Prospect Dutazen 0,5 mg/0,4 mg capsule
Producator: ZENTIVA, k.s.
Clasa ATC: Medicamente urologice, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici;
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15525/2024/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dutazen 0,5 mg/0,4 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine dutasteridă 0,5 mg şi clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg (echivalent cu
tamsulosin 0,367 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conţine propilenglicol monocaprilat 299,46 mg (echivalent cu propilenglicol 112,8
mg) şi urme de propilenglicol în cerneala neagră.
Fiecare capsulă conţine sodiu 0,01 mg.
Medicamentul poate conţine urme de lecitină de soia.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule oblongi cu dimensiuni aproximative de 24,2 x 7,74 mm, cu corp de culoare brună şi capac de
culoare bej imprimate pe capac cu „C001”, cu cerneală neagră. Fiecare capsulă conţine:
- O capsulă gelatinoasă moale, oblongă, de dutasteridă (aproximativ 16,5 x 6,5 mm) de culoare
galben deschis, umplută cu lichid transparent.
- Aproximativ 183,8 mg de pelete cu eliberare modificată de tamsulosin de culoare albă până la
aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
− Tratamentul simptomelor moderate până la severe ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
− Reducerea riscului de retenţie acută de urină (RAU) şi a necesităţii intervenţiilor chirurgicale la
pacienţii cu simptome moderate până la severe de HBP.
Pentru informaţii referitoare la efectele tratamentului şi la grupele de pacienţi incluse în studiile
clinice, vezi pct. 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (incluzând vârstnici)
Doza recomandată de Dutazen este o capsulă (0,5 mg/0,4 mg) în doză unică zilnică.
Acolo unde este indicat, pentru a simplifica tratamentul, Dutazen poate fi utilizat pentru a înlocui
administrarea concomitentă de dutasteridă şi clorhidrat de tamsulosin din cadrul schemei duble de
tratament curente.
Acolo unde este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare schimbarea directă de
la monoterapia cu dutasteridă sau clorhidrat de tamsulosin la Dutazen.
Insuficienţa renală
Nu a fost studiat efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii combinaţiei în doză fixă
dutasteridă–tamsulosin. La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se preconizează ajustarea dozelor (vezi
pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii combinaţiei în doză fixă
dutasteridă–tamsulosin, prin urmare, este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţi cu
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă, utilizarea Dutazen este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Combinaţia în doză fixă dutasteridă–tamsulosin este contraindicată la copii şi adolescenţi (cu vârsta
sub 18 ani) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Pacienţii trebuie instruiţi să înghită capsulele întregi, cu aproximativ 30 de minute după aceeaşi masă,
în fiecare zi. Capsulele nu trebuie mestecate sau deschise. Contactul cu conţinutul capsulei de
dutasteridă din interiorul capsulei cu înveliş tare poate determina iritaţie a mucoasei orofaringiene.
4.3 Contraindicaţii
Dutazen este contraindicat la:
− Femei, copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.6)
− Pacienţi cu hipersensibilitate la dutasteridă, alţi inhibitori ai 5-alfa reductazei, tamsulosin
(incluzând angioedem indus de tamsulosin), soia, arahide (lecitină de soia) sau la oricare dintre
ceilalţi excipienţi enumeraţi la pct. 6.1
− Pacienţi cu antecedente de hipotensiune arterială ortostatică
− Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul asociat trebuie prescris după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc, din cauza
potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse (inclusiv insuficienţă cardiacă) şi după ce au fost
luate în considerare opţiunile alternative de tratament, inclusiv monoterapia.
Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt
Studiul REDUCE, un studiu clinic controlat cu placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu
durata de 4 ani, a investigat efectul dutasteridei administrate în doză de 0,5 mg zilnic la pacienţi cu
risc crescut de neoplasm de prostată (incluzând bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu
valori ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml şi cu un rezultat negativ al biopsiei pentru cancer
de prostată cu 6 luni înainte de înrolarea în studiu) comparativ cu placebo. Rezultatele studiului au
relevat o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8-10 la bărbaţii trataţi cu
dutasteridă (n=29, 0,9%) comparativ cu placebo (n=19, 0,6%). Nu este clară legătura dintre
administrarea de dutasteridă şi neoplasmele de prostată cu scor Gleason 8-10. Bărbaţii la care se
administrează dutasteridă-tamsulosin trebuie evaluaţi în mod regulat pentru riscul de apariţie a
neoplasmului de prostată (vezi pct. 5.1).
Antigenul prostatic specific (PSA)
Concentraţia plasmatică a antigenului prostatic specific (PSA) reprezintă o componentă importantă în
cadrul screening-ului pentru depistarea neoplasmului de prostată. Dutasteridă-tamsulosin determină
scăderea concentraţiei plasmatice medii a PSA cu aproximativ 50% după 6 luni de tratament.
La pacienţii cărora li se administrează dutasteridă-tamsulosin trebuie stabilită o nouă valoare iniţială a
PSA după 6 luni de tratament cu dutasteridă-tamsulosin. Ulterior, se recomandă monitorizarea
regulată a valorilor PSA. În timpul tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin, orice creştere confirmată
de la cea mai scăzută concentraţie plasmatică a PSA poate semnala prezenţa neoplasmului de prostată
sau lipsa complianţei la tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin şi trebuie evaluată cu atenţie, chiar dacă
acele valori se regăsesc în intervalul normal de valori pentru barbaţii la care nu se administrează
tratament cu un inhibitor al 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). În scopul interpretării unei valori a PSA
pentru un pacient care este tratat cu dutasteridă, trebuie urmărite şi valorile anterioare ale PSA, pentru
a fi comparate.
Tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin nu interferează cu utilizarea PSA ca instrument ajutător în
diagnosticarea neoplasmului de prostată după ce a fost stabilită o nouă valoare iniţială.
Concentraţiile plasmatice totale ale PSA revin la valoarea iniţială în decurs de 6 luni de la întreruperea
tratamentului. Raportul PSA liber/PSA total rămâne constant, chiar sub influenţa dutasteridă-
tamsulosin. La bărbaţii la care se administrează dutasteridă-tamsulosin, dacă medicii aleg evaluarea
fracţiei libere a PSA în cadrul screningului de depistare a neoplasmului de prostată, nu pare să fie
necesară ajustarea valorilor acestuia.
Tuşeul rectal, precum şi alte investigaţii pentru neoplasmul de prostată sau alte afecţiuni care pot
determina aceleaşi simptome ca şi HBP, trebuie efectuate pacienţilor înainte de începerea
tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin şi periodic după aceea.
Evenimente adverse cardiovasculare
În două studii clinice cu durata de 4 ani, incidenţa insuficienţei cardiace (un termen compus al
evenimentelor raportate, în primul rând insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă) a fost
puţin mai mare în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat dutasteridă în asociere cu un antagonist
alfa1-adrenergic, în principal tamsulosin, comparativ cu pacienţii cărora nu li s-a administrat această
asociere. Pe de altă parte, incidenţa insuficienţei cardiace în cadrul acestor studii a fost mai scăzută la
nivelul tuturor grupurilor cu tratament activ, comparativ cu placebo, iar celelalte date disponibile
pentru tratamentul cu dutasteridă sau cu antagonişti alfa1-andrenergici nu permit formularea unei
concluzii asupra creşterii riscurilor cardiovasculare (vezi pct. 5.1).
Neoplasm de sân
Neoplasmul de sân a fost raportat rar la pacienţii de sex masculin la care s-a administrat dutasteridă în
timpul studiilor clinice şi în perioada după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, studiile epidemiologice
nu au evidenţiat nicio creştere a riscului de apariţie a neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin
în corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). Medicii trebuie să instruiască
pacienţii să raporteze imediat orice modificări la nivelul ţesutului mamar, cum este turgescenţa sânilor
sau scurgeri ale mameloanelor.
Insuficienţă renală
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min)
trebuie abordat cu prudenţă, deoarece nu s-au efectuat studii la aceşti pacienţi.
Hipotensiune arterială
Hipotensiune arterială ortostatică: Ca şi în cazul altor antagonişti alfa1-adrenergici, poate apărea o
reducere a tensiunii arteriale pe parcursul tratamentului cu tamsulosin, care rareori poate să ducă la
apariţia sincopei. Pacienţii care încep tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin trebuie sfătuiţi să se aşeze
sau să se întindă la primele semne ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameţeli, slăbiciune), până
când simptomele se remit.
Înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai 5-PDE, pacienţii trataţi cu antagonişti alfa1-
adrenergici trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic pentru a scădea riscul de apariţie a hipotensiunii
ortostatice.
Hipotensiune arterială simptomatică: Se recomandă precauţie atunci când se administrează alfa-
blocante adrenergice incluzând tamsulosin, împreună cu inhibitori ai 5-PDE (de ex. sildenafil,
tadalafil, vardenafil). Atât antagoniştii alfa1-adrenergici, cât şi inhibitorii 5-PDE sunt medicamente
vasodilatatoare care pot scădea tensiunea arterială. Administrarea concomitentă de medicamente
aparţinând acestor două clase poate duce la apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice (vezi pct.
4.5).
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (IFIS, o variantă de sindrom cu micşorare a pupilei) a fost
observat în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă în cazul unor pacienţi trataţi anterior cu
tamsulosin sau care utilizează tratament cu tamsulosin. IFIS poate creşte riscul complicaţiilor la nivel
ocular în timpul şi după intervenţie. Drept urmare, iniţierea tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin la
pacienţii programaţi pentru o intervenţie chirurgicală pentru cataractă nu este recomandată.
În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii care operează cataracta şi echipele de oftalmologie trebuie
să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă li s-a
administrat sau utilizează tratament cu dutasteridă-tamsulosin, pentru a se asigura că vor avea la
îndemână toate măsurile necesare pentru abordarea terapeutică a unui posibil IFIS în timpul
intervenţiei.
Se consideră a fi utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1–2 săptămâni înainte de operaţia
pentru cataractă, dar beneficiul şi durata întreruperii tratamentului înainte de intervenţia pentru
cataractă nu au fost încă stabilite.
Inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai izoenzimei
CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) sau, într-un grad mic, cu inhibitori puternici ai izoenzimei
CYP2D6 (de exemplu paroxetină) poate creşte expunerea la tamsulosin (vezi pct. 4.5). Prin urmare,
clorhidratul de tamsulosin nu este recomandat la pacienţi la care se administrează un inhibitor
puternic al izoenzimei CYP3A4 şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi la care se administrează un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP3A4, un inhibitor puternic sau moderat al izoenzimei CYP2D6, o
combinaţie de inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6 sau în cazul pacienţilor la care se
cunoaşte faptul că au un metabolism redus al izoenzimei CYP2D6.
Insuficienţă hepatică
Dutasteridă-tamsulosin nu a fost studiat la pacienţii cu boală hepatică. Se recomandă precauţie în
cazul administrării dutasteridă-tamsulosin la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi pct. 5.2).
Capsule care prezintă scurgeri
Dutasterida se absoarbe cutanat, ca urmare femeile, copiii şi adolescenţii trebuie să evite contactul cu
capsulele care prezintă scurgeri (vezi pct. 4.6). Dacă se realizează contactul cu capsulele care prezintă
scurgeri, zona de contact trebuie spălată imediat cu apă şi săpun.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conţine
sodiu”.
Dutazen conţine monocaprilat de propilenglicol 299,46 mg (echivalent cu propilenglicol 112,80 mg)
în fiecare capsulă şi urme de propilenglicol în cerneala neagră.
Acest medicament poate conţine urme de lecitină de soia. Dacă sunteţi alergic la arahide sau soia, nu
utilizaţi acest medicament (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu alte medicamente pentru dutasteridă-tamsulosin.
Afirmaţiile următoare reflectă informaţiile disponibile pentru fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
Pentru informaţii referitoare la scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice ale PSA în timpul
tratamentului cu dutasteridă şi recomandările cu privire la investigaţiile pentru depistarea
neoplasmului de prostată, vezi pct. 4.4.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei
Dutasterida este eliminată în principal prin metabolizare. Studiile in vitro indică faptul că această
metabolizare este catalizată de către izoenzimele CYP3A4 şi CYP3A5. Nu au fost efectuate studii de
interacţiune specifică cu inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu
farmacocinetic populaţional, concentraţiile plasmatice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 până la
respectiv de 1,8 ori mai mari la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu verapamil sau
diltiazem (inhibitori moderaţi ai izoenzimei CYP3A4 şi inhibitori ai glicoproteinei P), decât la alţi
pacienţi.
Administrarea concomitentă de lungă durată a dutasteridei cu inhibitori puternici ai izoenzimei
CYP3A4 (de exemplu ritonavir, indinavir, nefazodonă, itraconazol, ketoconazol administrate pe cale
orală) poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei. Nu este probabilă
inhibarea ulterioară a 5-alfa reductazei în cazul expunerilor crescute la dutasteridă. Cu toate acestea,
dacă sunt observate reacţii adverse, poate fi luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a
dutasteridei. Trebuie remarcat că în cazul inhibării enzimatice, timpul lung de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare poate fi prelungit suplimentar şi pot trece mai mult de 6 luni de tratament concomitent
până la atingerea unei noi concentraţii plasmatice la starea de echilibru.
Administrarea a 12 g colestiramină cu o oră după o doză unică de 5 mg dutasteridă nu a influenţat
farmacocinetica dutasteridei.
Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente
În cadrul unui studiu restrâns (n=24), cu durata de două săptămâni, efectuat la voluntari sănătoşi,
dutasterida (0,5 mg zilnic) nu a avut efect asupra farmacocineticii tamsulosinului sau terazosinului.
De asemenea, nu a existat nicio dovadă de interacţiune farmacodinamică în acest studiu.
Dutasterida nu a avut efect asupra farmacocineticii warfarinei sau digoxinei. Aceasta indică faptul că
dutasterida nu inhibă/induce izoenzima CYP2C9 sau glicoproteina P transportoare. Studiile de
interacţiune in vitro indică faptul că dutasterida nu inhibă enzimele CYP1A2, CYP2D6, CYP2C9,
CYP2C19 sau CYP3A4.
Tamsulosin
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu medicamente care pot reduce tensiunea
arterială, incluzând anestezice, inhibitori ai 5-PDE şi alţi antagonişti alfa1-adrenergici, poate duce la
potenţarea efectelor hipotensive. Combinaţia în doză fixă dutasteridă-tamsulosin nu trebuie utilizată în
asociere cu alţi antagonişti alfa1-adrenergici.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a ketoconazolului (un inhibitor puternic
al izoenzimei CYP3A4) a determinat o creştere a C şi a ASC pentru clorhidratul de tamsulosin cu
max
un factor de 2,2 şi, respectiv 2,8. Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a
paroxetinei (un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2D6) a determinat o creştere a C şi a ASC
max
pentru clorhidratul de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi, respectiv 1,6. O creştere similară a expunerii
este aşteptată în cazul metabolizanţilor mai puţin potenţi ai izoenzimei CYP2D6 comparativ cu
metabolizanţii potenţi atunci când este administrat concomitent cu un inhibitor puternic al izoenzimei
CYP3A4. Nu a fost evaluat clinic efectul administrării concomitente a inhibitorilor izoenzimelor
CYP3A4 şi CYP2D6 cu clorhidrat de tamsulosin, totuşi există un potenţial pentru creşterea
semnificativă a expunerii la tamsulosin (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin (0,4 mg) şi a cimetidinei (400 mg la
interval de 6 ore, timp de 6 zile) a determinat o reducere a clearance-ului (26%) şi o creştere a ASC
(44%) pentru clorhidratul de tamsulosin. Se recomandă precauţie în cazul administrării dutasteridă–
tamsulosin în asociere cu cimetidina.
Nu a fost efectuat un studiu clinic decisiv privind interacţiunea medicamentoasă între clorhidratul de
tamsulosin şi warfarină. Rezultatele provenite din studiile restrânse efectuate in vitro şi in vivo nu sunt
concludente. Cu toate acestea diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a
tamsulosinului. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a warfarinei şi a
clorhidratului de tamsulosin.
Nu au fost observate interacţiuni atunci când clorhidratul de tamsulosin a fost administrat concomitent
fie cu atenolol, enalapril, nifedipină sau teofilină. Administrarea concomitentă de furosemidă
determină o scădere a concentraţiilor plasmatice de tamsulosin dar, ţinând cont de faptul că valorile
rămân în limitele normale, nu este necesară ajustarea dozelor.
