DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare

Prospect DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare

Producator: S.C. SINTOFARM S.A.

Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12334/2019/01-02 Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare supozitor conține diclofenac sodic 12,5 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Supozitoare

Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafața netedă, onctuoasă, care prezintă în secţiune un aspect

omogen, de culoare albă până la alb-gălbuie, fără miros.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 14

ani.

Diclofenacul sodic este utilizat pentru calmarea tuturor gradelor de durere şi inflamaţie într-o gamă largă

de condiţii.

Diclofenacul sodic se utilizează în tratamentul:

• formelor inflamatorii şi degenerative de reumatism: artrita reumatoidă, artrita

reumatoidă juvenilă, spondilită anchilozantă, osteoartrită şi spondiloartrită, artropatie psoriazică,

sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism non- articular;

• atacurilor acute de gută;
• durerii post- traumatice şi post -operatorii , inflamaţiilor apărute ca urmare a intervenţiilor

chirurgicale dentare sau ortopedice;

• afecţiunilor dureroase şi / sau inflamatorii în ginecologie, de exemplu, dismenoree primară sau

anexite, menoragii asociate;

• durerilor acute musculo -scheletice , cum ar fi periartrite, tendinite, tenosinovite, bursite;
• atacurilor de migrenă;

Se utilizează și ca adjuvant în infecţii dureroase inflamatorii severe ale urechii , nasului sau gâtului , de

exemplu: amigdalite, otite. În conformitate cu principiile terapeutice generale, boala ar trebui să fie tratată

cu terapia de bază, după caz. Febra ca singur simptom nu este o indicaţie.

4.2 Doze şi mod de administrare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă posibil perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi

precauţii speciale pentru utilizare ) .

Doze:

Adulţi :

Doza zilnică iniţială recomandată este de 100 până la 150 mg . În cazurile mai uşoare, precum şi pentru

terapia de lungă durată, este de obicei suficientă administrarea a 75 până la 100 mg pe zi.

Doza zilnică totală trebuie să fie, în general, împărţită în 2 până la 3 doze.

Pentru a suprima durerea nocturnă şi rigiditatea dimineaţa, tratamentul cu comprimate din în timpul zilei

poate fi suplimentat prin administrarea unui supozitor seara, la culcare (până la o doză zilnică maximă

totală de 150 mg).

În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este în general de 50 până la 150 mg.

Iniţial se administrează o doză de 50 până la 100 mg şi, dacă este necesar, se ajustează doza pe parcursul a

mai multor cicluri menstruale până la un maxim de 200 mg/zi . Tratamentul trebuie început la apariţia

primelor simptome şi în funcţie de simptomatologie, continuat pentru câteva zile.

Tratamentul atacurilor de migrenă cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg trebuie început cu o doză de 100

mg, de la primele semne ale unui atac iminent. Dacă este necesar, se pot administra supozitoare

suplimentar, în aceeaşi zi, până la o doză de maxim 100 mg. În cazul în care pacientul necesită tratament

suplimentar în următoarele zile, doza maximă zilnică trebuie să fie limitată la 150 mg, în doze divizate.

Copii şi adolescenţi:

La copii cu vârsta de 1 an sau peste şi adolescenţi, diclofenacul trebuie administrat în doze de

0,5 până la 2 mg/kg greutate corporală pe zi, în 2 până la 3 doze divizate, în funcţie de severitatea

afecţiunii.

Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile, doza zilnică poate fi mărită până la un maxim de 3 mg/kg

greutate corporală pe zi, administrată în doze divizate .

Doza maximă zilnică de 150 mg nu trebuie depăşită .

Pentru tratamentul durerilor post operatorii la copiii în vârstă de 6-12 ani

Dozele variază cu vârsta, dar sunt în mod obişnuit între 1 şi 2 mg/kg greutate corporală pe zi, în 2 până la

3 doze divizate, nu mai mult de 4 zile.

Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenţi cu vârsta sub 14

ani .

