Prospect Dexametazonă fosfat hameln 4 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: hameln pharma gmbh
Clasa ATC: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14031/2021/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexametazonă fosfat hameln 4 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluție conține dexametazonă fosfat 4,00 mg (sub formă de fosfat sodic de dexametazonă 4,37
mg).
2 ml de soluție conțin dexametazonă fosfat 8,00 mg (sub formă de fosfat sodic de dexametazonă 8,74
mg).
Excipient cu efect cunoscut:
Acest medicament conține propilenglicol 20 mg per 1 ml – vezi pct. 4.2, 4.4, 4.6 și 4.8.
Acest medicament conține sodiu 0,42 mg per 1 ml – vezi pct. 4.4.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă (injecţie)
Soluţie limpede şi incoloră, fără particule vizibile.
pH 7,5 – 8,7
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Administrare sistemică
Administrare intravenoasă sau intramusculară
Dexametazonă fosfat hameln este recomandat pentru administrare sistemică prin injectare
intravenoasă sau intramusculară atunci când terapia orală nu este posibilă sau de dorit în următoarele
condiții:
• Edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenții neurochirurgicale, abces cerebral,
meningită bacteriană
• Șoc posttraumatic şi profilaxia sindromului de detresă respiratorie acută posttraumatică
(SDRA)
• Boala Coronavirus 2019 (COVID-19)
Tratamentul pacienţilor adulţi şi adolescenţi cu boală coronavirus 2019 (COVID-19) (cu
vârsta de 12 ani și peste, cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) care necesită terapie cu
oxigen suplimentar.
• Șoc anafilactic (după injectarea inițială cu epinefrină)
• Criză severă de astm bronșic
• Tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu,
eritrodermie, pemfigus vulgar, eczemă acută
• Tratamentul inițial al afecțiunilor autoimune, cum este lupusul eritematos sistemic (în special
formele viscerale)
• Poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid
distructive și/sau cu manifestări extraarticulare
• Boli infecțioase severe, cu stări toxice (de exemplu, tuberculoză, febră tifoidă, bruceloză),
numai în asociere cu un tratament antibiotic adecvat.
• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne
• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice, în cadrul
unei scheme terapeutice care cuprinde medicamente antiemetice.
Administrare subcutanată
• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne şi profilaxia şi tratamentul greței şi vărsăturilor
provocate de citostatice (CINV)
În îngrijirea paliativă, pacienților cărora li se administrează corticosteroizi pentru simptome
precumfatigabilitate, anorexie, greață și vărsături refractare sau ca tratament adjuvant al analgeziei și
tratament simptomatic al compresiei coloanei sau a presiunii intracraniene crescute, Dexametazonă
fosfat hameln poate fi administrat subcutanat (vezi pct. 4.2) ca tratament alternativ la administrarea
orală atunci când aceasta din urmă este inacceptabilă sau nu mai este adecvată.
Administrare locală
• Injecții intraarticulare pentru inflamație persistentă a uneia sau a mai multor articulații după
abordarea terapeutică generală a inflamației articulare cronice, artrozei în puseu activ,
formelor acute de periartrită scapulo-humerală
• Infiltrații (sub indicație strictă): tendovaginite și bursite non-bacteriene, periartrită,
tendinopatie inserțională.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie individualizată în funcție de natura și severitatea afecțiunii și de răspunsul pacientului la
tratament. În general, se utilizează doze inițiale relativ mari, iar dozele administrate în formele acute
severe trebuie să fie semnificativ mai mari față de dozele utilizate în formele cronice.
Se recomandă următoarele scheme de dozare:
Administrare sistemică
Administrare intravenoasă sau intramusculară
Adulți
• Edem cerebral
Doza inițială 8-10 mg (până la 80 mg)/zi, i.v., urmată de 16-24 mg (până la 48 mg)/zi, i.v., divizată în
3-4 (6) prize individuale, timp de 4-8 zile. Poate fi necesară utilizarea unor doze mai mici de
Dexametazonă fosfat hameln, pe o perioadă mai îndelungată, în decursul tratamentului cu radiații și în
tratamentul conservator al tumorilor cerebrale inoperabile.
Edem cerebral determinat de meningita bacteriană: 0,15 mg/kg greutate corporală la interval de 6 ore,
timp de 4 zile.
• Șoc post-traumatic/profilaxia insuficienţei respiratorii acute post-traumatice SDRA
O doză inițială de 40-100 mg i.v., urmată de repetarea acesteia după 12 ore. Alternativ 16-40 mg la
interval de 6 ore, timp de 2-3 zile.
• Tratamentul COVID-19
6 mg i.v., o dată pe zi timp de până la 10 zile. Durata tratamentului trebuie să fie ghidată de răspunsul
terapeutic şi necesităţile clinice pentru fiecare pacient . La vârstnici, pacienți cu insuficiență renală,
insuficiență hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
• Şoc anafilactic
40-100 mg i.v. după o injecție inițială cu epinefrină intravenoasă. Doza poate fi repetată dacă este
necesar.
• Criză severă de astm bronșic
8-20 mg i.v., cât mai rapid posibil. Injecția poate fi repetată dacă este necesar, la o doză de 8 mg la
fiecare 4 ore. Suplimentar,poate fi administrată aminofilină intravenos.
• Afecțiuni dermatologice acute
Doze zilnice de 8-40 mg i.v., în cazuri selecționate doze de până la 100 mg urmate de un tratament
oral cu doze scăzute progresiv.
• Fazele active ale afecțiunilor reumatice sistemice cum este lupusul eritematos sistemic
Doze de 6-16 mg/zi.
• Poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă
Pentru abordarea terapeutică a formelor rapid distructive se recomandă doze de 12-16 mg/zi. În
manifestările extraarticulare se recomandă doze de 6 mg-12 mg/zi.
