Prospect Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Producator: Alfasigma S.p.A.
Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8293/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare prelungită conţine diclofenac sodic 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 153,3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Capsule de culoare albastru transparent, nr.1, ce conţin pelete de culoare albă până la alb-gălbuie, transparente
sau uşor opace, cu un slab miros aromatic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Boli reumatice articulare: artrită reumatoidă, artrită degenerativă.
Boli reumatice extra-articulare: periartrită, bursită, tendinită, miozită şi lombalgie cu sciatalgie.
Inflamaţii şi edem post-traumatic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
O capsulă de 150 mg pe zi, administrată oral după micul dejun.
Copii
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită este contraindicat la copii cu vârsta mai mică de 14 ani (vezi
pct. 4.3).
Vârstnici
Pentru pacienţii vârstnici, dozajul va fi stabilit cu atenţie de către medic ţinând cont că efectele adverse la
AINS sunt mai frecvente şi mai grave la această categorie de vârstă (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragic sau perforat
• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legată de tratamente anterioare cu AINS
• Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragic (două sau mai multe episoade separate de hemoragie
sau perforaţie demonstrată)
• Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct.4.4)
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
• Pacienţi cu vârsta mai mică de 14 ani
• Ca şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidine (AINS), diclofenacul este de asemenea
contraindicat la pacienţii care au suferit atacuri de astm, angioedem, urticarie sau rinită acută după
administrarea de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
• Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2, ar trebui să fie evitată datorită riscului potenţial de cumulare a reacţiilor adverse în condiţiile
absenţei oricăror dovezi care să demonstreze beneficii suplimentare ca urmare a acţiunii sinergice.
Se recomandă prudenţă în administrarea la vârstnici datorită unor posibile afecţiuni concomitente și mai ales
la pacienţii vârstnici cu afecţiuni consumptive sau la cei cu o greutate corporală redusă.
Ca şi în cazul altor AINS, și după administrarea de diclofenac pot apărea rareori reacţii alergice, inclusiv reacţii
anafilactice/anafilactoide, chiar şi în absența expunerii anterioare la medicament. De asemenea, reacțiile de
hipersensibilitate pot evolua în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția
infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea
în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac.
Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate
masca semnele şi simptomele unei infecţii.
Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză
sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conţine sodiu”.
Efectele gastro-intestinale
Hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă), ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale cu evoluţie
potențial letală au fost raportate pe parcursul tratamentului cu oricare AINS, inclusiv diclofenac, în orice
moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alertă sau antecedente de tulburări gastro-intestinale severe.
Ele au, în general, consecinţe mult mai grave la vârstnici. Dacă sângerarea gastro-intestinală sau ulceraţiile
apar la pacienţii trataţi cu diclofenac, administrarea medicamentului la acești pacienți trebuie întreruptă.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi pentru alte AINS, este necesară o atentă supraveghere
medicală. Se impune o prudenţă specială atunci când se prescrie diclofenac la pacienţii cu simptome gastro-
intestinale (GI) sau la cei cu antecedente sugestive de ulcerație, sângerare sau perforație gastro-intestinală (vezi
pct. 4.8). Riscul de sângerare gastro-intestinală este mai mare la dozele crescute de AINS, precum şi la pacienţii
cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie. Pacienţii vârstnici prezintă
o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerări şi perforaţii gastro-intestinale care pot fi
letale.
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut
de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastrointestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție
chirurgicală gastrointestinală se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență.
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii care iau doze mici de acid acetilsalicilic/aspirină sau alte medicamente
capabile să crească riscul de afecţiuni gastro-intestinale ar trebui luată în considerare utilizarea concomitentă
a unor agenţi protectori cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau misoprostolul (a se vedea în continuare
şi pct. 4.5).
