Prospect Dutasteridă/Tamsulosin Stada 0,5 mg/0,4 mg capsule
Producator: STADA M&D SRL
Clasa ATC: antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA52.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15430/2024/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dutasteridă/Tamsulosin Stada 0,5 mg/0,4 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine dutasteridă 0,5 mg şi clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg (echivalent cu
tamsulosin 0,367 mg).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conține lecitină din soia şi propilenglicol.
Acest medicament conţine propilenglicol 299,46 mg în fiecare capsulă care este echivalentul a 4,27
mg/kg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Dutasteridă/Tamsulosin Stada este capsulă gelatinoasă tare, alungită, de aproximativ 24,2 x 7,7 mm,
cu corp de culoare maro și capac de culoare bej, inscripționate pe capac cu “C001” cu cerneală neagră.
Fiecare capsulă conține tamsulosin sub formă de pelete cu eliberare prelungită și dutasteridă într-o
capsulă gelatinoasă moale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor moderate până la severe ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
Reducerea riscului de retenţie urinară acută (RUA) şi a necesităţii intervenţiilor chirurgicale la
pacienţii cu simptome moderate până la severe de HBP.
Pentru informaţii referitoare la efectele tratamentului şi la grupele de pacienţi incluse în studiile
clinice, vezi pct. 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (incluzând vârstnici)
Doza recomandată de Dutasteridă/Tamsulosin Stada este o capsulă (0,5 mg/0,4 mg) în doză unică
zilnică.
Acolo unde este indicat, Dutasteridă/Tamsulosin Stada poate fi utilizat pentru a înlocui administrarea
asociată de dutasteridă şi clorhidrat de tamsulosin din cadrul schemei de terapie duală actuale.
Acolo unde este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare schimbarea directă de la
monoterapia cu dutasteridă sau clorhidrat de tamsulosin la Dutasteridă/Tamsulosin Stada.
Insuficienţa renală
Nu a fost studiat efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii combinaţiei dutasteridă–
tamsulosin. La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se preconizează ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi
5.2).
Insuficienţa hepatică
Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii combinaţiei dutasteridă–
tamsulosin, de aceea este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă hepatică
uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, utilizarea
Dutasteridă/Tamsulosin Stada este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Combinaţia dutasteridă/tamsulosin este contraindicată la copii şi adolescenţi (sub 18 ani) (vezi pct.
4.3).
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Pacienţii trebuie instruiţi să înghită capsulele întregi, cu aproximativ 30 de minute după aceeaşi masă,
în fiecare zi. Capsulele nu trebuie mestecate sau deschise. Contactul cu conţinutul capsulei de
dutasteridă din interiorul capsulei cu înveliş tare poate determina iritaţie a mucoasei orofaringiene.
4.3 Contraindicaţii
Dutasteridă/Tamsulosin Stada este contraindicat la:
- femei, copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.6)
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active, alţi inhibitori ai 5-alfa reductazei, soia, arahide sau
la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- pacienţi cu antecedente de hipotensiune arterială ortostatică
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul asociat trebuie prescris după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc, din cauza
potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse (inclusiv insuficienţă cardiacă) şi după ce au fost
luate în considerare opţiunile alternative de tratament, inclusiv monoterapia.
Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt
Studiul REDUCE, un studiu clinic controlat cu placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu durata
de 4 ani, a investigat efectul dutasteridei administrate în doză de 0,5 mg zilnic la pacienţi cu risc
crescut de neoplasm de prostată (incluzând bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu valori
ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml şi cu un rezultat negativ al biopsiei pentru cancer de
prostată cu 6 luni înainte de înrolarea în studiu) comparativ cu placebo. Rezultatele studiului au relevat
o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8-10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă
(n=29, 0,9%) comparativ cu placebo (n=19, 0,6%). Nu este clară legătura dintre administrarea de
dutasteridă şi neoplasmele de prostată cu scor Gleason 8-10. Prin urmare, bărbaţii la care se
administrează Dutasteridă/Tamsulosin Stada trebuie să fie evaluaţi în mod regulat pentru riscul de
apariţie a neoplasmului de prostată (vezi pct. 5.1).
Antigenul prostatic specific (PSA)
Concentraţia plasmatică a antigenului prostatic specific (PSA) reprezintă o componentă importantă în
cadrul screening-ului pentru depistarea neoplasmului de prostată. Dutasteridă/Tamsulosin Stada
determină scăderea concentraţiei plasmatice medii a PSA cu aproximativ 50% după 6 luni de
tratament.
La pacienţii cărora li se administrează Dutasteridă/Tamsulosin Stada trebuie stabilită o nouă valoare
iniţială a PSA după 6 luni de tratament cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada. Ulterior, se recomandă
monitorizarea regulată a valorilor PSA. În timpul tratamentului cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada ,
orice creştere confirmată de la cea mai scăzută concentraţie plasmatică a PSA poate semnala prezenţa
neoplasmului de prostată sau lipsa complianţei la tratamentul cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada şi
trebuie evaluată cu atenţie, chiar dacă acele valori se regăsesc în intervalul normal de valori pentru
barbaţii la care nu se administrează tratament cu un inhibitor al 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). În
scopul interpretării unei valori a PSA pentru un pacient care este tratat cu Dutasteridă/Tamsulosin
Stada, trebuie monitorizate şi valorile anterioare ale PSA, pentru a fi comparate.
Tratamentul cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada nu interferează cu utilizarea PSA ca instrument ajutător
în diagnosticarea neoplasmului de prostată după ce a fost stabilită o nouă valoare iniţială.
Concentraţiile plasmatice totale ale PSA revin la valoarea iniţială în decurs de 6 luni de la întreruperea
tratamentului. Raportul PSA liber/PSA total rămâne constant, chiar sub influenţa
Dutasteridă/Tamsulosin Stada. La bărbaţii la care se administrează Dutasteridă/Tamsulosin Stada,
dacă medicii aleg evaluarea fracţiei libere a PSA în cadrul screningului de depistare a neoplasmului de
prostată, nu pare să fie necesară ajustarea valorilor acestuia.
Tuşeul rectal, precum şi alte investigaţii pentru neoplasmul de prostată sau alte afecţiuni care pot
determina aceleaşi simptome ca şi HBP, trebuie efectuate pacienţilor înainte de începerea
tratamentului cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada şi periodic după aceea.
Evenimente adverse cardiovasculare
În două studii clinice cu durata de 4 ani, incidenţa insuficienţei cardiace (un termen compozit al
evenimentelor raportate, în primul rând insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă) a fost
puţin mai mare în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat dutasteridă în asociere cu un antagonist
alfa1-adrenergic, în principal tamsulosin, comparativ cu pacienţii cărora nu li s-a administrat această
asociere. Pe de altă parte, incidenţa insuficienţei cardiace în cadrul acestor studii a fost mai scăzută la
nivelul tuturor grupurilor cu tratament activ, comparativ cu placebo, iar celelalte date disponibile
pentru tratamentul cu dutasteridă sau cu antagonişti alfa1-andrenergici nu permit formularea unei
concluzii asupra creşterii riscurilor cardiovasculare (vezi pct. 5.1).
Neoplasm de sân
Neoplasmul de sân a fost raportat rar la pacienţii de sex masculin la care s-a administrat dutasteridă în
timpul studiilor clinice şi în perioada după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, studiile epidemiologice
nu au evidenţiat nicio creştere a riscului de apariţie a neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin
în corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi punctul 5.1). Medicii trebuie să
instruiască pacienţii să raporteze imediat orice modificări la nivelul ţesutului mamar, cum este
turgescenţa sânilor sau scurgeri la nivel mamelonar.
Insuficienţă renală
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut)
trebuie abordat cu prudenţă, deoarece nu s-au efectuat studii la aceşti pacienţi.
Hipotensiune arterială ortostatică:
Ca şi în cazul altor antagonişti alfa1-adrenergici, poate apărea o reducere a tensiunii arteriale pe
parcursul tratamentului cu tamsulosin, care rareori poate să ducă la apariţia sincopei. Pacienţii care
încep tratamentul cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada trebuie sfătuiţi să se aşeze sau să se întindă la
primele semne ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameţeli, slăbiciune), până când simptomele se
remit.
Înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai 5-PDE, pacienţii trataţi cu antagonişti alfa1-
adrenergici trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic pentru a scădea riscul de apariţie a hipotensiunii
arteriale ortostatice.
Simptomatic: Se recomandă precauţie atunci când se administrează alfa-blocante adrenergice
incluzând tamsulosin, împreună cu inhibitori ai 5-PDE (de exemplu sildenafil, tadalafil, vardenafil).
Atât antagoniştii alfa1-adrenergici, cât şi inhibitorii 5-PDE sunt medicamente vasodilatatoare care pot
scădea tensiunea arterială. Administrarea concomitentă de medicamente aparţinând acestor două clase
poate duce la apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice (vezi pct. 4.5).
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (IFIS, o variantă de sindrom cu micşorare a pupilei) a fost
observat în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă în cazul unor pacienţi trataţi anterior cu
tamsulosin sau care utilizează tratament cu tamsulosin. IFIS poate creşte riscul complicaţiilor la nivel
ocular în timpul şi după intervenţie. Drept urmare, iniţierea tratamentului cu Dutasteridă/Tamsulosin
Stada la pacienţii programaţi pentru o intervenţie chirurgicală pentru cataractă nu este recomandată.
În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii care operează cataracta şi echipele de oftalmologie trebuie
să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă li s-a
administrat sau utilizează tratament cu Dutasteridă/Tamsulosin Stada, pentru a se asigura că vor avea
la îndemână toate măsurile necesare pentru abordarea terapeutică a unui posibil IFIS în timpul
intervenţiei.
Se consideră a fi utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1–2 săptămâni înainte de operaţia
pentru cataractă, dar beneficiul şi durata întreruperii tratamentului înainte de intervenţia pentru
cataractă nu au fost încă stabilite.
Capsule care prezintă scurgeri
Dutasterida se absoarbe cutanat, ca urmare femeile, copiii şi adolescenţii trebuie să evite contactul cu
capsulele care prezintă scurgeri (vezi pct. 4.6). Dacă se realizează contactul cu capsulele care prezintă
scurgeri, zona de contact trebuie spălată imediat cu apă şi săpun.
Inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai izoenzimei
CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) sau, într-un grad mic, cu inhibitori puternici ai izoenzimei
CYP2D6 (de exemplu paroxetină) poate creşte expunerea la tamsulosin (vezi pct. 4.5). Prin urmare,
clorhidratul de tamsulosin nu este recomandat la pacienţi la care se administrează un inhibitor puternic
al izoenzimei CYP3A4 şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi la care se administrează un inhibitor
moderat al izoenzimei CYP3A4, un inhibitor puternic sau moderat al izoenzimei CYP2D6, o
combinaţie de inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6 sau în cazul pacienţilor la care se
cunoaşte faptul că au un metabolism redus al izoenzimei CYP2D6.
Insuficienţă hepatică
Dutasteridă/tamsulosin nu a fost studiat la pacienţii cu boală hepatică. Se recomandă precauţie în cazul
administrării Dutasteridă/Tamsulosin Stada la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi pct. 5.2).
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic ‘nu conţine
sodiu’.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu alte medicamente pentru dutasteridă/tamsulosin.
Afirmaţiile următoare reflectă informaţiile disponibile pentru fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
Pentru informaţii referitoare la scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice ale PSA în timpul
tratamentului cu dutasteridă şi recomandările cu privire la investigaţiile pentru depistarea
neoplasmului de prostată, vezi pct. 4.4.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei
Dutasterida este eliminată în principal prin metabolizare. Studiile in vitro indică faptul că această
metabolizare este catalizată de către izoenzimele CYP3A4 şi CYP3A5. Nu au fost efectuate studii de
interacţiune specifică cu inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu
farmacocinetic populaţional, concentraţiile plasmatice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 până la
respectiv de 1,8 ori mai mari la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu verapamil sau
diltiazem (inhibitori moderaţi ai izoenzimei CYP3A4 şi inhibitori ai glicoproteinei P), decât la alţi
pacienţi.
Asocierea pe termen lung a dutasteridei cu inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 (de exemplu
ritonavir, indinavir, nefazodonă, itraconazol, ketoconazol administrate pe cale orală) poate determina
creşterea concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei. Nu este probabilă inhibarea ulterioară a 5-alfa
reductazei în cazul expunerilor crescute la dutasteridă. Cu toate acestea, dacă sunt observate reacţii
adverse, poate fi luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a dutasteridei. Trebuie
remarcat că în cazul inhibării enzimatice, timpul lung de înjumătăţire plasmatică poate fi prelungit
suplimentar şi pot trece mai mult de 6 luni de tratament concomitent până la atingerea unei noi
concentraţii plasmatice la starea de echilibru.
Administrarea a 12 g colestiramină cu o oră după o doză unică de 5 mg dutasteridă nu a influenţat
farmacocinetica dutasteridei.
Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente
În cadrul unui studiu restrâns (n=24), cu durata de două săptămâni, efectuat la voluntari sănătoşi,
dutasterida (0,5 mg zilnic) nu a avut efect asupra farmacocineticii tamsulosinului sau terazosinului. De
asemenea, nu a existat nicio dovadă de interacţiune farmacodinamică în acest studiu. Dutasterida nu a
avut efect asupra farmacocineticii warfarinei sau digoxinei. Aceasta indică faptul că dutasterida nu
inhibă/induce izoenzima CYP2C9 sau glicoproteina P transportoare. Studiile de interacţiune in vitro
indică faptul că dutasterida nu inhibă enzimele CYP1A2, CYP2D6, CYP2C9, CYP2C19 sau
CYP3A4.
Tamsulosin
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu medicamente care pot reduce tensiunea
arterială, incluzând anestezice, inhibitori ai 5-PDE şi alţi antagonişti alfa1-adrenergici, poate duce la
potenţarea efectelor hipotensive. Combinaţia dutasteridă-tamsulosin nu trebuie utilizată în asociere cu
alţi antagonişti alfa1-adrenergici.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a ketoconazolului (un inhibitor puternic
al izoenzimei CYP3A4) a determinat o creştere a C şi a ASC pentru clorhidratul de tamsulosin cu
max
un factor de 2,2 şi, respectiv 2,8. Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a
paroxetinei (un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2D6) a determinat o creştere a C şi a ASC
max
pentru clorhidratul de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi, respectiv 1,6. O creştere similară a expunerii
este aşteptată în cazul metabolizanţilor mai puţin potenţi ai izoenzimei CYP2D6 comparativ cu
metabolizanţii potenţi atunci când este administrat concomitent cu un inhibitor puternic al izoenzimei
CYP3A4. Nu a fost evaluat clinic efectul administrării concomitente a inhibitorilor izoenzimelor
CYP3A4 şi CYP2D6 cu clorhidrat de tamsulosin, totuşi există un potenţial pentru creşterea
semnificativă a expunerii la tamsulosin (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin (0,4 mg) şi a cimetidinei (400 mg la
interval de 6 ore, timp de 6 zile) a determinat o reducere a clearance-ului (26%) şi o creştere a ASC
(44%) pentru clorhidratul de tamsulosin. Se recomandă precauţie în cazul administrării dutasteridă–
tamsulosin în asociere cu cimetidina.
Nu a fost efectuat un studiu decisiv privind interacţiunea medicamentoasă între clorhidratul de
tamsulosin şi warfarină. Rezultatele provenite din studiile restrânse efectuate in vitro şi in vivo nu sunt
concludente. Cu toate acestea diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a warfarinei şi a clorhidratului de
tamsulosin.
Nu au fost observate interacţiuni atunci când clorhidratul de tamsulosin a fost administrat concomitent
fie cu atenolol, enalapril, nifedipină sau teofilină. Administrarea concomitentă de furosemidă
determină o scădere a concentraţiilor plasmatice de tamsulosin dar, ţinând cont de faptul că valorile
rămân în limitele normale, nu este necesară ajustarea dozelor.