Vârstnici:

Deși din studiile de farmacocinetică ale diclofenacului reiese ca pacienţii în vârstă nu sunt afectaţi clinic

într-o măsură relevantă, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu deosebită

atenţie la astfel de pacienţi, aceştia fiind în general mult mai predispuși la reacţii adverse.

La pacienţii vârstnici sau cei cu greutate redusă se recomandă în special, administrarea celei mai mici

doze eficace de diclofenac (a se vedea , de asemenea, ” Precauţii „) .

Mod de administrare

Rectal.

Supozitoarele trebuie introduse bine în rect; se recomandă administrarea acestora după evacuarea

scaunului.

Supozitoarele nu trebuie luate pe cale orală, singura utilizare fiind cea rectală.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• Ulcer gastric sau intestinal activ, hemoragii sau perforaţii.
• Antecedente de sângerare sau perforare gastrointestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare

nesteroidiene. Ulcer activ sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie ( două sau mai multe

episoade distincte de ulcerare sau sângerare).

• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6 Sarcina și alăptarea).
• Afecţiune hepatică severă, insuficienţă renală sau cardiacă (vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale

pentru utilizare).

Ca și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS ), Diclofenac 12,5 mg supozitoare este

contraindicat la pacienţii la care crizele de astm, urticarie sau rinită acută sunt declanșate de acidul

acetilsalicilic sau alte medicamente AINS cu activitate de inhibare a prostaglandinelor de sinteză.

• Inflamaţia rectului.

Este contraindicat copiilor cu vârsta mai mică de 1 an.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale

Reacţiile adverse precum şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos, pot fi reduse

la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară

controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare ).

Utilizarea concomitentă a Diclofenac 12,5 mg supozitoare cu AINS sistemice, inclusiv a inhibitorilor

selectivi ai – 2-ciclooxigenazei, ar trebui să fie evitată deoarece nu s-a demonstrat că asocierea aduce un

efect benefic dar şi datorită potenţialelor efecte neplăcute cauzate de această asociere.

Se recomandă precauţie la vârstnici din motive medicale de bază. În special, la pacienţii în vârstă fragili

sau cei cu o greutate corporală redusă, se recomandă a fi utilizată doza minimă eficace.

Ca şi în cazul altor AINS, administrarea de diclofenac poate determina în cazuri rare reacţii alergice,

inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide .

Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, ca şi alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate

masca semne şi simptome de infecţie.

Efecte gastro-intestinale

Sângerare gastro-intestinală, ulcerare şi perforare, care pot fi fatale, au fost raportate la toate AINS ,

inclusiv diclofenac și pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de

avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Există, în general,

consecinţe mult mai grave la persoanele în vârstă . Tratamentul trebuie oprit dacă la pacienţii trataţi cu

Diclofenac 12,5 mg supozitoare apare sângerarea gastro-intestinală sau ulceraţia.

Ca şi în cazul tuturor AINS, sunt absolut necesare o supraveghere medicală atentă şi precauţie atunci

când se prescrie Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu simptome sugestive de tulburări gastro-

intestinale (GI) sau cu un istoric sugestiv de ulceraţii gastrice sau intestinale, hemoragii sau perforaţii la

pacienţii cu colită ulcerativă sau boala Crohn și la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.8 Reacţii

adverse ).

Riscul de sângerare, ulcerare și perforare este mai mare cu creșterea dozelor de AINS la pacienţii cu

antecedente de ulcer, în special dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3

Contraindicaţii).

Persoanele vârstnice au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-

intestinale și perforaţie care pot fi fatale .

Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer , în special dacă

acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie și la persoanele în vârstă , tratamentul cu Diclofenac

12,5 mg supozitoare trebuie iniţiat și menţinut la cea mai mică doză eficace .

