altor substanţe cu efect deprimant asupra SNC concomitent cu
administrarea de zolpidem pare să crească riscul apariţiei unor asemenea comportamente, la fel ca şi
utilizarea zolpidem la doze mai mari decât doza maximă recomandată. Tratamentul cu zolpidem trebuie
întrerupt imediat dacă pacientul prezintă un comportament complex ȋn timpul somnului (vezi pct. 4.5 și pct.
4.8), din cauza riscurilor pentru pacient și pentru alții.
Toleranţă
În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor
hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicamentelor de tip benzodiazepinic.
Dependenţă
Utilizarea zolpidemului poate duce la abuz și/sau dependență fizică sau psihologică. Riscul dependenței
poate crește odată cu doza și durata tratamentului. Riscul de abuz și dependență este, de asemenea, mai mare
la pacienții cu antecedente de boli psihice și/sau abuz de alcool etilic sau alte substanțe. Zolpidem trebuie
utilizat cu cea mai mare precauție la pacienții cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe.
Aceşti pacienţi trebuie să fie sub o supraveghere atentă când sunt tratați cu medicamente hipnotice. De
asemenea, dependenţa poate să apară la doze terapeutice şi/sau la subiecţi care nu prezintă un factor de risc
individualizat. Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului este însoţită de
simptome de întrerupere. Acestea pot consta în cefalee sau dureri musculare, anxietate marcată şi tensiune
psihică, nelinişte, confuzie, iritabilitate şi insomnie. În cazurile severe pot să apară următoarele simptome:
tulburări de percepţie a realităţii, tulburări de depersonalizare, hiperacuzie, amorţeli şi furnicături la nivelul
extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii, delir şi convulsii epileptice.
Insomnie de rebound
La întreruperea tratamentului cu un medicament hipnotic poate apărea un sindrom tranzitoriu, în care
simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau cu un medicament de tip
benzodiazepinic revin în formă accentuată. Acesta poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de
dispoziţie, anxietate şi nelinişte.
Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin aceasta
minimizând starea de anxietate care ar putea apărea la oprirea tratamentului cu acest medicament. Există date
care indică faptul că, în cazul benzodiazepinelor şi al medicamentelor de tip benzodiazepinic cu durată scurtă
de acţiune, sindromul de întrerupere poate deveni manifest în intervalul dintre administrarea dozelor, în
special atunci când se administrează doze mari.
Deoarece apariţia simptomelor sindromului de întrerupere /fenomenelor de rebound este mai probabilă după
întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă reducerea treptată a dozei.
Accidentări severe
Datorită proprietăților farmacologice, zolpidem poate determina somnolență și un nivel scăzut de conștiență,
fapt ce poate duce la căderi și, în consecință, la accidentări severe (vezi pct. 4.8).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici sau pacienţii cu stare generală alterată trebuie trataţi cu doze mai mici: vezi dozele
recomandate (pct. 4.2).
Din cauza efectului miorelaxant şi sedativ există un risc de căderi şi ca urmare, de rănire, în special la
pacienţii vârstnici, în momentul ridicării din pat în timpul nopţii.
Deşi nu este necesară ajustarea dozei, se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct.5.2).
Benzodiazepinele şi medicamentele de tipul benzodiazepinelor nu sunt indicate pentru tratamentul
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, deoarece pot precipita apariţia encefalopatiei.
Pacienții cu sindrom de interval QT prelungit
Ca o măsură de precauţie, raportul beneficiu/risc al tratamentului cu zolpidem trebuie atent evaluat la
pacienții cu sindrom congenital de interval QT prelungit.
Deoarece un studiu efectuat in vitro cu privire la electrofiziologia cardiacă a arătat că zolpidem poate
provoca prelungirea intervalului QT, nu pot fi excluse posibile consecințe la pacienții cu sindom de interval
QT prelungit.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic ‘nu conţine
sodiu’.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie când sunt utilizate concomitent alte medicamente psihoactive.