In vitro, fracţia liberă de tamsulosin din plasma umană nu este modificată de diazepam, propranolol,
triclormetiazidă, clormadinonă, amitriptilină, diclofenac, glibenclamidă sau simvastatină. Nici
tamsulosinul nu modifică fracţia liberă de diazepam, propranolol, triclormetiazidă şi clormadinonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este contraindicată administrarea Dutasteridă/Tamsulosin Stada la femei. Nu există studii pentru
determinarea efectului dutasteridă/tamsulosi asupra sarcinii, alăptării şi fertilităţii. Următoarele
afirmaţii reflectă informaţiile disponibile din studiile efectuate cu fiecare componentă în parte (vezi
pct. 5.3).
Sarcina
Similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, dutasterida inhibă conversia testosteronului în
dihidrotestosteron şi, în cazul administrării la o gravidă cu făt de sex masculin, poate inhiba
dezvoltarea organelor genitale externe ale acestuia (vezi pct. 4.4). Cantităţi mici de dutasteridă au fost
regăsite în sperma pacienţilor la care s-a administrat dutasteridă. Nu se cunoaşte dacă un făt de sex
masculin va fi afectat în cazul expunerii mamei la sperma unui pacient tratat cu dutasteridă (risc care
este mai mare în timpul primelor 16 săptămâni de sarcină).
Similar celorlalţi inhibitori ai 5-alfa reductazei, în cazul în care partenera pacientului este sau poate
deveni gravidă, se recomandă ca pacientul să evite expunerea partenerei la spermă prin utilizarea unui
prezervativ.
Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de şobolan şi la femelele gestante de
iepure nu a demonstrat vreun efect nociv asupra fetusului.
Pentru informaţii referitoare la datele preclinice, vezi pct. 5.3.
Alăptarea
La om, nu se cunoaşte dacă dutasterida sau tamsulosinul se elimină în laptele matern.
Fertilitatea
Există raportări care indică faptul că administrarea de dutasteridă afectează caracteristicile spermei
(reducere a numărului de spermatozoizi, a volumului seminal şi motilităţii spermatozoizilor) la
bărbaţii sănătoşi (vezi pct. 5.1). Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.
Efectele clorhidratului de tamsulosin asupra numărului de spermatozoizi sau a funcţiilor acestora nu
au fost evaluate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele dutasteridă/tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea de apariţie a
simptomelor asociate hipotensiunii arteriale ortostatice, cum sunt ameţelile, atunci când utilizează
Dutasteridă/Tamsulosin Stada.
4.8 Reacţii adverse
Datele prezentate la acest punct fac legătura între administrarea concomitentă a dutasteridei cu
tamsulosin din analiza cu durata de 4 ani a studiului CombAT (Asocierea dintre Avodart şi
Tamsulosin), o comparaţie între administrarea concomitentă a unei doze de dutasteridă 0,5 mg cu o
doză de tamsulosin 0,4 mg o dată pe zi, timp de 4 ani, sau în monoterapie. A fost demonstrată
bioechivalenţa dutasteridă/tamsulosin cu dutasterida administrată concomitent cu tamsulosin (vezi pct.
5.2). De asemenea, sunt disponibile informaţiile asupra profilului reacţiilor adverse pentru fiecare
componentă în parte (dutasteridă şi tamsulosin). Reţineţi că nu toate reacţiile adverse raportate la
fiecare componentă în parte au fost raportate şi la administrarea terapiei asociate şi că acestea sunt
incluse în informaţiile pentru medicul curant.
Datele din studiul CombAT cu durata de 4 ani au arătat că incidenţa oricărui eveniment advers pe care
investigatorul l-a considerat asociat medicamentului pe parcursul primului, celui de-al doilea, al treilea
şi al patrulea an de tratament a fost de 22%, 6%, 4% şi 2% pentru terapia cu combinaţia dutasteridă +
tamsulosin, de 15%, 6%, 3% şi 2% pentru monoterapia cu dutasteridă şi de 13%, 5%, 2% şi 2% pentru
monoterapia cu tamsulosin. Incidenţa mai mare a reacţiilor adverse în cadrul grupului cu tratament
asociat în primul an de tratament a fost determinată de incidenţa mai mare a tulburărilor la nivelul
aparatului genital, în special tulburări de ejaculare.
Evenimentele adverse pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului au fost raportate
cu o incidenţă mai mare sau egală cu 1% în timpul primului an de tratament în Studiul CombAT,
studiile clinice de monoterapie HBP şi studiul REDUCE şi sunt prezentate în tabelul de mai jos:
În plus, reacţiile adverse ale tamsulosinului de mai jos sunt bazate pe informaţiile provenite de la
publicul larg.
Frecvenţa acestor reacţii adverse poate creşte atunci când se foloseşte terapia în combinaţie.
Frecvente 1/100 şi <1>
rare <1>
fiecărei grupări pe Aparate, Sisteme, Organe.
Aparate, sisteme Reacţii adverse Dutasteridă+ Dutasteridă Tamsulosinc
şi organe tamsulosina
Tulburări ale Sincopă – – Rare
sistemului nervos
Amețeli Frecvente – Frecvente
Cefalee – – Mai puțin frecvente
Tulburări cardiace Insuficienţă Mai puţin Mai puţin –
cardiacă (criteriu frecvente frecvented
compozit1)
Palpitaţii – – Mai puţin frecvente
Tulburări Hipotensiune – – Mai puţin frecvente
vasculare arterială
ortostatică
Tulburări Rinită – – Mai puţin frecvente
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tulburări Constipație – – Mai puţin frecvente
gastrointestinale
Diaree – – Mai puţin frecvente
Greață – – Mai puţin frecvente
Vărsături – – Mai puţin frecvente
Afecţiuni cutanate Angioedem – – Rare
şi ale ţesutului
subcutanat
Sindrom Stevens- – – Foarte rare
Johnson
Urticarie – – Mai puţin frecvente
Eritem – – Mai puţin frecvente
Prurit – – Mai puţin frecvente
Tulburări ale Priapism – – Foarte rare
aparatului genital
şi sânului
Impotenţă3 Frecvente Frecvente b –
Modificarea Frecvente Frecvente b –
(scăderea)
libidoului3
Tulburări de Frecvente Frecvente b Frecvente
ejaculare3 ^
Tulburări la Frecvente Frecvente b –
nivelul sânilor2
Tulburări generale Astenie – – Mai puţin frecvente
şi la nivelul
locului de
administrare
a. Dutasteridă + tamsulosin: din studiul CombAT – frecvenţa acestor reacţii adverse a scăzut în timpul
tratamentului, de la anul 1 la anul 4.
b. Dutasteridă: din studiile clinice monoterapie pentru HBP.
c. Tamsulosin: din Profilul de Siguranţă UE al tamsulosin.
d. Studiul REDUCE: (vezi pct. 5.1).
1. Criteriul compozit de „insuficienţă cardiacă” constă din insuficienţă cardiacă congestivă,
insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă, insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen,
insuficienţă ventriculară stângă acută, insuficienţă ventriculară dreaptă, insuficienţă ventriculară
dreaptă acută, insuficienţă ventriculară, insuficienţă cardiopulmonară, cardiomiopatie congestivă.
2. Include sensibilitate la nivelul sânilor şi mărire a sânilor (ginecomastie).
3. Aceste evenimente adverse de natură sexuală sunt asociate cu administrarea dutasteridei (incluzând
administrarea în monoterapie şi administrarea în asociere cu tamsulosin). Aceste evenimente adverse
pot persista după întreruperea tratamentului. Nu se cunoaşte rolul dutasteridei în cazul acestei
persistenţe.
^. Include scăderea volumului seminal.
ALTE DATE
Studiul clinic REDUCE a arătat o mai mare incidenţă a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8 –
10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Nu s-a stabilit dacă
rezultatele acestui studiu au fost influenţate de efectul dutasteridei de reducere a volumului prostatei
sau de factorii asociaţi studiului.
În timpul studiilor clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă a fost raportată următoarea
reacţie adversă: neoplasm de sân la pacienţii de sex masculin (vezi pct. 4.4).
Date obţinute după punerea pe piaţă
Evenimentele adverse rezultate din experienţa la nivel mondial de după punerea pe piaţă a
medicamentului provin din raportările spontane după punerea pe piaţă; prin urmare, incidenţa reală nu
este cunoscută.