• Boli infecțioase severe, cu stări toxice (de exemplu tuberculoză, febră tifoidă) numai ca adjuvant la
terapia anti-infecţioasă
Doze de 4-20 mg i.v./zi. În cazuri selecționte (de exemplu febră tifoidă) inițial până la 200 mg.
• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne
Iniţial 8-16 mg/zi, în cazul unor tratamente prelungite, 4-12 mg/zi.
• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor provocate de citostatice, în cadrul unui tratament antiemetic
10-20 mg i.v. înainte de începerea chimioterapiei, apoi, 4-8 mg de 2 până la de 3 ori pe zi, timp de 1-3
zile, în funcție de necesitate (chimioterapie moderat emetogenă), sau timp de până la 6 zile
(chimioterapie puternic emetogenă).
• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii
O doză unică de 8-20 mg i.v. înainte de începerea intervenției chirurgicale.
Administrare subcutanată
• Tratamentul paliativ al tumorilor maligne şi prevenirea şi tratamentul greței şi vărsăturilor
provocate de citostatice (CINV)
În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi administrat subcutanat prin injectare sau
perfuzie subcutanată continuă (PSCC). Dozele variază în general între 4,8 mg și 19,3 mg pe parcursul
a 24 de ore, luând în considerare ghidurile clinice locale și trebuie ajustate în funcție de răspunsul
terapeutic.
Copii şi adolescenţi
• Edem cerebral cauzat de meningita bacteriană
La copii 0,4 mg/kg greutate corporală la fiecare 12 ore pe parcursul a 2 zile, începând ȋnainte de
prima administrare de antibiotice.
• Șoc posttraumatic şi profilaxia SDRA post-traumatic
La copii inițial 40 mg i.v., urmată de repetarea dozei după 12 ore.
• Tratamentul COVID-19
Adolescenților cu vârsta de 12 ani și peste se recomandă să se administreze o doză de 6 mg i.v., o
dată pe zi timp de până la 10 zile. Durata tratamentului trebuie să fie ghidată de răspunsul clinic şi
necesităţile individuale ale pacientului.
• Şoc anafilactic
La copii 40 mg i.v. după o injecție inițială cu epinefrină intravenoasă, doza poate fi repetată dacă
este necesar.
• Criză astmatică acută, severă
0,15-0,3 mg/kg greutate corporală i.v. sau 1,2 mg/kg greutate corporală ȋn bolus, apoi urmat de 0,3
mg/kg greutate corporală la fiecare 4-6 ore. Suplimentar, poate fi administratăaminofilină
intravenos .
• Profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii
0,15-0,5mg/kg cu o doză maximă de 16mg la copii cu vârsta mai mare de 2 ani.
Dexametazonă fosfat hameln nu este, în general, recomandat pentru utilizarea la nou-născuții
prematuri sau la termen (vezi și pct. 4.4).
Dexametazonă fosfat hameln conține propilenglicol (E 1520) (20 mg per ml), prin urmare trebuie
utilizat cu precauție la sugari și copii cu vârsta sub 5 ani, mai ales dacă sunt necesare doze mari sau
dacă este luat în considerare tratamentul de lungă durată (vezi și pct. 4.4).
Administrare locală
Infiltrațiile locale și tratamentul injectabil se realizează în general cu doze de 4-8 mg. O doză mai mică
de 2 mg este suficientă dacă este injectată într-o articulație mică.
Administrarea la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală
Datorită conținutului de propilenglicol al medicamentului, este necesară monitorizarea medicală la
pacienții cu insuficiență hepatică sau renală (vezi și pct. 4.4).
În hipotiroidism sau ciroză hepatică, pot fi suficiente doze mai mici sau poate fi necesară o reducere a
dozelor.
Mod de administrare
Durata tratamentului depinde de indicația terapeutică.
Dexametazonă fosfat hameln poate fi administrat fără a fi amestecat saudiluat.
Injecţie intravenoasă, intramusculară, intraarticulară sau infiltraţie.
Alternativ, Dexametazonă fosfat hameln poate fi adăugat, fără pierderea potenței, la clorură de sodiu
0,9%, glucoză 5% sau soluție Ringer și administrat prin perfuzie intravenoasă:
• continuu sau intermitent sau prin perfuzie prin picurare la adulți
• peste 15 – 20 de minute la copii.
În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi diluat cu soluție de clorură de sodiu 0,9%
și administrat prin Perfuzie Subcutanată Continuă (PSCC).
Amestecurile perfuzabile trebuie utilizate în decurs de 24 de ore și trebuie respectate tehnicile aseptice
obișnuite pentru injecții.
Administrarea prin injectare intraarticulară trebuie efectuată în condiţii aseptice stricte. O singură
injecție intraarticulară este de obicei suficientă pentru ameliorarea eficientă a simptomelor. Dacă este
necesară repetarea injecției, aceasta nu trebuie administrată mai devreme de 3-4 săptămâni. Nu trebuie
administrate mai mult de 3-4 injecții pentru o singură articulație. Este necesar un control medical al
articulației, în special după injectarea repetată.
Infiltraţia locală trebuie efectuată în regiunea cea mai dureroasă sau la inserția tendonului în condiții
aseptice riguroase. Trebuie avut grijă să nu se administreze injecția direct în tendon. Administrarea la
intervale scurte de timp trebuie evitată.
Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o
concentrație mai mare de dexametazonă/volum.
Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Pentru injectarea intraarticulară: infecție în articulația care urmează a fi tratată sau în imediata
vecinătate a acesteia, artrita bacteriană, instabilitate a articulației, tulburări de sângerare (spontană
sau indusă de terapia anticoagulantă), calcificare periarticulară, necroză avasculară osoasă, ruptură
de tendon, artropatia Charcot.
