Prospect DOMOTIL 10 mg comprimate orodispersabile
Producator: Labormed Pharma SA
Clasa ATC: propulsive, codul ATC: A03FA03.
AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 13099/2020/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DOMOTIL 10 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conţine domperidonă 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat orodispersabil conţine dioxid de sulf 0,00002 mg și sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Comprimate orodispersabile, rotunde, de culoare albă, cu aroma de lămâie, cu un diametru de 5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
DOMOTIL este indicat pentru ameliorarea simptomelor de greaţă şi a vărsăturilor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
DOMOTIL trebuie utilizat în cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată necesară pentru a
controla greața și vărsăturile.
Se recomandă ca acest medicament să se administreze înainte de mese. Dacă este administrat după mese,
absorbția medicamentului este întârziată într-o anumită măsură.
Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s-a luat o doză
programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programate vor fi luate în mod normal. Nu se va
lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fost luată.
În mod obișnuit, durata maximă a tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână.
Adulţi şi adolescenţi (în vârstă de 12 ani sau mai mult, cu greutatea de 35 kg sau mai mult)
Doza recomandată este de un comprimat orodispersabil de 10 mg de cel mult trei ori pe zi.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 30 mg pe zi.
Nou-născuți, sugari, copii (cu vârsta sub 12 ani) și adolescenți cu greutatea sub 35 kg
Din cauza necesității de a asigura o dozare precisă, comprimatele nu sunt adecvate pentru copiii și
adolescenții cu greutate mai mică de 35 kg. La aceşti pacienţi, sunt recomandate alte forme farmaceutice.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu vârsta > 60 ani
Pacienţii cu vârsta mai mare de 60 de ani trebuie să consulte un profesionist din domeniul sănătăţii înainte
de a lua Domotil.
Insuficiență hepatică
DOMOTIL este contraindicat în cazurile de insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Cu
toate acestea, nu este necesară modificarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul
insuficienței renale severe, la administrarea repetată, numărul de doze de DOMOTIL trebuie redus la una
sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei. . Pacienţii cu
insuficienţă renală severă trebuie monitorizaţi periodic (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Comprimatul orodispersabil se dizolvă rapid în gură cu ajutorul salivei și poate fi luat cu sau fără apă.
Dacă este luat fără apă, comprimatul trebuie pus pe limbă și dizolvat în gură înainte de înghițire. După
înghițire se poate bea un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom);
- atunci când stimularea motilităţii gastrice poate fi nocivă, de exemplu, la pacienţi cu hemoragie
gastro-intestinală, obstrucţii mecanice sau perforaţie;
- pacienți cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2);
- pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc,
pacienți cu dezechilibre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi
insuficiența cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4);
- administrare concomitentă cu medicamentele care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5), cu
excepţia apomorfinei;
- administrare concomitentă cu inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele de prelungire QT
ale acestora) (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte cardiovasculare
Domperidona a fost asociată cu prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă. Pe parcursul
supravegherii de după punerea pe piață, au existat cazuri foarte rare de prelungire a QT și torsada
vârfurilor în cazul pacienților tratați cu domperidonă. Aceste raportări se refereau la pacienți cu factori de
risc intricaţi, anomalii electrolitice și tratamente concomitente, care este posibil să fi fost factori
contributivi (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
Studiile epidemiologice au arătat că domperidona a fost asociată cu un risc crescut de aritmii ventriculare
grave sau moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.8). S-a observat un risc mai mare la pacienții cu
vârsta mai mare de 60 de ani, la pacienții care au luat doze mai mari de 30 mg și la pacienții care au luat
concomitent medicamente pentru prelungirea intervalului QT sau inhibitori ai CYP3A4.
Pacienţii cu vârsta mai mare de 60 de ani trebuie să consulte un profesionist în domeniul sănătăţii înainte
de a lua Domotil.
În cazul adulților, adolescenţilor și copiilor, domperidona trebuie utilizată în cea mai mică doză eficace.
Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de
conducere cardiacă, în special QTc, în cazul pacienților cu dezechilibre electrolitice semnificative
(hipokaliemie, hiperkaliemie, hipomagneziemie) sau bradicardie sau în cazul pacienților cu afecțiuni
cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, din cauza riscului crescut de aritmie
ventriculară (vezi pct. 4.3). Dezechilibrele electrolitice (hipokaliemia, hiperkaliemia, hipomagneziemia) și
bradicardia sunt afecțiuni care se știe că cresc riscul proaritmic.
Tratamentul cu domperidonă trebuie oprit dacă apar semne sau simptome care pot fi asociate cu aritmia
cardiacă, iar pacienții trebuie să consulte imediat medicul.
Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat orice simptome cardiace.
Utilizarea concomitentă de apomorfină
Este contraindicată administrarea concomitentă a domperidonei cu medicamente care prelungesc
intervalul QT, inclusiv apomorfină, cu excepţia cazului în care, beneficiul administrării concomitente cu
apomorfina depăşeşte riscurile şi doar dacă sunt strict îndeplinite precauţiile necesare pentru
administrarea concomitentă prezente în rezumatul caracteristicilor produsului pentru apomorfină. Vă
rugăm să consultaţi RCP-ul pentru apomorfină.
Insuficiență renală
Timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale severe.
La administrarea repetată, numărul de doze de Domotil trebuie redus la una sau două pe zi în funcție de
severitatea insuficienței şi poate fi necesară reducerea dozei.
Excipienţi
Comprimatele orodispersabile conţin dioxid de sulf care poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate
grave şi bronhospasm.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Atunci cand se utilizeză concomitent medicamente antiacide sau antisecretoare gastrice, acestea nu
trebuie administrate simultan cu formulările orale de domperidonă.
Administrarea concomitentă cu levodopa
Deşi nu este necesară ajustarea dozei de levodopa, a fost observată o creştere (de maxim 30-40%) a
concentraţiilor plasmatice, atunci când domperidona a fost administrată concomitent cu levodopa.
Administrarea concomitentă a medicamentelor anticolinergice pot antagoniza efectul anti-dispeptic al
Domotilului.
Risc crescut de apariție a prelungirii intervalului QT din cauza interacțiunilor farmacodinamice și/sau
farmacocinetice.
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe este contraindicată
Medicamentele care determină o prelungire a intervalului QTc (risc de torsada vârfurilor):
- antiaritmice de clasa IA (de exemplu, disopiramidă, hidrochinidină, chinidină);
- antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodaronă, dofetilidă, dronedaronă, ibutilidă, sotalol);
- unele antipsihotice (de exemplu, haloperidol, pimozidă, sertindol);
- unele antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram);
- unele antibiotice (de exemplu, eritromicină, levofloxacină, moxifloxacină, spiramicină);
- unele medicamente antifungice (de exemplu, fluconazol, pentamidină);
- unele medicamente antimalarice (mai ales halofantrină, lumefantrină);
- unele medicamente gastrointestinale (de exemplu, cisapridă, dolasetron, prucalopridă);
- unele antihistaminice (de exemplu, mechitazină, mizolastină);
- unele medicamente utilizate împotriva cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib, vincamină);
- anumite alte medicamente (de exemplu, bepridil, difemanil, metadonă)(vezi pct. 4.3).
- apomorfină, cu excepţia cazului când beneficiul administrării concomitente depăşeşte riscurile şi
doar dacă sunt strict îndeplinite precauţiile necesare pentru administrarea concomitentă. Vă rugăm
să consultaţi RCP-ul pentru apomorfină.).
Inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele acestora de prelungire QT), de exemplu:
- inhibitori de proteaze (de exemplu, ritonavir, saquinavir, telaprevir);
- antifungice azolice sistemice (de exmplu, itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol);
- anumite macrolide (claritromicină și telitromicină) (vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe nu este recomandată
Inhibitori moderați ai CYP3A4, de exemplu, diltiazem, verapamil și unele macrolide (vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe necesită precauție
Precauția este necesară cu medicamente care induc bradicardie și hipokaliemie, precum și cu următoarele
macrolide implicate în prelungirea intervalului QT: azitromicină și roxitromicină (claritromicina este
contraindicată, fiind un inhibitor potent al CYP3A4).
Lista de substanțe de mai sus este reprezentativă, dar nu completă.
Principala cale de metabolizare a domperidonei este via CYP3A4. Datele in vitro sugerează că
administrarea concomitentă de medicamente care inhibă semnificativ activitatea acestei enzime poate
determina concentraţii plasmatice crescute ale domperidonei. Studiile de interacţiune
farmacocinetică/farmacodinamică in vivo cu ketoconazol administrat pe cale orală şi respectiv cu
eritromicină administrată pe cale orală la subiecţi sănătoşi, au confirmat că aceste medicamente inhibă
marcat metabolizarea prin prim pasaj hepatic a domperidonei, mediată de CYP3A4.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
După punerea pe piaţă, sunt disponibile date limitate cu privire la utilizarea domperidonei la gravide.
DOMOTIL trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic
anticipat.
Alăptarea
Domperidona este excretată în laptele matern, iar sugarii alăptați primesc mai puțin de 0,1% din doza
maternă ajustată în funcţie de greutate. După expunerea prin intermediul laptelui matern, nu poate fi
exclusă apariția de reacţii adverse, în special cardiace. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a
întrerupe/renunța la terapia cu domperidonă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru
copil și beneficiile terapiei pentru mamă. Trebuie dat dovadă de prudență în cazul factorilor de risc de
prelungire a intervalului QTc la sugarii alăptați.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma utilizării domperidonei s-au observat ameţeli şi somnolenţă (vezi pct. 4.8); prin urmare pacienţii
trebuie sfătuiţi să nu conducă, să nu utilizeze utilaje şi să nu participe în activităţi care solicită atenţie
sporită şi coordonare până când stabilesc modul în care Domotil îi afectează.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa domperidonei a fost evaluată la 1275 de pacienţi cu dispepsie, boală de reflux gastro-esofagian
(BRGE), sindrom de colon iritabil (SCI), greaţă şi vărsături sau alte afecţiuni înrudite, în cadrul a 31 de
studii dublu-orb, controlate cu placebo. Toţi pacienţii aveau vârsta de cel puţin 15 ani şi au primit cel
puţin o doză de domperidonă (domperidonă sub formă de bază). Doza medie totală, zilnică, a fost de 30
mg (interval de la 10 mg la 80 mg) şi durata medie de expunere a fost de 28 de zile (interval de la 1 la 28
de zile). Au fost excluse studiile cu gastropareză diabetică sau simptome secundare chimioterapiei sau
parkinsonismului.
Se folosesc următorii termeni şi frecvenţe:
Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe
baza datelor disponibile).
Aparate, sisteme şi Reacţii adverse
organe Frecvenţă
Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale Reacţii anafilactice,
sistemului imunitar (incluzând şoc anafilactic)
Tulburări psihice Pierdere a libidoului
Anxietate
Agitaţie
Nervozitate
Tulburări ale Ameţeli Convulsii
sistemului nervos Somnolenţă Sindromul picioarelor
Cefalee neliniştite*
Reacţii extrapiramidale
Tulburări oculare Criză oculogiră
Tulburări cardiace Aritmii ventriculare
Prelungirea intervalului
QTc
Torsada vârfurilor
Moarte subită de cauză
cardiacă (vezi pct. 4.4 şi
4.5)
Tulburări gastro- Xerostomie Diaree
intestinale
Afecţiuni cutanate şi Prurit Angioedem
ale ţesutului Erupţii cutanate
subcutanat tranzitorii
Urticarie
Tulburări renale şi ale Retenţie urinară
căilor urinare
Tulburări ale Galactoree Ginecomastie
aparatului genital şi Dureri la nivelul sânilor Amenoree
ale sânului Sensibilitate la nivelul
sânilor
Tulburări generale şi Astenie
la nivelul locului de
administrare
Investigaţii diagnostice Anomalii ale testelor
hepatice
Hiperprolactinemie
*sindrom al picioarelor nelinişte exacerbat la pacienţii cu boala Parkinson.
