Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente

Prospect Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente

Producator: 

Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11388/2019/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Un comprimat gastrorezistent conţine diclofenac sodic 50 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 31,6 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate gastrorezistente

Comprimatele sunt biconvexe, cu aspect uniform, margini intacte, suprafaţa netedă şi lucioasă, de

culoare verde, cu diametru de 7 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul:

  • afecţiunilor reumatismale inflamatorii şi degenerative: artrită reumatoidă, artrită reumatoidă juvenilă,

spondilită ankilopoetică, osteoartrită şi spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale,

reumatism abarticular.

  • atacurilor acute de gută.
  • durerii, inflamaţiei şi edemelor post-traumatice şi post-operatorii, de exemplu, după intervenţii

chirurgicale stomatologice sau ortopedice.

  • afecţiunilor dureroase şi/sau inflamatorii în ginecologie, de exemplu, dismenoree primară sau

anexită.

  • adjuvant în infecţii inflamatorii dureroase severe ale urechii, nasului, sau gâtului, de exemplu,

faringoamigdalită, otită. Conform principiilor terapeutice generale, afecţiunea de bază trebuie tratată

prin tratament adecvat, conform recomandărilor. Febra, ca singur simptom, nu reprezintă o indicaţie.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru

utilizare).

Populaţia ţintă generală

Adulţi

Doza zilnică iniţială recomandată este de 100–150 mg diclofenac sodic. În cazurile uşoare, precum şi

în tratamentul de lungă durată este suficientă, de obicei, o doză de 75–100 mg pe zi.

În general, doza totală zilnică trebuie fracţionată în 2–3 prize. Pentru tratamentul durerii nocturne şi a

redorii matinale, tratamentul diurn cu comprimate poate fi suplimentat prin administrarea unui

supozitor înainte de culcare (până la o doză zilnică maximă de 150 mg).

În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este, în general, de 50–150 mg.

Iniţial, trebuie administrată o doză de 50–100 mg şi, dacă este necesar, aceasta poate fi crescută pe

parcursul mai multor cicluri menstruale până la maximum 200 mg/pe zi. Tratamentul trebuie început

în momentul apariţiei primelor simptome şi, în funcţie de simptomatologie, continuat timp de câteva

zile.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Nu este recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi a diclofenacului 50 mg comprimate.

Vârstnici (pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4).

Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular

În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiacă stabilită sau

hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă stabilită,

hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei boli

cardiovasculare trebuie tratați cu diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg

zilnic dacă tratamentul se administrează mai mult de 4 săptămâni (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

Diclofenac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3).

Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face

recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea diclofenac la

pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Diclofenac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).

Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare, nu se pot face

recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea diclofenac la

pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu lichid, preferabil înainte de mese şi nu trebuie rupte sau

mestecate.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la diclofenac sodic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.

6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Antecedente de hemoragie sau perforare gastro-intestinală, aferente tratamentului anterior cu AINS.

Ulcer peptic/hemoragie activă sau antecedente de ulcer peptic/hemoragie recurente (două sau mai

multe episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie).

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Insuficienţă hepatică.

Insuficienţă renală.

Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie

periferică şi/sau boală cerebrovasculară.

Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenac este contraindicat, de

asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul

acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Generale

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea

mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi

cardiovasculare prezentate mai jos).

Interacţiuni cu AINS

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai

ciclooxigenazei-2 din cauza apariției reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).

Pacienţii vârstnici

La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii

vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.

Mascarea semnelor infecţiilor

Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice diclofenac poate masca semnele şi

simptomele unei infecţii.

Efecte gastrointestinale

În cazul administrării tuturor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastrointestinale,

ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, şi pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau

fără simptome de avertizare sau fără antecedente de afecţiuni gastrointestinale grave. Ȋn general,

acestea au consecinţe mult mai grave la vârstnici.

Dacă apare hemoragia gastrointestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac,

tratamentul trebuie întrerupt.

Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea

unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenac la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o

afecţiune gastro-intestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii

gastrice sau intestinale (vezi 4.8). Riscul de hemoragie gastrointestinală este mai mare la creşterea

dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau

perforare şi la vârstnici. Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a apariţiei reacţiilor adverse

la AINS, în special hemoragie şi perforare gastrointestinale care pot fi fatale.

Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel

complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici, tratamentul trebuie început şi continuat cu cea

mai mică doză eficace.

Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a

medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce probabil cresc

riscul gastrointestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de

exemplu inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să

raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală). Se

recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul

apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizi administraţi sistemic, anticoagulante,

antiagregante plachetare sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu

colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară

până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că

tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită

(insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică) sau

hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară

stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru boală

cardiovasculară (de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fumat) trebuie trataţi cu

diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se

administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.

Deoarece riscurile cardiovasculare asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie

administrată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia

pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate periodic, mai ales

când tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.

Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu,

durere toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi

să meargă la medic imediat după un astfel de eveniment.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari

(150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a

evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă

ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu

diclofenac numai după evaluare atentă.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,

hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după

evaluare atentă.

Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în

funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă

perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi

răspunsul acestuia la tratament.

Efecte hematologice

În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca şi cu alte AINS, este recomandată

monitorizarea hemoleucogramei.

Ca şi alte AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu tulburări

de hemostază trebuie să fie atent monitorizaţi.

Efecte respiratorii (astm pre-existent)

La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii

nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special

dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS precum crizele

astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/astmul – analgezicelor), edemul Quincke sau urticaria

sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, sunt recomandate măsuri speciale de

precauţie la aceşti pacienţi (pregătire pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi pentru

pacienţii care sunt alergici la alte substanţe, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.

Efecte hepatobiliare

În cazul prescrierii diclofenac la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere

medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia

sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca măsura de

precauţie, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale

testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice

afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.),

administrarea diclofenac trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară la administrarea de diclofenac fără

manifestări clinice de avertizare.

La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenac deoarece se poate

declanşa o criză.

Lupus eritematos sistemic (LES) și alte boli ale țesutului conjunctiv

Pacienții cu LES și alte boli de țesut conjunctiv au un risc mai mare de apariție a meningitei aseptice la

utilizarea de diclofenac (vezi și pct. 4.8).

Efecte cutanate

Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele

fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi

pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea

tratamentului, debutul reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.

Administrarea diclofenac trebuie întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată,

leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice,

inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere anterioară la medicament.

Efecte renale

Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac,

se recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de

hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu

diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare

extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală

majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac, monitorizarea funcţiei

renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de

revenirea la starea de dinaintea tratamentului.

Diclofenac 50 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Următoarele interacţiuni includ pe cele observate cu diclofenac comprimate gastrorezistente şi/sau alte

forme farmaceutice de diclofenac.

Interacţiuni observate de luat în considerare

Inhibitori puternici ai CYP2C9

Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum

este voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice

maxime şi a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.

Litiu

Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se

recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Digoxină

Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de digoxină şi riscul

toxic. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.

Diuretice şi medicamente antihipertensive

Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau antihipertensive (de exemplu,

beta-blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)) poate determina o scădere a

efectului lor antihipertensiv. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, iar pacienţii, în

special persoanele în vârstă, trebuie să aibă tensiunea arterială monitorizată periodic. Pacienţii trebuie

hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei

concomitente şi apoi periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de

nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină

Diclofenac, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina creşterea nefrotoxicităţii

ciclosporinei datorita efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, acesta trebuie administrat

ȋn doze mai mici decât acelea ce ar trebui utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează

ciclosporină.

Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemie

Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau

trimetoprim poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie

frecvent monitorizate.

Antibiotice chinolone

Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care pot fi datorate administrării concomitente de AINS şi

chinolone.

Interacţiuni anticipate de luat în considerare

Alte AINS şi corticosteroizi

Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau

corticosteroizi, poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante şi antiagregante plachetare

Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor. Deşi

investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea anticoagulantelor, la

pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există raportări privind

riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizare atentă.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Administrarea concomitentă a AINS, inclusiv diclofenac, şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor

gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice orale

Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a

influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au

raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de

antidiabetice orale. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca

o măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.

Metotrexat

Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile

acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea

sau după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile

plasmatice ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.

Colestipol şi colestiramină

Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se

recomandă administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea

colestipolului/colestiraminei sau cu 4 până la 6 ore după aceasta.

Fenitoină

Atunci când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea

concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri anticipate a expunerii la fenitoină.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Femei aflate la vârsta fertilă

Nu există date care să sugereze orice recomandări pentru femeile cu potenţial fertil.

Sarcina

Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-

fetală.

Datele provenite din din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor, a

malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în

sarcina de vîrstă mică. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%,

până la aproximativ 1,5%.

Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor

al sintezei prostaglandinelor s-a dovedit a conduce la risc crescut de pierdere a embrionului pre- şi

post-implantare şi de letalitate embrio-fetală.

În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale diverselor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, la

animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata organogenezei. În

primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este absolut

necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în

primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata de

tratament cât mai scurtă posibil.

În timpul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul

la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară);

  • disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios;

şi mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

  • eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să

apară chiar şi la doze foarte mici

  • inhibarea contracţiilor uterine care duc la travaliu prelungit sau întârziat.

În consecinţă, diclofenacul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ca şi alte AINS, diclofenac trece în cantităţi mici în laptele matern. Prin urmare, diclofenac nu trebuie

administrat în timpul alăptării, pentru a evita reacţiile adverse la sugar.

