Prospect Dinarex 1,5 mg/ ml sirop
Producator: Medochemie România SRL.,
Clasa ATC: preparate pentru tuse şi răceală, antitusive, exclusiv combinaţii cu
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14342/2022/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dinarex 1,5 mg/ ml sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml conţine bromhidrat de dextrometorfan 1,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sucroză 325 mg, sorbitol lichid (E420) 65 mg, glucoză lichidă 395 mg,
etanol 50,28, benzoat de sodiu 0,6 mg, propilen glicol 2,652 mg și alcool benzilic în cantități
neglijabile.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop.
Soluţie limpede, de culoare slab gălbuie, cu aromă de piersică.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dinarex este indicat adulţilor şi copiilor peste 12 ani pentru ameliorarea tusei neproductive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
10 ml sirop (15 ml dextrometorfan) de 4 ori pe zi.
Doza maximă zilnică: 40 ml sirop (60 ml dextrometorfan).
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: aceeaşi doză ca în cazul adulţilor
Copiii cu vârsta sub 12 ani: Dinarex nu este recomandat copiilor sub 12 ani.
Vârstnici (peste 65 ani)
Aceeaşi doză ca în cazul adulţilor
Disfuncţii hepatice/ renale
Datorită metabolizării dextrometrofanului extensiv hepatic, trebuie avut atenţie în cazurile de
insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2).
A nu se depăşii doza zilnică recomandată.
Mod de administrare
Administrare orală.
Tratamentul nu trebuie să depăsească 2-3 săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre componentele enumerate la pct. 6.1.
Dextrometorfanul nu trebuie utilizat la pacienții cărora li se administrează inhibitori de
monoaminoxidază (IMAO) sau timp de de 14 zile de la oprirea tratamentului cu IMAO (vezi pct. 4.5).
Există un riscul de apariție a sindromului serotoninergic la utilizarea concomitentă dedextrometorfan
și IMAO, iar utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate provoca o creștere a tensiunii
arteriale și criză hipertensivă (vezi pct. 4.5).
Persoanele care iau sau au luat inhibitori de aminooxidază în ultimele 2 săptămâni (vezi pct. 4.5).
Persoane cu insuficienţă respiratorie sau cu risc de a dezvolta insuficienţă respiratorie (vezi pct. 4.4).
Persoane care sunt sub tratament cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI, vezi pct. 4.5).
Dinarex este contraindicat pentru utilizare la copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienții cu următoarele afecțiuni nu trebuie să utilizeze acestmedicament , cu excepția cazului în care
este indicat de către un medic: astm acut sau cronic, o tuse persistentă sau cronică, cum ar fi bronșita
sau emfizemul cronic sau în cazul în care tuse este însoțită de secreții excesive.
Au fost raportate cazuri de abuz și dependență de dextrometorfan. Se recomandă precauţie
adolescenţilor şi adulţilor tineri şi de asemenea, persoanelor cu antecedente de abuz la medicamente
sau substanţe psihoactive.
Acest medicament nu trebuie utilizat împreună cu alte medicamente care conţin dextrometorfan pentru
tratarea tusei sau răcelei.
Utilizarea dextrometorfan împreună cu alcool sau alte deprimante al sistemului nervos central, pot
creşte efectele asupra sistemului nervos central şi pot determina toxicitate, chiar şi la doze relativ mai
mici. În timp ce se administrează acest produs, pacienții trebuie sfătuiți să evite băuturile alcoolice și
să consulte un profesionist din domeniul sănătății înainte de a lua cu depresorii sistemului nervos
central.
Nu s-au efectuat studii specifice pentru disfuncţiile renală sau hepatică a dextrometorfan. Din cauza
metabolizării extensive a dextrometrofanului la nivel hepatic, trebuie avut grijă în cazurile de
insuficienţă hepatică.
Dextrometorfan este metabolizat de citocromul hepatic P450 2D6. Activitatea acestei enzime este
determinată genetic. Aproximativ 10 % din populaţie sunt metabolizatori slabi ai citocromului
CYP2D6. Persoanele care metabolizează slab şi persoanele care utilizează inhibitori ai CYP2D6 pot
avea efecte exagerate şi/ sau prelungite ale dextrometorfanului. Trebuie avut precauţie la persoanele
care metabolizează încet CYP2D6 sau utilizează inhibitori de CYP2D6 (vezi pct. 4.5).
Sindromul serotoninergic
A fost raportată apariția efectelor serotoninergice, inclusiv dezvoltarea unui sindrom serotoninergic
potențial letal, în cazul administrării concomitente a dextrometorfanului cu medicamente cu efect
serotoninergic, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamentele care
influențează metabolizarea serotoninei (incluzând inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO)) și inhibitorii
CYP2D6.
