Prospect DexaTobrom 1 mg/ml + 3 mg/ml picături oftalmice, suspensie
Producator:
Clasa ATC: medicamente folosite în oftalmologie, antiinflamatoare şi antiinfecţioase în
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13555/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DexaTobrom 1 mg/ml + 3 mg/ml picături oftalmice, suspensie
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru picături oftalmice, suspensie conţine dexametazonă 1 mg şi tobramicină 3 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,10 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie.
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, care poate să prezinte un sediment uşor redispersabil prin
agitare.
pH-ul suspensiei: 5,0-6,0.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul antiinflamator şi profilactic antibacterian în infecţii cu microorganisme sensibile la
tobramicină, după operaţia pentru cataractă, precum şi în toate cazurile în care este necesar tratament
cu corticosteroizi şi există risc crescut de infecţie oculară superficială.
Prevenirea şi tratamentul inflamaţiei şi profilaxia infecţiei după chirurgia cataractei la adulţi şi copii cu
vârsta de 2 ani sau peste.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Medicamentul se administrează topic prin instilare în sacul conjunctival inferior al ochiului/ochilor
afectat/afectaţi.
Adulţi
Doza recomandată este una sau două picături la interval de 4 – 6 ore.
Pentru pacienţii care au fost supuşi intervenţiei chirurgicale pentru cataractă doza este de o picătură de
4 ori pe zi timp de până la 24 de zile, iar dacă se consideră necesar, în timpul primelor 24 până la 48
de ore după operaţie, doza poate fi crescută la o picătură administrată la fiecare 2 ore. Frecvenţa
administrării trebuie scăzută treptat, în funcţie de starea clinică.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
DexaTobrom picături oftalmice, suspensie poate fi utilizat la copii cu vârsta de 2 ani sau peste, la
aceeaşi doză ca la adulţi. Datele disponibile în prezent sunt descrise în secţiunea 5.1. Siguranţa şi
eficacitatea la copii cu vârstă sub 2 ani nu au fost stabilite şi nu există date disponibile.
Utilizare în insuficienţa hepatică şi renală
Administrarea oftalmică determină expunere sistemică foarte mică. În cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide sistemice, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice totale pentru a asigura că este
menţinut un nivel terapeutic adecvat.
Modul de administrare
Medicament pentru uz oftalmic.
Flaconul trebuie agitat bine înaintea administrării.
Pentru a nu contamina vârful picurătorului şi a suspensiei oftalmice, se va evita atingerea acestuia de
pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la dexametazonă, tobramicină, alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
Keratoconjunctivită epitelială (dendritică) determinată de Herpex simplex.
Vaccină, varicelă şi alte afecţiuni virale ale corneei sau conjunctivei.
Infecţii oculare micobacteriene determinate de, fară a se limita însă la, bacili acido-alcoolo rezistenţi,
cum sunt Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium.
Infecţii oculare fungice.
Infecţii oculare purulente netratate.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Administrarea îndelungată (adică mai mult de 24 de zile, durata maximă a utilizării în studiile clinice)
sau frecvenţa crescută a administrărilor corticosteroizilor cu administrare oftalmică pot determina
hipertensiune intraoculară și/sau glaucom, cu afectarea nervului optic şi defecte ale acuităţii vizuale şi
câmpului vizual şi formarea cataractei posterioare subcapsulare. La pacienţii sensibili, creşterea
presiunii intraoculare poate să apară chiar după doze uzuale.
Se recomandă determinarea frecventă a presiunii intraoculare.
Se utilizează numai pentru administrare topică. NU se injectează la nivelul ochiului.
La unii pacienţi pot apărea reacţii de sensibilitate după aplicarea topică de aminoglicozide, care se
manifestă de obicei prin mâncărimi ale pleoapelor, edem, eritem conjunctival. Dacă apar semne ale
reacţiilor de hipersensibilitate trebuie întrerupt tratamentul.