In vitro, fracţia liberă de tamsulosin din plasma umană nu este modificată de diazepam, propranolol,
triclormetiazidă, clormadinonă, amitriptilină, diclofenac, glibenclamidă sau simvastatină. Nici
tamsulosinul nu modifică fracţia liberă de diazepam, propranolol, triclormetiazidă şi clormadinonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este contraindicată utilizarea dutasteridă-tamsulosin la femei. Nu există studii pentru determinarea
efectului dutasteridă-tamsulosin asupra sarcinii, alăptării şi fertilităţii. Următoarele afirmaţii reflectă
informaţiile disponibile din studiile efectuate cu fiecare componentă în parte (vezi pct. 5.3).
Sarcina
Similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, dutasterida inhibă conversia testosteronului în
dihidrotestosteron şi, în cazul administrării la o gravidă cu făt de sex masculin, poate inhiba
dezvoltarea organelor genitale externe ale acestuia (vezi pct. 4.4). Cantităţi mici de dutasteridă au fost
regăsite în sperma pacienţilor la care s-a administrat dutasteridă. Nu se cunoaşte dacă un făt de sex
masculin va fi afectat în cazul expunerii mamei la sperma unui pacient tratat cu dutasteridă (risc care
este mai mare în timpul primelor 16 săptămâni de sarcină).
Similar celorlalţi inhibitori ai 5-alfa reductazei, în cazul în care partenera pacientului este sau poate
deveni gravidă, se recomandă ca pacientul să evite expunerea partenerei la spermă prin utilizarea unui
prezervativ.
Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de şobolan şi la femelele gestante de
iepure nu a demonstrat vreun efect nociv asupra fătului.
Pentru informaţii referitoare la datele preclinice, vezi pct. 5.3.
Alăptarea
La om, nu se cunoaşte dacă dutasterida sau tamsulosinul se elimină în laptele matern.
Fertilitatea
Există raportări care indică faptul că administrarea de dutasteridă afectează caracteristicile spermei
(reducere a numărului de spermatozoizi, a volumului seminal şi motilităţii spermatozoizilor) la
bărbaţii sănătoşi (vezi pct. 5.1). Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.
Efectele clorhidratului de tamsulosin asupra numărului de spermatozoizi sau a funcţiilor acestora nu
au fost evaluate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele dutasteridă-tamsulosin asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea de
apariţie a simptomelor asociate hipotensiunii arteriale ortostatice, cum sunt ameţelile, atunci când
utilizează dutasteridă-tamsulosin.
4.8 Reacţii adverse
Datele prezentate la acest punct fac legătura între administrarea concomitentă a dutasteridei cu
tamsulosin din analiza cu durata de 4 ani a studiului CombAT (Asocierea dintre Dutasteridă şi
Tamsulosin), o comparaţie între administrarea concomitentă a unei doze de dutasteridă 0,5 mg cu o
doză de tamsulosin 0,4 mg o dată pe zi, timp de 4 ani, sau în monoterapie. A fost demonstrată
bioechivalenţa dutasteridă-tamsulosin cu dutasterida administrată concomitent cu tamsulosin (vezi
pct. 5.2). De asemenea, sunt disponibile informaţiile asupra profilului reacţiilor adverse pentru fiecare
componentă în parte (dutasteridă şi tamsulosin). Reţineţi că nu toate reacţiile adverse raportate la
fiecare componentă în parte au fost raportate şi la dutasteridă-tamsulosin şi că acestea sunt incluse în
informaţiile pentru medicul curant.
Datele din studiul CombAT cu durata de 4 ani au arătat că incidenţa oricărui eveniment advers pe care
investigatorul l-a considerat asociat medicamentului pe parcursul primului, celui de-al doilea, al
treilea şi al patrulea an de tratament a fost de 22%, 6%, 4% şi 2% pentru terapia cu combinaţia
dutasteridă-tamsulosin, de 15%, 6%, 3% şi 2% pentru monoterapia cu dutasteridă şi de 13%, 5%, 2%
şi 2% pentru monoterapia cu tamsulosin. Incidenţa mai mare a reacţiilor adverse în cadrul grupului cu
tratament asociat în primul an de tratament a fost determinată de incidenţa mai mare a tulburărilor la
nivelul aparatului genital, în special tulburări de ejaculare.
Evenimentele adverse pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului au fost raportate
cu o incidenţă mai mare sau egală cu 1% în timpul primului an de tratament în Studiul CombAT,
studiile clinice de monoterapie HBP şi studiul REDUCE şi sunt prezentate în tabelul de mai jos.
În plus, reacţiile adverse ale tamsulosinului de mai jos sunt bazate pe informaţiile provenite de la
publicul larg. Frecvenţa acestor reacţii adverse poate creşte atunci când se foloseşte terapia în
combinaţie.
Frecvenţa reacţiilor adverse identificate în studiile clinice:
Frecvente ≥1/100 şi <1>
rare <1>
în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Clasificarea pe Reacţii adverse Dutasteridă-tamsulosina Dutasteridă Tamsulosinc
aparate, sisteme şi
organe
Tulburări ale Sincopă – – Rare
sistemului nervos Ameţeală Frecvente – Frecvente
Mai puţin
Cefalee – –
frecvente
Tulburări cardiace Insuficienţă
Mai puţin
cardiacă (termen Mai puţin frecvente –
frecvented
compus1)
Mai puţin
Palpitataţii – –
frecvente
Tulburări vasculare Hipotensiune
Mai puţin
arterială – –
frecvente
ortostatică
Tulburări Rinită
respiratorii, Mai puţin
- –
toracice şi frecvente
mediastinale
Tulburări gastro- Constipaţie – – Mai puţin
intestinale frecvente
Diaree – – Mai puţin
frecvente
Greaţă – – Mai puţin
frecvente
Vărsături – – Mai puţin
frecvente
Afecţiuni cutanate Angioedem – – Rare
şi ale ţesutului Sindrom Stevens-
subcutanat Johnson – – Foarte rare
Urticarie Mai puţin
- –
frecvente
Erupţie cutanată Mai puţin
- –
tranzitorie frecvente
Prurit Mai puţin
- –
frecvente
Tulburări ale Priapism – – Foarte rare
aparatului genital şi Impotenţă3 Frecvente Frecventeb –
sânului
Modificarea
(scăderea) Frecvente Frecventeb –
libidoului3
Tulburări de
Frecvente Frecventeb Frecvente
ejaculare3^
Tulburări la nivelul –
Frecvente Frecventeb
sânilor2
Tulburări generale şi Astenie
Mai puţin
la nivelul locului de – –
frecvente
administrare
a Dutasteridă + tamsulosin: din studiul CombAT – frecvenţa acestor reacţii adverse a scăzut în
timpul tratamentului, de la anul 1 la anul 4.
b Dutasteridă: din studiile clinice monoterapie pentru HBP.
c Tamsulosin: din Profilul de Siguranţă UE al tamsulosin.
d Studiul REDUCE: (vezi pct. 5.1).
1 Termenul compus de „insuficienţă cardiacă” constă din insuficienţă cardiacă congestivă,
insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă, insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen,
insuficienţă ventriculară stângă acută, insuficienţă ventriculară dreaptă, insuficienţă ventriculară
dreaptă acută, insuficienţă ventriculară, insuficienţă cardiopulmonară, cardiomiopatie congestivă.
2 Include sensibilitate la nivelul sânilor şi mărire a sânilor (ginecomastie).
3 Aceste evenimente adverse de natură sexuală sunt asociate cu administrarea dutasteridei
(incluzând administrarea în monoterapie şi administrarea în asociere cu tamsulosin). Aceste
evenimente adverse pot persista după întreruperea tratamentului. Nu se cunoaşte rolul dutasteridei
în cazul acestei persistenţe
^ Include scăderea volumului de spermă
Alte date
Studiul clinic REDUCE a arătat o mai mare incidenţă a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8 –
10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Nu s-a stabilit dacă
rezultatele acestui studiu au fost influenţate de efectul dutasteridei de reducere a volumului prostatei
sau de factorii asociaţi studiului.
În timpul studiilor clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă a fost raportată următoarea
reacţie adversă: neoplasm de sân la pacienţii de sex masculin (vezi pct. 4.4).