• Pentru infiltraţii locale: infecție la locul de administrare netratată anteriorcu antibiotice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cursul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln, au fost observate cazuri izolate de reacții
anafilactice severe, cu colaps circulator, stop cardiac, aritmii, bronhospasm și/sau hipotensiune
arterială ori hipertensiune arterială.
Deoarece induce imunosupresie, tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln poate duce la un risc
crescut de infecții bacteriene, virale, parazitare, cu germeni oportuniști sau fungice. Tratamentul poate
masca simptomele prezenței sau apariției unei infecții, făcând astfel diagnosticarea mult mai dificilă.
Infecțiile latente, cum sunt tuberculoza sau hepatita B, pot fi reactivate.
În cazuri individuale de stres fizic crescut (traumă, intervenție chirurgicală, naștere, etc.) în timpul
tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln poate fi necesară o creștere temporară a dozei.
Glucocorticoizii sistemici nu trebuie opriți la pacienții care sunt deja tratați cu corticosteroizi sistemici
(pe cale orală) din alte motive (de exemplu, pacienți cu boală pulmonară obstructivă cronică), dar care
nu necesită oxigen suplimentar.
Precauţii speciale:
Tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln trebuie efectuat doar în cazul unor indicații stricte și,
dacă este necesar, împreună cu tratamentul antiinfecțios specific în cazul în care oricare din
următoarele afecțiuni este prezentă:
• Infecții virale acute (hepatită B, Herpes zoster, Herpes simplex, varicelă, cheratită herpetică)
• Hepatită cronică tip B cu antigen HBs pozitiv
• Aproximativ cu 8 săptămâni înainte și 2 săptămâni după administrarea de vaccinuri cu germeni vii
• Infecţii fungice sistemice
• Parazitoze (de exemplu, cu nematode)
• Strongiloidoză cunoscută sau suspicionată (infecţie cu larve), tratamentul cu glucocorticoizi poate
produce activarea și proliferarea masivă a acestor paraziți
• Poliomielită
• Limfadenită după vaccinare BCG
• Infecții bacteriene acute și cronice
• La pacienții cu antecedente de tuberculoză se utilizează numai sub protecția unui medicament
tuberculostatic
Tratamentul cu Dexametazonă fosfat hameln trebuie efectuat doar în cazul unor indicații stricte și,
dacă este necesar, împreună cu tratamentul specific în cazul următoarele afecțiuni:
• Ulcere gastrointestinale
• Osteoporoză
• Insuficiență cardiacă severă
• Dificultăți în controlul hipertensiunii arteriale
• Dificultăți în controlul diabetului zaharat
• Afecțiuni psihiatrice (inclusiv antecedente), inclusiv tendinţe suicidale. Se recomandă
monitorizare neurologică sau psihiatrică.
• Glaucom cu unghi închis sau deschis. Se recomandă monitorizare oftalmologică și terapie
adăugată.
• Ulcerații și leziuni corneene. Se recomandă monitorizare oftalmologică și terapie adăugată.
Tulburări de vedere
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul
se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în
considerare trimiterea sa la un oftalmolog, pentru evaluarea cauzelor posibile. Acestea pot include
cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost
raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.
Din cauza riscului de perforație intestinală, Dexametazonă fosfat hamlen trebuie utilizat numai în
indicații de urgență și cu monitorizare adecvată în cazul ȋn care există concomitent următoarele
afecţiuni:
• Colită ulceroasă severă, cu risc de perforație, posibil fără iritație peritoneală
• Diverticulită
• Enteroanastomoză (imediat postoperator)
Semnele de iritație peritoneală după o perforație gastrointestinală pot lipsi la pacienții tratați cu doze
mari de glucocorticoizi.
La administrarea Dexametazonă fosfat hameln la pacienții cu diabet zaharat trebuie luată în
considerare creșterea nevoii de insulină sau medicamente antidiabetice orale.
În timpul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln este necesară monitorizarea regulată a
tensiunii arteriale, în special în cazul administrării unor doze mari și în cazul pacienților cu dificultăți
în controlul hipertensiunii arteriale.
Din cauza riscului de agravare, pacienții cu insuficiență cardiacă severă trebuie monitorizați cu atenție.
La pacienții tratați cu doze mari de dexametazonă poate apărea bradicardie.
De asemenea poate apărea o reacție anafilactică gravă.
La pacienții cărora li se administrează glucocorticoizi concomitent cu fluorochinolone crește riscul de
afecțiuni ale tendonului, tendinită și ruptură de tendon.
La începutul tratamentului cu Dexametazonă fosfat hameln, poate avea loc o agravare clinică a
miasteniei gravis.
Vaccinarea cu viruși inactivați este în general posibilă. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare
faptul că răspunsul imunitar și succesul imunizării pot fi afectate de dozele mari de corticosteroizi.
Dacă se utilizează doze mari de glucocorticoizi, trebuie asigurat un aport adecvat de potasiu și poate fi
necesar asocierea unei diete cu restricție de sodiu. Trebuie monitorizată kaliemia.
Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin
cobicistat, să crească riscul de apariție a reacţiilor adverse sistemice. Asocierea trebuie evitată cu
excepția cazului în care beneficiul depășește riscul crescut de reacţii adverse ale glucocorticoizilor
sistemici, caz în care pacienții trebuie monitorizați pentru apariția reacţiile adverse la glucocorticoizi
cu administrare sistemică.
Întreruperea bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la exacerbarea sau recurența
afecțiunii de bază și insuficiență corticosuprarenală acută /sindrom de întrerupere la corticosteroizi; ca
urmare, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.
Anumite boli infecțioase (varicela, rujeola) pot fi foarte severe la pacienții cărora li se administrează
glucocorticoizi. Persoanele imunodeprimate care nu au avut varicelă sau rujeolă prezintă un risc
crescut. Dacă acești pacienți vin în contact cu persoane cu varicelă sau rujeolă în timpul tratamentului
cu Dexametazonă fosfat hameln, trebuie inițiat un tratament preventiv, dacă este necesar.