Administrarea concomitentă cu miorelaxante poate potenţa efectul de relaxare musculară, în special la
pacienţii vârstnici şi în cazul utilizării dozelor mai mari (risc de cădere!) (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Zolpidem nu trebuie administrat concomitet cu alcoolul. Efectul sedativ poate fi amplificat când acest
medicament este utilizat în asociere cu alcoolul. Acesta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Asociere cu medicamente cu efect deprimant asupra SNC
Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu antipsihotice
(neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, medicamente antidepresive, analgezice narcotice,
medicamente antiepileptice, anestezice şi antihistaminice sedative. Prin urmare, administrarea concomitentă
a zolpidemului cu aceste medicamente poate accentua somnolenţa şi afectarea psihomotorie din ziua
următoare administrării, inclusiv afectarea capacităţii de a conduce vehicule (vezi pct. 4.4 şi 4.7).
La pacienţii trataţi cu zolpidem concomitent cu medicamente antidepresive, inclusiv bupropionă,
dezipramină, fluoxetină, sertralină şi venlafaxină, au fost raportate, de asemenea, cazuri izolate de halucinaţii
vizuale.
Administrarea în asociere cu fluvoxamină poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este
recomandată utilizarea concomitentă.
Prin urmare, se recomandă prudență la administrarea de zolpidem în asociere cu alte medicamente cu efect
deprimant asupra SNC (vezi pct. 4.8 și 5.1).
De asemenea, în cazul administrării concomitente cu analgezice narcotice, poate apărea accentuarea stării de
euforie, ducând la o sporire a gradului de dependenţă psihologică.
Opiode
Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau a medicamentelor
înrudite, cum este zolpidem cu opioidele crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, din
cauza efectului aditiv de deprimare a SNC. Trebuie limitate doza şi durata de utilizare concomitentă (vezi
pct.4.4).
Inhibitori şi inductori ai CYP450
Zolpidemul este metabolizat prin intermediul unor enzime ale citocromului P450. Enzima principală este
CYP3A4, ȋnsă CYP1A2 este, de asemenea, implicată. Substanțele care inhibă citocromul P450 pot crește
concentrația plasmatică și pot spori efectul zolpidemului.
Rifampicina induce metabolizarea tartratului de zolpidem, rezultând o scădere a concentraţiei plasmatice
maxime cu aproximativ 60% şi, posibil, o scădere a eficacităţii. De asemenea, sunt de aşteptat efecte similare
şi în cazul utilizării altor inductoare puternice ale enzimelor citocromului P450 cum sunt carbamazepina,
fenitoina și sunătoarea – administrarea concomitentă nu este recomandată.
A fost observată o reacție farmacocinetică între sunătoare și zolpidem. În cazul administrării zolpidemului
concomitent cu sunătoarea, C şi ASC au scăzut (cu 33,7 şi, respectiv, 30%), comparativ cu administrarea
max
zolpidemului ȋn monoterapie. Asocierea cu sunătoarea poate scădea concentraţiile plasmatice ale
zolpidemului; de aceea, nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Pot să apară interacțiuni cu sucul de grepfrut (inhibitor al enzimelor citocromului P450).
Substanţele care inhibă enzimele hepatice (în special CYP3A4) pot creşte concentraţiile plasmatice şi pot
amplifica acţiunea zolpidemului. Administrarea concomitentă cu ciprofloxacină poate creşte concentraţia
plasmatică a zolpidemului; nu este recomandată utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă de zolpidem și ketoconazol (200 mg de două ori pe zi), inhibitor potent al
CYP3A4, a prelungit timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al zolpidemului, a crescut ASC totală
și a redus clearance-ul aparent după administrare orală, comparativ cu administrarea de zolpidem plus
placebo. În timpul administrării concomitente cu ketoconazol, ASC totală a crescut cu 83%, comparativ cu
zolpidem administrat în monoterapie.
Nu este necesară ajustarea dozei de zolpidem, dar pacientul trebuie informat că utilizarea concomitentă de
zolpidem cu ketoconazol poate crește efectul sedativ.
Cu toate acestea, atunci când zolpidem a fost administrat concomitent cu itraconazol (un inhibitor al
CYP3A4), farmacocinetica și farmacodinamica acestuia nu au fost modificate semnificativ. Relevanța clinică
a acestor rezultate este necunoscută.
Altele: când tartratul de zolpidem a fost administrat concomitent cu haloperidol, clorpromazină, itraconazol,
digoxin, ranitidină, nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu este recomandată administrarea zolpidemului în timpul sarcinii.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe asupra funcţiei de reproducere.