În plus fată de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost observate, de asemenea şi: acatizie,
galactoreea, ginecomastie, umflare a sânilor, depresie, hipersensibilitate, tulburări de lactaţie şi
menstruaţie neregulată.
Copii şi adolescenţi
În experienţa de după punerea pe piaţă, nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte profilul de siguranţă la
adulţi faţă de cel de la copii şi adolescenţi, cu excepţia reacţiilor adverse extrapiramidale care au avut loc
cu predilecţie la nou-născuţi şi sugari (până la vârsta de 1 an) şi a altor reacţii adverse legate de sistemul
nervos central cum sunt convulsii şi agitație, care au fost în principal raportate la sugari şi copii.
S-a raportat în unele studii epidemiologice, un risc crescut de aritmii ventriculare grave şi moarte subită
de cauză cardiacă (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Supradozajul a fost raportat în principal la sugari şi copii şi adolescenţi. Simptomele supradozajului pot
include agitaţie, conştienţă alterată, convulsii, somnolenţă, dezorientare şi reacţii extrapiramidale.
Tratament
În cazul unui supradozaj, trebuie administrat imediat tratamentul simptomatic standard.Nu există un
antidot specific pentru domperidonă, dar în cazul unei supradoze mari, poate fi util lavajul gastric în
decurs de o oră de la ingestie, precum şi administrarea cărbunelui activat. Trebuie efectuată monitorizarea
ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.
Se recomandă supraveghere medicală atentă şi terapie de susţinere a funcţiilor vitale.
Pentru controlul reacţiilor extrapiramidale pot fi utile medicamentele anticolinergice şi antiparkinsoniene.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: propulsive, codul ATC: A03FA03.
Mecanism de acţiune
Domperidona este un antagonist dopaminergic, cu proprietăţi antiemetice. Domperidona nu traversează
cu uşurinţă bariera hematoencefalică.
La pacienţii care utilizează domperidonă, în special la adulţi, reacţiile adverse extrapiramidale sunt foarte
rare, dar domperidona favorizează eliberarea prolactinei din glanda hipofiză. Efectul său antiemetic se
poate datora unei combinaţii de efecte periferice (gastrochinetice) şi antagonizării receptorilor
dopaminergici din zona trigger chemoreceptoare, care se află în afara barierei hematoencefalice în area
postrema. Studiile clinice la animale şi concentraţiile mici detectate la nivelul creierului indică un efect al
domperidonei asupra receptorilor dopaminergici, predominant periferic.
Studiile la om au arătat că administrarea orală a domperidonei creşte presiunea la nivelul esofagului
inferior, îmbunătăţeşte motilitatea antro-duodenală şi accelerează golirea gastrică. Nu are efect asupra
secreţiei gastrice.
În conformitate cu reglementările ICH-E14, a fost efectuat un studiu aprofundat privind intervalul QT.
Acest studiu a cuprins un placebo, un comparator activ și un grup de control pozitiv și a fost efectuat pe
subiecți sănătoși, cu o doză maximă de domperidonă de până la 80 mg pe zi, administrată în doze de 10
sau 20 mg de patru ori pe zi. Acest studiu a dus la descoperirea unei diferențe maxime de interval QTc
între domperidonă și placebo utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS) în modificarea față de valoarea
inițială de 3,4 milisecunde în ziua a patra, pentru 20 mg de domperidonă administrată de patru ori pe zi.