Pacienţii, în special vârstnicii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, trebuie să raporteze orice
simptome neobişnuite abdominale (în special sângerările gastro-intestinale). Se recomandă precauţie la
pacienţii care folosesc concomitent agenţi ce pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum ar fi
corticosteroizii sistemici, anticoagulantele, antiagregantele plachetare sau inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei (vezi pct. 4.5).
Se impune precauţie şi supraveghere medicală atentă dacă se administrează la pacienţii cu colită ulcerativă sau
boala Crohn deoarece există posibilitatea exacerbării acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte hepatice
Este necesară o supraveghere medicală atentă când se prescrie diclofenac la pacienţii cu insuficienţă hepatică,
deoarece starea lor se poate agrava.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi în cazul altor AINS, valorile uneia sau mai multor enzime
hepatice pot creşte.
Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, este indicată monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice. Dacă parametrii anormali ai funcţiei hepatice persistă sau se înrăutăţesc, dacă
apar semne clinice sau simptome de boală hepatică sau dacă apar alte manifestări precum eozinofilie/erupţii
cutanate, atunci tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.
În timpul utilizării de diclofenac poate apărea hepatită fără simptome prodromale.
O atenţie specială ar trebui acordată pacienţilor cu porfirie hepatică, pentru că diclofenacul poate declanşa un
atac.
Efecte renale
Deoarece retenţia hidrică şi edemele au fost asociate terapiei cu AINS, inclusiv diclofenac, se impune o atenţie
deosebită la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală, cu antecedente de hipertensiune arterială, la vârstnici,
la pacienţii care primesc tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot modifica semnificativ
funcţia renală, precum şi la acei pacienţi cu scăderea substanţială a volumului extracelular indiferent de cauză,
de exemplu înainte sau după intervenţii chirurgicale majore (vezi pct. 4.3). Monitorizarea funcţiei renale se
recomandă ca măsură de precauţie atunci când se utilizează diclofenac în astfel de cazuri. Întreruperea
tratamentului este de obicei urmată de revenirea la starea anterioară inițierii tratamentului.
Efecte la nivelul pielii
Reacţii severe ale pielii, dintre care unele letale, cum ar fi dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză toxică epidermică au fost raportate foarte rar după consumul de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a
avea un risc mai mare în primele stadii ale tratamentului: reacţiile apar cel mai frecvent în prima lună de
tratament. Opriţi administrarea de diclofenac la apariţia unei leziuni cutanate, a unei leziuni muco-
membranoase sau la alte semne de hipersensibilitate.
LES (lupus eritematos sistemic) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv, poate exista un risc crescut
de meningită aseptică, cu simptome cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare
(vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu
AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de
doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp.
Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la
tratament.
Efecte hematologice
În timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, ca şi în cazul altor AINS, este recomandată monitorizarea
hemoleucogramei.
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii
cu tulburări ale hemostazei, diateze hemoragice sau anormalități hematologice trebuie atent monitorizaţi.
Astm pre-existent
Comparativ cu alţi pacienţi, reacţiile la AINS precum exacerbarea astmului (aşa-numita intoleranţă la
analgezice/astmul indus de analgezice), apariția edemului Quincke sau a urticariei sunt mai frecvente la
pacienţii cu astm, rinită alergică sezonieră, inflamarea mucoasei nazale (eg. polipi nazali), boli pulmonare
cronice obstructive sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt însoţite de simptome
asemănătoare rinitei alergice). Prin urmare, se recomandă o precauţie deosebită la aceşti pacienţi, fiind
pregătite totodată și măsurile de intervenție în caz de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi în situașia
pacienţilor alergici la alte substanţe, la care apar de exemplu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.
La fel ca în cazul altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, diclofenacul, precum şi alte AINS,
pot precipita apariția bronhospasmului dacă se administrează la pacienți care au sau au avut astm bronşic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni sunt cele observate atât la Dicloreum capsule gastro-rezistente cu eliberare prelungită,
cât şi/sau la alte forme farmaceutice de diclofenac.