Dutasteridă
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii alergice, incluzând erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie,
edem localizat şi angioedem.
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: Depresie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frevente: Alopecie (în principal căderea părului de pe suprafaţa corpului), hipertricoză.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Cu frecvenţă necunoscută: Durere şi edem la nivelul testiculelor.
Tamsulosin
În cursul supravegherii de după punerea pe piaţă, cazurile de Sindrom de Iris Flasc Intraoperator
(IFIS), o variantă de sindrom cu pupilă mică, apărute în timpul intervenţiei chirurgicale pentru
cataractă, au fost asociate cu antagonişti alfa1 adrenergici, incluzând tamsulosin (vezi pct. 4.4).
În plus, în asociere cu administrarea tamsulosinului au fost raportate fibrilaţie atrială, aritmie,
tahicardie, dispnee, epistaxis, vedere înceţoşată, afectare a vederii, eritem polimorf, dermatită cu
exfoliere, tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă, anejaculare şi xerostomie. Frecvenţa
evenimentelor adverse şi rolul tamsulosinului în apariţia acestora nu au putut fi determinate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile date cu privire la supradozajul cu dutasteridă/tamsulosin. Următoarele afirmaţii
reflectă informaţiile disponibile cu privire la fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
În cadrul studiilor efectuate la voluntari, a fost administrată timp de 7 zile o doză zilnică unică de
dutasteridă de până la 40 mg pe zi (de 80 ori mai mare decât doza terapeutică) fără probleme
semnificative de siguranţă. În cadrul studiilor clinice, au fost administrate zilnic doze de 5 mg, timp de
6 luni, fără să fie observate alte reacţii adverse decât cele observate la dozele terapeutice de 0,5 mg
dutasteridă. Nu există un antidot specific pentru dutasteridă, prin urmare, în cazul suspiciunii de
supradozaj, trebuie administrat tratament adecvat simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Tamsulosin
Cazuri de supradozaj acut au fost raportate cu o doză de 5 mg de clorhidrat de tamsulosin. Au fost
observate hipotensiune arterială acută (tensiune arterială sistolică 70 mmHg), vărsături şi diaree, care
au fost tratate prin reechilibrare volemică, pacientul putând fi externat în aceeaşi zi. În cazul
hipotensiunii arteriale acute apărute după supradozaj, trebuie luate măsuri de susţinere a funcţiei
cardiovasculare. Tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă pot fi readuse la valorile normale dacă
pacientul este aşezat în clinostatism. Dacă această manevră nu este de ajutor, pot fi administrate
substanţe care să crească volemia şi, dacă este necesar, pot fi utilizate medicamente vasopresoare.
Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsurile generale de susţinere a funcţiilor vitale.
Este puţin probabil ca dializa să fie de ajutor, deoarece tamsulosinul se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice.
Se pot lua măsuri pentru a împiedica absorbţia, ca de exemplu inducerea vărsăturilor. În cazul ingerării
unor cantităţi mari, poate fi efectuat lavaj gastric şi pot fi administrate cărbune activat şi laxative
osmotice, cum este sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA52.
Dutasteridă–tamsulosin este o combinaţie între două medicamente: dutasteridă, un inhibitor al ambelor
izoenzime ale 5-alfa reductazei (5 ARI) şi clorhidrat de tamsulosin, un antagonist al receptorilor
adrenergici α1a şi α1d. Aceste medicamente au mecanisme de acţiune complementare, care
ameliorează rapid simptomele, debitul urinar, reduc riscul retenţiei urinare acute (RAU) şi necesitatea
intervenţiei chirurgicale pentru HBP.
Dutasterida inhibă atât tipul 1 cât şi tipul 2 al izoenzimelor 5-alfa reductazei, care sunt responsabile de
conversia testosteronului în dihidrotestosteron (DHT). DHT este androgenul principal responsabil de
creşterea prostatei şi de dezvoltarea HBP. Tamsulosinul inhibă receptorii adrenergici α1a şi α1d de la
nivelul muşchiului neted al stromei prostatice şi colului vezicii urinare. Aproximativ 75% din
receptorii α1 de la nivel prostatic sunt de subtip α1a.
Administrarea concomitentă a dutasteridei cu tamsulosin
Următoarele afirmaţii reflectă informaţiile disponibile privind tratamentul de administrare
concomitentă a dutasteridei cu tamsulosin.
În cadrul unui studiu cu durata de 4 ani, multicentric, multinaţional, randomizat, dublu orb, efectuat pe
11 grupuri paralele, au fost evaluate administrarea de dutasteridă 0,5 mg pe zi (n=1623), tamsulosin
0,4 mg pe zi (n=1611) sau administrarea concomitentă de dutasteridă 0,5 mg plus tamsulosin 0,4 mg
(n=1610) la pacienţi de sex masculin cu simptome moderate până la severe de HBP, care au avut
volumul prostatei ≥ 30 ml şi valori ale PSA cuprinse în intervalul 1,5–10 ng/ml. Aproximativ 53%
dintre pacienţi fuseseră trataţi anterior cu inhibitori de 5-alfa reductază sau cu antagonişti alfa1-
adrenergici. Criteriul principal final de eficacitate în decursul primilor 2 ani de tratament a fost
modificarea Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei (IPSS), un instrument de măsurare cu 8
puncte, bazat pe AUA-SI, cu o întrebare suplimentară asupra calităţii vieţii. Criteriul secundar final de
eficacitate la 2 ani a inclus debitul urinar maxim (Q ) şi volumul prostatei. Administrarea
max
concomitentă a atins semnificaţie statistică pentru IPSS începând cu Luna 3 în comparaţie cu
dutasterida şi începând cu Luna 9 în comparaţie cu tamsulosinul. Pentru Q administrarea
max
concomitentă a atins semnificaţie statistică începând cu Luna 6 în comparaţie cu dutasterida şi cu
tamsulosinul.
Combinaţia dutasteridă cu tamsulosin determină o îmbunătăţire superioară a simptomelor, comparativ
cu fiecare componentă în parte. După 2 ani de tratament, tratamentul cu această combinaţie a
demonstrat o ameliorare medie ajustată semnificativă statistic a scorurilor simptomelor comparativ cu
valoarea iniţială de -6,2 unităţi.
Îmbunătăţirea medie ajustată a debitului urinar faţă de valoarea iniţială a fost de 2,4 ml/sec pentru
tratamentul cu administrare concomitentă, 1,9 ml/sec pentru dutasteridă şi 0,9 ml/sec pentru
tamsulosin.
Îmbunătăţirea medie ajustată a Indexului HPB (BHP Impact Index-BII) faţă de valoarea iniţială a fost
de -2,1 unităţi pentru tratamentul cu administrare concomitentă, -1,7 unităţi pentru dutasteridă şi -1,5
unităţi pentru tamsulosin. Aceste ameliorări ale debitului urinar şi BII au fost semnificative statistic
pentru tratamenul cu această combinaţie, comparativ cu ambele monoterapii.
Reducerea totală a volumului prostatei şi a volumului zonei de tranziţie a prostatei după 2 ani de
tratament a fost semnificativă statistic pentru tratamentul cu această combinaţie, comparativ cu
monoterapia cu tamsulosin.
Criteriul principal final de eficacitate la 4 ani de tratament a fost intervalul de timp până la primul
eveniment de RAU sau până la necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP. După 4 ani de
tratament, terapia cu administrare concomitentă a redus semnificativ statistic riscul de RUA sau
necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP (reducerea riscului cu 65,8% p<0,001 [IÎ 95%: 54,7%
până la 74,1%]) în comparaţie cu tamsulosin în monoterapie. Incidenţa RAU sau necesitatea
intervenţiei chirurgicale pentru HBP până în Anul 4 a fost de 4,2% pentru tratamentul cu administrare
concomitentă şi de 11,9% pentru tamsulosin (p<0,001). În comparaţie cu dutasterida în monoterapie,
tratamentul cu administrare concomitentă a redus riscul RAU sau necesitatea intervenţiei chirurgicale
pentru HBP cu 19,6% (p=0,18 [IÎ 95%: 10,9% până la 41,7%]). Incidenţa RUA sau necesitatea
intervenţiei chirurgicale pentru HBP până în Anul 4 a fost de 5,2% pentru dutasteridă.
