Prospect Diltiazem Arena 60 mg comprimate
Producator: Arena Group S.A.
Clasa ATC: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte cardiace directe, derivaţi de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9501/2016/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diltiazem Arena 60 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de diltiazem 60 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactozã monohidrat 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu litera „D” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile, al anginei vasospastice (angina Prinzmetal) şi al anginei
instabile (în asociere cu nitraţi organici, eventual blocante beta-adrenergice).
Tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Angina pectorală:
Doza iniţială recomandată este de 120 mg clorhidrat de diltiazem pe zi administrată fracţionat în prize egale,
de preferinţă înaintea meselor şi seara înainte de culcare; doza va fi crescută treptat la intervale de 1-2 zile şi
administrată fracţionat în prize egale (de 2-4 ori pe zi), până la obţinerea unui răspuns satisfăcător. Doza
optimă se situează în intervalul 180-360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi. În anumite situaţii, se pot
administra până la 480 mg clorhidrat de diltiazem pe zi.
Hipertensiune arterială:
Doza trebuie ajustată în mod individual.
Doza iniţială recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de diltiazem pe zi, administrată fracţionat în prize
egale, de preferinţă înaintea meselor şi seara înainte de culcare. Efectul antihipertensiv maxim se observă de
obicei după 14 zile de tratament continuu; de aceea, doza trebuie ajustată în mod corespunzător. Doza uzuală
este cuprinsă între 240-360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi.
Dacă diltiazemul se administrează concomitent cu alte medicamente antihipertensive, se obţine un efect
antihipertensiv aditiv. De aceea, în cazul administrării concomitente de diltiazem şi alte medicamente
antihipertensive, doza unuia dintre aceste medicamente trebuie ajustată.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă, de preferinţă înainte de masă.
Luaţi comprimatele în mod regulat, la aceleaşi ore din zi.
Dacă simţiţi că efectul medicamentului dumneavoastră este prea slab sau prea puternic, nu schimbaţi doza,
dar adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tulburări de conducere (bloc atrioventricular de gradul II sau III) exceptând pacienţii cu pacemaker;
Pacienţi cu sindrom de sinus atrial bolnav sau alte disfuncţii sinusale, cu excepţia unui implant de pacemaker
ventricular;
Insuficienţa ventriculară stângă cu stază pulmonară;
Bradicardie severă (≤ 40 bătăi pe minut);
Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică sub 90 mm Hg);
Concomitent cu dantrolen administrat în perfuzie i.v.
Combinație cu ivabradină (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se impune prudenţă la administrarea clorhidratului de diltiazem la pacienţii cu alterarea funcţiei ventriculare
stângi, bradicardie uşoară (risc de agravare), bloc atrioventricular de gradul I (risc de agravare, în mod
excepţional până la bloc complet) sindrom Wolff-Parkinson-White, hipotensiune arterială uşoară.
Clorhidratul de diltiazem poate prelungi perioada refractară atrioventriculară fără prelungirea semnificativă a
timpului de repolarizare a nodului sinusal, cu excepţia pacienţilor cu sindrom de sinus bolnav; ca urmare a
acestui fenomen destul de rar întâlnit poate să apară o scădere a ritmului cardiac şi bloc AV de gradul II, III.
În cazuri foarte rare, medicamentul poate determina o creştere a valorilor enzimelor hepatice similară cu cea
din afecţiunile hepatice acute. Aceste modificări sunt reversibile la oprirea tratamentului.
La pacienţii vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, concentraţia plasmatică a diltiazemului
poate fi crescută, apărând riscul de acumulare şi toxicitate.
Diltiazemul se va administra cu prudenţă la pacienţii care urmează deja tratamente cu medicamente care au o
cale de metabolizare şi eliminare asemănătoare, mai ales dacă acestea au un indice terapeutic îngust sau dacă
pacientul suferă de insuficienţă hepatică sau renală. Se recomandă ca dozele medicamentelor administrate
simultan să fie ajustate.
În cazul tratamentului cronic: există posibilitatea ca diltiazemul să determine hipotensiune arterială
simptomatică.
În cazul în care un bolnav, urmează să suporte o intervenţie chirurgicală cu anestezie generală, medicul
anestezist trebuie informat dacă pacientul urmează tratament cu diltiazem.
Diltiazemul poate fi folosit la pacienţi cu bloc de ramură izolat.
Diltiazemul poate fi administrat la pacienţii cu afecţiuni respiratorii cronice.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- dantrolen administrat în perfuzie i.v., deoarece există risc de fibrilaţie ventriculară.
- folosirea concomitentă cu ivabradrina este contraindicată datorită efectului de reducere suplimentară a
frecvenței cardiace a diltiazemului la ivabradină (vezi pct. 4.3)
Asocieri nerecomandate:
- antiaritmice – datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse cardiovasculare prin efect aditiv; asocierea
impune supraveghere medicală şi efectuarea electrocardiogramei.
