Prospect Diurocard 50 mg/20 mg capsule
Producator: Labormed Pharma S.A.
Clasa ATC: combinaţii de diuretice puternice (de ansă) şi diuretice care economisesc
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12842/2019/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diurocard 50 mg/20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg şi furosemidă 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu cap şi corp transparente, conţinând o pulbere compactă, uniformă, de culoare albă până la
aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diurocard conţine un diuretic cu durată scurtă de acţiune şi un antagonist de aldosteron cu durată
lungă de acţiune. Este indicat în tratamentul edemelor persistente asociate hiperaldosteronismului
secundar care la rândul său poate apărea în insuficienţa cronică cardiacă congestivă şi ciroza hepatică.
Tratamentul cu Diurocard trebuie rezervat numai cazurilor refractare la diuretic în monoterapie în doze
uzuale.
Această combinaţie în doză fixă trebuie utilizată numai dacă titrarea cu medicamentele componente
separate indică faptul că acest medicament este adecvat.
Utilizarea Diurocard în hipertensiunea arterială esenţială trebuie limitată la pacienţi cu
hiperaldosteronism dovedit. Se recomandă ca la aceşti pacienţi această combinație să fie utilizată
numai dacă titrarea cu medicamentele componente separate indică faptul că acest medicament este
adecvat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doze
Adulţi: 1-4 capsule pe zi.
Copii şi adolescescenţi
Nu se recomandă administrarea medicamentului la copii şi adolescenţi.
Vârstnici
Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se face mai lent.
Mod de administrare
Capsulele se înghit întregi la micul dejun şi/sau la prânz cu o cantitate suficientă de lichid
(aproximativ un pahar cu apă). Nu se recomandă administrarea seara, datorită creşterii diurezei în
timpul nopţii, în special la începutul tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Administrarea de Diurocard este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la furosemidă, spironolactonă, sulfonamide, derivaţi de sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1;
- pacienţi cu hipovolemie sau deshidratare (cu sau fără hipotensiune arterială);
- pacienţi cu funcţie renală alterată şi un clearance la creatinină mai mic de 30 ml/minut şi1,73
m2 suprafaţă corporală, anurie sau insuficienţă renală cu anurie care nu răspunde la
furosemidă;
- insuficienţă renală ca rezultat al intoxicării cu agenţi nefrotoxici sau hepatotoxici sau
insuficienţă renală asociată cu comă hepatică;
- hiperpotasemie;
- hipopotasemie severă;
- hiponatriemie severă;
- boala Addison;
- sarcină;
- alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Spironolactona poate determina modificări ale vocii. Trebuie acordată o atenţie specială acestei
posibilităţi, atunci când se evaluează iniţierea tratamentului la pacienţii la care vocea reprezintă o parte
importantă a activităţii profesionale (de exemplu actori, cântăreţi, învăţători).
Cantitatea de urina excretată trebuie controlată. Pacienţii cu obstrucţie parţială a căilor urinare, de
exemplu pacienţii cu hipertrofie de prostată sau tulburări de micţiune, au un risc crescut de dezvoltare
a retenţiei acute şi necesită o monitorizare atentă, pentru a menţine debitul urinar.
Dacă este cazul, trebuie să se întreprindă măsuri de corectare a hipotensiunii arteriale sau hipovolemiei
înainte de începerea terapiei.
În mod particular este necesară o monitorizare atentă la pacienţii cu:
- hipotensiune arterială;
- risc de scădere pronunţată a tensiunii arteriale;
- diabet zaharat latent care poate deveni manifest sau la pacienţii diabetici la care poate creşte
necesarul de insulină;
- gută;
- ciroză hepatică asociată cu alterarea funcţiei renale;
- hipoproteinemie, de exemplu asociată cu sindromul nefrotic (efectul furosemidei poate fi
micşorat şi poate să crească ototoxicitatea acestuia). Sunt necesare precauţii în titrarea dozelor;
- la pacienţii trataţi cu furosemidă, în special la vârstnici, la pacienţii cu alte medicaţii
hipotensoare şi la pacienţii cu alte afecţiuni care au risc de hipotensiune, poate apărea
hipotensiune simptomatică cu ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei.