Criteriul secundar final de eficacitate după 4 ani de tratament a inclus timpul până la evoluţia clinică
(definită ca o combinaţie a: deteriorare IPSS cu 4 puncte, evenimente de RAU corelate cu HBP,
incontinenţă, infecţie a tractului urinar (ITU) şi insuficienţă renală), modificarea Scorului Internaţional
al Simptomelor Prostatei (IPSS), debitul urinar maxim (Q ) şi volumul prostatei. IPSS este un
max
instrument de măsurare cu 8 puncte, bazat pe AUA-SI, cu o întrebare suplimentară asupra calităţii
vieţii. Rezultatele după 4 ani de tratament sunt prezentate mai jos:
Parametru Momentul Administrare Dutasteridă Tamsulosin
evaluării concomitentă
RUA sau Incidenţa la Luna 4,2 5,2 11,9a
necesitatea 48
intervenţiei
chirurgicale
pentru HBP (%)
Evoluţia clinică* Luna 48 12,6 17,8b 21,5a
(%)
IPSS (unităţi) [Valoarea [16,6] [16,4] [16,4]
iniţială] Luna 48 -6,3 -5,3b -3,8a
(Modificare faţă
de valoarea
iniţială)
Qmax (ml/sec) [Valoarea [10,9] [10,6] [10,7]
iniţială] Luna 48 2,4 2,0 0,7a
(Modificare faţă
de valoarea
iniţială)
Volumul [Valoarea [54,7] [54,6] [55,8]
prostatei (ml) iniţială] Luna 48 -27,3 -28,0 +4,6a
(Modificare
procentuală faţă
de valoarea
iniţială)
Volumul zonei de [Valoarea [27,7] [30,3] [30,5]
tranziţie a iniţială] Luna 48 -17,9 -26,5 18,2a
prostatei (ml)# (Modificare
procentuală faţă
de valoarea
iniţială)
Indexul HPB [Valoarea [5,3] [5,3] [5,3]
(BHP Impact iniţială] Luna 48 -2,2 -1,8b -1,2a
Index-BII) (Modificare faţă
(unităţi) de valoarea
iniţială)
IPSS Întrebarea 8 [Valoarea [3,6] [3,6] [3,6]
(starea de iniţială] Luna 48 -1,5 -1,3b -1,1a
sănătate raportată (Modificare faţă
la HPB) (unităţi) de valoarea
iniţială)
Valorile iniţiale sunt valori medii şi modificările faţă de valoarea iniţială reprezintă schimbări medii
ajustate.
* Evoluţia clinică a fost definită ca o combinaţie a: deteriorare IPSS cu 4 puncte, evenimente de
RUA corelate cu HBP, incontinenţă, ITU şi insuficienţă renală.
# Măsurat în situaţii selecţionate (13% din pacienţii randomizaţi)
a. Semnificație determinată de asociere (p<0,001) vs. tamsulosin în luna 48
b. Semnificație determinată de asociere (p<0,001) vs. dutasteridă în luna 48
Dutasteridă
Administrarea dutasteridei 0,5 mg/zi sau placebo a fost evaluată în cadrul a trei studii de eficacitate
primară, de tip dublu orb, placebo controlat, multinational, multicentric cu durata de 2 ani, la 4325
subiecți de sex masculin cu simptome de PHB de tip moderat până la sever care au avut prostata ≥30
ml si valoarea PSA cuprinsă în intervalul 1,5-10 ng/ml. Studiile au fost apoi continuate cu un studiu
extensiv deschis până la 4 ani, la care au participat toţi pacienţii rămaşi în studiu, cărora li s-au
administrat aceleaşi doze de dutasteridă de 0,5 mg. După 4 ani au rămas în studiu 37% dintre pacienţii
randomizaţi iniţial la care s-a administrat placebo şi 40% dintre pacienţii randomizaţi iniţial la care s-a
administrat dutasteridă. Majoritatea (71%) dintre cei 2340 subiecţi din studiul extins deschis au urmat
tratamentul încă 2 ani, pâna la sfârşitul studiului.
Cei mai importanţi parametri de eficacitate clinică au fost Indexul Simptomelor al Asociaţiei
Americane de Urologie (American Urological Association Symptom Index – AUA-SI), debitul urinar
maxim (Q ) şi incidenţa retenţiei acute de urină şi a necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru HBP.
max
AUA-SI este un chestionar cu şapte puncte, referitor la simptomele HBP, cu un scor de maximum 35.
La momentul iniţial, scorul mediu a fost de aproximativ 17. După şase luni, un an şi doi ani de
tratament, grupul la care s-a administrat placebo a prezentat o ameliorare medie de 2,5, 2,5, respectiv
2,3 puncte, în timp ce grupul tratat cu dutasteridă a prezentat o ameliorare medie de 3,2, 3,8, respectiv
4,5 puncte. Diferenţele dintre grupuri au fost semnificative statistic. Ameliorarea observată în cadrul
AUA-SI în primii 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a menţinut şi în următorii 2 ani ai studiilor extinse
deschise.
Q (debitul urinar maxim)
max
Iniţial, valoarea medie a Q a fost de aproximativ 10 ml/sec (valoare normală Q ≥ 15 ml/sec).
max max
După unul şi doi ani de tratament, în cazul grupului la care s-a administrat placebo debitul s-a
îmbunătăţit cu 0,8 respectiv 0,9 ml/sec, iar în cazul grupului tratat cu dutasteridă cu 1,7 respectiv 2,0
ml/sec. Diferenţa dintre cele două grupuri a fost semnificativă statistic, din luna 1 până în luna 24.
Creşterea debitului urinar maxim observată pe parcursul primilor 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a
menţinut şi în următorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.
Retenţia urinară acută şi necesitatea intervenţiei chirurgicale
După 2 ani de tratament, incidenţa RUA a fost de 4,2% în grupul la care s-a administrat placebo,
comparativ cu 1,8% în grupul tratat cu dutasteridă (reducere a riscului cu 57%). Această diferenţă este
semnificativă statistic şi înseamnă că 42 pacienţi (IÎ 95%: 30-73) trebuie trataţi timp de 2 ani pentru a
evita un caz de RAU.
După doi ani, incidenţa necesităţii intervenţiilor chirurgicale pentru HBP a fost de 4,1% în grupul la
care s-a administrat placebo şi de 2,2 % în grupul tratat cu dutasteridă (reducere a riscului cu 48%).
Această diferenţă este semnificativă statistic şi înseamnă că 51 pacienţi (ÎI 95%: 33-109) trebuie trataţi
timp de doi ani pentru a evita o intervenţie chirurgicală.
Distribuţia pilozităţii
În timpul studiilor de fază III, efectul dutasteridei asupra distribuţiei pilozităţii nu a fost studiat
specific; cu toate acestea, la pacienţii cu alopecie de tip masculin (alopecie androgenică masculină),
inhibitorii 5-alfa reductazei pot reduce căderea în exces a părului şi pot induce creşterea părului.
Funcţia tiroidiană
Funcţia tiroidiană a fost evaluată în cadrul unui studiu cu durata de 1 an, la voluntari sănătoşi. La
sfârşitul primului an de tratament cu dutasteridă, concentraţiile plasmatice ale tiroxinei libere au fost
stabile, dar valorile TSH au fost uşor crescute (cu 0,4 MCIU/ml), comparativ cu placebo. Totuşi, în
timp ce valorile TSH au fost variabile, intervalele medii ale TSH (1,4-1,9 MCIU/ml) au rămas în
limite normale (0,5-5/6 MCIU/ml), valorile tiroxinei libere au fost stabile în limitele normale şi
similare atât pentru administrarea placebo, cât şi a dutasteridei; modificările TSH nu au fost
considerate semnificative clinic. În toate studiile clinice, nu au existat date care să sugereze că
dutasterida influenţează în mod negativ funcţia tiroidiană.
Neoplasmul de sân
În cadrul studiilor clinice cu durata de 2 ani, care au asigurat o expunere la dutasteridă de 3374
pacienţi/ an, la momentul înrolării în studiul extins deschis cu durata de 2 ani, au existat 2 cazuri de
neoplasm de sân la pacienţi trataţi cu dutasteridă şi 1 caz la un pacient la care s-a administrat placebo.