În experiența de după punerea pe piață, a fost raportat sindromul de liză tumorală (SLT) la pacienții cu
neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanţe
chimioterapeutice. Pacienții cu risc crescut de apariție a SLT, cum sunt pacienții cu o rată proliferativă
crescută, încărcare tumorală mare și hipersensibilitate la substanţe citotoxice, trebuie atent
monitorizați și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.
Administrarea intravenoasă trebuie să se realizeze prin injectare lentă, timp de 2-3 minute. Deoarece,
în cazul injectării prea rapide pot apărea scurte și reacții adverse precum înțepături neplăcute sau
parestezie ce pot dura până la 3 minute.
Dexametazonă fosfat hameln este destinat administrării de scurtă durată. În cazul administrării de
lungă durată trebuie avute în vedere atenționările și precauțiile suplimentare specifice administrării de
lungă durată a medicamentelor ce conțin glucocorticoizi.
După administrarea locală trebuie avută în vedere posibilitatea apariției reacțiilor adverse sistemice și
a interacțiunilor medicamentoase.
Administrarea intraarticulară de glucocorticoizi crește ricul apariției de infecții ale articulațiilor.
Administrarea îndelungată sau repetată a glucocorticoizilor în articulațiile de suport a greutății
corporale, poate duce la deteriorarea cartilajului articular. Acest lucru este determinat probabil de
suprasolicitarea articulației afectate, după ce se obține reducerea durerii și a celorlalte simptome.
Copii și adolescenți
Este necesară o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc în ceea ce privește administrarea
Dexametazonă fosfat hameln în perioada de creștere la copii.
Nou-născuții prematur
Dovezile disponibile sugerează afectarea pe termen lung a neurodezvoltării născuților prematur cu boli
pulmonare cronice, după tratament precoce (<96 ore), la doze inițiale de 0,25 mg per kg greutate
corporală, de două ori pe zi.
Cardiomiopatie hipertrofică
S-a raportat cardiomiopatie hipertrofică la sugarii născuți prematur, după administrarea sistemică de
corticosteroizi, de exemplu dexametazonă. În majoritatea cazurilor raportate, acest lucru a fost
reversibil după întreruperea tratamentului. La sugarii prematuri tratați cu dexametazonă sistemică
trebuie stabilit diagnosticul și trebuie monitorizate funcția și structura cardiacă (punctul 4.8).
Conținutul de propilen glicol
Datorită conținutului de propilenglicol al medicamentului (20 mg pe ml), trebuie acordată atenție
atunci când se utilizează doze mari de Dexametazonă fosfat hameln la sugari și copii cu vârsta sub 5
ani și/sau pentru o perioadă prelungită de timp (vezi secțiunile 2 și 4.2). Următoarele grupe de
populație pediatrică prezintă un risc special de a dezvolta toxicitate provocată de propilenglicol:
• Nou-născuți (nou-născuți cu vârsta mai mică de 4 săptămâni)
Dexametazonă fosfat hameln nu este recomandat pentru utilizare la nou-născuții prematur sau la
termen. Cu toate acestea, în urma unei evaluări individuale atente, produsul ar putea fi luat în
considerare pentru un nou-născut dacă, în opinia medicului/la recomandarea unui medic, beneficiile
utilizării produsului depășesc riscurile potențiale.
Atunci când la nou-născuți sunt necesare doze mai mari de 0,05 ml/kg/zi de Dexametazonă fosfat
hameln, doza corespunzătoare de propilenglicol poate depăși pragul de siguranță de 1 mg/kg/zi.
Depăşirea acestui prag de siguranță la nou-născuți poate provoca reacţii adverse grave atunci când este
administrat concomitent cu orice substrat pentru alcool dehidrogenază, cum este alcoolul etilic, mai
ales dacă se administrează alte medicamente care conțin propilenglicol sau alcool. Este necesară o
monitorizare medicală atentă pentru orice semn de toxicitate.
• Sugari (copii cu vârsta peste 4 săptămâni) și copii cu vârsta sub 5 ani
Când sunt necesare doze mai mari de 2,5 ml/kg/zi de Dexametazonă fosfat hameln, doza
corespunzătoare de propilenglicol poate depăși pragul de siguranță de 50 mg/kg/zi. Administrarea
concomitentă de propilenglicol în doze de 50 mg/kg/zi sau mai mari cu orice substrat pentru alcool
dehidrogenază (cum este alcoolul etilic) poate induce reacţii adverse grave la sugari și copii cu vârsta
sub 5 ani, în special dacăli se administrează alte medicamente care conțin propilenglicol sau alcool.
Prin urmare, Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție la aceast grup de vârstă.
Este necesară o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc privind administrarea Dexametazonă fosfat
hameln în perioada de creștere la copii.
Vârstnici
Deoarece vârstnicii prezină un risc crescut de osteoporoză, este necesară o evaluare atentă a raportului
beneficiu-risc privind administrarea Dexametazonă fosfat hameln la aceast grup de vârstă.
Insuficiență hepatică și renală
Datorită conținutului de propilenglicol al medicamentului, este necesară o monitorizarea frecventă la
pacienții cu insuficiență renală sau cu insuficiență hepatică, deoarece au fost raportate diferite reacţii
adverse atribuite propilenglicolului, cum sunt disfuncție renală (necroză tubulară acută), insuficiență
renală acută și disfuncție hepatică (vezi pct. 2 și 4.2). Expunerea zilnică la propilenglicol a acestor
pacienți nu trebuie să depășească 50 mg/kg, ceea ce corespunde la 2,5 ml/kg/zi de Dexametazonă
fosfat hameln.
Utilizarea Dexametazonă fosfat hameln poate determina rezultate fals pozitive ale testelor anti-doping.