Zolpidem traversează placenta.
Dacă zolpidem este prescris unei femei aflată la vârsta fertilă, aceasta trebuie atenţionată să se adreseze
medicului curant în momentul în care intenţionează să rămână gravidă sau presupune că este gravidă, pentru
a primi recomandări în ceea ce priveşte întreruperea tratamentului.
Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate obţinute din sarcini),
provenite din studii de cohortă, nu s-a evidenţiat apariţia malformaţiilor după expunerea la benzodiazepine
sau substanţe asemănătoare benzodiazepinelor în timpul primului trimestru de sarcină. Cu toate acestea, în
anumite studii caz-control s-a raportat o creştere a incidenţei cheilopalatoschizisului, asociată cu utilizarea
benzodiazepinelor în timpul sarcinii.
După administrarea benzodiazepinelor în timpul celui de al doilea şi/sau celui de al treilea trimestru de
sarcină, au fost descrise cazuri de scădere a mişcărilor fetale şi variabilitate a frecvenţei cardiace fetale.
Administrarea zolpidemului în timpul sarcinii avansate sau în timpul travaliului, a fost asociată cu apariţia de
efecte asupra nou-născutului, cum sunt hipotermia, hipotonia (sindromul sugarului flasc), dificultăţi de
alimentaţie şi deprimare respiratorie, ca urmare a acţiunii farmacologice a medicamentului. Au fost raportate
cazuri de deprimare respiratorie neonatală severă.
Nou-născuţii ale căror mame au fost tratate cronic cu benzodiazepine sau medicamente de tip
benzodiazepinic în ultima perioadă a sarcinii pot dezvolta simptome de întrerupere în perioada postnatală, ca
rezultat al dependenţei fizice. Se recomandă monitorizarea adecvată a nou-născutului în perioada post-natală.
Alăptarea
Zolpidemul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. De aceea, zolpidemul nu trebuie utilizat în timpul
alăptării.
Fertilitatea
La şobolan, administrarea orală de doze de zolpidem de 4, 20, şi 100 mg/kg, care determină expuneri de
aproximativ 5, 24 şi, respectiv 120 ori mai mari decât expunerea determinată de doza maximă recomandată
la om (DMRO), calculată în funcție de mg/m2, înainte de şi în timpul împerecherii, utilizarea fiind continuată
la femele până în ziua 25 postpartum, a determinat apariţia de cicluri estrogenice neregulate şi intervale
precoitale prelungite, dar nu a produs o scădere a fertilităţii. Nu au fost observate efecte asupra altor
parametrii de fertilitate. Doza la care nu s-au observat reacții adverse a fost de 20 mg/kg și zi (aproximativ de
24 de ori DMRO calculată în funcție de mg/m2).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Edluar are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie avertizate că, similar altor medicamente
hipnotice, există un risc posibil de somnolenţă, prelungire a timpului de reacţie, ameţeală, obnubilare, vedere
înceţoşată/diplopie şi diminuare a stării de vigilenţă, precum şi de afectare a capacităţii de a conduce
vehicule în dimineaţa următoare administrării tratamentului (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la minimum acest
risc, se recomandă o perioadă de odihnă de cel puţin 8 ore în intervalul dintre administrarea zolpidemului şi
conducerea de vehicule, folosirea de utilaje şi efectuarea de activităţi la înălţime.
La administrarea zolpidemului în monoterapie, în doze terapeutice, a fost afectată capacitatea de a conduce
vehicule şi au apărut comportamente precum „şofat în timpul somnului”.
În plus, administrarea zolpidemului în asociere cu alcool sau concomitent cu alte medicamente cu efect
deprimant asupra SNC creşte riscul de apariţie a unor astfel de comportamente (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Pacienţii
trebuie avertizaţi să nu utilizeze alcool sau alte substanţe psihoactive în timpul tratamentului cu zolpidem.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la medicament sunt enumerate în tabelul de mai jos, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100); rare
(>1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza
datelor disponibile).