În cazul utilizării prelungite, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei microorganismelor
rezistente, inclusiv fungi. În aceste cazuri, se va întrerupe tratamentul cu DexaTobrom şi se va trata
adecvat infecţia nou apărută.
În cazul pacienţilor cărora li se administrează oftalmic corticosteroizi se recomandă ca presiunea
intraoculară să fie verificată constant şi frecvent. Acest lucru este important mai ales la copii şi
adolescenţi trataţi cu produse care conţin dexametazonă, deoarece riscul de hipertensiune oculară
indusă de steroizi poate fi mai mare la copii cu vârsta sub 6 ani şi poate să apară mai devreme decât
răspunsul adulţilor la corticosteroizi. Frecvenţa şi durata tratamentului trebuie să fie examinate cu
atenţie şi PIO trebuie să fie monitorizată de la începutul tratamentului, recunoscându-se riscul unei
creşteri instalate mai devreme şi mai rapide a PIO indusă de steroizi, la pacienţii copii şi adolescenţi.
Excipienți
DexaTobrom picături oftalmice, suspensie conţine clorură de benzalconiu 0,10 mg/ml cu rol
conservant.
Clorura de benzalconiu poate provoca iritaţie oculară, xeroftalmie și poate afecta filmul lacrimal,
precum și suprafața corneei. La pacienții cu xeroftalmie și la pacienții cu afectări corneene trebuie
administrat cu precauție.
Clorura de benzalconiu se poate acumula în lentilele de contact moi şi poate determina decolorarea
lor; ca urmare, medicamentul nu trebuie utilizat în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele trebuie
scoase înainte de instilarea picăturilor şi nu trebuie aplicate mai devreme de 15 minute după
administrare.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu DexaTobrom.
Absorbţia sistemică a tobramicinei şi dexametazonei după administrare topică oftalmică este mică. Ca
urmare, riscul apariţiei interacţiunilor medicamentoase este mic.
Utilizarea concomitentă a steroizilor administraţi topic şi a antiinflamatoarelor nesteroidiene
administrate topic poate creşte riscul de probleme la vindecarea leziunilor corneene.
Potenţialul ototoxic şi/sau nefrotoxic al tobramicinei poate să apară în cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide administrate pe cale sistemică, polimixine, cefalotină, diuretice de ansă, amfotericină
B şi compuşi organici pe bază de platină.
În cazul tratamentului concomitent cu mai multe medicamente cu administrare oftalmică, se
recomandă păstrarea unui interval de 15 minute între administrări succesive.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
La om nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului în timpul sarcinii sau în perioada
alăptării.
Fertilitate
Nu au fost efectuate studii care să evalueze efectul administrării topice oftalmice a DexaTobrom
asupra fertilităţii la om.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii controlate privind administrarea acestui medicament la femei în timpul
sarcinii. Administrarea subcutanată a tobramicinei la animale gestante nu a evidenţiat efecte
teratogene.
Dozele sistemice mari de tobramicină, mult superioare celor atinse după administrarea topică oculară,
au fost asociate cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate. Tobramicina traversează placenta ajungând în
circulaţia fetală şi lichidul amniotic.
Administrarea topică a corticosteroizilor la animale gestante poate provoca anomalii ale dezvoltării
fetale, inclusiv palatoschizis şi încetinirea creşterii intrauterine. După administrare topică la nivel
ocular, se poate produce absorbţie suficientă a dexametazonei, cu apariţia de efecte sistemice.
DexaTobrom se poate administra în perioada sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul
potențial de acțiune asupra fătului.
Alăptarea
În cazul tratamentului sistemic, tobramicina se excretă în laptele matern în cantităţi care prezintă risc
de afectare a sugarului.
Expunerea sistemică la tobramicină după instilarea în sacul conjunctival este mică, astfel încât riscul
se apreciază a fi mic pentru picăturile oftalmice cu tobramicină. Corticosteroizii pot fi excretaţi în
laptele matern, deşi nu există date pentru dexametazonă.