Date obţinute după punerea pe piaţă
Evenimentele adverse rezultate din experienţa la nivel mondial de după punerea pe piaţă a
medicamentului provin din raportările spontane după punerea pe piaţă; prin urmare, incidenţa reală nu
este cunoscută.
Dutasteridă
Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă
sisteme şi organe
Tulburări ale sistemului Cu
Reacţii alergice, incluzând erupţie cutanată tranzitorie,
imunitar frecvenţă
prurit, urticarie, edem localizat şi angioedem
necunoscută
Cu
Tulburări psihice Depresie
frecvenţă
necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie (în principal căderea părului de pe suprafaţa
ţesutului subcutanat frecvente corpului), hipertricoză
Tulburări ale aparatului Cu Durere şi edem la nivelul testiculelor
genital şi sânului frecvenţă
necunoscută
Tamsulosin
În cursul supravegherii de după punerea pe piaţă, cazurile de Sindrom de Iris Flasc Intraoperator
(IFIS), o variantă de sindrom cu pupilă mică, apărute în timpul intervenţiei chirurgicale pentru
cataractă, au fost asociate cu antagonişti alfa1 adrenergici, incluzând tamsulosin (vezi pct. 4.4). În
plus, în asociere cu administrarea tamsulosinului au fost raportate fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie,
dispnee, epistaxis, vedere înceţoşată, afectare a vederii, eritem multiform, dermatită cu exfoliere,
tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă, anejaculare şi xerostomie. Frecvenţa evenimentelor
adverse şi rolul tamsulosinului în apariţia acestora nu au putut fi determinate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile date cu privire la supradozajul cu dutasteridă-tamsulosin. Următoarele afirmaţii
reflectă informaţiile disponibile cu privire la fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
În cadrul studiilor efectuate la voluntari, a fost administrată timp de 7 zile o doză zilnică unică de
dutasteridă de până la 40 mg pe zi (de 80 ori mai mare decât doza terapeutică) fără probleme
semnificative de siguranţă. În cadrul studiilor clinice, au fost administrate zilnic doze de 5 mg, timp
de 6 luni, fără să fie observate alte reacţii adverse decât cele observate la dozele terapeutice de 0,5 mg
dutasteridă. Nu există un antidot specific pentru dutasteridă, prin urmare, în cazul suspiciunii de
supradozaj, trebuie administrat tratament adecvat simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Tamsulosin
Cazuri de supradozaj acut au fost raportate cu o doză de 5 mg de clorhidrat de tamsulosin. Au fost
observate hipotensiune arterială acută (tensiune arterială sistolică 70 mm Hg), vărsături şi diaree, care
au fost tratate prin reechilibrare volemică, pacientul putând fi externat în aceeaşi zi. În cazul
hipotensiunii arteriale acute apărute după supradozaj, trebuie luate măsuri de susţinere a funcţiei
cardiovasculare. Tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă pot fi readuse la valorile normale dacă
pacientul este aşezat în clinostatism. Dacă această manevră nu este de ajutor, pot fi administrate
substanţe care să crească volemia şi, dacă este necesar, pot fi utilizate medicamente vasopresoare.
Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsurile generale de susţinere a funcţiilor
vitale. Este puţin probabil ca dializa să fie de ajutor, deoarece tamsulosinul se leagă în proporţie mare
de proteinele plasmatice.
Se pot lua măsuri pentru a împiedica absorbţia, ca de exemplu inducerea vărsăturilor. În cazul
ingerării unor cantităţi mari, poate fi efectuat lavaj gastric şi pot fi administrate cărbune activat şi
laxative osmotice, cum este sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente urologice, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici;
codul ATC: G04CA52.
Dutasteridă–tamsulosin este o combinaţie în doză fixă între două medicamente: dutasteridă, un
inhibitor al ambelor izoenzime ale 5-alfa reductazei (5 ARI) şi clorhidrat de tamsulosin, un antagonist
al receptorilor adrenergici alfa şi alfa . Aceste medicamente au mecanisme de acţiune
1a 1d
complementare, care ameliorează rapid simptomele, debitul urinar, reduc riscul retenţiei acute de
urină (RAU) şi necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP.
Dutasterida inhibă atât tipul 1 cât şi tipul 2 al izoenzimelor 5-alfa reductazei, care sunt responsabile de
conversia testosteronului în dihidrotestosteron (DHT). DHT este androgenul principal responsabil de
creşterea prostatei şi de dezvoltarea HBP. Tamsulosinul inhibă receptorii adrenergici α1a şi α1d de la
nivelul muşchiului neted al stromei prostatice şi colului vezicii urinare. Aproximativ 75% din
receptorii alfa de la nivel prostatic sunt de subtip alfa .
1 1a
Administrarea concomitentă de dutasteridă cu tamsulosin
Următoarele afirmaţii reflectă informaţiile disponibile privind tratamentul de administrare
concomitentă a dutasteridei cu tamsulosin.
În cadrul unui studiu cu durata de 4 ani, multicentric, multinaţional, randomizat, dublu orb, efectuat
pe grupuri paralele, au fost evaluate administrarea de dutasteridă 0,5 mg pe zi (n=1623), tamsulosin
0,4 mg pe zi (n=1611) sau administrarea concomitentă de dutasteridă 0,5 mg plus tamsulosin 0,4 mg
(n=1610) la pacienţi de sex masculin cu simptome moderate până la severe de HBP, care au avut
volumul prostatei ≥ 30 ml şi valori ale PSA cuprinse în intervalul 1,5–10 ng/ml. Aproximativ 53%
dintre pacienţi fuseseră trataţi anterior cu inhibitori de 5-alfa reductază sau cu antagonişti alfa1-
adrenergici. Criteriul de evaluare primar de eficacitate în decursul primilor 2 ani de tratament a fost
modificarea Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei (IPSS), un instrument de măsurare cu 8
puncte, bazat pe AUA-SI, cu o întrebare suplimentară privind calitatea vieţii. Criteriile de evaluare
secundare de eficacitate la 2 ani au inclus debitul urinar maxim (Q ) şi volumul prostatei.
max
Administrarea concomitentă a atins semnificaţie statistică pentru IPSS începând cu Luna 3 în
comparaţie cu dutasterida şi începând cu Luna 9 în comparaţie cu tamsulosinul. Pentru Q
max
administrarea concomitentă a atins semnificaţie statistică începând cu Luna 6 în comparaţie cu
dutasterida şi cu tamsulosinul.
Combinaţia în doză fixă dintre dutasteridă și tamsulosin determină o îmbunătăţire superioară a
simptomelor, comparativ cu fiecare componentă în parte. După 2 ani de tratament, tratamentul cu
această combinaţie a demonstrat o ameliorare medie ajustată semnificativă statistic a scorurilor
simptomelor comparativ cu valoarea iniţială de -6,2 unităţi.
Îmbunătăţirea medie ajustată a debitului urinar faţă de valoarea iniţială a fost de 2,4 ml/sec pentru
tratamentul cu administrare concomitentă, 1,9 ml/sec pentru dutasteridă şi 0,9 ml/sec pentru
tamsulosin. Îmbunătăţirea medie ajustată a Indexului HPB (BHP Impact Index-BII) faţă de valoarea
iniţială a fost de -2,1 unităţi pentru tratamentul cu administrare concomitentă, -1,7 unităţi pentru
dutasteridă şi -1,5 unităţi pentru tamsulosin.
Aceste ameliorări ale debitului urinar şi BII au fost semnificative statistic pentru tratamenul cu această
combinaţie, comparativ cu ambele monoterapii.
Reducerea volumului total al prostatei şi a volumului zonei de tranziţie a prostatei după 2 ani de
tratament a fost semnificativă statistic pentru tratamentul cu această combinaţie, comparativ cu
monoterapia cu tamsulosin.
Criteriul de evaluare principal final de eficacitate la 4 ani de tratament a fost intervalul de timp până la
primul eveniment de RAU sau până la necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP. După 4 ani de
tratament, terapia cu administrare concomitentă a redus semnificativ statistic riscul de RAU sau
necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP (reducerea riscului cu 65,8% p<0,001 [IÎ 95%: 54,7%
până la 74,1%]) în comparaţie cu tamsulosin în monoterapie. Incidenţa RAU sau necesitatea
intervenţiei chirurgicale pentru HBP până în Anul 4 a fost de 4,2% pentru tratamentul cu administrare
concomitentă şi de 11,9% pentru tamsulosin (p<0,001). În comparaţie cu dutasterida în monoterapie,
tratamentul cu administrare concomitentă a redus riscul RAU sau necesitatea intervenţiei chirurgicale
pentru HBP cu 19,6% (p=0,18 [IÎ 95%: 10,9% până la 41,7%]). Incidenţa RAU sau necesitatea
intervenţiei chirurgicale pentru HBP până în Anul 4 a fost de 5,2% pentru dutasteridă.