La aceşti pacienţi precum şi pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care

conţin acid acetilsalicilic în doze mici (ASA) / aspirină sau alte medicamente care pot crește riscul

gastrointestinal (vezi mai jos și pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune ) ar

trebui să fie luată în considerare terapia combinată cu agenţi de protecţie (de exemplu inhibitori de pompă

de protoni sau misoprostol).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să

raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală) mai ales în

etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de

ulcerare sau sângerare precum corticosteroizi sistemici, anticoagulante cum ar fi warfarina, antiagregante

plachetare cum ar fi aspirina, inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonină (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu

alte medicamente și alte forme de interacţiune) .

La pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn este necesară o supraveghere medicală atentă şi precauţie

deoarece boala lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte hepatice

La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară o supraveghere medicală atentă , deoarece starea lor se

poate agrava .

Ca și în cazul altor AINS, diclofenacul poate determina creşterea valorii uneia sau a mai multor enzime

hepatice. În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, este indicată monitorizarea

periodică a funcţiei hepatice, ca o măsură de precauţie.

În cazul în care rezultatele testelor funcţionale hepatice sunt anormale, persistă sau dacă semnele clinice

ori simptomele arată o agravare a bolii hepatice sau apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie, erupţii

cutanate, etc), tratamentul cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt.

La utilizarea de diclofenac poate apărea hepatita, fără simptome prodromale preliminare.

Se recomandă precauţie atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu porfirie

hepatică, deoarece poate declanşa un atac.

Efecte renale

Au fost raportate edeme precum și retenţie de fluide în asociere cu tratamentul cu AINS, inclusiv

diclofenac şi este necesară precauţie la pacienţii cu funcţia cardiacă sau renală afectată, cu hipertensiune

arterială în antecedente, la persoanele în vârstă, la pacienţii care primesc tratament concomitent cu

diuretice sau medicamente care pot avea impact semnificativ asupra funcţiei renale și la pacienţii cu

deshidratare celulară din orice cauză, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi

pct. 4.3 ).

Atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare în astfel de cazuri, se recomandă ca măsură de

precauţie monitorizarea funcţiei renale. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la

starea iniţială.

Efecte dermatologice

Foarte rar, în asociere cu utilizarea AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au fost raportate

reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens – Johnson și

necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).

Riscul major de a face astfel de reacţii este în prima lună de tratament.

Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor

mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retenţie de fluide și edem şi este necesară

monitorizarea corespunzătoare şi consilierea pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială și / sau

insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până la moderată.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150

mg zilnic) și în tratament de lungă durată, poate fi asociată cu o ușoară creştere a riscului de evenimente

trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică, boală

arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară, trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare

atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii

cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie,

diabet zaharat, fumat) .

Efecte hematologice

În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, ca și cu alte AINS, se recomandă

monitorizarea hemogramei.

Ca şi alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu

defecte ale hemostazei trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Astm preexistent

Reacţiile la AINS, cum ar fi exacerbări ale astmului bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice / astm

analgezic), edem sau urticarie Quincke, sunt mai frecvente la pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică

sezonieră, inflamaţia mucoasei nazale (de exemplu polipi nazali), boli pulmonare obstructive cronice sau

infecţii cronice ale tractului respirator (mai ales dacă sunt legate de simptome alergice cum ar fi rinita )

decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri de precauţie speciale la aceşti pacienţi (pregătire

pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii care sunt alergici la alte substanţe

care au consecinţă apariţia reacţiilor cutanate, pruritului sau urticariei.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiunile de mai jos includ pe cele observate cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg supozitoare şi/sau

alte forme farmaceutice de diclofenac.

Litiu: În cazul în care utilizează concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu.

Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului.

Digoxină: Dacă este utilizat concomitent diclofenacul poate mări concentraţiile plasmatice de digoxină .

Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.