Intervalul de încredere bilateral de 90% (de la 1,0 la 5,9 milisecunde) nu a depășit 10 milisecunde. Nu s-a
observat niciun efect relevant clinic asupra duratei intervalului QTc în acest studiu, când domperidona a
fost administrată în doze de până la 80 mg/zi (adică mai mult decât dublul dozei maxime recomandate).
Cu toate acestea, două studii anterioare de interacțiune medicament-medicament au indicat unele dovezi
ale prelungirii intervalului QTc când domperidona a fost administrată ca monoterapie (10 mg de patru ori
pe zi). Cea mai mare diferență medie sincronizată a intervalului QTcF dintre domperidonă și placebo a
fost de 5,4 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la -1,7 la 12,4) și respectiv 7,5 milisecunde
(interval de încredere de 95%: de la 0,6 la 14,4).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Domperidona este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, concentrațiile plasmatice maxime
apărând la aproximativ 1 oră după administrare. Valorile Cmax și ASC ale domperidonei au crescut
proporțional cu doza în intervalul de dozare dintre 10 și 20 mg. S-a observat o acumulare de două sau trei
ori a ASC pentru domperidonă în cazul dozării repetate de patru ori pe zi (la fiecare 5 ore) a
domperidonei timp de 4 zile.
Biodisponibilitatea absolută mică a domperidonei (de aproximativ 15%) este datorată metabolizării
extensive la primul pasaj în peretele intestinal şi ficat.
Deși biodisponibilitatea domperidonei este sporită la subiecții normali când este administrată după o
masă, pacienții cu probleme gastro-intestinale ar trebui să ia domperidona cu 15-30 de minute înainte de
masă. Aciditatea gastrică redusă împiedică absorbția domperidonei. Biodisponibilitatea orală este scăzută
de administrarea anterioară concomitentă de cimetidină sau bicarbonat de sodiu.
Timpul la care se atinge concentraţia maximă este uşor prelungit iar ASC creşte într-o oarecare măsură
atunci când domperidona este administrată după masă.
Distribuţie
Domperidona administrată oral nu pare să se acumuleze sau să inducă propria metabolizare; concentraţia
plasmatică maximă de 21 ng/ml la 90 de minute după două săptămâni de administrarea orală a 30 mg
domperidonă pe zi, a fost aproximativ aceeaşi cu cea de 18 ng/ml obţinută după administrarea primei
doze. Domperidona se leagă în proporţie de 91-93% de proteinele plasmatice. Studiile de distribuţie a
medicamentului marcat radioactiv efectuate la animale, au demonstrat o distribuţie largă la nivel tisular,
dar concentraţii mici la nivelul creierului. La şobolan, au fost detectate cantităţi mici de medicament la
nivelul placentei.
Metabolizare
Domperidona este metabolizată rapid şi în proporţie mare la nivel hepatic prin hidroxilare şi N-
dezalchilare. Studiile metabolice in vitro cu inhibitori utilizaţi în scop diagnostic, au arătat că CYP3A4
este o izoenzimă majoră a citocromului P-450 implicată în N-dezalchilarea domperidonei, în timp ce
CYP3A4, CYP1A2 şi CYP2E1 sunt implicate în hidroxilarea aromatică a domperidonei.
Eliminare
Eliminarea prin urină şi fecale reprezintă 31, respectiv 66% din doza orală. Proporţia de medicament
eliminat nemodificat este mică (10% din eliminarea prin materiile fecale şi aproximativ 1% din excreţia
urinară). Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea orală a unei doze unice este de 7-9 ore la
voluntarii sănătoşi dar este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficiență hepatică
La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (scor Pugh între 7 și 9, clasa Child-Pugh B), valorile ASC
și C ale domperidonei sunt mai mari de 2,9 ori, respectiv de 1,5 ori decât la subiecții sănătoși.
max
Fracția liberă este crescută cu 25%, iar timpul terminal de înjumătățire plasmatică prin eliminare este
prelungit de la 15 la 23 de ore. Subiecții cu insuficiență hepatică ușoară pot avea o expunere sistemică
ceva mai redusă comparativ cu subiecții sănătoși pe baza valorilor Cmax și ASC, fără nicio schimbare în
fixarea proteică sau timpul terminal de înjumătățire plasmatică. Nu au fost studiați subiecți cu insuficiență
hepatică severă. DOMOTIL este contraindicat în cazul pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau
severă (vezi pct. 4.3).