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu. Este recomandată
monitorizarea nivelului seric al litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţia plasmatică a digoxinei. Este recomandată
monitorizarea nivelului seric al digoxinei.
Glicozide cardiace
Administrarea concomitentă a AINS cu glicozide cardiace poate exacerba insuficienţă cardiacă, poate reduce
rata filtrării glomerulare şi poate crește nivelul de glicozide din plasmă.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau cu
medicamente antihipertensive [de exemplu: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei
(IECA)] poate determina o scădere a efectului lor antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine
vasodilatatoare. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special vârstnicii,
ar trebui să aibă tensiunea arterială periodic monitorizată. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar funcţia
renală ar trebui atent monitorizată după iniţierea terapiei concomitente şi apoi periodic, în special pentru IECA
şi diuretice care la acești pacienți prezintă un risc crescut de nefrotoxicitate.
Medicamente care produc hiperkalemie
Tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu, precum diuretice economisitoare de
potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim, poate fi asociat cu creşterea concentraţiei plasmatice a
potasiului, motiv pentru care aceasta ar trebui monitorizată frecvent (vezi pct. 4.4).
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi de
ciclooxigenază-2 sau corticosteroizi poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale severe precum
ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). A se evita utilizarea concomitentă a două sau mai
multe AINS.
Anticoagulante şi antiagregante plachetare
Efectele anticoagulantelor de tipul warfarinei, pot fi crescute dacă acestea se administrează concomitent cu
diclofenac (vezi pct. 4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul afectează acţiunea
anticoagulantelor, există cazuri izolate raportate de risc crescut de hemoragie la pacienţii trataţi concomitent
cu diclofenac şi anticoagulante. De aceea se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi.
Ca şi în cazul altor AINS, diclofenacul administrat în doze mari poate inhiba temporar agregarea plachetară.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea sistemică concomitentă de AINS, inclusiv diclofenac şi ISRS poate creşte riscul de sângerare
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu antidiabetice orale fără a influenţa
efectul lor clinic. Totuşi, au fost raportate cazuri rare de efecte hipoglicemice sau hiperglicemice care au
necesitat ajustarea dozei de antidiabetice în timpul tratamentului cu diclofenac. Din acest motiv, monitorizarea
nivelului glucozei din sânge este recomandată drept o măsură de precauţie, în timpul tratamentului
concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului având ca efect creşterea nivelului
plasmatic de metotrexat. Se recomandă prudenţă atunci când AINS, inclusiv diclofenacul, sunt administrate la
mai puţin de 24 de ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece poate creşte concentraţia sanguină
de metotrexat şi o dată cu ea toxicitatea acestei substanţe.
Ciclosporină
Diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită
efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie ajustată frecvența administrării dozelor
de Dicloreum comparativ cu cea utilizată la pacienţii care nu primesc ciclosporină.
Chinolone antibacteriene
Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care ar putea fi cauzate de utilizarea concomitentă de chinolone
şi AINS. Acestea pot apărea la pacienţi cu sau fără antecedente de convulsii sau epilepsie.
Fenitoină
Când se utilizează concomitent cu diclofenac, este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a
acesteia, datorită creşterii expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină
Aceste medicamente pot induce o întârziere sau scădere a absorbţiei de diclofenac. Prin urmare, este
recomandat să se administreze diclofenac cel puţin cu o oră înainte sau cu 4 până la 6 ore după administrarea
de colestipol/colestiramină.
Inhibitori puternici de CYP2C9
Se recomandă prudenţă în prescrierea concomitentă de diclofenac cu inhibitori puternici de CYP2C9 (cum ar
fi sulfinpirazonă şi voriconazol), care ar putea conduce la depăşirea semnificativă a concentraţiei plasmatice
maxime a diclofenacului şi creşterea expunerii la diclofenac datorită inhibării metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă nedorită asupra sarcinii şi dezvoltării
fetale/embrionare. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avorturi şi de malformaţii
cardiace după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte
în funcţie de doză şi de durata tratamentului. A fost demonstrat la animale că administrarea de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine duce la creşterea pierderilor pre-şi post-implantare (nidare) şi mortalitate
fetală/embrionară. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare, au fost
raportate după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale în timpul perioadei de
organogeneză.
Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea diclofenacului poate provoca oligoamnios, care apare în caz
de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil
după întreruperea tratamentului.
În primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar.
Dacă diclofenacul se utilizează de o femeie care încearcă să conceapă un copil sau în primul sau al doilea
trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă.
Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios trebuie luată în considerare după expunerea la diclofenac timp
de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea diclofenacului trebuie întreruptă dacă se
constată oligoamnios.
În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii al sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii al sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală (vezi mai sus).
La sfârşitul sarcinii, mama şi fătul pot fi expuși la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte
mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, diclofenacul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3).
Alăptarea
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul trece în laptele matern în cantităţi mici. Prin urmare,
diclofenac nu ar trebui să fie administrat în timpul alăptării, pentru a evita efectele adverse la sugar.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea de diclofenac poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandat
femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au probleme de fertilitate sau fac teste de fertilitate,
ar trebui să fie luată în considerare oprirea administrării de diclofenac.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care suferă de tulburări de vedere, ameţeli, vertij, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos
central în timpul tratamentului cu diclofenac, ar trebui să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Lista reacţiilor adverse care apar în urma administrării Dicloreum este clasificată în funcţie de clasele de
sisteme şi organe şi de frecvenţă a apariţiei.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Următoarele reacţii adverse includ reacțiile raportate în urma administrării pe termen scurt sau pe termen lung.
Clasificarea Frecvente Rare Foarte rare Cu
MedDRA (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (<1/10000) frecvenţă
pe aparate, <1/10) <1/1000) necunoscută
sisteme şi
organe
Tulburări Trombocitopenie
hematologice şi Leucopenie
limfatice Anemie (inclusiv anemie
hemolitică şi aplastică)
Agranulocitoză
Tulburări ale Hipersensibilitate Edem angioneurotic
sistemului Reacţii anafilactice (inclusiv edem facial)
imunitar şi
anafilactoide
(inclusiv
hipotensiune şi şoc)
Tulburări psihice Dezorientare
Depresie
Insomnie
Coşmaruri
Iritabilitate
Tulburări psihotice
Tulburări ale Dureri de cap Somnolență Parestezii
sistemului nervos Amețeli Tulburări de memorie
Convulsii
Anxietate
Tremor
Meningită aseptică
Disgeuzie
Accident cerebrovascular
Tulburări Tulburări de vedere
oculare Vedere încețoșată
Diplopie
Tulburări Vertij Tinitus
acustice şi Tulburări de auz
vestibulare
Tulburări Palpitații Sindrom
cardiace Dureri în piept Kounis
Insuficiență cardiacă
Infarct miocardic
Tulburări Hipertensiune arterială
vasculare Vasculită
Tulburări Astm (inclusiv Pneumopatie
respiratorii, dispnee)
toracice şi
mediastinale
Tulburări gastro- Greaţă Gastrită Colită (inclusiv colită
-intestinale Vărsături Hemoragie hemoragică şi exacerbarea
Diaree gastrointestinală colitei ulcerative sau a
Dispepsie Hematemeză bolii Crohn)
Dureri Diaree hemoragică Constipaţie
abdominale Melenă Stomatită (inclusiv
Flatulenţă Ulcer gastro- stomatită ulcerativă)
Anorexie intestinal Glosită
(cu sau fără Tulburări esofagiene
hemoragie Colici intestinale de tip
sau perforaţie) diafragmatic
Pancreatită
Tulburări Creșterea Hepatită Hepatită fulminantă
hepatobiliare transaminazelor Icter Necroză hepatică
Tulburări hepatice Insuficiență hepatică
Afecţiuni Erupții cutanate Urticarie Erupţii buloase
cutanate şi Eczemă
ale ţesutului Eritem
subcutanat Eritem multiform
Sindrom Stevens-Johnson
Necroliză toxică
epidermală (sindrom
Lyell)
Dermatită exfoliativă
Căderea părului
Reacţii de
fotosensibilitate
Purpură
Purpură alergică
Prurit
Tulburări renale Insuficiență renală acută
şi ale Hematurie
căilor urinare Proteinurie
Sindrom nefrotic
Nefrită interstițială
Necroza papilelor renale
Tulburări urinare
Tulburări Edem Astenie
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în
special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există niciun profil clinic tipic al supradozării cu diclofenac. Supradozajul poate provoca simptome cum ar
fi vărsături, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeli, tinitus sau convulsii. În caz de intoxicaţie
semnificativă, este posibilă apariția insuficienţei renale acute şi afectarea ficatului.