În cadrul studiilor clinice cu durata de 4 ani CombAT şi REDUCE, care au asigurat o expunere la
dutasteridă de 17489 pacienţi/an şi o expunere la asocierea dutasteridă-tamsulosin de 5027 pacienţi/an,
nu s-a raportat niciun caz de neoplasm de sân în niciunul dintre grupele de tratament.
Două studii epidemiologice caz-control, unul dintre acestea derulat pe o bază de date medicale din SUA (n=339
pacienţi cu neoplasm de sân şi n=6780 subiecţi-control) şi celălalt pe o bază de date medicale din Marea Britanie
(n=398 pacienţi cu neoplasm de sân şi n=3930 subiecţi-control) nu au relevat nicio creştere a riscului de apariţie
a neoplasmului de sân la pacienţi de sex masculin în corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi
pct. 4.4.). Rezultatele primului studiu nu au identificat existenţa unei corelaţii pozitive pentru
neoplasmul de sân la pacienţii de sex masculin (risc relativ pentru 1 an de utilizare înainte de
diagnosticul de neoplasm de sân comparativ cu < 1 an de utilizare: 0,70: IÎ de 95% 0,34, 1,45). În cel
de-al doilea studiu, raportul estimat al probabilităţilor pentru neoplasm de sân, corelat cu utilizarea
inhibitorilor 5-alfa reductazei, comparativ cu situaţia în care nu au fost utilizaţi, a fost de 1,08: IÎ 95%:
0,62, 1,87).
Nu a fost stabilită o relaţie cauză-efect între apariţia neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin
şi utilizarea pe termen lung a dutasteridei.
Efecte asupra fertilităţii masculine
Efectele dutasteridei (0,5 mg pe zi) asupra caracteristicilor spermei au fost evaluate într-un studiu la
voluntari sănătoşi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 52 de ani (n=27 la care s-a administrat dutasteridă şi
n=23 la care s-a administrat placebo), pe durata a 52 de săptămâni de tratament şi 24 de săptămâni de
monitorizare după tratament. La 52 de săptămâni, reducerea procentuală medie faţă de valoarea
iniţială a numărului total de spermatozoizi, a volumului spermei şi a motilităţii spermatozoizilor a fost
de 23%, 26%, respectiv 18% în grupul tratat cu dutasteridă comparativ cu valoarea iniţială din grupul
la care s-a administrat placebo. Concentraţia spermei şi morfologia spermatozoizilor nu au fost
afectate. După 24 de săptămâni de monitorizare după tratament, în grupul de tratament cu dutasteridă
valoarea medie procentuală a numărului total de spermatozoizi rămăsese cu 23% mai mică decât
valoarea iniţială. Deşi valorile medii ale parametrilor la toate momentele au rămas în intervalul normal
şi nu au îndeplinit criteriul predefinit pentru o modificare clinic semnificativă (30%), doi subiecţi din
grupul de tratament cu dutasteridă au prezentat scăderi ale numărului de spermatozoizi mai mari de
90% comparativ cu valoarea iniţială la 52 de săptămâni, cu o revenire parţială în săptămâna 24 după
tratament. Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.
Evenimente adverse cardiovasculare
Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani, de evaluare a administrării dutasteridei în combinaţie cu
tamsulosin la 4844 bărbaţi (studiul CombAT), incidenţa termenului compozit de insuficienţă cardiacă
în cazul grupului la care s-a administrat tratament cu această combinaţie (14/1610, 0,9%) a fost mai
mare decât în cazul celorlalte grupuri la care s-a administrat separat fie monoterapie cu dutasteridă
(4/1623, 0,2%), fie monoterapie cu tamsulosin (10/1611, 0,6%).
Într-un alt studiu cu durata de 4 ani efectuat la 8231 bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu
un rezultat anterior negativ al biopsiei pentru neoplasm de prostată şi cu valori iniţiale ale PSA
cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani, sau
între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta mai mare de 60 de ani (studiul REDUCE), s-a
observat o incidenţă mai mare a termenului compozit de insuficienţă cardiacă la subiecţii trataţi cu 0,5
mg dutasteridă în doză unică zilnică (30/4105, 0,7%) comparativ cu subiecţii trataţi cu placebo
(16/4126, 0,4%). O analiză post-hoc a acestui studiu a arătat o incidenţă mai mare a termenului
compozit de insuficienţă cardiacă la subiecţii la care se administrează concomitent dutasteridă şi un
antagonist alfa1-adrenergic (12/1152, 1,0%) comparativ cu subiecţii trataţi doar cu dutasteridă, fără
administrare de antagonist alfa1-adrenergic (18/2953, 0,6%) sau faţă de cei trataţi cu placebo şi un
antagonist alfa1-adrenergic (1/1399, < 0,1%) sau cu placebo, fără administrare de antagonist alfa1-
adrenergic (15/2727, 0,6%).
În cadrul unei metaanalize a 12 studii clinice randomizate, controlate cu placebo sau cu agent
comparator (n=18.802) care a evaluat riscurile de apariţie a evenimentelor adverse cardiovasculare
asociate cu utilizarea dutasteridei (comparativ cu subiecţii-control), nu au fost identificate creşteri
consecvente, statistic semnificative ale riscului de insuficienţă cardiacă (RR 1,05; IÎ 95%: 0,71, 1,57),
de infarct miocardic acut (RR 1,00; IÎ 95%: 0,77, 1,30) sau de accident vascular cerebral (RR 1,20; IÎ
95%: 0,88, 1,64).
Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt
Într-un studiu cu durata de 4 ani, la care s-a comparat administrarea de dutasteridă şi de placebo,
efectuat la 8231 bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu un rezultat anterior negativ al
biopsiei pentru cancer de prostată şi cu valori iniţiale ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în
cazul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani, sau între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul
bărbaţilor cu vârsta mai mare de 60 de ani (studiul REDUCE), pentru 6706 subiecţi au fost disponibile
rezultate ale biopsiei prin puncţie pentru neoplasm de prostată (în principal specificate în protocol)
pentru analizare în scopul determinării scorului Gleason. În studiu au fost diagnosticaţi cu neoplasm
de prostată 1517 subiecţi. Majoritatea cazurilor de neoplasm de prostată detectabile prin biopsie în
ambele grupuri de tratament au fost diagnosticate ca fiind cu grad mic (scor Gleason 5-6, 70%).
În grupul tratat cu dutasteridă a fost observată o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu scor
Gleason 8-10 (n=29, 0,9%) comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (n=19, 0,6%)
(p=0,15). În primii 2 ani de studiu (anii 1-2), numărul de subiecţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a
fost similar în grupul tratat cu dutasteridă (n=17, 0,5%) şi în grupul tratat cu placebo (n=18, 0,5%). În
anii 3-4 de studiu, au fost diagnosticate mai multe cazuri de neoplasm scor Gleason 8-10 în grupul
tratat cu dutasteridă (n=12, 0,5%) comparativ cu grupul tratat cu placebo (n=1,< 0,1%) (p=0,0035). Nu
sunt disponibile date referitoare la bărbaţii cu risc de neoplasm de prostată trataţi cu dutasteridă pe o
perioadă mai mare de 4 ani. Procentul de subiecţi diagnosticaţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a fost
consistent în decursul perioadelor de timp ale studiului (anii 1-2 şi anii 3-4) în grupul tratat cu
dutasteridă (0,5% în fiecare perioadă de timp), în timp ce în grupul tratat cu placebo, procentul de
subiecţi diagnosticaţi cu neoplasme scor Gleason 8-10 a fost mai mic în anii 3-4 de studiu (<0,1%)
decât în anii 1-2 de studiu (0,5%) (vezi pct. 4.4). Nu a fost observată nici o diferenţă în ceea ce
priveşte incidenţa neoplasmelor cu scor Gleason 7-10 (p=0,81).
Studiul de monitorizare pe o perioadă suplimentară de 2 ani a subiecţilor din studiul REDUCE nu a
identificat cazuri noi de neoplasm cu scor Gleason 8–10.
Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani (CombAT), în care biopsia nu a fost specificată în protocolul de
studiu şi toate diagnosticele de neoplasm de prostată s-au bazat pe biopsii solicitate de investigatori,
ratele de apariţie ale neoplasmului cu scor Gleason 8-10 au fost de 0,5% (n=8) în cazul tratamentului
cu dutasteridă, 0,7% (n=11) în cazul tratamentului cu tamsulosin şi 0,3% (n=5) în cazul dutasteridei
administrată concomitent cu tamsulosin.
Patru studii epidemiologice populaţionale diferite (dintre care două au fost efectuate pe un număr total
de 174895 pacienţi şi anume unul pe 13892 pacienţi şi altul pe o populaţie de 38058) au demonstrat că
tratamentul cu inhibitori de 5-alfa reductază nu este asociat cu apariţia neoplasmului de prostată de
grad înalt, cu apariţia neoplasmului de prostată în general şi nici cu creşterea mortalităţii generale.
Nu este clară legătura dintre administrarea de dutasteridă şi neoplasmul de prostată cu grad înalt.
Efecte asupra funcției sexuale
Efectele dutasteridă/tamsulosin asupra funcției sexuale au fost evaluate în cadrul unui studiu de tip
dublu-orb, placebo controlat la pacienții de sex masculin cu BPH (n=243 dutasteridă/tamsulosin,
n=246 placebo). A fost observată o reducere semnificativă statistic (p<0,0001) (agravantă) în cadrul
chestionarului MSHQ (chestionarul sănătății sexuale a bărbaților) la 12 luni, în cadrul grupului care a
utilizat tratamentul asociat. Reducerea a fost determinată în special de agravarea ejaculării și de
satisfacția generală mai mult decât de erecție. Aceste efecte nu au afectat percepția participanților la
studiul cu dutasteridă/tamsulosin care a fost evaluat mai satisfăcător decât placebo la 12 luni (p<0,05).
În cadrul acestui studiu evenimentele sexuale adverse au apărut pe parcursul a 12 luni de tratament și
aproximativ jumătate s-au remis la 6 luni de tratament.
Asocierea dintre dutasteridă/tamsulosin și tratamentul în monoterapie cu dutasteridă pot determina
reacţii advese ale funcției sexuale (vezi pct.4.8).
Așa cum s-a observant și în alte studii clinice, incluzând CombAT și REDUCE, incidența reacțiilor
adverse legate de funcția sexuală s-au redus pe parcursul tratamentului.
Tamsulosin
Tamsulosinul creşte rata debitului urinar maxim. Tamsulosinul ameliorează obstrucţia prin relaxarea
musculaturii netede de la nivelul prostatei şi uretrei, îmbunătăţind astfel simptomatologia legată de
golirea vezicii urinare. De asemenea, tamsulosinul ameliorează simptomele de umplere în cadrul
cărora instabilitatea vezicii joacă un rol important. Aceste efecte asupra simptomelor de umplere şi de
golire a vezicii se menţin pe parcursul tratamentului de lungă durată. Necesitatea tratamentului
chirurgical sau cateterizării este semnificativ amânată.
Antagoniştii alfa-1 adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin reducerea rezistenţei periferice. În
timpul studiilor cu tamsulosin nu a fost observată o reducere semnificativă clinic a tensiunii arteriale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bioechivalenţa a fost demonstrată între administrarea combinaţiei dutasteridă–tamsulosin şi
administrarea concomitentă a capsulelor individuale care conţin dutasteridă respectiv tamsulosin.
Studiul de bioechivalenţă cu doză unică a fost efectuat atât pentru administrarea înainte de masă, cât şi
după masă. A fost observată o reducere de 30% a C pentru componenta tamsulosin a combinaţiei
max
dutasteridă–tamsulosin în cazul administrării după masă, comparativ cu administrarea înainte de masă.
Alimentele nu au avut niciun efect asupra ASC pentru tamsulosin.
Absorbţie
Dutasteridă
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 0,5 mg dutasteridă, timpul până la atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime este de 1 până la 3 ore. Biodisponibilitatea absolută este de
aproximativ 60%. Biodisponibilitatea dutasteridei nu este influenţată de ingestia de alimente.
Tamsulosin
Tamsulosinul este absorbit din intestin şi este biodisponibil aproape în întregime. Atât viteza, cât şi
gradul de absorbţie ale tamsulosinului sunt reduse în cazul administrării la 30 de minute după masă.
Uniformitatea absorbţiei poate fi îmbunătăţită dacă pacientul utilizează întotdeauna
Dutasteridă/Tamsulosin Stada după aceeaşi masă. În cazul tamsulosinului există o relaţie de
proporţionalitate între doză şi expunerea plasmatică.
În cazul administrării unei doze unice de tamsulosin după masă, concentraţiile plasmatice maxime de
tamsulosin sunt atinse în aproximativ 6 ore, iar la starea de echilibru, care este atinsă în a cincea zi de
administrări repetate, C medie la starea de echilibru este cu aproximativ două treimi mai mare decât
max
cea atinsă în cazul administrării unei doze unice. Deşi acest lucru a fost observat în cazul vârstnicilor,
este de aşteptat ca aceeaşi constatare să fie valabilă şi în cazul pacienţilor mai tineri.
Distribuţie
Dutasteridă
Dutasterida are un volum mare de distribuţie (300 până la 500 litri) şi se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice (>99,5%). Ca urmare a administrării zilnice, concentraţiile plasmatice ale
dutasteridei ating 65% din concentraţia la starea de echilibru după o lună şi aproximativ 90% după 3
luni. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale dutasteridei (CSE), de aproximativ 40 ng/ml,
sunt obţinute după 6 luni de administrare a unei doze de 0,5 mg dutasteridă, în priză unică zilnică.
Coeficientul de distribuţie al dutasteridei din plasmă în spermă este de aproximativ 11,5%.
Tamsulosin
La om, tamsulosinul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie este
mic (de aproximativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Dutasteridă
In vivo, dutasterida este metabolizată în proporţie mare. In vitro, dutasterida este metabolizată de către
citocromul P450 3A4 şi 3A5 în trei metaboliţi monohidroxilaţi şi un metabolit dihidroxilat.
La starea de echilibru, după administrarea orală a 0,5 mg dutasteridă pe zi, 1% până la 15,4% (în
medie 5,4%) din doza administrată se elimină sub formă nemodificată prin materiile fecale. Cantitatea
rămasă este excretată în materiile fecale sub forma a 4 metaboliţi principali, care reprezintă 39%, 21%,
7% şi 7% din substanţa activă şi 6 metaboliţi secundari (mai puţin de 5% fiecare). În urină, la om, au
fost evidenţiate doar urme de dutasteridă nemetabolizată (mai puţin de 0,1% din doză).
Tamsulosin
La om, nu are loc o bioconversie enantiomerică de la clorhidratul de tamsulosin [izomer R(-)] la
izomerul S(+). Clorhidratul de tamsulosin este metabolizat în proporţie mare de către enzimele
citocromului P450 la nivel hepatic şi mai puţin de 10% din doză este excretată în urină sub formă
nemodificată. Cu toate acestea, la om, profilul farmacocinetic al metaboliţilor nu a fost stabilit.
Rezultatele provenite din studiile in vitro arată că izoenzimele CYP3A4 şi CYP2D6 sunt implicate în
metabolizarea tamsulosinului la care participă în proporţie mică şi alte izoenzime CYP. Inhibarea
enzimelor hepatice care metabolizează medicamentul poate determina creşterea expunerii la
tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Înainte de excreţia pe cale renală, metaboliţii clorhidratului de
tamsulosin sunt supuşi unui proces extensiv de conjugare la glucuronocojugat sau sulfat.
Eliminare
Dutasteridă
Eliminarea dutasteridei este dependentă de doză şi procesul pare să se realizeze prin două căi de
eliminare paralele, una care este saturabilă la concentraţii semnificative clinic şi alta care este
nesaturabilă. La concentraţii plasmatice mici (mai puţin de 3 ng/ml), dutasterida este eliminată rapid,
atât pe calea de eliminare dependentă de concentraţie, cât şi pe calea de eliminare independentă de
concentraţie. Administrarea de doze unice de 5 mg dutasteridă sau mai mici a evidenţiat un clearance
rapid şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare scurt, de 3 până la 9 zile.
La concentraţii terapeutice, după administrarea repetată a unei doze de 0,5 mg dutasteridă pe zi, calea
de eliminare mai lentă, liniară este dominantă, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 3-5 săptămâni.
Tamsulosin
Tamsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal în urină, 9% din doză fiind eliminată sub
formă nemodificată. După administrarea intravenoasă sau orală a formei farmaceutice cu eliberare
imediată, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a tamsulosinului variază de la 5 la 7 ore. Ca
urmare a vitezei de absorbţie controlate farmacocinetic a capsulelor cu eliberare modificată care conţin
tamsulosin, timpul aparent de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tamsulosin, administrat după
masă, este de aproximativ 10 ore, iar la starea de echilibru este de aproximativ 13 ore.
Vârstnici
Dutasteridă
După administrarea unei doze unice de 5 mg dutasteridă, farmacocinetica dutasteridei a fost evaluată
la 36 voluntari sănătoşi cu vârste cuprinse între 24 şi 87 ani. Nu a existat o influenţă semnificativă a
vârstei asupra expunerii la dutasteridă, dar timpul de înjumătăţire plasmatică a fost mai scurt la
pacienţii cu vârsta mai mică de 50 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică nu a fost diferit într-un mod
semnificativ statistic la grupul cu vârsta cuprinsă între 50 şi 69 ani, comparativ cu cel cu vârsta mai
mare de 70 ani.
Tamsulosin
Comparaţia între studii a expunerii globale la clorhidratul de tamsulosin (ASC) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică arată că dispunerea farmacocinetică a clorhidratului de tamsulosin poate fi
uşor prelungită la bărbaţii vârstnici comparativ cu subiecţii tineri, sănătoşi. Clearance-ul intrinsec este
independent de legarea clorhidratului de tamsulosin de AAG, dar scade cu vârsta, determinând o
expunere globală cu 40% mai mare (ASC) la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 55 şi 75 ani, comparativ
cu pacienţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 32 ani.
Insuficienţă renală
Dutasterida
Efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat. Cu toate acestea, în
urină, la om, se regăseşte mai puţin de 0,1% din doza de 0,5 mg dutasteridă la starea de echilibru,
astfel încât nu se anticipează o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Tamsulosin
Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparată la 6 pacienţi cu insuficienţă renală
uşoară-moderată (30 ≤ Clcr < 70 ml/min/1,73 m2 ) sau moderată-severă (10 ≤ Clcr < 30 ml/minut/1,73
m2 ) şi la 6 pacienţi cu funcţie renală normală (Clcr > 90 ml/minut/1,73 m2). Deşi a fost observată o
modificare a concentraţiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin, ca rezultat al modificării
legării de AAG, concentraţia clorhidratului de tamsulosin liber (activ), cât şi clearance-ul intrinsec, au
rămas relativ constante. Drept urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară o ajustare a
dozelor de clorhidrat de tamsulosin. Cu toate acestea, la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal
(Clcr < 10 ml/minut/1,73 m2) nu au fost efectuate studii.
Insuficienţă hepatică
Dutasteridă
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, efectul asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat (vezi
pct. 4.3). La aceşti pacienţi, este de aşteptat să fie crescute concentraţiile plasmatice ale dutasteridei,
iar timpul de înjumătăţire plasmatică să fie prelungit, deoarece dutasterida este eliminată în principal
prin metabolizare (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Tamsulosin
Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparată la 8 pacienţi cu disfuncţie hepatică
moderată (clasificarea Child-Pugh: Gradul A şi B) şi 8 pacienţi cu funcţie hepatică normală. Deşi a
fost observată o modificare a concentraţiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin ca rezultat
al modificării legării de AAG, concentraţia clorhidratului de tamsulosin liber (activ) nu se modifică
semnificativ, având doar o modificare redusă (32%) a clearance-ului intrinsec al clorhidratului de
tamsulosin liber. Drept urmare, la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată nu este necesară o
ajustarea a dozelor de clorhidrat de tamsulosin. Nu s-au efectuat studii cu clorhidrat de tamsulosin la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii preclinice cu dutasteridă/tamsulosin. Dutasterida şi clorhidratul de
tamsulosin administrate separat au fost evaluate extensiv în teste de toxicitate la animale, iar
rezultatele au fost concordante cu acţiunile farmacologice cunoscute ale inhibitorilor 5-alfa reductazei
şi antagoniştilor alfa1-adrenergici. Următoarele afirmaţii reflectă informaţiile disponibile cu privire la
fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
La om, studiile actuale privind toxicitatea generală, genotoxicitatea şi carcinogenitatea nu au
evidenţiat niciun risc special.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolanii masculi au demonstrat
scăderea greutăţii prostatei şi veziculelor seminale, diminuarea secreţiei glandelor genitale accesorii şi
reducerea indicelui de fertilitate (determinate de efectele farmacologice ale dutasteridei). Semnificaţia
clinică a acestor modificări nu este cunoscută.
În cazul administrării dutasteridei în timpul sarcinii, similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, a fost
observată feminizarea fetuşilor de sex masculin de şobolan şi iepure. La şobolanii femelă, după
împerecherea cu şobolani masculi la care s-a administrat dutasteridă, dutasterida a fost regăsită în
sânge. În cazul administrării dutasteridei în timpul gestaţiei la primate, nu a fost observată feminizarea
fetuşilor de sex masculin, după expunerea la concentraţii plasmatice suficient de mari, comparativ cu
cele care apar în spermă la om. Este puţin probabil ca fetuşii de sex masculin să fie afectaţi negativ în
urma distribuţiei dutasteridei din plasmă în spermă.
Tamsulosin
La om, studiile privind toxicitatea generală şi genotoxicitatea nu au evidenţiat niciun risc special, în
afara celor determinate de proprietăţile farmacologice ale acestuia.
În studiile de carcinogenitate efectuate la şobolan şi şoarece, clorhidratul de tamsulosin a determinat o
incidenţă crescută a modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la femele. Aceste rezultate,
care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie şi care apar numai la doze mari, sunt considerate a fi
fără relevanţă clinică.
Dozele mari de clorhidrat de tamsulosin au determinat o reducere reversibilă a fertilităţii la masculii de
şobolan, considerată ca fiind cel mai probabil determinată de modificările conţinutului spermei sau
afectării ejaculării. Efectele tamsulosinului asupra numărului de spermatozoizi sau asupra funcţiilor
acestora nu a fost evaluat.
Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de şobolan şi iepure, în doze mai mari
decât cele terapeutice, nu a determinat afectarea fetuşilor.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Compoziția învelișului capsulei
Oxid negru de fer (E172)
Oxid roșu de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fer (E172)
Gelatina
Conținutul capsulelor moi Dutasteridă:
Monocaprilat de propilenglicol, tip-II
Butilhidroxitoluen (E321)
Învelișul capsulei moi:
Gelatină
Glicerol
Dioxid de titan (E171)
Trigliceride (lanț mediu)
Lecitină (poate conține ulei de soia).
Peletele de tamsulosin:
Dispersie 30% de copolimer 1:1 de acid metacrilic-acrilat de etil (conține laurilsulfat de sodiu,
polisorbat 80)
Celuloză microcristalină
Sebacat de dibutil
Polisorbat 80
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de calciu
Cerneală neagră
Shellac (E904)
Oxid negru de fer (E172)
Propilenglicol (E1520)
Amoniac concentrat, soluţie (E527)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibiltăți
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Flacon din PEÎD cu desicant de silica gel conținut în capacul din polipropilenă.
7 capsule tari în flacon de 35 ml
30 capsule tari în flacon de 100 ml
90 capsule tari în flacon de 250 ml
180 (2×90) capsule tari în flacon de 250 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Dutasterida este absorbita prin piele, de aceea trebuie evitat contactul cu capsulele care se scurg. Dacă
totuși contactul cu capsule care se scurg are loc, zona de contact trebuie spălată imediat cu săpun și
apă (vezi pct. 4.4).
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
STADA M&D SRL
Strada Sfântul Elefterie, nr. 18, Parte A, Etaj 1, sector 5
București
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15430/2024/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2019
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2024