Diuretice şi agenţi antihipertensivi: Ca și alte AINS , utilizarea concomitentă a diclofenacului cu

diuretice sau antihipertensive (de exemplu beta -blocantele, inhibitorii enzimei de conversie a

angiotensinei (ECA) ) poate determina o scădere a efectului antihipertensiv. De aceea, combinaţia trebuie

administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special persoanele în vârstă, ar trebui să aibă tensiunea arterială

monitorizată periodic. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare

monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului şi apoi periodic, în special în cazul

administrării concomitente a diclofenacului cu diuretice şi inhibitori ACE, din cauza riscului crescut de

nefrotoxicitate.

Administrarea diclofenacului concomitent cu medicamente diuretice care elimină potasiul trebuie să fie

monitorizată frecvent ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).

Alte AINS şi corticosteroizi : Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice sau

corticosteroizi poate creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii. ( vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii

speciale pentru utilizare).

Anticoagulante şi antiagregante plachetare : se recomandă prudenţă , deoarece administrarea

concomitentă poate creşte riscul de sângerare (vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru

utilizare). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul afectează acţiunea

anticoagulantelor , AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Există raportate cazuri izolate de risc crescut de hemoragie la pacienţii care au fost trataţi cu diclofenac şi

anticoagulante concomitent . Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi .

Inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei ( ISRS ): Administrarea concomitentă de AINS sistemice

inclusiv diclofenac şi ISRS poate crește riscul de sângerare gastro-intestinală ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și

precauţii speciale pentru utilizare ).

Antidiabetice : Studiile clinice au demonstrat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu

antidiabetice orale fără a influenţa efectul lor clinic. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu

diclofenac au existat raportări izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care necesită modificări ale dozei

de antidiabetice. Din acest motiv , monitorizarea nivelului de glucoză din sânge este recomandat ca o

măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.

Metotrexat : Au fost raportate cazuri de toxicitate gravă când metotrexatul şi AINS au fost luate la mai

puţin de 24 ore unul faţă de altul. În prezenţa AINS scade eliminarea renală a metotrexatului cu

acumularea acestuia în exces şi apariţia efectelor toxice.

Ciclosporină : Diclofenac, ca și alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea

ciclosporinei, datorită efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie administrat în

doze mai mici decât cele care ar putea fi utilizate la pacienţii care nu au primit ciclosporină .

Quinolone antibacteriene : Au fost raportate cazuri izolate de convulsii care ar fi fost datorate utilizării

concomitente de chinolone şi AINS.

Colestipol și colestiramină : Aceste medicamente pot induce o întârziere sau o reducere a absorbţiei de

diclofenac. De aceea se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puţin o oră înainte sau la 4 până la

6 ore după administrarea colestipol / colestiramină.

Inhibitori puternici ai CYP2C9 : se recomandă prudenţă în cazul prescrierii diclofenacului cu inhibitori

puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazonă și voriconazol) care ar putea duce la o creștere

semnificativă a concentraţiilor plasmatice şi la expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului

diclofenacului.

Fenitoină: Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, este recomandată monitorizarea

concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri aşteptate a expunerii la fenitoină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcină

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și / sau dezvoltarea embrionului / fătului.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformaţii cardiace și

gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii . Riscul

absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1 % până la aproximativ 1,5 % .

Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului . La animale, studiile efectuate ca

urmare a administrarii unui inhibitor al sintezei de prostaglandine au arătat tulburări de nidare şi

morbiditate embrio-fetală.

În plus , creșterea incidenţei diverselor malformaţii inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la

animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de

organogeneză.

În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină , diclofenac nu trebuie administrat decât dacă este

absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să conceapă sau în primul

și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă

posibil.

În al treilea trimestru de sarcină , toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)
• Disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligo – hydroamniosis

Mama la sfârșitul sarcinii și nou-născutul la:

• Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze

foarte mici

• Inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

Prin urmare, diclofenac este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină .

Alăptare

Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene , diclofenacul trece în laptele matern, dar în cantităţi mici. De

aceea, pentru a evita reacțiile adverse la sugari, Diclofenac 12,5 mg supozitoare nu trebuie administrat în

timpul alăptării.