Există dovezi privind legătura dintre doză și reacţiile adverse asociate cu utilizarea de zolpidem, în special în
ceea ce priveşte anumite efecte la nivelul SNC. Teoretic, acestea ar trebui să fie mai reduse dacă zolpidemul
este administrat imediat înainte de culcare. Reacțiile adverse se produc cel mai frecvent la pacienţii vârstnici.
Frecvenţă
Clasificare Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe necunoscută
aparate,
sisteme și
organe
Infecţii şi Infecţii ale tractului
infestări respirator superior,
infecţii ale tractului
respirator inferior
Tulburări Angioedem
ale
sistemului
imunitar
Tulburări Pierdere a apetitului
metabolice alimentar
şi de
nutriţie
Frecvenţă
Clasificare Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe necunoscută
aparate,
sisteme și
organe
Tulburări Halucinaţii, agitaţie, Stare confuzională, Tulburare a Iluzii, furie,
psihice coşmaruri, emoţii iritabilitate, neliniște, libidoului psihoze,
diminuate, depresie agresivitate, comportame
(vezi pct. 4.4) somnambulism (vezi nt anormal,
pct. 4.4, dependenţă
“Somnambulism și (după
comportamente întreruperea
asociate”), tratamentului
comportamente pot apărea
complexe în timpul simptome ale
somnului, dispoziție sindromului
euforică de
întrerupere
sau
fenomene de
rebound),
delir (vezi
pct. 4.4).
În majoritate,
aceste reacţii
adverse
psihice sunt
corelate cu
reacţiile
paradoxale.
Tulburări Somnolenţă, cefalee, Ataxie, parestezie, Scădere a
ale ameţeli, insomnie tremor, scăderea gradului de
sistemului agravată, tulburări vigilenţei, tulburări de conştienţă
nervos cognitive cum sunt: vorbire
amnezie anterogradă
(efectele amneziei
pot fi asociate cu
comportament
inadecvat),
somnolenţă apărută
în timpul zilei
următoare
Tulburări Diplopie Vedere încețoșată Afectare a
oculare vederii
Frecvenţă
Clasificare Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe necunoscută
aparate,
sisteme și
organe
Tulburări Vertij
ale urechii
şi
labirintului
Tulburări Deprimare
respiratorii, respiratorie
toracice (vezi
sau pct.4.4)
mediastina-
le
Tulburări Diaree, greaţă,
gastro- vărsături, dureri
intestinale abdominale
Tulburări Creştere a valorilor Afectare
hepatobi- concentraţiilor hepatocelulară,
liare plasmatice ale colestatică sau
enzimelor hepatice afectare hepatică
mixtă (vezi pct.
4.2, 4.3 şi 4.4)
Afecţiuni Reacţii la nivel Erupţii cutanate Urticarie
cutanate şi cutanat tranzitorii, prurit,
ale hiperhidroză
ţesutului
subcutanat
Tulburări Dureri la nivelul Slăbiciune musculară,
musculo- spatelui artralgie, mialgie,
scheletice spasme musculare,
şi ale dureri la nivelul
ţesutului gâtului
conjunctiv
Tulburări Fatigabilitate Reacţii Toleranţă la
generale şi paradoxale, medicament
la nivelul tulburări ale
locului de mersului, căderi
adminis- (predominant la
trare pacienţii
vârstnici şi
atunci când
zolpidemul nu a
fost administrat
conform
recomandărilor
Frecvenţă
Clasificare Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe necunoscută
aparate,
sisteme și
organe
de prescriere)
(vezi pct. 4.4).
Amnezie
Amnezia anterogradă se poate produce în timpul administrării tratamentului, riscul crescând la doze mai
mari. Pentru a scădea riscul de apariție a acesteia, pacienţii trebuie să se asigure că vor putea să doarmă timp
de 8 ore neîntrerupte. Efectele amneziei pot fi asociate cu un comportament inadecvat (vezi pct. 4.4.).
Depresie
Depresia preexistentă poate deveni manifestă în timpul utilizării de benzodiazepine sau substanţe înrudite cu
benzodiazepinele (vezi pct. 4.4.).
Reacţii psihice şi “paradoxale”
Se pot produce reacţii cum sunt nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri, insomnie
agravată, halucinaţii, psihoze, comportament inadecvat şi alte reacţii adverse de tip comportamental atunci
când sunt utilizate benzodiazepine sau substanţe înrudite cu benzodiazepinele. Aceste reacţii sunt cel mai
probabil să se producă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4.).