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate
vegetativă, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale.
În cazul în care se suspectează instalarea sindromului serotoninergic, tratamentul cu Dinarex trebuie
întrerupt.
Acest medicament trebuie utilizat cu grijă la copii cu atopie din cauza eliberării histaminei.
Informații importante despre unele dintre componentele din Dinarex
Dinarex conține sucroză, sorbitol lichid (E420), glucoză lichidă, etanol, sodiu, benzoat de sodiu
(E211), propilenglicol (E1520) și alcool benzilic.
Acest medicament conține 3,25 g sucroză pe doză (10 ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază
nu trebuie să utilizeze acest medicament Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții cu diabet
zaharat.
Acest medicament conține 0,65 g sorbitol pe doză (10 ml). Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză
(HFI) nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conține 3,95 g glucoză pe doză (10 ml). Pacienții cu probleme ereditare rare de
intoleranță la galactoză, de ex. galactoemie sau malabsorbție de glucoză galactoză nu ar trebui să ia
acest medicament. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții cu diabet zaharat.
Acest medicament conține 503 mg alcool (etanol) în fiecare 10 ml, ceea ce este echivalent cu
5,03vol%. Cantitatea din 10 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 10 ml bere sau
4,5 ml vin. Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va avea efecte notabile.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică în esență „fără sodiu”.
Acest medicament conține 6 mg benzoat de sodiu în fiecare 10 ml.
Acest medicament conține 26,52 mg propilenglicol (E1520) în fiecare 10 ml.
Acest medicament conține o cantitate neglijabilă de alcool benzilic ca parte a agenților aromatizanți în
fiecare 10 ml. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Volumele mari trebuie utilizate cu
prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență
renală, sau în caz de sarcină sau alăptare, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză
metabolică).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Dextrometorfan nu trebuie utilizat la persoanele care iau inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau
timp de 14 zile după terminarea tratamenului cu IMAO deoarece există un risc de sindrom
serotoninergic (de exemplu, hiperpirexie, hipertensiune, aritmii, halucinații, excitație brută sau comă)
Inhibitori CYP2D6
Dextrometorfan este intens metabolizat de către CYP2D6 la nivelul primului pasaj hepatic.
Utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai enzimei CYP2D6 poate crește concentrațiile de
dextrometorfan în organism la diverse valori mai mari decât în mod normal. Aceasta duce la creşterea
riscului de efect toxic al dextrometorfanului (agitaţie, confuzie, tremur, insomnii, diaree şi deprimare
respiratorie) şi dezvoltarea sindromului serotoninergic. Inhibitorii puternici ai enzimei CYP2D6 includ
fluoxetina, paroxetina, chinidina şi terbinafina. La utilizarea concomitentă cu chinidină, concentraţiile
plasmatice de dextrometorfan au crescut până la 20 ori, ceea ce adus la creşterea reacţiilor adverse
asupra sistemului nervos central. Amiodarona, flecainida și propafenona, sertralina, bupropiona,
metadona, cinacalcetul, haloperidolul, perfenazina și tioridazina au, de asemenea, efecte similare
asupra metabolizării dextrometorfanului. Dacă este necesară utilizarea concomitentă a inhibitorilor
CYP2D6 cu dextrometorfan, pacientul trebuie monitorizat, deoarece dozele de dextrometorfan e
posibil să necesite a fi reduse.
Dextrometorfanul poate presenta efecte deprimante suplimentare a SNC când este co-administrat cu
alcool, antihistaminice, psihotrope şi alte medicamente deprimante ale SNC.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide.
Dextrometorfanul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care potențialul
beneficiul al tratamentului pentru mamă depășește riscul pentru fătul în curs de dezvoltare.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dextrometorfanul sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern.
Dextrometorfanul nu trebuie utilizt în timpul alăptării decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului
pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru dezvoltarea nou-născutului.
Fertilitatea
Nu există efecte raportate privind utilizarea dextrometorfanului asupra fertilității. Experiența
preclinică este limitată (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje
Deși datele generale nu susțin că dextrometorfanul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje, din cauza potențialului său de somnolență și amețeli, trebuie să se utilizeze cu
prudență la conducerea unui autovehicul sau la folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apărute în timpul studiilor clinice şi a experienţei după punerea pe piaţă a
dextrometorfanului sunt incluse în tabelul de mai jos după clase de de organe şi sisteme.
Frecvenţa este clasificată folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/ 10); frecvente (≥1/
100), <1/ 10); mai puţin frecvente (≥ 1/ 1000, <1/ 100); rare (≥ 1/ 10000, < 1/ 1000); foarte rare (< 1/
10000); cu frecvență necunoscută: nu pot fi estimate din datele disponibile.
Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de frecvenţă după: 1) incidenţa în studiile clinice special
concepute sau studii epidemiologice, dacă sunt disponibile sau, 2) când reacţiile nu pot fi estimate,
această categorie de frecvenţă este enumerată ca „necunoscută”.
Clasă de organe și sisteme Frecvenţă Reacţii adverse
Necunoscută Angioedem
Afecţiuni ale sistemului Necunoscută Prurit
imunitar Necunoscută Erupţie cutanat trazitorie
Necunoscută Urticarie
Necunoscută Insomnie
Afecţiuni psihiatrice Rare Stare de confuzie
Necunoscută Agitație
Necunoscută Convulsii
Afecţiuni ale sistemului Necunoscută Ameţeală
nervos Necunoscută Hiperactivitate psihomotorie
Necunoscută Somnolenţă
Afecţiuni resporatorii, Rare Bronhoconstricție
toracice şi mediastinale Rare Dispnee
Necunoscută Deprimarerespiratorie
Necunoscută Durere abdominală
Necunoscută Diaree
Afecţiuni gastro-intestinale Necunoscută Tulburări gastrointestinale
Necunoscută Greaţă
Necunoscută Vomă
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome și semne
În caz de supradozaj cu dextrometorfan pot să apară greață, vărsături, spasme musculare, agitație,
confuzie, somnolență, apatie, nistagmus, toxicitate cardiacă (tahicardie, ECG anormal, inclusiv
prelungire a intervalului QTc), ataxie, psihoză toxică cu halucinații vizuale, hiperexcitabilitate.
În cazul unui supradozaj masiv, pot să apară următoarele simptome: comă, deprimare respiratorie,
convulsii.
Abordare terapeutică:
Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic și de susținere. Se poate folosi spălarea gastrică.
Naloxona a fost utilizată cu succes pentru a inversa efectele opioidelor centrale sau periferice ale
dextrometorfanului la copii (0,01 mg / kg corp).
Pacienților asimptomatici care au ingerat doze de dextrometorfan mai mari decât cele
recomandate în ultima oră li se poate administra cărbune activ.
În cazul pacienților care au ingerat dextrometorfan și sunt sedați sau în comă, se poate lua în calcul
administrarea de naloxonă, în dozele uzuale pentru tratamentul supradozajului cu opioide. Se pot
utiliza benzodiazepine pentru convulsii și benzodiazepine și măsuri externe de scădere a temperaturii
corporale pentru hipertermia din cadrul sindromului serotoninergic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate pentru tuse şi răceală, antitusive, exclusiv combinaţii cu
expectorante, alcaloizi de opiu şi derivaţi, cod ATC: R05DA09.
Dextrometorfan este un izomer dextrogir al 3-metoxi-N-metilmorfinan. Este un derivat sintetic al
morfinei care în contrast faţă de izomerul său, levogir, nu are proprietăţi analgezice, deprimante
respiratorii sau dependenţă fizică la dozele recomandate.
Dextrometorfan este un medicament antitusiv non-opioid. Işi exercită activitatea antitusivă prin
acţiune asupra centrului tusei din bulbul rahidian, crescând pragul pentru reflexul de tuse.
Debutul efectelor antitusive se realizează în 15 – 30 minute după administrarea orală şi poate dura
până la aproximativ 3- 6 ore.
Principalul metabolit al dextrometorfanului, dextrorfan, se leagă cu o mare afinitate cu σ-receptorii
pentru a produce efect antitusiv fără a prezenta efectele opiaceelor clasice care au loc de la legarea în
μ- și δ -receptori.
Dextrorfan prezintă, de asemenea, activitate la legarea de receptorii serotoninergici şi a demonstrat că
sporeşte activitate serotoninei prin inhibarea recaptării serotoninei. In doze mai mari decât cele
terapeutice, dextrorfanul este un antagonist al receptorilor N- metil-D-aspartat (NMDA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Dextrometrofan se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal cu concentraţii plasmatice atinse în
aproximativ 2- 2,5 ore. Nivelul plasmatic scăzut al dextrometorfanului sugerează biodisponibilitatea
orală secundară scăzută primul pasaj hepatic extensiv (metabolizare presistemică). Efectul clinic
maxim are loc la 5- 6 ore după ingestia dextrometorfanului.
Distribuţia
Dextrometorfanul este distribuit pe scară largă în corpul uman.
Dextrometorfanul şi metabolitul său activ, dextrorfan, sunt preluaţi activ şi şi concentraţi la nivelul
ţesutul cerebral. Nu se cunoaşte dacă dextrometorfanul sau dextrorfanul sunt excretaţi în laptele
matern sau dacă traversează placenta.