Insuficiență renală
În cazul subiecților cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m2), timpul
de înjumătățire plasmatică prin eliminare al domperidonei a crescut de la 7,4 la 20,8 ore, dar nivelurile
plasmatice ale medicamentului au fost mai mici decât la voluntarii sănătoși.
Având în vedere că doar o cantitate foarte mică de medicament nemodificat (aproximativ 1%) este
excretat prin rinichi, este puţin probabilă necesitatea ajustării unei doze unice la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Totuși, la administrarea repetată, numărul de doze de DOMOTIL trebuie redus la una sau două pe zi, în
funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile electrofiziologice in vitro și in vivo cu domperidonă au arătat un risc global moderat de prelungire
a intervalului QT la om.
În experimentele in vitro pe celule izolate transfectate cu HERG și pe miocite izolate de cobai, rapoartele
expunerilor au fost cuprinse între 26 de ori și 47 de ori, pe baza valorilor CI50 care inhibă curentul prin
canalele ionice KIr, comparativ cu concentraţiile plasmatice ale formei libere la om după administrarea
dozei zilnice maxime de 10 mg de trei ori pe zi. Limitele de siguranță pentru prelungirea duratei
potenţialului de acţiune din experimentele in vitro pe celule cardiace izolate au depăşit de 45 de ori
concentraţiile plasmatice ale formei libere obţinute la om la doza maximă zilnică (10 mg administrate de
3 ori pe zi). Limitele de siguranță obținute in vitro pe modele proaritmice (țesut cardiac izolat perfuzat
Langendorff) au depășit concentrațiile plasmatice obținute la om după doza maximă (10 mg administrate
de 3 ori pe zi) de 9 până la 45 de ori. În cazul modelelor in vivo, nivelurile fără efecte pentru prelungirea
intervalului QTc la câine și inducerea de aritmii în cazul unui model de iepure, ambele modele fiind
sensibilizate la torsada vârfurilor, au depășit concentrațiile plasmatice libere obținute la om după doza
maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi) de peste 22 de ori, respectiv de peste 435 de ori. În modelul
de cobai anesteziat prin infuzii intravenoase lente, nu au existat efecte asupra QTc la concentrații
plasmatice totale de 45,4 ng/ml, care sunt de trei ori mai mari decât nivelurile plasmatice totale obținute la
om după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi). Relevanța ultimului studiu pentru om în
urma expunerii la domperidonă administrată oral nu este sigură.
În prezenţa inhibării metabolismului prin intermediul CYP3A4, concentraţiile plasmatice libere ale
domperidonei pot creşte de până la 3 ori.
La doză mare, toxică pentru mamă (de peste 40 de ori mai mare decât doza recomandată la om), au fost
observate efecte teratogene la şobolan. Nu s-au observat efecte teratogene la şoarece şi la iepure.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Aromă de lămâie*
Stearat de magneziu
Zaharină sodică
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
* compoziţia aromei de lămâie: maltodextrină (amidon), gumă accacia, butilhidroxianisol (E 320), dioxid
de sulf (E 220), alfa-pinen, beta-pinen, mircen, limonen, gama-terpinen, neral şi geranial.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1, 2, 3, 4, 6 sau 10 blistere din PVC-PVDC/Al, a 10 comprimate orodispersabile fiecare.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd. Theodor Pallady nr. 44B,
sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13099/2020/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Aprilie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2020