Asocieri care necesita prudenţă:
- blocante alfa-adrenergice – datorită creşterii efectului hipotensor şi al riscului de hipotensiune ortostatică
severă; se impune supraveghere medicală (îndeosebi la începutul tratamentului);
- amiodaronă – datorită riscului crescut de bradicardie sau de bloc atrioventricular, în special la vârstnici; se
impune supraveghere medicală şi efectuarea electrocardiogramei;
- blocante beta-adrenergice – deoarece pot să apară tulburări ale automatismului cardiac (bradicardie marcată,
suprimarea activităţii nodului sinusal), tulburări ale conducerii sinoatriale şi atrioventriculare,
insuficienţă cardiacă (prin efect sinergic); asocierea nu trebuie făcută decât sub supraveghere medicală şi
monitorizare electrocardiografică, îndeosebi la vârstnici şi la începutul tratamentului;
- ciclosporina – deoarece poate creşte concentraţia plasmatică a imunosupresorului, prin inhibarea
metabolizării sale; sunt necesare scăderea dozei de ciclosporină, controlul funcţiei renale, măsurarea
concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei şi adaptarea dozelor în timpul asocierii şi după întreruperea
acesteia;
- carbamazepina – deoarece poate creşte concentraţia plasmatică, cu apariţia manifestărilor de supradozaj,
prin inhibarea metabolizării hepatice; se impune supraveghere medicală, eventual, scăderea dozelor de
carbamazepină;
- digoxina – datorită riscului crescut de reacţii toxice ale digitalicului, a cărei concentraţie plasmatică poate
creşte;
- cimetidina – determină risc crescut de reacţii toxice ale diltiazemului, prin creşterea concentraţiei sale
plasmatice;
- midazolam (administrat intravenos) – deoarece poate creşte concentraţia plasmatică a benzodiazepinei, prin
inhibarea metabolizării sale hepatice, cu mărirea efectului sedativ; se impun supraveghere medicală şi
scăderea dozelor;
- rifampicina – deoarece poate scădea concentraţia plasmatică a diltiazemului, prin intensificarea
metabolizării sale hepatice; se impun supraveghere medicală şi ajustarea dozei de diltiazem în timpul
asocierii şi după oprirea acesteia;
- baclofen – deoarece creşte efectul hipotensor; se impune supravegherea tensiunii arteriale, eventual
adaptarea dozei medicamentului antihipertensiv.
Asocieri de care trebuie ţinut seamă:
- imipramină, neuroleptice – deoarece creşte efectul hipotensor şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică
(prin efect aditiv);
-corticosteroizi, tetracosactid (în administrare sistemică) – care pot scădea efectul hipotensor al diltiazemului
datorită retenţiei hidrosaline.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În cadrul studiilor efectuate la animale au fost puse în evidenţă efecte teratogene. Nu s-au efectuat studii
controlate la om. Nu se recomandă administrarea medicamentului în timpul sarcinii decât după evaluarea
raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.
Alăptarea
Diltiazemul se excretă în cantităţi foarte mici în laptele matern. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul
administrării medicamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi diltiazemul nu exercită un efect direct asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje,
unele din reacţiile adverse ale tratamentului cronic (astenia, cefaleea, somnolenţa, ameţelile, halucinaţiile,
hipotensiunea ortostatică) impun prudenţă în acest domeniu şi acordarea permisiunii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje numai după o atentă evaluare a efectelor tratamentului asupra persoanei în cauză.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1>
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări cardiace:
Frecvente: angină, blocuri atrioventriculare de diferite grade, palpitaţii
Mai puţin frecvente: bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, insuficienţă cardiacă congestivă
Foarte rare: modificări ale traseului electrocardiografic, hipotensiune arterială, sincope,
extrasistole ventriculare.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefaleea, ameţeli, astenie
Foarte rare: tremor, parestezii, sindrom extrapiramidal.
Tulburări psihice:
Mai puţin frecvente: insomnie, iritabilitate
Foarte rare: amnezie, depresie, halucinaţii, somnolenţă, tulburări de personalitate
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente: greaţa, constipaţie, indigestie, anorexie,
Mai puţin frecvente: diaree, creştere în greutate.
Foarte rare: hiperplazie gingivală, xerostomie,
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Foarte rare: ginecomastie, impotenţă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente: erupţia cutanată tranzitorie
Foarte rare: peteşii, prurit, urticarie, dermatită exfoliativă, edeme ale membrelor
inferioare.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Foarte rare: vasculită, fotosensibilitate.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: hepatită clinic manifestă, reversibilă la oprirea tratamentului.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea moderată şi tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Foarte rare: nicturie, poliurie.
4.9 Supradozaj
Tabloul clinic al intoxicaţiei acute masive cu diltiazem include hipotensiune marcată, mergând până la
colaps, bradicardie sinusală cu sau fără disociaţie atrioventriculară, tulburări ale conducerii atrioventriculare.