Fertilitate

Ca și în cazul altor AINS , utilizarea de Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate afecta fertilitatea și nu este

recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide

sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de

Diclofenac 12,5 mg supozitoare.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor dacă prezintă ameţeli, vertij,

somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos central, inclusiv tulburări de vedere, în timpul

tratamentului cu AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

-reacţii adverse foarte frecvente (≥ 1/10);

-reacţii adverse frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);

-reacţii adverse mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);

-reacţii adverse rare (≥ 1/10000 şi <1/1000);

-reacţii adverse foarte rare (<1/10000);

-reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile);

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastrointestinală . Pot să apară ulcere peptice,

perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și

precauţii speciale pentru utilizare ).

După administrarea diclofenacului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,

dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitelor şi a bolii

Crohn ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).

Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent.

Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate la utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung a

diclofenacului, atât sub formă de supozitoare cât şi sub alte forme farmaceutice.

Tulburări hematologice și limfatice

Foarte rare :

Trombocitopenie, leucopenie, anemie ( inclusiv anemie hemolitică și aplastică ), agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare :

Reacţii de hipersensibilitate cum ar fi: astmul , reacţii anafilactice sistemice şi anafilactoide (inclusiv

hipotensiune arterială şi şoc) .

Foarte rare :

Edem angioneurotic (inclusiv edem facial)

Tulburări psihice

Foarte rare :

Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate, reacţii psihotice

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente:

Dureri de cap, ameţeli

Rare :

Somnolenţă

Foarte rare :

Parestezii, tulburări de memorie, convulsii, anxietate, tremor, meningită aseptică, tulburări ale gustului,

accident vascular cerebral .

Tulburări oculare

Foarte rare :

Tulburări de vedere (vedere înceţoşată , diplopie) .

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente:

Vertij .

Foarte rare :

Tinitus, tulburări de auz .

Tulburări cardiace

Foarte rare:

Palpitaţii, dureri în piept, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic .

Tulburări vasculare

Foarte rare

Hipertensiune arterială, vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare :

Astm/bronhospasm (inclusiv dispnee)

Foarte rare:

Pneumonie.

Tulburări ale tractului gastro-intestinal

Frecvente:

Greaţă, vărsături , diaree , dispepsie , dureri abdominale , flatulenţă , anorexie .

Rare :

Gastrită , hemoragie gastro-intestinală , hematemeză , melenă , diaree hemoragică , ulcer gastro-intestinal

( cu sau fără hemoragii sau perforaţii ) proctitis .

Foarte rare :

Colită ( inclusiv colită hemoragică şi exacerbarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn ) , constipaţie ,

stomatită ( inclusiv stomatită ulceroasă , glosită , tulburări esofagiene , apariţia stricturilor intestinale ,

agravarea hemoroizilor) .

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Valori crescute ale transaminazelor

Rare :

Hepatită cu sau fără icter , tulburări hepatice

Foarte rare

Hepatită fulminantă , necroză hepatică , insuficienţă hepatică .

Afecţiuni cutanate și ale ţesutului subcutanat

Frecvente:

Erupţiile cutanate

Rare :

Urticarie .

Foarte rare :

Erupţii buloase , eczeme , eritem , eritem polimorf, sindrom Stevens – Johnson , necroliză epidermică

toxică ( sindrom Lyell ) , dermatită exfoliativă , pierderea părului , reacţii de fotosensibilitate, purpură

alergică, prurit

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare :

Insuficienţă renală acută , hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, necroză papilară

renală.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Frecvente:

Iritaţie la locul de aplicare

Rare:

Edem

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme , hipertensiune arterială şi insuficienţă

cardiacă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150

mg zilnic ) şi în tratamentul de lungă durată poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de apariţie a

evenimentelor trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi

pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului

şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Nu există nici un tablou clinic tipic care să rezulte din supradozajul cu diclofenac. Supradozajul poate

determina simptome cum ar fi vărsături , hemoragie gastro-intestinală , diaree , ameţeli , tinitus sau

convulsii . În cazul intoxicaţiilor acute, sunt posibile apariţia insuficienţei renale acute şi afectarea

funcţiilor ficatului.