Sodiu
Acest medicament conține sodiu până la 1,9 mmol (43 mg) per doza unică maximă a medicamentului
(350 mg pentru o persoană cu greutatea corporală de 70 kg) echivalent cu 2,15% din doza maximă
zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Crește riscul de ulcere și sângerări gastrointestinale la administrarea în asociere cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), salicilați și indometacin.
Estrogenii (de exemplu, inhibitori de ovulaţie) pot prelungi timpul de înjumătățire plasmatică a
glucocorticoizilor și astfel le potențează efectul.
Medicamentele cu efect inductor CYP3A4, cum sunt fenitoina, barbituricele, carbamazepina,
primidona, rifampicina pot creşte clearance-ul metabolic al glucocorticoizilor , rezultând o scădere a
concentraţiilor plasmatice și efect fiziologic redus, făcând posibilă necesitatea ajustării dozei.
Inhibitorii CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol și cobicistat) pot să scadă clearance-ul
dexametazonei, având ca rezultat o creștere a efectului acesteia și supresie a glandelor
suprarenale/sindrom Cushing. Trebuie evitată administrarea în asociere, exceptând cazurile în care
beneficiile tratamentului depășesc riscurile unor eventuale reacții adverse sistemice la glucocorticoizi.
În acest caz este necesară monitorizarea pacienților în vederea apariției reacțiilor adverse.
Efedrina poate accelera metabolizarea glucocorticoizilor și astfel le reduce eficacitatea.
Terapia concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) crește riscul de
modificări ale numărului elementelor figurate ale sângelui.
Digoxin (glicozide cardiace): toxicitatea poate fi precipitată de glucocorticoizi prin efectul
dezechilibrului electrolitic (deficit de potasiu).
Pacienții cărora li se administrează glucocorticoizi concomitent cu diuretice sau laxative, care pot
scădeakaliemia, trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru detectarea hipokaliemiei datorită excreției
crescute de potasiu.
Este posibil ca eficacitatea anticoagulantelor cumarinice sa se modifice prin tratamentul concomitent
cu glucocorticoizi. Timpul de protrombină trebuie verificat frecvent la pacienții care primesc
glucocorticoizi concomitent cu anticoagulante cumarinice, pentru a evita sângerările spontane. O
ajustare a dozei de anticoagulant poate fi necesară în cazul utilizării concomitente.
Reacțiile adverse ale ale medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina) sunt antagonizate de
glucocorticoizi.
În cazul administrării glucocorticoizilor în asociere cu atropină sau alte anticolinergice, presiunea
intraoculară poate crește.
Relaxarea musculară prelungită poate apărea atunci când relaxantele musculare nedepolarizante sunt
administrate în asocierecu glucocorticoizii.
Glucocorticoizii pot scădea concentrația plasmatică a praziquantelului.
Dacă dexametazona este administrată concomitent cu clorochină, hidroxiclorochină și mefloquină,
există un risc crescut de miopatii și cardiomiopatii.
La administrarea concomitentă a protirelinei, se poate observa scăderea concentrației
plasmatice a hormonului stimulator al tiroidei (TSH).
Când se administrează concomitent cu alte imunosupresoare, creşte susceptibilitate la infecții și
posibila agravare sau manifestare a infecțiilor latente. În plus, în asociere cu ciclosporină, creşte
concentraţia plasmatică a ciclosporinei și crește și riscul de apariţie a convulsiilor cerebrale.
Administrarea concomitentă cu fluorochinolone poate crește riscul de afecţiuni ale tendoanelor.
Reacțiile cutanate la testele alergologice pot fi inhibate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Dexametazona traversează placenta.
În timpul sarcinii, în special în primul trimestru, dexametazona poate fi luată în considerare pentru
utilizare numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc. Corticosteroizii trebuie prescriși
numai atunci când beneficiile aşteptate depășesc riscurile pentru mamă și făt.
În tratamentul îndelungat sau repetat din timpul sarcinii, glucocorticoizii pot creşte riscul de întârziere
a creșterii intrauterine.
Studiile au demonstrat un risc mare de hipoglicemie neonatală în urma administrării prenatale a unui
ciclu scurt de corticosteroizi, inclusiv dexametazonă, la femeile cu risc de naștere prematură tardivă.
Administrarea de glucocorticoizi la animalele gestante poate provoca tulburări ale dezvoltării fetale,
inclusiv palatoschizis, întârziere a creșterii intrauterine și efecte asupra creșterii și dezvoltării
cerebrale. Nu există dovezi că utilizarea glucocorticoizilor poate determina creșterea incidenței
malformațiilor congenitale la om, cum ar fi palatoschizisul/cheiloschizisul (vezi pct. 5.3).
În cazul administrării glucocorticoizilor în ultimul trimestru al sarcinii, există un risc de atrofie a
cortexului suprarenal fetal, care poate determina necesitatea tratamentului de substituție hormonală la
nou-născut, cu doze ce trebuie scăzute treptat.
Dexametazonă fosfat hameln conţine propilenglicol. Deși nu s-a dovedit că propilenglicolul provoacă
toxicitate asupra funcției de reproducere sau asupra dezvoltării, la animale sau om, acesta poate ajunge
la făt. Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție în timpul sarcinii. O evaluare atentă a
beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale tratamentului cu steroizi și administrarea de
propilenglicol trebuie făcută individual.
Alăptarea
Dexametazona se excretă în laptele matern. Nu se cunosc cazuri de efecte dăunătoare asupra sugarului.
Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție în timpul alăptării şi numai în indicații de
strictă necesitate. O evaluare atentă a beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale tratamentului
trebuie făcută individual.
Dacă sunt necesare doze mai mari pentru tratamentul unei afecţiuni, alăptarea trebuie întreruptă.