Fertilitatea

Utilizarea diclofenac, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la

femeile care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenac

la femeile ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind

infertilitatea.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul

sistemului nervos central în timpul utilizării diclofenac, trebuie să evite să conducă vehicule sau să

folosească utilaje.

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau cazuri spontane sau din literatura de specialitate

(Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul

acestui sistem reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, primele fiind cele mai

frecvente. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea

descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie

adversă se bazează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente (≥ 1/100

şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<

1/10000), cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru diclofenac comprimate

gastrorezistente şi/sau alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt,

cât şi pentru utilizare de lungă durată.

Tabel 1 Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând

anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi

anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială şi

şoc).

Foarte rare Angioedem (incluzând edemul feţei).

Tulburări psihice

Foarte rare Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri,

iritabilitate, tulburări psihotice.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente Cefalee, ameţeală.

Rare Somnolenţă.

Foarte rare Parestezie, tulburări de memorie, convulsii,

anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,

accident cerebrovascular.

Tulburări oculare

Foarte rare Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente Vertij.

Foarte rare Tinitus, hipoacuzie.

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente* Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii,

durere precordială.

Tulburări vasculare

Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare Astm (incluzând dispnee).

Foarte rare Pneumonie.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere

abdominală, meteorism, apetit scăzut.

Rare Gastrită, hemoragie gastrointestinală,

hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer

gastrointestinal (cu sau fără hemoragie sau

perforare).

Foarte rare Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea

colitei ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie,

stomatită (inclusiv stomatită ulcerativă), glosită,

afecţiuni esofagiene, stricturi intestinale

asemănătoare unei diafragme (tip diafragm-like),

pancreatită.

Cu frecvență necunoscută Colită ischemică

Tulburări hepatobiliare

Frecvente Transaminaze crescute.

Rare Hepatită, icter, boală hepatică.

Foarte rare Hepatită fulminantă, necroză hepatică,

insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente Erupţie cutanată.

Rare Urticarie.

Foarte rare Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem

multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză

toxică epidermică (sindrom Lyell), dermatită

exfoliativă, alopecie, reacţie de fotosensibilitate,

purpură Henoch-Schonlein, purpură, prurit.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie,

sindrom nefrotic, nefrită tubulointerstiţială,

necroză renală papilară.

Tulburări generale şi la nivelul locului de

administrare

Rare Edem.

* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Evenimente aterotrombotice

Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor

aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o

doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor

trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea

diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3

şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Nu există nici un tablou clinic specific pentru supradozajul cu diclofenac. Supradozajul poate

determina simptome precum vărsăturile, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau

convulsii. În cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării

hepatice.

Tratament

Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi

tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiune arterială, insuficienţă

renală, convulsii, tulburări gastrointestinale şi deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament

simptomatic şi de susţinere.

Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile

în accelerarea eliminarii AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de

proteinele plasmatice şi a metabolizării extensive.

Poate fi avută în vedere administrarea de cărbune activat, în prima oră după ingerarea unei supradoze

cu potenţial toxic şi de asemenea, decontaminare gastrică (de exemplu vărsături, lavaj gastric) în cazul

ingerării unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi

substanţe înrudite, codul ATC: M01A B05.

Mecanism de acţiune

Diclofenac comprimate gastrorezistente conţine diclofenac sodic, o substanţă nesteroidiană cu

proprietăţi puternice antireumatice, antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei

prostaglandinelor, care a fost demonstrată în cadrul studiilor experimentale, este considerată

fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă un rol important în

producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.

In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul sodic nu inhibă sinteza de

proteoglicani la nivelul cartilajului.

Acţiuni farmacodinamice

În bolile reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale diclofenac determină apariţia unui

răspuns clinic caracterizat prin ameliorarea marcată a semnelor şi simptomelor cum sunt durerea în

stare la repaus, durerea la mişcare, redoare matinală, tumefacţia articulară, precum şi prin ameliorarea

funcţională.

În inflamaţiile post-traumatice şi post-operatorii, diclofenac ameliorează rapid atât durerea spontană

cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamator şi lezional.

În studiile clinice s-a demonstrat că diclofenac are un efect analgezic pronunţat în durerea moderată şi

severă de origine non-reumatică. De asemenea, studiile clinice au evidenţiat că în dismenoreea

primară, diclofenac ameliorează durerea şi reduce hemoragia.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

După pasajul gastric, diclofenacul se absoarbe complet din comprimatele gastrorezistente. Deşi

absorbţia este rapidă, debutul acesteia poate fi întârziat de filmul comprimatului gastrorezistent.

După administrarea orală a unui comprimat de 50 mg, concentraţiile plasmatice maxime medii 1,5

micrograme/ml (5 micro mol/l) se ating, în medie, după 2 ore.

Pasajul gastric al unui comprimat este mai lent în cazul în care acesta este administrat în timpul mesei

sau după masă, decât dacă administrarea se face înainte de masă, dar cantitatea de diclofenac absorbită

este aceeaşi.