Dependenţă
Utilizarea (chiar la doze terapeutice) poate duce la dependență fizică: întreruperea tratamentului poate duce
la sindrom de întrerupere sau fenomen de rebound (vezi pct. 4.4.).
Dependenţa psihică se poate produce. Abuzul a fost raportat la cei cu antecedente de abuz de medicamente.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
În cadrul raportărilor de supradozaj cu zolpidem ca medicament administrat ȋn monoterapie sau în asociere
cu alte substanţe deprimante ale SNC (incluzând alcoolul), au fost raportate afectarea stării de conştienţă de
la somnolenţă până la comă și efecte letale.
Pacienţii s-au recuperat complet după utilizarea unor doze de până la 400 mg zolpidem, de 40 de ori mai
mari decât doza recomandată.
Abordare terapeutică
Trebuie instituite măsuri generale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Când este adecvat, trebuie
efectuat imediat lavaj gastric. Dacă este necesar, se administrează lichide intravenos. Dacă golirea
stomacului nu aduce niciun beneficiu, trebuie administrat cărbune activat, pentru scăderea absorbţiei.
Trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei respiratorii şi cardiace în secția de terapie intensivă.
Administrarea medicamentelor sedative trebuie evitată, chiar şi în cazul apariţiei excitaţiei.
Atunci când sunt observate simptome grave, trebuie luată în considerare administrarea de flumazenil.
Administrarea de flumazenil poate contribui la apariţia de simptome neurologice (convulsii). Trebuie avută
în vedere monitorizarea funcțiilor respiratorii sau cardiovasculare.
În abordarea terapeutică a supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere posibilitatea unei
intoxicaţii polimedicamentoase.
Din cauza volumului de distribuţie mare şi legării de proteinele plasmatice ale zolpidemului, hemodializa şi
forţarea diurezei nu reprezintă măsuri eficiente.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodiazepinele
codul ATC: N05CF02
Zolpidem este o imidazopiridină, care se leagă preferenţial de subtipul receptorului omega-1, care
corespunde receptorilor GABA-A ce conţin subunitatea alfa-1.
Benzodiazepinele se leagă neselectiv de toți cei trei receptori omega, dar zolpidemul se leagă preferenţial de
receptorul omega-1. Modularea canalului anionic al clorurului prin intermediul acestui receptor duce la
efectele sedative specifice ale zolpidemului. La animale, legarea selectivă a zolpidemului de receptorii
omega-1 poate explica absența miorelaxării și a efectelor anticonvulsivante la doze de zolpidem cu efect
hipnotic. Acest efect apare în mod normal cu benzodiazepinele care nu se leagă selectiv de receptorii omega-
1. De asemenea, menținerea unui somn profund la oameni (stadiul III și IV – somn cu unde cerebrale lente)
poate fi explicată tot de legarea selectivă a zolpidemului la receptorii omega-1.
În studiile experimentale s-a demonstrat că are efecte sedative în cazul utilizării de doze mai mici decât cele
care au efecte anticonvulsivante, miorelaxante sau anxiolitice. Aceste efecte pot fi contracarate de
flumazenil, un antagonist al benzodiazepinei.
Zolpidemul s-a dovedit a fi eficace în tratamentul de scurtă durată al insomniei caracterizată prin dificultăţi
la adormire.
Studiile randomizate au arătat numai dovezi convingătoare cu privire la eficacitatea zolpidemului în doză de
10 mg.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 462 de voluntari sănătoşi,
cu insomnie tranzitorie, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu
10 minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această
scădere a fost de 3 minute.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 114 pacienţi cu insomnie
cronică, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu 30 de minute,
comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această scădere a fost
de 15 minute.
La anumiţi pacienţi, poate fi eficace doza mai mică, de 5 mg.
La nivel global, administrarea de comprimate sublinguale de zolpidem, la doze de 10 mg, a scurtat latenţa de
trecere la somnul de durată cu aproximativ 10 minute, comparativ cu comprimatele standard conţinând
zolpidem 10 mg.