Măsurile terapeutice

Managementul intoxicaţiilor acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în principal în aplicarea de

măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi tratament simptomatic. Acestea ar trebui acordate pentru

complicaţii cum ar fi hipotensiunea arterială , insuficienţă renală, convulsii , tulburări gastro-intestinale, şi

depresie respiratorie.

Măsuri speciale, cum ar fi diureza forţată, dializa, sau hemoperfuzia nu ajută prea mult la accelerarea

eliminării AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza ratelor ridicate de legare a proteinelor şi

metabolizare.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid

acetic şi substanţe înrudite, diclofenacum ( codul ATC : M01A B05 ).

Mecanismul de acţiune

Diclofenac 12,5 mg supozitoare conţine diclofenac de sodiu , un compus nesteroidian cu proprietati

pronunţate antireumatice, antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei

prostaglandinei, demonstrată în experimente , este considerată baza fundamentală a mecanismului său de

acţiune. Prostaglandinele joacă un rol major în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.

In vitro, diclofenacul nu suprimă biosinteza de proteoglicani în cartilagiu la concentraţii echivalente cu

cele obţinute la om.

Efecte farmacodinamice

În boli reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au efect

clinic caracterizat prin reducerea durerii în repaus, a durerii de circulaţie, a rigidităţii articulaţiilor

dimineaţa şi a umflării articulaţiilor.

În condiţiile inflamatorii post- traumatice şi post -operatorii , Diclofenac 12,5 mg supozitoare ameliorează

rapid atât durerea spontană cât şi durerea la mişcare şi reduce umflăturile inflamatorii şi edemul plăgii.

În studiile clinice, Diclofenac 12,5 mg supozitoare a demonstrat că are un efect analgezic pronunţat în

durerea moderată şi severă de origine non- reumatică. Studiile clinice au arătat de asemenea ,că în cazul

dismenoreei primare, Diclofenac 12,5 mg supozitoare alină durererea şi reduce fluxul sanguin.

Există o experienţă limitată în studiile clinice de utilizare a diclofenacului în artrita reumatoidă juvenilă

(ARJ ) / Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) la copii şi adolescenţi.

Într-un studiu randomizat, de 2 săptâmâni, dublu – orb, efectuat în paralel pe grupuri de câte 15 copii cu

ARJ / AIJ, cu vârsta între 3-15 ani, au fost comparate eficacitatea şi siguranţa diclofenacului administrat

în doze de 2-3 mg / kg BW, cu eficacitatea şi siguranţa acidului acetilsalicilic (ASS , 50 -100 mg / kg

BW/d) şi a unor probe placebo. În evaluarea globală, 11 din 15 pacienţi trataţi cu diclofenac, 6 din 12

pacienţi trataţi cu aspirină şi 4 din 15 pacienţi trataţi cu placebo au prezentat o ameliorare, diferenţa fiind

semnificativă din punct de vedere statistic ( p < 0.05 ) . Numărul de articulaţii dureroase a scăzut în cazul

tratamentului cu diclofenac şi acid acetilsalicilic, dar a crescut cu placebo.

Într-un al doilea studiu randomizat , dublu – orb, de 6 săptâmani, efectuat în paralel la copii cu ARJ / AIJ,

cu vârsta de 4-15 ani, eficacitatea diclofenacului ( doză zilnică de 2-3 mg / kg BW, n = 22 ) a fost

comparabilă cu cea a indometacinului ( doza zilnică 2-3 mg / kg BW , n = 23 ).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie :

Absorbţia este rapidă; totuşi rata de absorbţie este mai lentă decât la comprimate gastro – rezistente

administrate oral. După administrarea de supozitoare , concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în

medie în termen de o oră , dar concentraţiile maxime pe unitatea de doză sunt aproximativ două treimi din

cele obţinute după administrarea de comprimate gastro – rezistente ( 1.95 ± 0.8μg/ml ( 1.9μg/ml ≡

5.9μmol / l) .