Utilizarea medicamentelor care pot determina hiperkaliemie în asociere cu spironolactonă poate duce
la hiperpotasemie severă.
În prezenţa unui nivel plasmatic crescut de potasiu, administrarea de Diurocard trebuie evitată.
Deoarece există riscul de apariţie a hiperpotasemiei nu sunt recomandate administrarea concomitentă
de triamteren, amilorid, suplimente de potasiu sau antiinflamatoare nonsteroidiene.
Administrarea concomitentă de medicamente care determină hiperkaliemie cu spironolactonă, poate
determina o hiperkaliemie severă.
Sunt necesare precauţii la pacienţii cu predispoziţie de apariţie a deficitelor electrolitice.
În timpul tratamentului este recomandată monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale sodiului,
potasiului, creatininei şi glucozei. Este necesară în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu
risc crescut de dezechilibre electrolitice sau în cazul unei pierderi lichidiene importante. Hipovolemia
sau deshidratarea sau orice tulburări electrolitice şi acido-bazice trebuie să fie corectate. Acestea pot
necesita întreruperea temporară a administrării de Diurocard.
Sunt necesare verificări frecvente ale potasemiei în cazul pacienţilor cu funcţie renală alterată cu un
clearance la creatinină mai mic de 60 ml/minut şi 1,73 m2 suprafaţă corporală şi de asemenea în
cazurile de administrare de Diurocard în combinaţie cu anumite medicamente care pot conduce la
creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale potasiului.
Ca parte a măsurilor de prevenţie a apariţiei nefropatiei induse de medicamentele care conţin substanţe
de contrast, la pacienţii cu risc crescut, furosemida nu este recomandat să fie folosit pentru inducerea
diurezei.
Utilizare în asociere cu risperidonă
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă plus risperidonă (7,3%;
vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemidă în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte
diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii
asemănătoare.
Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor global de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată la pacienţii vârstnici cu demenţă (vezi pct. 4.3 „Contraindicaţii”).
Există posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.
Atenţionare pentru sportivi
Diurocard poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping.
Excipienți
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Dacă Diurocard este luat împreună cu alimente, absorbţia spironolactonei este crescută. Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este necunoscută.
Pentru a anticipa o scădere pronunţată a tensiunii arteriale, pot fi necesare ajustări ale dozelor de
glicozide cardiotonice, diuretice, medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu potenţial de
scădere a tensiunii arteriale la administrarea concomitentă cu Diurocard. O scădere marcată a tensiunii
arteriale şi o deteriorare a funcţiei renale se observă la administrarea concomitentă a furosemidei cu
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină
II, sau la o creştere a dozelor acestora. Cu cel puţin 3 zile înaintea iniţierii sau creşterii dozelor în
tratamentul cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti de receptori pentru
angiotensina II, dozele de Diurocard trebuie să fie reduse sau trebuie întreruptă administrarea.
Dacă medicamentul este administrat în combinaţie cu săruri de potasiu, cu medicamente care reduc
excreţia potasiului, cu medicamente antiinflamatorii nonsteroidiene sau cu inhibitori de enzimă de
conversie, poate să apară o creştere a concentraţiei plasmatice a potasiului şi hiperpotasemie.
În plus față de alte medicamente cu un efect hiperkaliemic cunoscut, utilizarea de trimetoprim/
sulfametoxazol (co-trimoxazol) concomitent cu spironolactonă, poate duce la hiperkaliemie
semnificativă din punct de vedere clinic.
Efectele toxice ale medicamentelor nefrotoxice pot creşte la administrarea de diuretice puternice cum
este furosemida.
Deoarece sucralfatul reduce absorbţia furosemidei de la nivelul tractului intestinal, reducându-i astfel
efectul, Diurocard şi sucralfatul nu trebuie să fie luate la un interval mai mic de 2 ore unul faţă de
celălalt.
Similar altor diuretice, concentraţiile plasmatice ale litiului pot creşte dacă acesta este administrat
concomitent cu Diurocard, rezultând o creştere a toxicităţii litiului, incluzând efectele cardiotoxice şi
nefrotoxice. De aceea este recomandată o monitorizare atentă a concentraţiei plasmatice a litiului, iar
dacă este necesară administrarea litiului, doza trebuie să fie ajustată corespunzător.
Risperidonă: Asocierea furosemidei sau a altui diuretic puternic cu risperidona necesită prudenţă şi
iniţierea tratamentului asociat trebuie făcută numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc.
Vezi pct.4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” referitoare la mortalitatea crescută la
vârstnici cu demenţă care primesc concomitent risperidonă.
Levotiroxina: doze mari de furosemidă pot inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele
transportoare și, prin urmare, pot duce la o creștere tranzitorie inițială a hormonilor tiroidieni liberi,
urmată de o scădere a concentrație plasmatice totale de hormoni tiroidieni. Concentrația plasmatică a
hormonilor tiroidieni trebuie monitorizată.
Anumite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu indometacin, acid acetilsalicilic)
pot să scadă eficacitatea Diurocard şi pot determina insuficienţă renală acută în cazurile hipovolemiei
sau deshidratării preexistente.
Toxicitatea salicilaţilor poate să fie crescută de Diurocard. În unele cazuri Diurocard poate diminua
efectele altor medicamente (de exemplu efectele antidiabeticelor şi aminelor vasopresoare) şi
câteodată să potenţeze acţiunea lor (de exemplu salicilaţi, teofiline şi relaxante musculare de tip
curara).
Diurocard poate să potenţeze efectul ototoxic al aminoglicozidelor şi al altor medicamente ototoxice.
Deoarece pot conduce la o afectare ireversibilă, aceste medicamente trebuie folosite împreună cu
Diurocard numai în cazuri întemeiate medical.
Dacă cisplatina şi furosemida sunt administrate concomitent există riscul de apariţie a efectelor
ototoxice. În plus, efectul nefrotoxic al cisplatinei poate fi crescut dacă furosemida nu este
administrată în doze mici (de exemplu 40 mg la pacienţii cu funcţie renală normală) şi în caz de
echilibru hidroelectrolitic atunci când este folosită pentru diureză forţată în timpul tratamentului cu
cisplatină.
Spironolactona poate produce creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei. Anumite dezechilibre
hidroelectrolitice (hipopotasemia, hipomagnezemia) pot creşte toxicitatea anumitor medicamente (de
exemplu medicamentele digitalice şi cele care induc sindromul de interval QT prelungit).
Efectul medicamentului Diurocard poate fi diminuat la administrarea concomitentă de fenitoină.
Administrarea în asociere de carbamazepină sau aminoglutetimidă poate creşte riscul de apariţie a
hiponatremiei.
Administrarea în asociere de coticosteroizi poate determina retenţia de sodiu.
Atât spironolactona, cât şi carbenoxolona pot afecta acţiunea celeilalte substanţe. Din acest punct de
vedere lemnul dulce în cantităţi mari acţionează în manieră similară cu carbenoxolona.
Corticosteroizii, carbenoxolona, lemnul dulce, β simpatomimetice în cantităţi mari şi folosirea
îndelungată a laxativelor, reboxetină şi amfotericină pot creşte riscul apariţiei hipopotasemiei.
Probenecidul, metotrexatul şi alte medicamente care, asemănător cu furosemida, suferă secreţie
tubulară importantă, pot reduce efectul medicamentului Diurocard. Furosemida poate scădea
eliminarea renală a acestor medicamente. În caz de tratament cu doze mari (în particular cu
furosemidă şi alte medicamente), poate conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice şi creşterea
riscului de reacţii adverse datorate furosemidei sau medicaţiei concomitente.
Afectarea funcţiei renale poate să apară la pacienţii cărora li se administrează tratament în asociere cu
furosemidă şi anumite cefalosporine în doze mari.
Administrarea furosemidei în asociere cu ciclosporină determină creşterea riscului de apariţie a artritei
gutoase.
Hiperkaliemia poate apare în cadrul acidozei metabolice hipercloremice la pacienţii cărora li se
administrează Diurocard concomitent cu colestiramină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale au demonstrat că, în general, furosemida nu are efecte dăunătoare asupra
sarcinii. Există dovezi clinice asupra siguranţei folosirii medicamentului în cel de-al treilea trimestru
de sarcină; totuşi furosemida traversează bariera placentară.
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. Studiile pe animale au demonstrat
feminizarea organelor genitale la puii de sex masculin. La om, au fost raportate efecte anti-
androgenice cu riscul apariţiei de organe genitale externe ambigue la nou-născuţii de sex masculin
(vezi pct. 4.3).
Diurocard nu trebuie să fie folosit în timpul sarcinii decât în cazul unor motive medicale bine
întemeiate. Tratamentul în timpul sarcinii necesită monitorizarea creşterii fetale.
Alăptarea
Furosemida trece în laptele matern şi poate inhiba lactaţia.
Canrenona, un metabolit al spironolactonei, apare în laptele matern şi de aceea Diurocard nu trebuie
utilizat de către femeile care alăptează (vezi pct.4.3).
4.7 Efecte aspura capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Scăderea atenţiei poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru se
aplică în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Efectele adverse au fost clasificate în funcție de frecvență folosind următoarea convenție: foarte
frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100; <1>
10,000; <1>
disponibile).
Furosemida este în mod obişnuit bine tolerat.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvență necunoscută:
Deprimarea măduvei osoase a fost raportată ca şi complicaţie rară – impune oprirea tratamentului.
Ocazional, poate apărea trombocitopenie; în cazuri rare, leucopenie şi în cazuri izolate, agranulocitoză,
anemie aplastică sau anemie hemolitică. Eozinofilia este rară.
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvență necunoscută:
parestezie.
Ameţeli, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (determinate de hipotensiune arterială simptomatică).
Poate să apară encefalopatie hepatică la pacienții cu insuficiență hepatocelulară (vezi pct. 4.3).
Tulburări renale și ale căilor urinare:
Cu frecvență necunoscută:
Valoarea calciului seric poate fi redusă; în cazuri foarte rare s-a observat tetanie.
Nefrocalcinoză/nefrolitiază a fost raportată la prematuri.
Creșterea producției de urină poate provoca sau agrava manifestările la pacienții cu obstrucție a
fluxului urinar. Astfel, retenția acută a urinei cu posibile complicații secundare poate să apară, de
exemplu, la pacienții cu tulburări de golire a vezicii urinare, cu hiperplazie de prostată sau cu îngustări
ale uretrei.
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvență necunoscută:
Tulburări de auz și tinitus, deși de obicei tranzitorii, pot apare în cazuri rare, în special la pacienții cu
insuficiență renală, hipoproteinemie (de exemplu, în sindromul nefrotic) și/sau atunci când furosemida
a fost administrată prea repede pe cale intravenoasă.
Mai puţin frecvente (≥1/1,000 to <1>
Au fost raportate cazuri de surditate (uneori ireversibilă) după administrarea orală sau iv a
furosemidei.