Nu se recomandă administrarea DexaTobrom în timpul alăptării sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Similar oricăror picături oftalmice, poate să apară vedere înceţoşată tranzitorie după administrarea
topică a picăturilor oftalmice. În acest caz se recomandă pacientului să evite conducerea vehiculelor
sau folosirea utilajelor atât timp cât persistă tulburările.
4.8 Reacții adverse
De obicei medicamentul este bine tolerat.
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
La administrarea produsului DexaTobrom pot apărea:
Tulburări oculare
Frecvente: vedere neclară imediat după aplicarea picăturilor.
Mai puţin frecvente: în cazul unor ulceraţii corneene sau la nivelul sclerei, dexametazona poate
întârzia cicatrizarea şi poate favoriza suprainfectarea.
Rare: tratamentul de lungă durată poate determina, prin prezenţa corticosteroidului,
hipertensiune intraoculară şi, consecutiv, glaucom şi chiar afectarea nervului
optic, keratită superficială, cataractă posterioară subcapsulară. De asemenea,
există riscul apariţiei unor infecţii secundare, mai ales de natură fungică.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, manifestate prin prurit, edem palpebral sau eritem
conjunctival. Există riscul unor reacţii de hipersensibilitate cutaneo-
conjunctivală.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Deoarece volumul sacului conjunctival este limitat, supradozajul după administrarea pe cale oftalmică
este puţin probabil să se producă. Absorbţia tobramicinei după administrare orală este nesemnificativă.
Ca urmare, în cazul ingestiei accidentale, este puţin probabil să apară efectele toxice. Semnele şi
simptomele supradozajului (keratită punctiformă, eritem, creşterea lăcrimării, edem şi prurit palpebral)
pot fi similare cu reacţiile adverse observate la unii pacienţi. Un supradozaj topic al DexaTobrom
poate fi îndepărtat din ochi cu apă călduţă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în oftalmologie, antiinflamatoare şi antiinfecţioase în
combinaţie, corticosteriozi şi antiinfecţioase în combinaţie, codul ATC: S01CA01.
Dexametazona
Corticosteroizii îşi manifestă efectele antiinflamatorii prin inhibarea ciclooxigenazei I sau II,
responsabile de adeziunea moleculelor la celulele endoteliale vasculare şi a citokinelor. Aceasta are ca
urmare o producţie scăzută de mediatori ai inflamaţiei şi o suprimare a adeziunii leucocitelor
circulante la endoteliul vascular, fapt care previne agresiunea lor asupra ţesutului ocular inflamat.
Dexametazona are proprietăţi antiinflamatoare puternice şi activitate mineralocorticoidă scăzută,
comparativ cu alţi corticosteroizi.
Tobramicina
Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic puternic, cu activitate bactericidă asupra
microorganismelor Gram-pozitiv şi Gram-negativ. Tobramicina îşi exercită efectul asupra bacteriilor
prin inhibarea sintezei polipeptidelor în ribozomi.
Studiile in vitro au evidenţiat faptul că tobramicina este un antibiotic cu spectru larg faţă de
majoritatea germenilor patogeni oculari cei mai frecvenţi, inclusiv stafilococi meticilino-sensibili sau
meticilino-rezistenţi şi majoritatea bacteriilor Gram-negativ.
Bacterii Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil sau meticilino-rezistent*)
Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil sau meticilino-rezistent*)
Alte specii de Staphylococcus coagulazo-negative
Streptococcus pneumoniae (penicilino-sensibil sau penicilino-rezistent*)
Alte specii de Streptococcus
*Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu, meticilină, penicilină) nu are nici o legătură cu
fenotipul rezistent la aminoglicozide şi nici unul dintre ele nu are legătură cu fenotipul patogeniei sau
virulenţei. Mulţi stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la tobramicină (şi la alte antibiotice
aminoglicozide). Totuşi, aceste tulpini definite ca rezistente pe baza pragurilor CMI, sunt, în general,
tratate topic cu succes cu tobramicină.