Dexametazonă fosfat hameln conține propilenglicol care a fost detectat și în laptele matern. Deși nu s-
a demonstrat că propilenglicolul produce toxicitate asupra funcției de reproducere sau asupra
dezvoltării la animale sau la om, Dexametazonă fosfat hameln trebuie utilizat cu precauție de către
femeile care alăptează. O evaluare atentă a beneficiilor potențiale și a riscurilor asociate ale
tratamentului cu steroizi și administrarea de propilenglicol trebuie făcută individual.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dexametazonă fosfat hameln nu are nicio influenţă, sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; acest lucru se aplică și în cazul muncii efectuate ȋn condiţii
periculoase.
4.8 Reacţii adverse
Riscul de reacții adverse este scăzut în cazul tratamentului de scurtă durată cu dexametazonă. Cu toate
acestea, este de anticipat că ȋn terapia parenterală de scurtă durată cu doze mari, pot apărea modificări
ale electroliților, edeme, creștere a tensiunii arteriale, stop cardiac, modificări ale ritmului cardiac sau
convulsii, și pot fi observate semne clinice de infecție. Trebuie acordată atenție posibilelor ulcerații
gastrice sau intestinale (adesea induse de stres), deoarece tratamentul cu corticoizi poate reduce
simptomele acestora și, de asemenea, se va avea în vedere reducerea toleranței la glucoză.
Incidența reacţiilor adverse previzibile, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, se
corelează cu potența relativă a medicamentului, doza, momentul administrării și durata tratamentului
(vezi pct. 4.4).
Frecvența reacțiilor adverse este prezentată în conformitate cu următoarea convenție:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 până la <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100)
Rare (≥1/10000 până la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Aparate, sisteme şi Frecvența Reacții adverse
organe
Infecţii şi Cu frecvenţă Mascarea simptomelor clinice de infecție,
infestări necunoscută manifestarea și exacerbarea infecțiilor virale,
fungice, bacteriene, parazitare și infecțiilor cu
germeni oportuniști, activarea strongiloidozei
(vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice și Cu frecvenţă Leucocitoză moderată, limfopenie, eozinopenie,
limfatice necunoscută policitemie.
Tulburări ale Cu frecvenţă Reacții de hipersensibilitate (de exemplu,
sistemului necunoscută exantem medicamentos), reacție anafilactică
imunitar severă cu manifestări cum sunt aritmie,
bronhospasm, hipotensiune arterială sau
hipertensiune arterială, colaps circulator, stop
cardiac, imunodeprimare.
Tulburări endocrine Cu frecvenţă Sindrom Cushing (simptome tipice: față de lună
necunoscută plină, obezitate tronculară și pletoră), supresie
suprarenală (vezi și pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de Cu frecvenţă Retenție de sodiu cu edeme, creștere a eliminării
nutriţie necunoscută potasiului (risc de aritmii), creștere a greutății
corporale, toleranță redusă la glucoză, diabet
zaharat, hipercolesterolemie și
hipertrigliceridemie, creștere a apetitului
alimentar.
Tulburări psihice Cu frecvenţă Depresie, iritabilitate, euforie, impulsul de a face
necunoscută lucruri, psihoze, manii, halucinații, instabilitate
emoțională, anxietate, tulburări de somn, intenții
suicidale.
Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Creștere a presiunii intracraniene (pseudotumor
nervos necunoscută cerebri), manifestări ale unei epilepsii latente,
creștere a numărului de convulsii în epilepsia
manifestă.
Tulburări oculare Cu frecvenţă Cataractă, în special cu opacitate subcapsulară
necunoscută posterioară, glaucom, agravare a simptomelor
associate ulcerelor corneene, creștere a
numărului de infecții oftalmice virale, fungice și
bacteriene, agravare a infecțiilor bacteriene ale
corneei, ptoză palpebrală, midriază, chemoză,
perforație iatrogenă a sclerei, corioretinopatie. În
cazuri rare exoftalmie reversibilă și, după
administrare subconjunctivală, cheratită
cu virus herpes simplex, perforație corneană pe
fondul unei cheratite preexistente, vedere
încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tulburări cardiace Cu frecvenţă Cardiomiopatie hipertrofică la sugarii născuți
necunoscută prematur (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvenţă Hipertensiune arterială, creștere a riscului de
necunoscută ateroscleroză și tromboză, vasculită (de
asemenea ca simptom de întrerupere după
tratamentul îndelungat), creștere a fragilității
capilare.
Tulburări gastrointestinale Cu frecvenţă Ulcere gastrointestinale, sângerări
necunoscută gastrointestinale, pancreatită, disconfort
stomacal, sughiț.
Afecțiuni cutanate și ale Cu frecvenţă Vergeturi roșii, atrofie cutanată, telangiectazii,
țesutului subcutanat necunoscută peteșii, echimoze, hipertricoză, acnee indusă de
corticosteroizi, dermatită periorală de tip acnee
rozacee, modificări ale pigmentării cutanate.
Tulburări musculo- Cu frecvenţă Miopatie, slăbiciune și atrofie musculară,
scheletice și ale țesutului necunoscută osteoporoză (dependentă de doză, posibilă și la
conjunctiv administrarea pe termen scurt), necroză aseptică
a oaselor, afecțiuni ale tendonului, tendinită,
rupture de tendon, lipomatoză epidurală, inhibare
a creșterii la copii.
Tulburări ale aparatului Cu frecvenţă Tulburări ale secreției de hormoni sexuali (prin
genital şi sânului necunoscută urmare, menstruație neregulată până la
amenoree, hirsutism, impotență).