Tratamentul general poate include, după caz, administrarea de fluide, vasopresoare, calciu intravenos, lavaj
gastric, diureză osmotică.
Tratamentul specific:
În caz de bradicardie: se administrează atropină (0,6-1 mg); dacă nu există răspuns la blocul vagal, se
administrează cu prudenţă izoproterenol.
Bloc atrio-ventricular de grad înalt: se tratează ca şi bradicardia; blocul fix atrio-ventricular de grad înalt
trebuie tratat prin implantarea unui pacemaker.
Insuficienţă cardiacă: se administrează medicamente inotrop-pozitive (izoproterenol, dopamină sau
dobutamină) şi diuretice.
Hipotensiune arterială: se administrează substanţe vasopresoare (de exemplu, dopamină sau bitartrat de
levarterenol-forma levogiră a noradrenalinei).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte cardiace directe, derivaţi de
benzotiazepine, codul ATC: C08DB01.
Mecanism de acţiune
Diltiazemul inhibă specific influxul intracelular al calciului la nivelul canalelor membranare lente, voltaj-
dependente, situate în musculatura netedă vasculară şi în miocard, scăzând concentraţia calciului intracelular.
La nivel vascular acţiunea sa determină vasodilataţie arteriolară moderată şi îmbunătăţirea complianţei
arterelor mari. La hipertensivi se produce scăderea tensiunii arteriale legată de micşorarea rezistenţei
periferice, fără tahicardie reflexă.
Diltiazemul menţine sau creşte debitele sanguine renal şi coronarian.
La nivel cardiac diltiazemul exercită efect vasodilatator coronarian. Nu modifică semnificativ debitul
cardiac. Pe miocardul sănătos nu s-a pus în evidenţă un efect inotrop negativ. Diltiazemul scade moderat
frecvenţa sinusală şi poate exercita efect inhibitor la nivelul nodului sinusal. Prin acţiunea sa bradicardizantă
moderată şi scăderea rezistenţei arteriale sistemice reduce travaliul cardiac.
Încetineşte conducerea atrioventriculară cu risc de bloc atrioventricular. Nu are efect asupra conducerii la
nivelul sistemului His-Purkinje.
După administrare se observă un uşor efect natriuretic. Administrat timp îndelungat nu stimulează sistemul
renină – angiotensină – aldosteron şi nu provoacă retenţie hidrosalină. Diltiazemul nu are efect asupra
glicoreglării, metabolismului lipidic şi nici asupra lipoproteinelor plasmatice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia intestinală este rapidă.
Diltiazemul suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic, având o biodisponibilitate (comparativ cu
administrarea intravenoasă) de aproximativ 40%. Dozele orale unice de 30-120 mg clorhidrat de diltiazem
realizează concentraţii plasmatice detectabile în 30-60 minute, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt
atinse în 2-3 ore de la administrare.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 până la 8 ore.
Distribuţie
Studiile in vitro demonstrează că 70-80% din diltiazem se leagă de proteinele plasmatice. Studii de legare
competitivă de situsuri au mai arătat că legarea nu este afectată de concentraţiile terapeutice de digoxină,
hidroclorotiazidă, fenilbutazonă, propranolol, acid salicilic sau warfarină. Concentraţiile plasmatice
terapeutice de diltiazem se situează în intervalul de 50-200 ng/ml.
Metabolizare
Diltiazemul este metabolizat în ficat, prin dezacetilare. Principalul său metabolit activ este dezacetil
diltiazemul. Excreţia se face prin bilă (65%) şi prin urină (35%). O foarte mică parte se excretă nemodificată
prin urină. Profilul farmacocinetic nu este afectat de insuficienţa renală. Totuşi, la pacientul în vârstă, cu
insuficienţă hepatică şi renală valorile concentraţiilor plasmatice sunt mai mari pentru aceleaşi doze.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după doze unice sau repetate este de aproximativ 3,5 ore.
Există o relaţie semnificativă între cantităţile administrate oral şi valoarea concentraţiei plasmatice. O
creştere a dozei este însoţită de o creştere proporţională a concentraţiei plasmatice, sugerând absenţa
fenomenelor de saturaţie. O administrare constantă are drept consecinţă concentraţii plasmatice relativ
constante.
Diltiazemul şi metaboliţii săi sunt foarte puţin dializabili.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii de carcinogenitate, de mutagenitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Un studiu la şobolan, cu durata de 24 luni şi un studiu efectuat la şoarece, cu durata de 21 luni, nu au
evidenţiat efecte carcinogene. De asemenea, testele bacteriene in vitro nu au demonstrat efecte mutagene.
La şobolan, nu au fost observate efecte intrinseci asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină pH 102
Hipromeloză 5 mPas
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, cod 024022, sector 2,
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9501/2016/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2016
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2021
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.