Bacterii Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella pneumoniae
Moraxella spp.
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea combinației dexametazonă 1 mg/ml/tobramicină 3 mg/ml picături oftalmice,
suspensie la copii au fost stabilite pe baza unei ample experienţe clinice, dar sunt disponibile numai
date limitate. Într-un studiu clinic cu combinația dexametazonă 1 mg/ml/tobramicină 3 mg/ml picături
oftalmice, suspensie pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene, 29 de pacienţi copii, cu vârsta
cuprinsă între 1 şi 17 ani, au fost trataţi cu 1 sau 2 picături din combinația dexametazonă 1
mg/ml/tobramicină 3 mg/ml picături oftalmice, suspensie la fiecare 4 sau 6 ore pentru 5 sau 7 zile. În
acest studiu, nu s-au observat diferenţe în profilul de siguranţă la pacienţii adulţi şi copii.
Studiile asupra sensibilităţii bacteriene demonstrează că în unele cazuri microorganismele rezistente la
gentamicină rămân sensibile la tobramicină. Nu a apărut încă o populaţie bacteriană semnificativă,
rezistentă la tobramicină; cu toate acestea, rezistenţa bacteriană se poate dezvolta după întrebuinţare
prelungită.
Poate să apară rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice aminoglicozidice; în cazul apariţiei reacţiei de
hipersensibilitate, se va întrerupe administrarea medicamentului şi se va institui terapia adecvată.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrare topică, tobramicina se absoarbe puţin prin cornee şi conjunctivă. Cantităţi foarte
mici ajung la nivelul umorii apoase, în circulaţia sistemică atingând concentraţii extrem de mici. După
administrare orală, dexametazona este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este aproximativ 190 de minute. Legarea de proteinele plasmatice este de
77%, mai mică decât majoritatea corticosteroizilor. Până la 65% din doză este excretată în urină în
timp de 24 de ore. Traversează bariera placentară.
Studiile efectuate cu dexametazonă sulfobenzoat de sodiu radioactivă au demonstrat absorbţia rapidă a
acesteia în segmentul anterior ocular, incluzând corneea, conjunctiva, umoarea apoasă şi irisul.
Activitatea maximă a fost atinsă la 10-20 de minute după aplicare oftalmică. La 30 de minute după
administrare s-a observat distribuţia în plasmă, bilă, ficat şi rinichi, precum şi excreţia pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranță
Profilul de siguranţă pentru fiecare substanţă activă în parte a DexaTobrom este bine stabilit.
Studii privind toxicitatea după doze repetate efectuate cu asocierea tobramicină/dexametazonă au
evidenţiat la iepuri efecte sistemice determinate de corticosteroizi, în doze care la om nu prezintă
semnificaţie clinică.
Tobramicina este puţin absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal. Doze mari de tobramicină
administrate parenteral au determinat toxicitate renală la şobolan şi câine şi otoxicitate la pisici.
La administrarea sistemică de doze mari de tobramicină la rozătoare (30-100 mg/kg/zi) pe perioada
organogenezei s-au raportat toxicitate renală şi ototoxicitate la fetuşi. Alte studii efectuate la şobolan şi
iepure cu doze de tobramicină de până la 100 mg/kg/zi parenteral (>400 doza clinică maximă) nu
indică afectarea fertilităţii sau a fetuşilor.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Tyloxapol
Hipromeloză 4000 cP
Sulfat de sodiu anhidru
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Clorură de benzalconiu
Acid sulfuric 0,5 M sau hidroxid de sodiu 1 M pentru ajustarea pH-ului
Apă purificată
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere a flaconului: 28 de zile
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD de capacitate 5 ml, închis cu capac din PEÎD prevăzut cu sistem de
siguranţă şi picurător din PEJD.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, Jud. Ilfov, cod 075100
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13555/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.