Tulburări generale şi la Cu frecvenţă Întârziere a vindecării leziunilor.
nivelul locului de necunoscută
administrare
Administrare locală:
Sunt posibile iritație locală și reacții de intoleranță (senzație de încălzire, durere prelungită). Dacă nu
se efectuează administrarea atentă a corticoizilor în cavitatea articulară, pot apărea atrofia cutanată și
subcutanată la locul de administrare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome:
Nu au fost raportate niciodată cazuri de intoxicație acută cu dexametazonă. În caz de supradozaj
cronic, este de așteptat o intensificare a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.8), în special endocrine,
metabolice și electrolitice.
Nu este disponibil niciun antidot. Tratamentul nu este probabil indicat pentru reacțiile cauzate de
otrăvirea cronică, cu excepția cazului în care pacientul are o afecțiune care ar face ca pacientul să fie
neobișnuit de susceptibil să prezinte efecte adverse din corticosteroizi. În acest caz, tratamentul
simptomatic trebuie instituit după cum este necesar.
Reacțiile anafilactice și de hipersensibilitate pot fi tratate cu adrenalină, ventilaţie cu presiune
pozitivă și aminofilină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.
Efecte farmacodinamice
Dexametazona este un glucocorticoid mono-fluorinat, cu o potentă acțiune antialergică, antiflogistică
și de stabilizare a membranelor. Dexametazona are și efecte asupra metabolismului carbohidraților,
proteinelor și grăsimilor.
Dexametazona posedă acțiunile și efectele şi a altor glucocorticoizi de bază și se numără printre cei
mai activi membri ai clasei sale.
Dexametazona are o acțiune de aproximativ 7,5 ori mai mare decât cea a prednisolonului și
prednisonului, și este de 30 de ori mai eficientă decât hidrocortizonul, fără a avea efecte
mineralocorticoide.
Glucocorticoizii, cum este dexametazona, își exercită efectele biologice prin activarea transcripției
genelor sensibile la corticosteroizi. Efectele antiinflamatoare, imunosupresoare și antiproliferative sunt
date de reducerea formării, eliberării și activității mediatorilor inflamației, prin inhibarea funcțiilor
specifice și migrarea celulelor inflamatorii. În plus, efectele limfocitelor T și macrofagelor
sensibilizate asupra celulelor țintă pot fi prevenite de corticosteroizi.
Când este necesar tratamentul de lungă durată, trebuie avută în vedere posibilitatea de apariție a
insuficienței corticosuprarenale tranzitorii. Supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal depinde și
de factori inviduali.
Siguranţa şi eficacitatea clinică – COVID-19
Eficacitatea clinică
Studiul RECOVERY (Randomised Evaluation of COVid-19 thERapY)1 este un studiu inițiat de
investigator, randomizat individual, controlat, deschis, cu platformă adaptivă, pentru a evalua efectele
tratamentelor potențiale la pacienții spitalizați cu COVID-19.
Studiul a fost derulat ȋn 176 de unităţi spitalicești din Marea Britanie.
Au fost 6425 de pacienți randomizați pentru a primi fie dexametazonă (2104 pacienți), fie doar îngrijire
obișnuită (4321 pacienți). 89% dintre pacienți au avut o infecție SARS-CoV-2 confirmată de laborator.
La randomizare, 16% dintre pacienți primeau ventilație mecanică invazivă sau oxigenare prin membrană
extracorporală, 60% primeau doar oxigen (cu sau fără ventilație neinvazivă) și 24% nu au primit nici
una nici alta.
Vârsta medie a pacienților a fost de 66,1 +/- 15,7 ani. 36% dintre pacienți au fost de sex feminin. 24%
dintre pacienți aveau antecedente de diabet zaharat, 27% de afecţiuni cardiace și 21% de boli pulmonare
cronice.
Criteriul final de evaluare principal
1 www.recoverytrial.net
În grupul tratat cu dexametazonă mortalitatea la 28 de zile a fost semnificativ mai mică decât în grupul
cu îngrijirea obișnuită, cu decese raportate la 482 din 2104 pacienți (22,9%) și 1110 din 4321 pacienți
(25,7%), respectiv, (un raport al ratei de 0,83; interval de încredere [IÎ] 95%, 0,75-0,93; P <0,001).
În grupul de tratament cu dexametazonă, incidența decesului a fost mai mică decât cea din grupul de
tratament prin îngrijire obişnuită, din rândul pacienților care au primit ventilație mecanică invazivă
(29,3% față de 41,4%; un raport al ratei de 0,64; IÎ 95%, 0,51 până la 0,81) și la cei care au primit oxigen
suplimentar fără ventilație mecanică invazivă (23,3% față de 26,2%; un raport al ratei de 0,82; IÎ 95%,
0,72 până la 0,94).
Nu s-a observant niciun efect clar al dexametazonei la pacienții care nu necesitau oxigen suplimentar la
randomizare (17,8% față de 14,0%; raport al ratei, 1,19; IÎ 95%, 0,91 până la 1,55).
Criterii finale de evaluare secundare
Pacienții din grupul cu tratament cu dexametazonă au necesitat o perioadă mai scurtă de spitalizare decât
cei din grupul cu îngrijire obișnuită (mediană, 12 zile faţă de 13 zile) și o probabilitate mai mare de
externare în viață în termen de 28 de zile (raport al ratei, 1,10; IÎ 95%, 1,03 până la 1.17).
În conformitate cu criteriul final de evaluare principal, cel mai mare efect în ceea ce privește externarea
în termen de 28 de zile a fost observat la pacienții care au primit ventilație mecanică invazivă la
randomizare (raport al ratei 1,48; IÎ 95% 1,16, 1,90), urmat doar de oxigen (raport al ratei, 1,15; 95 %
IÎ 1,06-1,24) fără efecte benefice la pacienții care nu primesc oxigen suplimentar (raport al ratei, 0,96;
IÎ 95% 0,85-1,08).