Măsuri terapeutice
Conduita terapeutică în caz de intoxicaţie acută cu AINS, inclusiv cu diclofenac, în esenţă, constă din măsuri
de susţinere şi tratament simptomatic. Măsurile de susţinere şi tratamentul simptomatic ar trebui să vizeze
complicaţiile precum hipotensiunea arterială, insuficienţa renală, convulsiile, tulburările gastro-intestinale şi
deprimare respiratorie.
Măsurile specifice cum ar fi diureza forţată, dializa sau haemoperfuzia probabil nu sunt de ajutor în eliminarea
AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza legării masive a acestora de proteinele plasmatice, cât şi a
metabolismului lor extins.
După ingestia unei supradoze cu potenţial toxic poate fi utilizat cărbunele activ, iar după ingestia unei
supradoze cu potenţial letal se poate efectua decontaminarea gastrică (de exemplu vărsături, lavaj gastric).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, cod ATC: M01AB05
Diclofenacul sodic, substanţa activă a Dicloreum, este un medicament antiinflamator nesteroidian aparţinând
grupului aril-acetic.
Testele farmacodinamice au arătat:
- o acţiune antiinflamatorie,
- o acţiune analgezică,
- o acţiune antipiretică.
Dicloreum sub formă de capsule cu eliberare prelungită are caracteristici particulare. Granulele conţinute în
capsule sunt fabricate folosind o tehnologie ce permite acoperirea şi protejarea substanţei active, evitând astfel
contactul direct şi imediat al acesteia cu mucoasa gastrică şi facilitând totodată eliberarea sa lentă.
Formula capsulelor cu eliberare prelungită permite o singură administrare a dozei zilnice de diclofenac sodic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie completă în cazul administrării orale
Timp de înjumătăţire: 5,023 ore
Excreţia urinară (medie): 5,2% după primele 24 de ore
Legarea de proteinele serice: 99,7%
Concentraţia plasmatică maximă: 240 de minute
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, genotoxicitate și potenţial carcinogenic, datele
non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.
Dicloreum nu a evidențiat vreun efect teratogen în urma administrării sale la animale.
Dicloreum a arătat o toleranță crescută la dozele farmacologic active, atât în tratamentul acut, cât și in cel
cronic.
Toxicitate acută
Administrare: oral
Șobolan DL 840mg/kg
Șoarece DL 862 mg/kg
Studiile de toxicitate cronică au confirmat toxicitatea scăzută a Dicloreum.
Dicloreum administrat oral la o doză de 50mg/kg nu a arătat modificări ale parametrilor hematochimici și
hematologici si nici modificări macroscopice sau microscopice ale organelor vitale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr conținând:
Zahăr
Amidon de porumb
Macrogol 4000
Parafină solidă
Copolimer metacrilat de amoniu tip B
Talc
Gelatină
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alfasigma S.p.A.
Via Ragazzi del ’99, n.5
40133, Bologna (BO), Italia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8293/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.