Biodisponibilitate :

Ca şi în cazul preparatelor orale ASC este de aproximativ o jumătate din valoarea obţinută de la o doză

parenterală .

Comportamentul farmacocinetic nu se schimbă la administrare repetată. Acumularea nu are loc , cu

condiţia ca intervalele recomandate de administrare şi dozele să fie respectate . Concentraţiile plasmatice

atinse la copiii care au primit doze echivalente ( mg / kg greutate corporală ) sunt similare cu cele obţinute

la adulţi .

Distribuţie:

Substanţa activă este legată de proteine în proporţie de 99,7 % , în principal de albumină ( 99,4 % ) .

Diclofenacul intră în lichidul sinovial , unde concentraţiile maxime sunt înregistrate la 2-4 ore după ce au

fost atinse valorile plasmatice maxime. Timpul de înjumătăţire aparent, de eliminare din lichidul sinovial

este 3-6 ore . După două ore de la atingerea valorilor plasmatice maxime , concentraţiile substanţei active

sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât sunt în plasmă şi rămân ridicate până la 12 ore .

Metabolism:

Biotransformarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidare a moleculei intacte , dar mai ales prin

hidroxilări unice şi multiple şi metoxilare , rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici , dintre care cei mai

mulţi sunt convertiţi la glucuronoconjugaţi. Doi metaboliţi fenolici sunt biologic activi , dar într-o măsură

mult mai mică decât diclofenacul.

Eliminare:

Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este de 263 ± 56mL/min ( valoarea medie ± DS ) .

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1-2 ore . Patru dintre metaboliţi , inclusiv cei doi activi au

timpul de înjumătăţire plasmatică de 1-3 ore.

Aproximativ 60 % din doza administrată este excretată în urină ca glucuronid conjugat al moleculei

intacte şi ca metaboliţi. Mai puţin de 1 % se elimină ca substanţă nemodificată . Restul de doză se elimină

prin bilă, sub formă de metaboliţi, în materiile fecale.

Caracteristici la pacienţi

Vârstnici : Absorbţia, metabolismul sau excreţia medicamentului nu depind semnificativ de vârsta

pacientului, din studiile efectuate rezultând că pentru cinci pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat 15

minute perfuzie i.v., concentraţia plasmatică a fost cu 50% mai mare decât era de aşteptat cu subiecţii

sănătoşi tineri .

Pacienţi cu insuficienţă renală : La pacienţii cu insuficienţă renală , nu s-a constatat nici o suferinţă renală

şi nici o acumulare de substanţă activă nemodificată dacă se respectă dozele. La un clearance al

creatininei < 10ml/min , concentraţiile plasmatice calculate la starea de echilibru a metaboliţilor hidroxi

sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii normali. Cu toate acestea , metaboliţii sunt în cele

din urmă eliminaţi prin bilă.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică: La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză non-decompensată , cinetica

şi metabolismul diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boli hepatice.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice obţinute din studii de toxicitate acută şi după doze repetate , precum şi din studii de

genotoxicitate, mutagene şi carcinogenitate cu diclofenac, nu au evidenţiat nici un risc special pentru om,

la dozele terapeutice. Nu sunt dovezi că diclofenac a avut un potenţial teratogen la şoareci, şobolani sau

iepuri.

Diclofenac nu a avut nici o influenţă asupra fertilităţii la şobolani . Dezvoltarea prenatală, perinatală şi

postnatală a puilor nu a fost afectată.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Parafină lichidă

Gliceride de semisinteză (Witepsol H 15)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 3 supozitoare

Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 5 supozitoare

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. SINTOFARM S.A.

Str.Ziduri intre vii nr.22, sector 2, Bucureşti, 023324 România

8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12334/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare, Ianuarie 2014

Reînnoire – August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .