Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Prospect Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Producator: S.C. Rompharm Company S.R.L.,

Clasa ATC: derivaţi de acid propionic, cod ATC: M01AE17.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12962/2020/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare fiolă a 2 ml conţine dexketoprofen 50 mg (sub formă de dexketoprofen trometamol).

Fiecare ml de soluţie conţine dexketoprofen 25 mg (sub formă de dexketoprofen trometamol).

Excipienţi cu efect cunoscut:

Fiecare ml de soluţie conţine alcool etilic (96%) 100 mg şi sodiu 0,08 mmoli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă / concentrat pentru soluție perfuzabilă.

Soluţie limpede şi incoloră, lipsită de particule vizibile.

pH: 6,5 – 8,5

Osmolalitate: 270 – 330 mOsmol/kg

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care administrarea

orală nu este indicată, cum sunt durerea postoperatorie, colica renală şi lombalgiile.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza recomandată este de 50 mg la fiecare 8 – 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval de 6

ore. Doza totală zilnică nu trebuie să depășească 150 mg.

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă este indicat în

administrarea pe termen scurt iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăși

două zile). Pacienţii trebuie trecuţi la tratament analgezic oral când este posibil.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată

de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexketoprofen Rompharm soluție

injectabilă/concentrat pentru soluție perfuzabilă poate fi utilizat în asociere cu analgezice opioide, dacă este

indicat, în aceleași doze recomandate la adulți (vezi pct. 5.1).

Insuficiență hepatică

Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg la pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară spre medie (scor Child-

Pugh 5 – 9) şi funcția hepatică trebuie monitorizată atent (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml

soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă, nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică

severă (scor Child-Pugh 10 – 15) (vezi pct. 4.3).

Insuficiență renală

Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul

creatininei 60 – 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă / concentrat

pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficiență renală moderată spre severă (clearance-ul

creatininei≤ 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienților vârstnici. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a

funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară: 50 mg

doza zilnică totală (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml nu a fost studiat la copii și adolescenți. Siguranţa şi eficacitatea nu au

fost stabilite şi, de aceea, medicamentul nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi

administrat pe cale intramusculară sau intravenoasă:

• Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie

injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrată prin injectare lentă profund intramuscular.

• Administrare intravenoasă:

• Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descris la pct. 6.6, trebuie administrată ca perfuzie

intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 – 30 min. Soluţia trebuie protejată permanent de lumină.

• Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie

injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval de

minimum 15 secunde.

Instrucţiuni de manipulare a medicamentului:

În cazul în care Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml este administrat intramuscular sau în bolus intravenos,

soluţia trebuie injectată imediat după extragerea sa din fiola colorată (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).

Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia trebuie diluată aseptic şi protejată de lumina naturală (vezi

şi pct. 6.3 şi 6.6).

4.3 Contraindicaţii

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie

administrat în următoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte AINS) declanşează crize de

astm bronșic, bronhospasm, rinită acută sau provoacă polipi nazali, urticarie sau angioedem.

• pacienți cu reacții foto-alergice sau foto-toxice cunoscute în timpul tratamentului cu ketoprofen sau fibrați.
• pacienţi care au sau cu suspiciune de ulcer peptic activ/hemoragie activă sau cu antecedente de ulcer peptic

recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită) sau

dispepsie cronică.

• pacienţi care au hemoragie gastrointestinală sau altă sângerare activă sau tulburări de sȃngerare.
• pacienţi cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legată de un tratament anterior cu AINS.
• pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă.
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă.
• pacienţi cu insuficiență renală moderată spre severă (clearance-ul creatininei ≤59 ml/min).
• pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 – 15).
• pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare.
• pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
• în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în perioada alăptării (vezi pct. 4.6).

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml este contraindicat pentru administrare neuroaxială (intratecală sau

epidurală) din cauza conținutului său în alcool etilic.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.

Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.

Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de

ciclooxigenază-2, trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată

de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare

menționate mai jos).

Siguranța gastrointestinală

S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale , în cazul tuturor

AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau istoric anterior de

evenimente gastrointestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastrointestinale la pacienţii

cărora li se administrează Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml, tratamentul trebuie întrerupt.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS, la

pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la

vârstnici.

Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie

gastrointestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

Similar tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă pentru a

garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacienţii cu simptome

gastrointestinale sau antecedente de afecțiune gastrointestinală trebuie monitorizaţi pentru tulburări digestive, în

special hemoragie gastrointestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente gastro-protectoare (de

exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită

administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul

gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome

abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastrointestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Este recomandată precauţie la pacienţii care utilizează medicaţii concomitente care ar putea crește riscul de

ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orală, anticoagulantele precum

warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum acidul

acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Sunt necesare recomandări şi monitorizare adecvată la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau

insuficienţă cardiacă congestivă uşoară spre moderată, deoarece s-a raportat apariţia retenţiei de lichide şi

edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.

Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (mai ales la doze mari

şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice

(de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente pentru a exclude un

astfel de risc pentru dexketoprofen trometamol.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, afecțiune cardiacă ischemică

diagnosticată, afecțiune arterială periferică şi/sau afecțiune cerebrovasculară trebuie trataţi cu dexketoprofen

trometamol doar după o analiză atentă. O analiză similară trebuie făcută înainte de iniţierea tratamentului de

lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru boală cardiovasculară (de exemplu, hipertensiune arterială,

hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS non-selective pot inhiba agregarea plachetelor și pot prelungi timpul de sângerare, prin inhibarea

sintezei prostaglandinelor. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen trometamol cu doze profilactice de

heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a fost evaluată în studii clinice controlate și nu

s-au observat efecte asupra parametrilor coagulării. Cu toate acestea, pacienții tratați cu medicamente care

influențează hemostaza, cum sunt warfarină sau alte derivate cumarinice sau heparine trebuie monitorizați cu

atenție dacă li se administrează dexketoprofen trometamol (vezi pct. 4.5).

Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte tulburări ale funcției cardiace (vezi pct. 4.2).

Reacții cutanate

Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom

Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să

fie cu cel mai mare risc pentru aceste reacții la începutul terapiei: debutul reacției producându-se, în majoritatea

cazurilor, în timpul primei luni de tratament. Administrarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml trebuie

întreruptă în cazul primei apariţii a erupţiei cutanate, leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de

hipersensibilitate.

Mascarea simptomelor infecțiilor de bază

Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele afecțiunilor infecţioase.

În cazuri izolate s-a descris o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi, având legătură temporală cu utilizarea de

AINS. De aceea, pacientului i se recomandă să se adreseze imediat unui medic dacă în timpul tratamentului apar

sau se agravează semnele unei infecţii bacteriene.

În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicațiilor cutanate grave și infecțiilor țesuturilor moi. Până

la această dată, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor infecții. Ca urmare, se recomandă evitarea

administrării de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml în caz de varicelă.

În cazuri izolate, a fost descrisă o agravare a infecțiilor de țesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea

AINS. Prin urmare, pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic dacă în timpul tratamentului apar

sau se agravează semnele unei infecții bacteriene.

Siguranță renală

Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu insuficiență renală. La aceşti pacienţi, utilizarea de AINS poate

duce la deteriorarea funcţiei renale, la retenţie de lichide şi edem. Este necesară, de asemenea, precauţie la

pacienţii care utilizează tratament diuretic sau la cei la care se poate instala hipovolemie, deoarece există un risc

crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurată administrarea unui volum adecvat de lichide în cursul tratamentului, pentru a preveni

deshidratarea și posibila toxicitate renală crescută asociată.

Similar tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Similar altor inhibitori ai sintezei

de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la

glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută.

Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte insuficiență renală (vezi pct. 4.2).

Siguranță hepatică

Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Similar altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea, să

determine creşteri semnificative ale AST şi ALT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor parametrii,

tratamentul trebuie întrerupt.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficiență hepatică (vezi pct. 4.2).

Alte informații

Este necesară precauție specială la pacienții cu:

• tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută);
• deshidratare;
• imediat după o intervenție chirurgicală majoră.

Dacă medicul consideră că terapia pe termen lung cu dexketoprofen este necesară, trebuie verificate regulat

funcțiile hepatică și renală și hemoleucograma.

Reacțiile de hipersensibilitate acute severe (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul

trebuie întrerupt la primele semne de reacție de hipersensibilitate severă apărute după administrarea de

Dexketoprofen Rompharm. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie inițiate de către

personal medical specializat.

Pacienții cu astm bronșic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică, și/sau polipi nazali au un risc crescut de

alergie la acid acetilsalicilic și/sau AINS, comparativ cu restul populației. Administrarea acestui medicament

poate cauza crize de astm bronșic sau bronhospasm, în special la pacienții cu alergie la acid acetilsalicilic sau

AINS (vezi pct. 4.3).

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabil /concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie

administrat cu precauţie la pacienţii care prezintă tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală

mixtă de ţesut conjunctiv.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.

Informații importante despre excipienți

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Acest medicament conține 200 mg de alcool (etanol) per doză, ceea ce este echivalent cu 3 mg/kg (12.4 vol %).

Cantitatea per 2 ml din acest medicament este echivalentă cu 5 ml bere sau 2,08 ml vin.

Este nociv pentru pacienții cu alcoolism.

Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul gravidelor şi femeilor care alăptează, la copii şi la

categoriile de pacienţi cu risc crescut, de exemplu, cei cu boli hepatice sau epilepsie.

Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele interacțiuni se aplică medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în general:

Asocieri nerecomandate:

• Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2) și doze mari de salicilaţi (≥ 3 g/zi): administrarea

asociată a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere gastrointestinale şi de hemoragie, printr-un efect

sinergic.

• Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza

legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a lezării

mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea clinică atentă şi

monitorizarea analizelor de laborator.

• Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachetare şi lezării mucoasei

gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea clinică atentă şi monitorizarea

valorilor de laborator.

• Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
• Litiu (descrisă cu mai multe AINS): AINS cresc concentrația de litiu în sânge, care poate atinge valori toxice

(eliminare renală a litiului scăzută). Prin urmare, se impune monitorizarea acestui parametru în timpul iniţierii,

ajustării şi la întreruperea tratamentului cu dexketoprofen.

• Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a

metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către agenţi antiinflamatori, în general.

• Hidantoine şi sulfonamide: efectele toxice ale acestor substanţe pot fi crescute.

Asocieri care necesită precauţie:

• Diuretice, inhibitori ECA, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorului de angiotensină II:

dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. În cazul pacienţilor cu

insuficienţă renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă),

administrarea concomitentă de agenţi inhibitori ai ciclooxigenazei şi inhibitori ECA, antagonişti ai receptorului

de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect deteriorarea ulterioară a funcţiei

renale, care este, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a dexketoprofenului cu un diuretic, este

esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare, iar funcţia renală să fie monitorizată la

începutul tratamentului (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

• Metotrexat, utilizat în doze mici, mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a

metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către medicamente antiinflamatorii, în general. Se

recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Intensificarea

monitorizării în cazul alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.

• Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică şi verificarea mai frecventă a

timpului de sângerare.

• Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie

severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma şi

numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.

• Sulfonilureice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin deplasarea acestora de pe

locurile de legare de proteinele plasmatice.

Asocieri care trebuie luate în considerare:

• Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv prin inhibarea sintezei de

prostaglandine.

• Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. În

timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.

• Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
• Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de

hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

• Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate datora

inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de dexketoprofen.

• Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia de glicozide plasmatice.
• Mifepristonă: există un risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin-sintetazei să afecteze eficienţa mifepristonei.

Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării de prostaglandină nu

influențează negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau a

contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicale a sarcinii.

• Antibiotice chinolonice: Testele la animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot creşte

riscul apariţiei convulsiilor.

• Tenofovir: utilizarea concomitentă cu AINS poate duce la creşterea uremiei şi a creatininemiei, iar funcția

renală trebuie monitorizată pentru a controla o potențială influență sinergică asupra funcției renale.

• Deferasirox: utilizarea concomitentă cu AINS poate crește riscul de toxicitate gastrointestinală. Este necesară o

monitorizare clinică atentă atunci când deferasirox este combinat cu aceste substanțe.

• Pemetrexed: utilizarea concomitentă cu AINS poate scădea eliminarea pemetrexedului, prin urmare, se

recomandă prudență atunci când se administrează doze mai mari de AINS. La pacienţii cu insuficienţă renală

uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 45 – 79 ml/min), trebuie evitată administrarea concomitentă de

pemetrexed și AINS cu 2 zile înainte şi 2 zile după administrarea de pemetrexed.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este

contraindicat în timpul trimestrului trei de sarcină şi în alăptare (vezi pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.

Datele din studiile epidemiologice arată creșterea riscului de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis

după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele luni de sarcină. Riscul absolut de

malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul

creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a

dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre- şi post-implantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s-a

raportat creşterea incidenţei în cazul diverselor malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a

administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la

animale cu dexketoprofen trometamol nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea dexketoprofen poate provoca oligohidramnios, ca rezultat la

disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil

după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a ductului arterial în urma

tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin

urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Dexketoprofen Rompharm nu trebuie

administrat decât dacă este strict necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen trometamol de către o femeie care

încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie

cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea

prenatală cu privire la oligohidramnios după expunerea la Dexketoprofen Rompharm timp de mai multe zile

începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea Dexketoprofen Rompharm trebuie întreruptă dacă se

descoperă oligohidramnios.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

• disfuncţie renală (a se vedea mai sus);

mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:

• posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la doze foarte mici;

• inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.

În consecință, Dexketoprofen Rompharm este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi

punctele 4.3 și 5.3).

Fertilitatea

Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandată

femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în a rămâne gravide sau care efectuează

investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de dexketoprofen.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman. Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml este

contraindicat în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate avea o

influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii

apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă. În aceste cazuri, capacitatea de reacție și capacitatea de a participa

activ la traficul rutier și de a opera mașini pot fi afectate.

4.8 Reacţii adverse

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Reacţiile adverse din Tabelul 1 sunt enumerate mai jos, în concordanţă cu clasificarea MedDRA în funcţie de

sisteme şi organe şi de frecvenţă. Categoriile de frecvență sunt definite utilizȃnd următoarea convenție: foarte

frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi

<1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În

cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

CLASIFICARE Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare

PE APARATE, frecvente

SISTEME ŞI

ORGANE

Tulburări – Anemie – Neutropenie,

hematologice şi trombocitopenie

limfatice

Tulburări ale – – Edem laringian Reacţie

sistemului anafilactică,

imunitar inclusiv şoc

anafilactic

Tulburări – – Hiperglicemie, –

metabolice şi de hipoglicemie,

nutriţie hipertrigliceridemie,

anorexie

Tulburări psihice – Insomnie – –

Tulburări ale – Cefalee, amețeli, Parestezii, sincopă –

sistemului nervos somnolență

Tulburări – Vedere înceţoşată – –

oculare

Tulburări – – Tinitus –

acustice şi

vestibulare

Tulburări – – Extrasistole, tahicardie –

cardiace

Tulburări – Hipotensiune Hipertensiune –

vasculare arterială, arterială, tromboflebită

hiperemie facială superficială

Tulburări – – Bradipnee Bronhospasm,

respiratorii, dispnee

toracice şi

mediastinale

Tulburări gastro- Greaţă, Durere Ulcer peptic, Pancreatită

intestinale vărsături abdominală, hemoragie indusă de

dispepsie, diaree, ulcerul peptic sau

constipaţie, ulcer peptic perforat

hematemeză, (vezi pct. 4.4)

xerostomie

Tulburări – – Afectare –

hepatobiliare hepatocelulară

Afecţiuni – Dermatită, prurit, Urticarie, acnee Sindrom Stevens

cutanate şi ale erupţie cutanată Johnson,

ţesutului tranzitorie, necroliză

subcutanat hipersudoraţie epidermică

toxică (sindrom

Lyell),

angioedem, edem

facial, reacţie de

fotosensibilitate

Tulburări – – Rigiditate musculară, –

musculo- rigiditate articulară,

scheletice şi ale crampă musculară,

ţesutului durere lombară

conjunctiv

Tulburări renale – – Insuficienţă renală Nefrită sau

şi ale căilor acută, poliurie, durere sindrom nefrotic

urinare renală, cetonurie,

proteinurie

Tulburări ale – – Tulburări menstruale, –

aparatului tulburări prostatice

genital şi sânului

Tulburări Durere la locul Febră, Frisoane, edem –

generale şi la injectării, fatigabilitate, periferic

nivelul locului de reacţie la locul durere, senzaţie de

administrare injectării frig

incluzând

inflamaţie,

echimoze sau

hemoragie

Investigaţii – – Teste funcţionale –

diagnostice hepatice anormale

Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,

perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare

au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,

hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii

speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. Edem, hipertensiune arterială şi

insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS.

Similar altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea predominant la

pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv şi reacţii hematologice (purpură, anemie

hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).

Reacţii buloase inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi în cazul

tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice arteriale

(de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite

monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt

rugaţi să raporteze orice reacţie adversă la

Agenţa Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui

medicament.

4.9 Supradozaj

Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări

gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) și neurologice (somnolență, vertij, dezorientare,

cefalee).

În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, în

conformitate cu starea clinică a pacientului.

Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de acid propionic, cod ATC: M01AE17.

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un

medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene

(M01AE).

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei de

prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei. Mai precis, este inhibată transformarea acidului arahidonic în

endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de

asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate

influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune indirectă, care se poate adăuga

acţiunii directe.

Efecte farmacodinamice

S-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX-1 şi COX-2 în studiile la animale şi la om.

Eficacitatea și siguranță clinică

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezică eficientă a

dexketoprofenului.

Eficacitatea analgezică a dexketoprofenului administrat intramuscular şi intravenos în managementul durerii

moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere chirurgicală (chirurgie ortopedică şi

ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo-scheletică (model cu durere lombară acută) şi colică

renală.

În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, un vârf al efectului analgezic maxim înregistrându-

se în primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de

obicei, de 8 ore.

Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că dexketoprofen trometamol

utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. În studiile pentru durere

postoperatorie în care pacienţilor li s-a administrat morfină cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie controlat de

pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au necesitat semnificativ mai puţină morfină (cu 30-45% mai puţin)

decât pacienţii din lotul placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime se ating la 20

de minute (între 10 şi 45 min). Pentru doze unice de 25 mg până la 50 mg aria de sub curbă s-a dovedit a fi

proporţională cu doza, după administrarea atât intramusculară cât şi intravenoasă.

În studii farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat că C şi ASC după ultima administrare intramusculară

max

sau intravenoasă nu au fost diferite față de cele obţinute după o singură doză, indicând faptul că nu apare

acumularea medicamentului.

Similar altor substanțe active care se leagă în procent mare de proteinele plasmatice (99%), volumul de

distribuţie are o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică al distribuției a fost de

aproximativ 0,35 ore şi timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a variat între 1 – 2,7 ore.

Metabolizare

Calea de eliminare principală pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea urmată de excreţia renală.

Eliminare

După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este detectat în urină, demonstrând

că la oameni nu apare o conversie la enantiomerul R-(-).

Vârstnici

La subiecţii sănătoşi vârstnici (65 ani şi peste) expunerea a fost semnificativ mai mare decât la voluntarii tineri,

după doze unice şi repetate orale (de până la 55%), în timp ce nu s-au înregistrat diferenţe semnificative statistic

în ceea ce priveşte concentraţiile plasmatice maxime şi durata de timp pentru atingerea concentraţiei plasmatice

maxime. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică a fost prelungit după administrarea de doze unice şi repetate

(până la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost redus.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice din studiile convenționale de siguranță farmacologică, de toxicitate după doze repetate,

genotoxicitate, de toxicitate asupra reproducerii și de imunofarmacologie nu au evidențiat vreun pericol anume

pentru om, în plus față de cele menționate deja în alte secțiuni ale RCP-ului. Studiile privind toxicitatea cronică

efectuate la șoareci și maimuțe au evidențiat o valoare fără efecte adverse observate (NOAEL) de 3 mg/kg/zi.

Principala reacție adversă observată la doze mari a fost leziuni erozive gastro-intestinale și ulcere, în funcție de

doză.

Așa cum a fost recunoscut pentru toata clasă farmacologică a AINS, dexketoprofenul trometamol poate

determina modificări ale supraviețuirii embrio-fetale la modelele animale, atât indirect, prin intermediul

toxicității gastrointestinale asupra femelelor gestante, cât și direct asupra dezvoltării fătului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Alcool etilic (96%)

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-lui)

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie

amestecat în volum mic (de exemplu, într-o seringă) cu soluții de dopamină, prometazină, pentazocină, petidină

sau hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.

Soluțiile diluate pentru perfuzie obținute în modul descris la punctul 6.6, nu trebuie amestecate cu prometazină

sau pentazocină.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Fiole nedeschise: 4 ani

După diluare:

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată după diluţie până la 24 ore dacă se păstrează sub 25°C şi

protejat de lumină.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat,

perioada de depozitare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra fiolele în cutie pentru a fi protejate de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiole brune din sticlă tip I, prevăzute cu inel de rupere, conținând 2 ml de soluție injectabilă / concentrat pentru

soluţie perfuzabilă.

Cutii conținând: 5, 10 fiole.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm

50 mg/2 ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într-un volum de 30 – 100 ml

de ser fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi protejată de

lumină (vezi, de asemenea, pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.

Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este doar pentru

o singură utilizare şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată. Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată

vizual pentru a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Rompharm Company S.R.L.,

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, 075100, Jud. Ilfov,

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12962/2020/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2014

Data ultimei reȋnnoiri a autorizației: Februarie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2024