Tulburări vasculare
Cu frecvență necunoscută:
Furosemida poate determina scădere a tensiunii arteriale care, în cazul în care este pronunțată, poate
determina semne şi simptome cum sunt afectarea concentrării şi reacții precum: senzaţie de leşin,
senzație de presiune în cap, cefalee, ameţeli, somnolență, slăbiciune, tulburări de vedere, xerostomie,
intoleranță ortostatică.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvență necunoscută:
În cazuri izolate, poate să apară colestază intrahepatică, o creștere a transaminazelor hepatice sau
pancreatită acută.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Cu frecvență necunoscută:
Incidența reacțiilor alergice, precum: erupţii cutanate, fotosensibilitate, vasculită, febră sau nefrită
interstiţială, este foarte mică, dar atunci când acestea apar, tratamentul trebuie întrerupt. Pot să apară
ocazional afecțiuni cutanate și mucoase, ca de exemplu: prurit, urticarie, erupţii cutanate sau alte
leziuni buloase, eritem polimorf, pemfigoid bulos, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită exfoliativă şi purpură.
Pot apărea pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG) şi DRESS (erupție cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvență necunoscută:
Ca şi în cazul altor diuretice, echilibrul electroliților şi al apei poate fi perturbat ca urmare a diurezei
după tratament prelungit.
Furosemida duce la creşterea excreţiei de sodiu şi de clorură și în consecință de apă. În plus excreţia
altor electroliți (în special calciu și magneziu) este crescută. Cele două substanțe active exercită
influenţe opuse asupra excreției de potasiu. Concentrația serică a potasiului poate scădea, în special la
începutul tratamentului (datorită debutului mai devreme a acțiunii furosemidei) deşi în mod particular,
concentrația de potasiu crește la continuarea tratamentului (datorită debutului ulterior a acţiunii
spironolactonei), în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
Tulburările electrolitice simptomatice și alcaloza metabolică pot apare sub forma unui deficit
electrolitic crescând treptat sau, de exemplu, în cazul în care doze mai mari de furosemidă sunt
administrate la pacienții cu funcție renală normală, sub forma de pierderi electrolitice severe acute.
Semnele de avertizare ale tulburărilor electrolitice includ: sete crescută, dureri de cap, hipotensiune
arterială, confuzie, crampe musculare, tetanie, slăbiciune musculară, tulburări ale ritmului cardiac și
simptome gastro-intestinale. În caz de puls neregulat, oboseală sau slăbiciune musculară (de exemplu
în picioare), o atenție deosebită trebuie să se acorde posibilităţii de hiperkaliemie. Alcaloza metabolică
pre-existentă (de exemplu în ciroza hepatică decompensată), poate fi agravată de tratamentul cu
furosemidă. Sindromul pseudo-Bartter poate apare în contextul abuzului și/sau utilizare pe termen
lung a furosemidei.
Tulburările echilibrului electrolitic, în special în cazul în care sunt pronunțate, trebuie corectate.
Acțiunea diuretică poate duce sau contribui la hipovolemie și deshidratare, în special la pacienții
vârstnici. Pot apărea amețeli sau crampe la nivelul picioarelor în contextul hipovolemiei, deshidratării
sau a hiperkaliemiei.
Pentru a evita acestea, este important să se compenseze eventualele pierderi nedorite de lichid (de
exemplu, prin vărsături sau diaree, sau prin transpirație intensă). Depleția severă de lichide poate duce
la hemoconcentraţie cu tendință de a dezvolta tromboză.
Nivelul de colesterol și trigliceride plasmatice pot crește în timpul tratamentului cu furosemidă. În
timpul tratamentului pe termen lung, acestea vor reveni la normal, de obicei în termen de șase luni.
Toleranța la glucoză poate scădea cu furosemida. La pacienţii cu diabet zaharat acest lucru poate duce
la o deteriorare a controlului metabolic; poate deveni manifest diabetul zaharat latent.
Similar altor diuretice, tratamentul cu furosemidă poate duce la creşteri tranzitorii în sânge ale
creatininei şi a concentraţiei de uree. Nivelurile serice de acid uric pot creşte şi pot apărea atacuri de
gută.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvență necunoscută:
Rareori apar reacţii severe anafilactice sau anafilactoide (de exemplu cu șoc).
Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvență necunoscută:
Pot să apară reacţii secundare minore, cum sunt greață, stare generală de rău sau tulburări gastrice
(vărsături sau diaree), dar nu sunt de obicei suficient de severe pentru a necesita întreruperea
tratamentului.
S-a raportat că spironolactona induce intoleranță gastrointestinală. Au fost raportate rareori ulcere
gastrice (uneori cu sângerare). Spironolactona poate provoca, de asemenea, somnolenţă, dureri de cap,
ataxie şi confuzie mentală.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Cu frecvență necunoscută:
Din cauza asemănării sale chimice cu hormonii sexuali, spironolactona poate determina sensibilitate
crescută a mameloanelor la atingere. Mastodinia dependentă de doză și ginecomastia reversibilă pot
apare la ambele sexe. Erupții cutanate maculopapulare sau eritematoase au fost raportate rar, ca şi
manifestările androgenice ușoare, cum sunt hirsutismul şi tulburările ciclului menstrual. La bărbaţi,
potenţa poate fi uneori afectată.
Dacă furosemida este administrat la copiii prematuri în primele săptămâni de viaţă, aceasta poate
creşte riscul de persistenţă a canalului arterial.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Cu frecvență necunoscută:
Rar, spironolactona poate duce la modificări vocale sub formă de răguşeală şi îngroşarea vocii (la
femei) sau creşterea tonalităţii (la bărbaţi). La unii pacienți aceste modificări vocale persistă chiar şi
după ce Diurocard a fost întrerupt.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
4.9 Supradozaj
Tabloul clinic în supradozarea acută sau cronică depinde în primul rând de extensia şi de consecinţele
pierderii de lichide şi electroliţi, de exemplu hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare, aritmii
cardiace datorate diurezei excesive. Simptomele ale acestor tulburări includ hipotensiune arterială
severă (până la şoc), insuficienţă renală acută, tromboză, stări delirante, paralizie flască, apatie şi
confuzie.
Tratamentul trebuie să vizeze o înlocuire a lichidelor pierdute şi corectarea dezechilibrului electrolitic.
Împreună cu prevenţia şi tratarea complicaţiilor severe rezultate din aceste tulburări şi alte efecte
asupra organismului (de exemplu hiperpotasemia), aceste acţiuni corective pot necesita monitorizare
medicală intensivă, generală şi specifică (de exemplu favorizarea eliminării potasiului).
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru furosemidă. Dacă ingestia a avut loc recent, se încearcă
să se limiteze absorbţia sistemică a substanţei active prin măsuri precum lavaj gastric sau
administrarea de cărbune activat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de diuretice puternice (de ansă) şi diuretice care economisesc
potasiul. Cod ATC:C03EB01
Furosemidă: Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansă cu acţiune
saliuretică intensă. La doze terapeutice obişnuite, odată ajunsă în lumenul tubular, acţionează în
principal la nivelul epiteliului porţiunii ascendente a ansei Henle, unde inhibă reabsorbţia sodiului şi a
clorului, crescând astfel excreţia acestora şi a apei. Furosemida acţionează şi la nivelul tubului contort
proximal inhibând reabsorbţia izoosmotică. Diureza indusă de furosemidă este intensă, cu un volum
mare de urină izotonă sau uşor hipotonă, cu reacţie acidă, bogată în ioni de sodiu, potasiu, clor,
magneziu, calciu, hidrogen şi amoniu. Acţiunea saliuretică creşte direct proporţional cu doza
administrată şi persistă chiar în cazul insuficienţei renale. Furosemida creşte fluxul sanguin renal fără
să mărească filtrarea glomerulară şi redistribuie sângele de la medulară către corticala rinichiului.
Acest efect este atribuit stimulării de prostaglandine şi renină.