De asemenea, zolpidemul are ca efect menţinerea somnului. Nu s-au constatat diferenţe între parametrii de
menţinere a somnului (trezire după adormire şi durata totală a somnului) între comprimatele standard cu
administrare orală şi comprimatele sublinguale.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea zolpidemului nu au fost stabilite la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Un studiu randomizat, placebo controlat, care a inclus 201 de copii și adolescenți, cu vârsta între 6 și 17 ani,
diagnosticați cu insomnie asociată cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție ADHD nu a demonstrat
eficacitatea utilizării dozei de zolpidem de 0,25 mg/kg și zi (maxim 10 mg/zi) comparativ cu placebo.
Tulburările sistemului nervos și tulburările psihice au reprezentat cele mai frecvente evenimente adverse
induse de tratamentul cu zolpidem, comparativ cu administrarea de placebo, și au inclus amețeli (23,5%
comparativ cu 1,5%), cefalee (12,5% comparativ cu 9,2%) și halucinații (7,4% comparativ cu 0%) (vezi pct.
4.2).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Zolpidemul are atât o absorbţie rapidă cât şi o instalare rapidă a efectului hipnotic.
Biodisponibilitatea după administrarea orală este de 70%. În intervalul dozelor terapeutice, zolpidemul
prezintă o cinetică liniară. Concentraţiile plasmatice terapeutice sunt cuprinse între 80 şi 200 ng/ml. În cazul
administrării de Edluar comprimate sublinguale concentraţia plasmatică maximă este atinsă între 0,25 şi
3,5 ore după utilizare. Timpul median până la atingerea C a fost similar în comparație cu comprimatele
max
standard. Totuși, concentrațiile plasmatice evaluate la 5-15 minute după administrare au fost mai mari în
cazul utilizării de Edluar comprimate sublinguale.
Atunci când Edluar a fost administrat după un prânz bogat în grăsimi, ASC medie şi C au scăzut cu 12% şi
max
respectiv 34%, în timp ce t median a fost prelungit de la 1,0 la 1,75 ore. Timpul de înjumătăţire a rămas
max
neschimbat. (vezi pct. 4.2).
Distribuţie
La adulţi, volumul de distribuţie este de 0,54 l/kg, iar la vârstnici scade la 0,34 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 92%. La nivelul primului pasaj hepatic se
metabolizează în proporţie de aproximativ 35%. S-a demonstrat că administrarea de doze repetate nu
modifică legarea de proteine, ceea ce indică lipsa competiţiei pentru situsurile de legare dintre tartratul de
zolpidem şi metaboliţii săi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este scurt. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
median după administrarea de tartrat de zopidem a fost de 2,85 ore (5 mg) şi 2,65 ore (10 mg). Durata de
acţiune a zolpidemului este de până la 6 ore.
Toţi metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic şi sunt eliminaţi în urină (56%) şi în materiile
fecale (37%).
Studiile clinice au demonstrat faptul că tartratul de zolpidem nu este eliminat prin dializă.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală, incluzînd pacienții care efectuează ședințe de dializă, s-a observat o
scădere moderată a clearance-ului. Ceilalţi parametrii farmacocinetici rămân nemodificaţi.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea zolpidemului este crescută.
Clearance-ul este scăzut şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit (aproximativ 10
ore).
Deoarece la vârstnici și la pacienții cu insuficiență hepatică concentrația plasmatică a zolpidemului este mai
mare decât în mod normal, poate fi necesară ajustarea dozei pentru aceste grupe de pacienți (vezi pct. 4.2 și
4.3).
La pacienţii cu ciroză hepatică a fost observată o creştere de 5 ori a ASC şi prelungirea de 3 ori a timpului de
înjumătăţire plasmatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice au fost observate doar la doze care determină expuneri mult mai mari decât expunerea
determinată de dozele maxime recomandate la om şi, ca urmare, au semnificaţie clinică redusă.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Celuloză microcristalină silicifiată (mixtură de celuloză microcristalină şi dioxid de siliciu coloidal anhidru)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Zaharină sodică
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din aluminiu/aluminiu care conțin 10, 14, 20, 28, 30, 60, 100 şi 150 comprimate sublinguale.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Viatris Healthcare Limited
Damastown Industrial Park
Mulhuddart
Dublin 15
DUBLIN
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10615/2018/01-08
10616/2018/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2012
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2024