Criteriile de evaluare secundare de eficacitate după 4 ani de tratament au inclus timpul până la
evoluţia clinică (definită ca o combinaţie a: deteriorare IPSS cu ≥ 4 puncte, evenimente de RAU
corelate cu HBP, incontinenţă, infecţie a tractului urinar (ITU) şi insuficienţă renală), modificarea
Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei (IPSS), debitul urinar maxim (Qmax) şi volumul
prostatei. IPSS este un instrument de măsurare cu 8 puncte, bazat pe AUA-SI, cu o întrebare
suplimentară asupra calităţii vieţii. Rezultatele după 4 ani de tratament sunt prezentate mai jos:
Parametru Momentul evaluării Administrare Dutasteridă Tamsulosin
concomitentă
RAU sau necesitatea Incidenţa la Luna 48 4,2 5,2 11,9a
intervenţiei chirurgicale
pentru HBP (%)
Evoluţia clinică* (%) Luna 48 12,6 17,8b 21,5a
IPSS (unităţi) [Valoarea iniţială] [16,6] [16,4] [16,4]
Luna 48 (Modificare faţă -6,3 -5,3b -3,8a
de valoarea iniţială)
Q (ml/sec) [Valoarea iniţială] [10,9] [10,6] [10,7]
max
Luna 48 (Modificare faţă 2,4 2,0 0,7a
de valoarea iniţială)
Volumul prostatei (ml) [Valoarea iniţială] [54,7] [54,6] [55,8]
Luna 48 (Modificare -27,3 -28,0 +4,6a
procentuală faţă de
valoarea iniţială)
Volumul zonei de tranziţie a [Valoarea iniţială] [27,7] [30,3] [30,5]
prostatei (ml)# Luna 48 (Modificare -17,9 -26,5 18,2a
procentuală faţă de
valoarea iniţială)
Indexul HPB (BHP Impact [Valoarea iniţială] [5,3] [5,3] [5,3]
Index-BII) (unităţi) Luna 48 (Modificare faţă -2,2 -1,8b -1,2a
de valoarea iniţială)
IPSS Întrebarea 8 (starea de [Valoarea iniţială] [3,6] [3,6] [3,6]
sănătate raportată la HPB) Luna 48 (Modificare faţă -1,5 -1,3b -1,1a
(unităţi) de valoarea iniţială)
Valorile iniţiale sunt valori medii şi modificările faţă de valoarea iniţială reprezintă schimbări medii
ajustate.
* Evoluţia clinică a fost definită ca o combinaţie a: deteriorare IPSS cu ≥4 puncte, evenimente de
RAU corelate cu HBP, incontinenţă, ITU şi insuficienţă renală.
# Măsurat în situaţii selecţionate (13% din pacienţii randomizaţi)
a. Administrarea concomitentă atinge semnificaţie statistică (p<0,001) comparativ cu tamsulosin la
luna 48
b. Administrarea concomitentă atinge semnificaţie statistică (p<0,001) comparativ cu dutasteridă la
luna 48
Dutasteridă
În trei studii de eficacitate primară, dublu-orb, controlate cu placebo, multinaţionale, multicentrice, cu
durata de 2 ani, a fost evaluată administrarea de dutasterida 0,5 mg pe zi cu administrarea placebo la
4325 subiecţi de sex masculin cu simptome moderate până la severe de HBP, care au avut volumul
prostatei ≥ 30 ml şi valori ale PSA cuprinse în intervalul 1,5-10 ng/ml. Studiile au fost apoi continuate
cu un studiu extensiv deschis până la 4 ani, la care au participat toţi pacienţii rămaşi în studiu, cărora
li s-au administrat aceleaşi doze de dutasteridă de 0,5 mg. După 4 ani au rămas în studiu 37% dintre
pacienţii randomizaţi iniţial la care s-a administrat placebo şi 40% dintre pacienţii randomizaţi iniţial
la care s-a administrat dutasteridă. Majoritatea (71%) dintre cei 2340 subiecţi din studiul extins
deschis au urmat tratamentul încă 2 ani, pâna la sfârşitul studiului.
Cei mai importanţi parametri de eficacitate clinică au fost Indexul Simptomelor al Asociaţiei
Americane de Urologie (American Urological Association Symptom Index – AUA-SI), debitul urinar
maxim (Q ) şi incidenţa retenţiei acute de urină şi a necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru HBP.
max
AUA-SI este un chestionar cu şapte puncte, referitor la simptomele HBP, cu un scor de maximum 35.
La momentul iniţial, scorul mediu a fost de aproximativ 17. După şase luni, un an şi doi ani de
tratament, grupul la care s-a administrat placebo a prezentat o ameliorare medie de 2,5, 2,5, respectiv
2,3 puncte, în timp ce grupul tratat cu dutasterida a prezentat o ameliorare medie de 3,2, 3,8, respectiv
4,5 puncte. Diferenţele dintre grupuri au fost semnificative statistic. Ameliorarea observată în cadrul
AUA-SI în primii 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a menţinut şi în următorii 2 ani ai studiilor
extinse deschise.
Q (debitul urinar maxim)
max
Iniţial, valoarea medie a Q a fost de aproximativ 10 ml/sec (valoare normală Q ≥ 15 ml/sec).
max max
După unul şi doi ani de tratament, în cazul grupului la care s-a administrat placebo debitul s-a
îmbunătăţit cu 0,8 respectiv 0,9 ml/sec, iar în cazul grupului tratat cu dutasteridă cu 1,7 respectiv 2,0
ml/sec. Diferenţa dintre cele două grupuri a fost semnificativă statistic, din luna 1 până în luna 24.
Creşterea debitului urinar maxim observată pe parcursul primilor 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a
menţinut şi în următorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.
Retenţia urinară acută şi necesitatea intervenţiei chirurgicale
După 2 ani de tratament, incidenţa RAU a fost de 4,2% în grupul la care s-a administrat placebo,
comparativ cu 1,8% în grupul tratat cu dutasteridă (reducere a riscului cu 57%). Această diferenţă este
semnificativă statistic şi înseamnă că 42 pacienţi (IÎ 95%: 30-73) trebuie trataţi timp de 2 ani pentru a
evita un caz de RAU.
După doi ani, incidenţa necesităţii intervenţiilor chirurgicale pentru HBP a fost de 4,1% în grupul la
care s-a administrat placebo şi de 2,2 % în grupul tratat cu dutasteridă (reducere a riscului cu 48%).
Această diferenţă este semnificativă statistic şi înseamnă că 51 pacienţi (ÎI 95%: 33-109) trebuie
trataţi timp de doi ani pentru a evita o intervenţie chirurgicală.
Distribuţia pilozităţii
În timpul studiilor de fază III, efectul dutasteridei asupra distribuţiei pilozităţii nu a fost studiat
specific; cu toate acestea, la pacienţii cu alopecie de tip masculin (alopecie androgenică masculină),
inhibitorii 5-alfa reductazei pot reduce căderea în exces a părului şi pot induce creşterea părului.
Funcţia tiroidiană
Funcţia tiroidiană a fost evaluată în cadrul unui studiu cu durata de 1 an, la voluntari sănătoşi. La
sfârşitul primului an de tratament cu dutasteridă, concentraţiile plasmatice ale tiroxinei libere au fost
stabile, dar valorile TSH au fost uşor crescute (cu 0,4 MCIU/ml), comparativ cu placebo. Cu toate
acestea, în timp ce valorile TSH au fost variabile, intervalele medii ale TSH (1,4-1,9 MCIU/ml) au
rămas în limite normale (0,5-5/6 MCIU/ml), valorile tiroxinei libere au fost stabile în limitele normale
şi similare atât pentru administrarea placebo, cât şi a dutasteridei; modificările TSH nu au fost
considerate semnificative clinic. În toate studiile clinice, nu au existat date care să sugereze că
dutasterida influenţează în mod negativ funcţia tiroidiană.