Spironolactonă: Spironolactona este un steroid cu structură asemănătoare cu a aldosteronului (hormon
corticosuprarenalian) şi acţionează ca un antagonist competitiv la nivelul porţiunii distale a tubului
contort renal. Creşte excreţia de sodiu şi apă şi reduce excreţia de potasiu având ca rezultat clinic
creştrea diurezei şi scăderea tensiunii arteriale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Spironolactona
Spironolactona este un antagonist competitiv al aldosteronului; creşte excreţia de sodiu în timp ce
reduce pierderea de potasiu la nivelul tubului contort distal. Are o acţiune lentă şi prelungită, răspunsul
maxim fiind atins, în mod obişnuit, după 2-3 zile de tratament.
Absorbţie: Absorbţia spironolactonei este variabilă datorită solubilităţii scăzute. Prin micronizarea
substanţei active în comprimate s-a îmbunătăţit absorbţia. De asemenea absorbţia este îmbunătăţită
dacă medicamentul este administrat după masă, probabil datorită încetinirii golirii conţinutului gastric,
alimentele promovând dezintegrarea comprimatului şi se îmbunătăţeşte disoluţia medicamentului. Mai
mult, acizii biliari secretaţi ca răspuns la prezenţa alimentelor în tractul digestiv, dizolvă
spironolactona, deoarece aceasta este foarte lipofilă. Formulele de spironolactonă disponibile actual
sunt bine absorbite din tractul gastro-intestinal şi biodisponibilitatea medicamentului depăşeşte 90%.
Distribuţie: Spironolactona se legă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%, iar
volumul de distribuţie nu este cunoscut.
Metabolizare: Spironolactona este rapid şi extensiv metabolizată la canrenonă (metabolitul activ), 7α
tiometilspironolactonă (metabolitul majoritar) şi alţi metaboliţi care conţin sulf. Aceştia împreună cu
medicamentul netransformat contribuie la acţiunea anti-mineralocorticoidă.
Eliminare: Metaboliţii sunt eliminaţi în principal pe cale renală, secundar având loc excreţie la nivel
biliar. În urină medicamentul în stare nativă se găseşte într-o cantitate minimă sau chiar deloc.
Furosemidă
Furosemida este un diuretic cu acţiune scurtă; în mod obişnuit, diureza începe în decurs de 1-2 ore şi
durează 4-6 ore
Absorbţie: Furosemida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal după administrarea orală.
Efectul diuretic al furosemidei se instalează într-o oră de la administrarea orală şi efectul maxim este
în prima sau a doua oră de la administrare. Durata acţiunii este de 4-6 ore dar poate continua până la 8
ore. La administrarea orală la voluntari sănătoşi biodisponibilitatea medie a medicamentului este de
aproximativ 52%, dar intervalul este larg de la 27-80%. Alimentele reduc biodisponibilitatea
furosemidei cu aproximativ 30%.
Distribuţie: În plasmă furosemida este extensiv legat de proteinele plasmatice, în principal de
albumină. Fracţia de medicament nelegată este de aproximativ 2-4% la doze terapeutice. Volumul de
distribuţie este 170-270 ml/kg.
Metabolizare: Furosemida este parţial metabolizată la glucuronid conjugat care este excretat în bilă şi
urină. Procentul excretat în urină ca şi glucuronid conjugat este de 7-15%. Glucuronidul este inactiv.
Eliminare: Excreţia urinară este asigurată atât prin filtrare glomerulară, cât şi secreţie tubulară
proximală, împreună reprezentând aproximativ 2/3 din doza administrată, restul fiind eliminat prin
fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate:
S-a observat că spironolactona poate produce tumori la şobolan când este administrată în doze mari pe
o perioadă lungă de timp. Semnificaţia acestor observaţii referitoare la folosirea în clinică nu este
sigură. Totuşi, folosirea timp îndelungat a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o evaluare atentă
a beneficiilor faţă de riscurile potenţiale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Manitol Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Povidonă
Stearat de magneziu
Capsula:
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12842/2019/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2012
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2019