Biotransformarea
Dextrometorfanul suferă o metabolizare rapidă şi intensă la nivelul primului pasaj hepatic după
administrare orală. O-demetilarea (CYP2D6) este controlată genetic şi este principalul factor
determinant al farmacocineticii dextrometorfanului la voluntarii umani.
Se pare că există fenotipuri distincte pentru acest proces de oxidare rezultat în variabile foarte mari ale
farmacocineticii între subiecți. Dextrometorfanul nemetabolizat, împreună cu cele trei metaboliți
morfinanici demetilaţi ai dextrorfanului (cunoscuţi și sub numele de 3-hidroxi-N-metilmorfinan), 3-
hidroximorfinan și 3-metoximorfinan au fost identificaţi ca produşi urinari conjugaţi.
Dextrorfanul are, de asemenea, acţiune antitusivă şi este principalul metabolit. La unele persoane,
metabolizare are loc mai lent, iar dextrometorfanul nemodificat predomină la nivel sanguin şi urinar.
Eliminare
Dextrometorfan este, în principal, excretat la nivel renal ca substanţă nebiotransformată şi metabolitul
său activ, dextrorfan. Dextrorfanul şi 3-hidroximorfinanul sunt apoi metabolizaţi prin glucuronidare şi
apoi eliminaţi renal.
Timpul de înjumătăţire plasmatică a compusului părinte este între 1,4 şi 3,9 ore; pentru dextrorfan este
între 3,4 şi 5,6 ore. Timpul de înjumătăţire al dextrometrofanului pentru metabolizatorii slabi este
foarte lung, în jur de 45 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate generală
Studiile privind toxicitatea acută orală au arătat următoarele valori ale LD 50 (mg/kg): soarece, 210 şi
şobolan, 116. Pentru toxicitatea acută subcutanată cu dextrometorfan, valorile LD 50 (mg/kg): şoarece,
112. Toxicitate acută intravenoasă, LD 50 (mg/kg): şobolan, 16,3.
Au fost efectuate studii privind toxicitatea la doze repetate la şobolan timp de 13 săptămâni, la doze de
până la 100 mg/kg şi 27 de săptămâni la 10 mg/kg, şi 14 săptămâni la câine prin gavaj oral la doze de
până la 4 mg/kg în timp de 5 zile pe săptămână. Singurul rezultat observat a fost scăderea în greutate
la şobolan în săptămâna a 13-a de studiu la cele mai mari doze.
Toxicitate genetică
Bromhidratul de dextrometorfan a fost negativ în testul bacterian de mutaţie inversă (test Ames). 39
mg/kg dextrometorfan are rezultate negative in vivo pe testul de micronuclei la şoarece şi testul
cometei. Dextrometorfanul a fost raportat ca fiind negativ în testul in vitro de aberație cromozomială
testat până la 200 ug / ml.
Carcinogenitate
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate a dextrometorfanului la animal. Nu există dovezi ale unui
risc cancerigen pentru om. Multitudinea de probe pentru dextrometorfan și analogii săi structurali,
susțin concluzia că această clasă de substanțe chimice pe bază de fenantren, și în special,
dextrometorfanul, nu sunt genotoxice in vitro sau in vivo și nu reprezintă un risc cancerigen pentru
pacienți.
Teratogenitate
Nu există nicio asociare a dextrometorfanului cu malformaţiile.
Fertilitatea
Imperecherea, gestaţia, fertilitatea, nou-născuţii şi lactaţia au fost studiate la şobolan la doze de până la
50 mg/kg fără apariţia niciunui efect advers. Nu există dovezi ale riscului de depreciere a fertilității
pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zaharină sodică
Benzoat de sodiu (E 211)
Sucroză
Glucoză lichidă uscată prin sprayere
Sorbitol lichid necristalizabil (E 420)
Glicerol (E422)
Etanol anhidru
Levomentol
Acid citric
Aromă de caramel (conţine propilenglicol, alcool benzilic)
Aromă de piersică (conţine propilenglicol, citrat de sodiu, alcool benzilic, limonen)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere: până la data expirării menţionate pe ambalaj.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 150 ml sau 200 ml, tipul III (F. Eur.) închis cu unul dintre
sistemele de mai jos:
- Capac din Al şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată la 2,5 ml şi 5 ml
- Capac din material plastic şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată la 5 ml, 10 ml, 15 ml și 20 ml
- Capac din plastic cu închidere securizată pentru copii şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată
la 2 ml, 2,5 ml, 3 ml, 4 ml, 5 ml, 6 ml, 7 ml, 7,5 ml, 8 ml, 9 ml, 10 ml, 11 ml, 12 ml, 12,5 ml şi
15 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie România SRL.,
Str. Prof .Dr. I. Cantacuzino nr.5, sector 1, București
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14342/2022/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2017
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2022