Deoarece aproximativ jumătate din cantitatea de diclofenac este metabolizată la primul pasaj hepatic

(efectul „primului pasaj”), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după

administrarea orală sau rectală este aproximativ jumătate din cea de după administrarea intravenoasă a

unei doze echivalente.

Concentraţiile plasmatice maxime atinse la copiii la care s-au administrat doze echivalente (mg/kg

corp) sunt similare cu cele obţinute la adulţi.

După administrări repetate, profilul farmacocinetic nu se modifică. În cazul respectării intervalelor de

timp

recomandate dintre doze, nu se produce acumularea medicamentului.

Distribuţie

99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină (99,4%). Volumul

aparent

de distribuţie calculat este de 0,12 până la 0,17 l/kg.

Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după

ce s-au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din

lichidul sinovial este de 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime,

concentraţiile substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin

până la 12 ore.

Diclofenacul a fost detectat într-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care

alăpta. Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze

de 0,03 mg/kg şi zi.

Metabolizare

Metabolizarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar în principal prin

hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’-hidroxi-, 4’-

hidroxi-,

5’-hidroxi-, 4’,5’-hidroxi- şi 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac), din care majoritatea sunt transformaţi în

conjugaţi glucuronici. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într-o proporţie

mult mai

mică decât diclofenacul.

Eliminare

Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoarea medie ± DS).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre

metaboliţi, inclusiv cei 2 activi au, de asemenea, timp scurt de înjumătăţire plasmatică, de 1 până la 3

ore. Un metabolit, 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac, are timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung. Cu

toate acestea, acest metabolit este aproape inactiv.

Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al

moleculei nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea,

transformaţi în conjugaţi glucuronici. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul

dozei se elimină sub formă de metaboliţi, prin bilă, în materiile fecale.

Linearitate/non-linearitate

Cantitatea absorbită este proporţională cu doza.

Grupe speciale de pacienţi

Nu s-au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea

sau

excreţia medicamentului.

La pacienţii cu insuficienţă renală, nicio acumulare a substanţei active nemetabolizate nu poate fi

dedusă din cinetica dozei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance

plasmatic al creatininei < 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru calculate ale

hidroxi metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea,

metaboliţii sunt eliminaţi în final prin bilă.

La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică nedecompensată, cinetica şi metabolismul

diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.

Studii clinice

Diclofenac este un medicament bine stabilit.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, în cazul dozelor terapeutice, pe baza

studiilor privind toxicitatea acută, toxicitatea după doze repetate, precum şi studiile privind

genotoxicitatea, mutagenitatea şi carcinogenitatea. În studiile standard preclinice la animale, nu există

niciun indiciu că diclofenacul are potenţial teratogen la şoarece, şobolan sau iepure.

La şobolan, diclofenacul nu are nicio influenţă asupra fertilităţii. Cu excepţia efectelor fetale minime

la doze toxice pentru mamă, nu a fost afectată dezvoltarea urmaşilor în perioada pre-natală, peri-natală

şi post-natală.

Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi

formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele

gestante de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, gestaţie

prelungită, rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele

uşoare ale diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constricţia canalului

arterial in utero sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei

prostaglandinei.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nucleu:

Lactoză monohidrat,

Povidonă,

Amidon de porumb,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Stearat de magneziu,

Talc.

Film:

Copolimer acid metacrilic- acrilat de etil dispersie 30%,

Citrat de trietil,

Dioxid de titan (E 171),

Talc,

Galben de chinolină lac (E 104),

Indigotină lac (E 132),

Simeticonă emulsie 30%,

Hidroxid de sodiu.

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/ Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj – Napoca

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

11388/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .

Mergi direct la...

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Aceclofen 500 mg/50 mg supozitoare

N-Diclofenac

Ibuprofen Dr.Max 400 mg capsule moi

Ibuprofen Banner 100 mg capsule moi masticabile

Nurofen MinExpress 400 mg capsule moi

Ibuprofen Heaton 400 mg capsule moi

Nurofen Junior 7 ani + cu aromă de portocale 100 mg capsule moi masticabile

PADUDEN 200 mg capsule

DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare

CELEBREX 100 mg capsule

CELEBREX 100 mg capsule

Informații importante:

Informațiile prezentate pe acest site sunt cu titlu informativ și nu înlocuiesc recomandările, diagnosticul sau tratamentul oferit de medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Prospectele medicamentelor sunt preluate din surse publice oficiale (precum ANMDM, EMA etc.) și pot exista modificări ulterioare care nu sunt reflectate imediat pe acest site.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație.

Pentru orice problemă de sănătate, adresați-vă unui profesionist din domeniul sănătății (medici și farmaciști).

PharMed.ro nu își asumă răspunderea pentru eventualele erori, omisiuni sau actualizări întârziate ale conținutului.