Neoplasmul de sân
În cadrul studiilor clinice cu durata de 2 ani, care au asigurat o expunere la dutasteridă de 3374
pacienţi/ an, la momentul înrolării în studiul extins deschis cu durata de 2 ani, au existat 2 cazuri de
neoplasm de sân la pacienţi trataţi cu dutasteridă şi 1 caz la un pacient la care s-a administrat placebo.
În cadrul studiilor clinice cu durata de 4 ani CombAT şi REDUCE, care au asigurat o expunere la
dutasteridă de 17489 pacienţi/an şi o expunere la asocierea dutasteridă-tamsulosin de 5027
pacienţi/an, nu s-a raportat niciun caz de neoplasm de sân în niciunul dintre grupele de tratament.
Două studii epidemiologice caz-control, unul dintre acestea derulat pe o bază de date medicale din
SUA (n=339 pacienţi cu neoplasm de sân şi n=6780 subiecţi-control) şi celălalt pe o bază de date
medicale din Marea Britanie (n=398 pacienţi cu neoplasm de sân şi n=3930 subiecţi-control) nu au
relevat nicio creştere a riscului de apariţie a neoplasmului de sân la pacienţi de sex masculin în
corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi pct. 4.4.). Rezultatele primului studiu nu au
identificat existenţa unei corelaţii pozitive pentru neoplasmul de sân la pacienţii de sex masculin (risc
relativ pentru ≥ 1 an de utilizare înainte de diagnosticul de neoplasm de sân comparativ cu < 1 an de
utilizare: 0,70: IÎ de 95% 0,34, 1,45). În cel de-al doilea studiu, raportul estimat al probabilităţilor
pentru neoplasm de sân, corelat cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei, comparativ cu situaţia în
care nu au fost utilizaţi, a fost de 1,08: IÎ 95%: 0,62, 1,87)
Nu a fost stabilită o relaţie cauză-efect între apariţia neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin
şi utilizarea de lungă durată a dutasteridei.
Efecte asupra fertilităţii masculine
Efectele dutasteridei 0,5 mg pe zi asupra caracteristicilor spermei au fost evaluate într-un studiu la
voluntari sănătoşi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 52 de ani (n=27 la care s-a administrat dutasteridă şi
n=23 la care s-a administrat placebo), pe durata a 52 de săptămâni de tratament şi 24 de săptămâni de
urmărire după tratament. La 52 de săptămâni, reducerea procentuală medie faţă de valoarea iniţială a
numărului total de spermatozoizi, a volumului spermei şi a motilităţii spermatozoizilor a fost de 23%,
26%, respectiv 18% în grupul tratat cu dutasteridă comparativ cu valoarea iniţială din grupul la care s-
a administrat placebo. Concentraţia spermei şi morfologia spermatozoizilor nu au fost afectate. După
24 de săptămâni de urmărire după tratament, în grupul de tratament cu dutasteridă valoarea medie
procentuală a numărului total de spermatozoizi rămăsese cu 23% mai mică decât valoarea iniţială.
Deşi valorile medii ale parametrilor la toate momentele au rămas în intervalul normal şi nu au
îndeplinit criteriul predefinit pentru o modificare clinic semnificativă (30%), doi subiecţi din grupul
de tratament cu dutasteridă au prezentat scăderi ale numărului de spermatozoizi mai mari de 90%
comparativ cu valoarea iniţială la 52 de săptămâni, cu o revenire parţială în săptămâna 24 după
tratament. Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.
Evenimente adverse cardiovasculare
Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani, de evaluare a administrării dutasteridei în combinaţie cu
tamsulosin la 4844 bărbaţi (studiul CombAT), incidenţa termenului compus de insuficienţă cardiacă
în cazul grupului la care s-a administrat tratament cu această combinaţie (14/1610, 0,9%) a fost mai
mare decât în cazul celorlalte grupuri la care s-a administrat separat fie monoterapie cu dutasteridă
(4/1623, 0,2%), fie monoterapie cu tamsulosin (10/1611, 0,6%).
Într-un alt studiu cu durata de 4 ani efectuat la 8231 bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu
un rezultat anterior negativ al biopsiei pentru neoplasm de prostată şi cu valori iniţiale ale PSA
cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani, sau
între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta mai mare de 60 de ani (studiul REDUCE), s-a
observat o incidenţă mai mare a termenului compus de insuficienţă cardiacă la subiecţii trataţi cu 0,5
mg dutasteridă în doză unică zilnică (30/4105, 0,7%) comparativ cu subiecţii trataţi cu placebo
(16/4126, 0,4%). O analiză post-hoc a acestui studiu a arătat o incidenţă mai mare a termenului
compus de insuficienţă cardiacă la subiecţii la care se administrează concomitent dutasteridă şi un
antagonist alfa1-adrenergic (12/1152, 1,0%) comparativ cu subiecţii trataţi doar cu dutasteridă, fără
administrare de antagonist alfa1-adrenergic (18/2953, 0,6%) sau faţă de cei trataţi cu placebo şi un
antagonist alfa1-adrenergic (1/1399, <0,1%) sau cu placebo, fără administrare de antagonist alfa1-
adrenergic (15/2727, 0,6%).
În cadrul unei metaanalize a 12 studii clinice randomizate, controlate cu placebo sau cu agent
comparator (n=18.802) care a evaluat riscurile de apariţie a evenimentelor adverse cardiovasculare
asociate cu utilizarea dutasteridei (comparativ cu subiecţii-control), nu au fost identificate creşteri
consecvente, statistic semnificative ale riscului de insuficienţă cardiacă (RR 1,05; IÎ 95%: 0,71, 1,57),
de infarct miocardic acut (RR 1,00; IÎ 95%: 0,77, 1,30) sau de accident vascular cerebral (RR 1,20; IÎ
95%: 0,88, 1,64).
Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt
Într-un studiu cu durata de 4 ani, la care s-a comparat administrarea de dutasteridă şi de placebo,
efectuat la 8231 bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu un rezultat anterior negativ al
biopsiei pentru cancer de prostată şi cu valori iniţiale ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în
cazul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani, sau între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul
bărbaţilor cu vârsta mai mare de 60 de ani (studiul REDUCE), pentru 6706 subiecţi au fost disponibile
rezultate ale biopsiei prin puncţie pentru neoplasm de prostată (în principal specificate în protocol)
pentru analizare în scopul determinării scorului Gleason. În studiu au fost diagnosticaţi cu neoplasm
de prostată 1517 subiecţi. Majoritatea cazurilor de neoplasm de prostată detectabile prin biopsie în
ambele grupuri de tratament au fost diagnosticate ca fiind cu grad mic (scor Gleason 5-6, 70%).
În grupul tratat cu dutasteridă a fost observată o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu
scor Gleason 8-10 (n=29, 0,9%) comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (n=19, 0,6%)
(p=0,15). În primii 2 ani de studiu (anii 1-2), numărul de subiecţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a
fost similar în grupul tratat cu dutasteridă (n=17, 0,5%) şi în grupul tratat cu placebo (n=18, 0,5%). În
anii 3-4 de studiu, au fost diagnosticate mai multe cazuri de neoplasm scor Gleason 8-10 în grupul
tratat cu dutasteridă (n=12, 0,5%) comparativ cu grupul tratat cu placebo (n=1,< 0,1%) (p=0,0035).
Nu sunt disponibile date referitoare la bărbaţii cu risc de neoplasm de prostată trataţi cu dutasteridă pe
o perioadă mai mare de 4 ani. Procentul de subiecţi diagnosticaţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a
fost consistent în decursul perioadelor de timp ale studiului (anii 1-2 şi anii 3-4) în grupul tratat cu
dutasteridă (0,5% în fiecare perioadă de timp), în timp ce în grupul tratat cu placebo, procentul de
subiecţi diagnosticaţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a fost mai mic în anii 3-4 de studiu (<0,1%)
decât în anii 1-2 de studiu (< 0.1% comparativ cu 0,5%) (vezi pct. 4.4). Nu a fost observată nici o
diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa neoplasmelor cu scor Gleason 7-10 (p=0,81).
Studiul de monitorizare pe o perioadă suplimentară de 2 ani a subiecţilor din studiul REDUCE nu a
identificat cazuri noi de neoplasm de prostată cu scor Gleason 8–10.
Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani (CombAT), în care biopsia nu a fost specificată în protocolul de
studiu şi toate diagnosticele de neoplasm de prostată s-au bazat pe biopsii solicitate de investigatori,
ratele de apariţie ale neoplasmului cu scor Gleason 8-10 au fost de 0,5% (n=8) în cazul tratamentului
cu dutasteridă, 0,7% (n=11) în cazul tratamentului cu tamsulosin şi 0,3% (n=5) în cazul dutasteridei
administrată concomitent cu tamsulosin.
Patru studii epidemiologice populaţionale diferite (dintre care două au fost efectuate pe un număr total
de 174895 pacienţi şi anume unul pe 13892 pacienţi şi altul pe o populaţie de 38058) au demonstrat că
tratamentul cu inhibitori de 5-alfa reductază nu este asociat cu apariţia neoplasmului de prostată de
grad înalt, cu apariţia neoplasmului de prostată în general şi nici cu creşterea mortalităţii generale.
Nu este clară legătura dintre administrarea de dutasteridă şi neoplasmul de prostată cu grad înalt.
Efecte asupra funcţiei sexuale
Efectele dutasteridă-tamsulosin asupra funcţiei sexuale au fost evaluate într-un studiu dublu-orb,
placebo controlat la bărbaţi activi din punct de vedere sexual cu HBP (n=243 dutasteridă tamsulosin,
n=246 placebo). După 12 luni, în grupul care a primit combinaţia s-a observat o scădere semnificativ
statistic mai mare (înrăutăţire) la scorul Chestionarului Pentru Sănătatea Sexuală a Barbaţilor
(MSHQ). Scăderea a fost în principal legată de aspectele privind afectarea ejaculării şi a satisfacţiei
generale decât de aspectele privind erecţia. Aceste efecte nu au afectat percepţia participanţilor la
studiu asupra dutasteridă-tamsulosin care a fost evaluată cu o satisfacţie semnificativ statistic mai
mare pe parcursul celor 12 luni deât placebo (p<0,05).
În acest studiu reacţiile adverse sexuale au apărut în timpul celor 12 luni de tratament şi aproximativ
jumătate dintre acestea s-au remis în decursul a 6 luni după tratament.
Combinația în doză fixă dutasteridă-tamsulosin şi dutasterida ca monoterapie sunt cunoscute că
determină reacţii adverse la nivelul funcţiei sexuale (vezi pct. 4.8).
Asa cum s-a observat în alte studii clinice, inclusiv CombAT şi REDUCE incidenta reacţiilor adverse
legate de funcţia sexuală scade cu timpul în tratamentul continuu.
Tamsulosin
Tamsulosinul creşte rata debitului urinar maxim. Acesta ameliorează obstrucţia prin relaxarea
musculaturii netede de la nivelul prostatei şi uretrei, îmbunătăţind astfel simptomatologia legată de
golirea vezicii urinare. De asemenea, tamsulosinul ameliorează simptomele de umplere în cadrul
cărora instabilitatea vezicii joacă un rol important. Aceste efecte asupra simptomelor de umplere şi de
golire a vezicii se menţin pe parcursul tratamentului de lungă durată. Necesitatea tratamentului
chirurgical sau cateterizării este semnificativ amânată.
Antagoniştii alfa-1 adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin reducerea rezistenţei periferice. În
timpul studiilor cu tamsulosin nu a fost observată o reducere semnificativă clinic a tensiunii arteriale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bioechivalenţa a fost demonstrată între administrarea combinaţiei în doză fixă dutasteridă–tamsulosin
şi administrarea concomitentă a capsulelor individuale care conţin dutasteridă respectiv tamsulosin.
Studiul de bioechivalenţă cu doză unică a fost efectuat atât pentru administrarea înainte de masă, cât şi
după masă. A fost observată o reducere de 30% a C pentru componenta tamsulosin a combinaţiei în
max
doză fixă dutasteridă–tamsulosin în cazul administrării după masă, comparativ cu administrarea
înainte de masă. Alimentele nu au avut niciun efect asupra ASC pentru tamsulosin.
Absorbţie
Dutasteridă
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 0,5 mg dutasteridă, timpul până la atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime este de 1 până la 3 ore. Biodisponibilitatea absolută este de
aproximativ 60%. Biodisponibilitatea dutasteridei nu este influenţată de ingestia de alimente.
Tamsulosin
Tamsulosinul este absorbit din intestin şi este biodisponibil aproape în întregime. Atât viteza, cât şi
gradul de absorbţie ale tamsulosinului sunt reduse în cazul administrării la 30 de minute după masă.
Uniformitatea absorbţiei poate fi îmbunătăţită dacă pacientul utilizează întotdeauna dutasteridă-
tamsulosin după aceeaşi masă. În cazul tamsulosinului există o relaţie de proporţionalitate între doză
şi expunerea plasmatică.
În cazul administrării unei doze unice de tamsulosin după masă, concentraţiile plasmatice maxime de
tamsulosin sunt atinse în aproximativ 6 ore, iar la starea de echilibru, care este atinsă în ziua a 5-a de
administrări repetate, C medie la starea de echilibru este cu aproximativ 2/3 mai mare decât cea
max
atinsă în cazul administrării unei doze unice. Deşi acest lucru a fost observat în cazul vârstnicilor, e de
aşteptat ca aceeaşi constatare să fie valabilă şi în cazul pacienţilor mai tineri.
Distribuţie
Dutasteridă
Dutasterida are un volum mare de distribuţie (300 până la 500 litri) şi se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice (>99,5%). Ca urmare a administrării zilnice, concentraţiile plasmatice ale
dutasteridei ating 65% din concentraţia la starea de echilibru după o lună şi aproximativ 90% după 3
luni.
Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale dutasteridei (CSE), de aproximativ 40 ng/ml, sunt
obţinute după 6 luni de administrare a unei doze de 0,5 mg dutasteridă, în priză unică zilnică.
Coeficientul de distribuţie al dutasteridei din plasmă în spermă este de aproximativ 11,5%.
Tamsulosin
La om, tamsulosinul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie
este mic (de aproximativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Dutasteridă
In vivo, dutasterida este metabolizată în proporţie mare. In vitro, dutasterida este metabolizată de către
citocromul P450 prin izoenzimele 3A4 şi 3A5 în trei metaboliţi monohidroxilaţi şi un metabolit
dihidroxilat.
La starea de echilibru, după administrarea orală a 0,5 mg dutasteridă pe zi, 1% până la 15,4% (în
medie 5,4%) din doza administrată se elimină sub formă nemodificată prin materiile fecale. Cantitatea
rămasă este excretată în materiile fecale sub forma a 4 metaboliţi principali, care reprezintă 39%,
21%, 7% şi 7% din substanţa activă şi 6 metaboliţi secundari (mai puţin de 5% fiecare). În urină, la
om, au fost evidenţiate doar urme de dutasteridă nemetabolizată (mai puţin de 0,1% din doză).
Tamsulosin
La om, nu are loc o bioconversie enantiomerică de la clorhidratul de tamsulosin [izomer R(-)] la
izomerul S(+). Clorhidratul de tamsulosin este metabolizat în proporţie mare de către enzimele
citocromului P450 la nivel hepatic şi mai puţin de 10% din doză este excretată în urină sub formă
nemodificată. Cu toate acestea, la om, profilul farmacocinetic al metaboliţilor nu a fost stabilit.
Rezultatele provenite din studiile in vitro arată că izoenzimele CYP3A4 şi CYP2D6 sunt implicate în
metabolizarea tamsulosinului la care participă în proporţie mică şi alte izoenzime CYP. Inhibarea
enzimelor hepatice care metabolizează medicamentul poate determina creşterea expunerii la
tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Înainte de excreţia pe cale renală, metaboliţii clorhidratului de
tamsulosin sunt supuşi unui proces extensiv de conjugare la glucuronocojugat sau sulfat.
Eliminare
Dutasteridă
Eliminarea dutasteridei este dependentă de doză şi procesul pare să se realizeze prin două căi de
eliminare paralele, una care este saturabilă la concentraţii semnificative clinic şi alta care este
nesaturabilă.
La concentraţii plasmatice mici (mai puţin de 3 ng/ml), dutasterida este eliminată rapid, atât pe calea
de eliminare dependentă de concentraţie, cât şi pe calea de eliminare independentă de concentraţie.
Administrarea de doze unice de 5 mg dutasteridă sau mai mici a evidenţiat un clearance rapid şi un
timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare scurt, de 3 până la 9 zile.
La concentraţii terapeutice, după administrarea repetată a unei doze de 0,5 mg dutasteridă pe zi, calea
de eliminare mai lentă, liniară este dominantă, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 3-5 săptămâni.
Tamsulosin
Tamsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal în urină, 9% din doză fiind eliminată sub
formă nemodificată.
După administrarea intravenoasă sau orală a formei farmaceutice cu eliberare imediată, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a tamsulosinului variază de la 5 la 7 ore. Ca urmare a vitezei de
absorbţie controlate farmacocinetic a capsulelor cu eliberare modificată care conţin tamsulosin, timpul
aparent de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tamsulosin, administrat după masă, este de
aproximativ 10 ore, iar la pacienţi aflaţi în starea de echilibru este de aproximativ 13 ore.
Vârstnici
Dutasteridă
După administrarea unei doze unice de 5 mg dutasteridă, farmacocinetica dutasteridei a fost evaluată
la 36 voluntari sănătoşi cu vârste cuprinse între 24 şi 87 ani. Nu a existat o influenţă semnificativă a
vârstei asupra expunerii la dutasteridă, dar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost mai
scurt la pacienţii cu vârsta mai mică de 50 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu a
fost diferit într-un mod semnificativ statistic la grupul cu vârsta cuprinsă între 50 şi 69 ani, comparativ
cu cel cu vârsta mai mare de 70 ani.
Tamsulosin
Comparaţia între studii a expunerii globale la clorhidratul de tamsulosin (ASC) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare arată că dispunerea farmacocinetică a clorhidratului de
tamsulosin poate fi uşor prelungită la bărbaţii vârstnici comparativ cu voluntarii tineri, sănătoşi.
Clearance-ul intrinsec este independent de legarea clorhidratului de tamsulosin de AAG, dar scade cu
vârsta, determinând o expunere globală cu 40% mai mare (ASC) la pacienţii cu vârsta cuprinsă între
55 şi 75 ani, comparativ cu pacienţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 32 ani.
Insuficienţă renală
Dutasteridă
Efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat. Cu toate acestea, în
urină, la om, se regăseşte mai puţin de 0,1% din doza de 0,5 mg dutasteridă la starea de echilibru,
astfel încât nu se anticipează o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Tamsulosin
Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparată la 6 pacienţi cu insuficienţă renală
uşoară-moderată (30 ≤ Clcr < 70 ml/min/1,73 m2) sau moderată-severă (10 ≤ Clcr < 30
ml/min/1,73m2) şi la 6 pacienţi cu funcţie renală normală (Clcr > 90 ml/min/1,73 m2). Cu toate că a
fost observată o modificare a concentraţiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin, ca rezultat
al modificării legării de AAG, concentraţia clorhidratului de tamsulosin liber (activ), cât şi clearance-
ul intrinsec, au rămas relativ constante. Drept urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală nu este
necesară o ajustare a dozelor de clorhidrat de tamsulosin. Cu toate acestea, la pacienţii cu boală renală
în stadiu terminal (Clcr < 10 ml/min/1,73 m2) nu au fost efectuate studii.
Insuficienţă hepatică
Dutasteridă
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, efectul asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat
(vezi pct. 4.3). La aceşti pacienţi, este de aşteptat să fie crescute concentraţiile plasmatice ale
dutasteridei, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare să fie prelungit, deoarece dutasterida
este eliminată în principal prin metabolizare (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Tamsulosin
Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparată la 8 pacienţi cu disfuncţie hepatică
moderată (clasificarea Child-Pugh: Gradele A şi B) şi 8 pacienţi cu funcţie hepatică normală. Cu toate
că a fost observată o modificare a concentraţiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin ca
rezultat al modificării legării de AAG, concentraţia clorhidratului de tamsulosin liber (activ) nu se
modifică semnificativ, având doar o modificare redusă (32%) a clearance-ului intrinsec al
clorhidratului de tamsulosin liber. Drept urmare, la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată nu este
necesară o ajustarea a dozelor de clorhidrat de tamsulosin. Nu s-au efectuat studii cu clorhidrat de
tamsulosin la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii preclinice cu dutasteridă-tamsulosin. Dutasterida şi clorhidratul de
tamsulosin administrate separat au fost evaluate extensiv în teste de toxicitate la animale, iar
rezultatele au fost concordante cu acţiunile farmacologice cunoscute ale inhibitorilor 5-alfa reductazei
şi antagoniştilor alfa1-adrenergici. Următoarele afirmaţii reflectă informaţiile disponibile cu privire la
fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
La om, studiile actuale privind toxicitatea generală, genotoxicitatea şi carcinogenitatea nu au
evidenţiat niciun risc special.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolanii masculi au demonstrat
scăderea greutăţii prostatei şi veziculelor seminale, diminuarea secreţiei glandelor genitale accesorii şi
reducerea indicelui de fertilitate (determinate de efectele farmacologice ale dutasteridei). Semnificaţia
clinică a acestor modificări nu este cunoscută.
În cazul administrării dutasteridei în timpul sarcinii, similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, a fost
observată feminizarea fetuşilor de sex masculin de şobolan şi iepure. La şobolanii femelă, după
împerecherea cu şobolani masculi la care s-a administrat dutasteridă, dutasterida a fost regăsită în
sânge. În cazul administrării dutasteridei în timpul gestaţiei la primate, nu a fost observată feminizarea
fetuşilor de sex masculin, după expunerea la concentraţii plasmatice suficient de mari, comparativ cu
cele care apar în spermă la om. Este puţin probabil ca fetuşii de sex masculin să fie afectaţi negativ în
urma distribuţiei dutasteridei din plasmă în spermă.
Tamsulosin
La om, studiile privind toxicitatea generală şi genotoxicitatea nu au evidenţiat niciun risc special, în
afara celor determinate de proprietăţile farmacologice ale acestuia.
În studiile de carcinogenitate efectuate la şobolani şi şoareci, clorhidratul de tamsulosin a determinat o
incidenţă crescută a modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la femele. Aceste
rezultate, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie şi care apar numai la doze mari, sunt
considerate a fi fără relevanţă clinică.
Dozele mari de clorhidrat de tamsulosin au determinat o reducere reversibilă a fertilităţii la masculii
de şobolan, considerată ca fiind cel mai probabil determinată de modificările conţinutului spermei sau
afectării ejaculării. Efectele tamsulosinului asupra numărului de spermatozoizi sau asupra funcţiilor
acestora nu a fost evaluat.
Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de şobolan şi iepure, în doze mai mari
decât cele terapeutice, nu a determinat afectarea fetuşilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Capsula gelatinoasă cu dutasteridă
Conţinutul capsulei gelatinoase cu dutasteridă
Monocaprilat de propilenglicol tip II
Butilhidroxitoluen (E 321)
Învelişul capsulei gelatinoase
Gelatină
Glicerol
Dioxid de titan (E 171)
Trigliceride (lanţ mediu)*
Lecitină de soia (poate coţine ulei de soia)*
*posibile urme din procesul de producţie
Pelete cu eliberare modificată de tamsulosin
Celuloză microcristalină
Copolimer acid metacrilic – acrilat de etil (1:1) în dispersie 30% (conţine de asemenea laurilsulfat de
sodiu şi polisorbat 80)
Sebacat de dibutil
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Polisorbat 80
Stearat de calciu
Capsula de gelatină tare
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Cerneală neagră
Propilenglicol (E 1520)
Hidroxid de potasiu
Soluţie concentrată de amoniac
Oxid negru de fer (E 172)
Shellac
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
A se utiliza în decurs de 90 de zile de la prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEÎD prevăzut cu capac alb din PP cu inel de siguranță și capsulă cu desicant de silicagel
în capac, conținând 7, 30, 90 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Dutasterida se absoarbe cutanat, prin urmare trebuie evitat contactul cu capsulele care prezintă
scurgeri. Dacă se realizează un contact cu capsulele care prezintă scurgeri, zona de contact trebuie
spălată imediat cu apă şi săpun (vezi pct. 4.4).
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA, k.s.
U Kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15525/2024/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Septembrie 2019
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2024