Dexametazonă Îngrijire Rata sau Rata
Rezultat (N = 2104) obișnuită Riscului
(N = 4321) (95% IÎ)*
nr./nr. total de
pacienţi (%)
Rezultate primare
Mortalitatea la 28 zile 482/2104 (22,9) 1110/4321 (25,7) 0.83 (0,75–0,93)
Rezultate secundare
Externat din spital în termen de 28 1413/2104 (67,2) 2745/4321 (63,5) 1,10 (1,03–1,17)
de zile
Ventilație mecanică invazivă sau 456/1780 (25,6) 994/3638 (27,3) 0,92 (0,84–1,01)
deces †
Ventilație mecanică invazivă 102/1780 (5,7) 285/3638 (7,8) 0,77 (0,62–0,95)
Deces 387/1780 (21,7) 827/3638 (22,7) 0,93 (0,84–1,03)
* Raportul ratei a fost ajustat în funcție de vârsta în raport cu rezultatele mortalității la 28 de zile și
externarea din spital. Raportul de risc a fost ajustat în funcție de vârsta în raport cu rezultatul ventilației
mecanice invazive sau a decesului și a subcomponentelor sale.
† Sunt excluși din această categorie pacienții care au primit ventilație mecanică invazivă de la
randomizare.
Siguranţă
Au existat patru reacţii adverse grave (RAG) asociate cu tratamentul de studiu: două RAG de
hiperglicemie, o RAG de psihoză indusă de steroizi și o RAG de hemoragie gastrointestinală superioară.
Toate evenimentele au fost rezolvate.
Analiza subgrupului
Efectele alocării la DEXAMETHASONE asupra mortalității la 28 de zile, în funcție de vârstă și suport
respirator primit la randomizare2
Dexametazonă Îngrijire RR (IÎ 95%)
obişnuită
Fără oxien suplimentar (x 2 = 0,70; p = 0,40)
< 70 10/197 (5,1%) 18/462 (3,9%) 1,31 (0,60–2,83)
≥ 70 < 80 25/114 (21,9%) 35/224 (15,6%) 1,46 (0,88–2,45)
≥ 80 54/190 (28,4%) 92/348 (26,4%) 1,06 (0,76–1,49)
Subtotal 89/501 (17,8%) 145/1034 1,19 (0,91–1,55)
(14,0%)
Doar oxigen (x 2 = 2,54; p = 0,11)
< 70 53/675 (7,9%) 193/1473 0,58 (0,43–0,78)
≥ 70 < 80 104/306 (34,0%) (13,1%) 0,98 (0,77–1,25)
≥ 80 141/298 (47,3%) 178/531 (33,5%) 0,85 (0,70–1,04)
Subtotal 298/1279 (23,3%) 311/600 (51,8%) 0,82 (0,72–0,94)
682/2604
(26,2%)
Ventilaţie mecanică (x 2 = 0,28; p = 0,60)
< 70 66/269 (24,5%) 217/569 (38,1%) 0,61 (0,46–0,81)
≥ 70 < 80 26/49 (53,1%) 58/104 (55,8%) 0,85 (0,53–1,34)
≥ 80 3/6 (50,0%) 8/10 (80,0%) 0,39 (0,10–1,47)
Subtotal 95/324 (29,3%) 283/683 (41,4%) 0,64 (0,51–0,81)
Toţi 482/2104 1110/4321 0,83 (0,75–0,93)
participanţii (22,9%) (25,7%) p < 0,001
Dexametazonă Îngrijire obişnuită
mai bine mai bine
Efectele alocării la DEXAMETHASONE asupra mortalității la 28 de zile, prin suport respirator primit
la randomizare și istoricul oricărei boli cronice3
Dexametazonă Îngrijire RR (IÎ 95%)
obişnuită
Fără oxien suplimentar (x 2 = 0,08; p = 0,78)
Comorbidităţi 65/313 (20,8%) 100/598 (16,7%) 1,22 (0,89–1,66)
Fără 24/188 (12,8%) 45/436 (10,3%) 1,12 (0,68–1,83)
comorbidităţi 89/501 (17,8%) 145/1034 1,19 (0,91–1,55)
Subtotal (14,0%)
Doar oxigen (x 2 = 2,05; p = 0,15)
Comorbidităţi 221/702 (31,5%) 481/1473 (32,7%) 0,88 (0,75–1,03)
201/1131 (17,8%)
Fără 77/577 (13,3%) 682/2604 0,70 (0,54–0,91)
comorbidităţi (26,2%)
Subtotal 298/1279 0,82 (0,72–0,94)
(23,3%)
Ventilaţie mecanică (x 2 = 1,52; p = 0,22)
2 3 (sursă: Horby P. et al., 2020; https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2020.06.22.20137273v1 ; doi:
https://doi.org/10.1101/2020.06.22.20137273)
Comorbidităţi 51/159 (32,1%) 150/346 0,75 (0,54–1,02)
(43,4%)
Fără 44/165 (26,7%) 133/337 0,56 (0,40–0,78)
comorbidităţi (39,5%)
Subtotal 95/324 (29,3%) 283/683 0,64 (0,51–0,81)
(41,4%)
Toţi 482/2104 1110/4321 0,83 (0,75–0,93)
participanţii (22,9%) (25,7%) p < 0,001
Dexametazonă Îngrijire obişnuită
mai bine mai bine
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Legarea dexametazonei de proteinele plasmatice este mai mică faţă de majoritatea celorlalți
corticosteroizi și se estimează a fi de aproximativ 77%. Dexametazona se leagă dependent de doză de
albuminele plasmatice. La doze foarte mari, cea mai mare parte circulă liberă în sânge. În caz de
hipoalbuminemie crește proporția de corticoizi nelegați (activi). La om, la patru ore după
administrarea intravenoasă de dexametazonă marcată radioactiv, concentrația maximă de
dexametazonă în lichidul cefalorahidian este aproximativ 1/6 din concentrația sa plasmatică. Timpul
de înjumătățire plasmatic al dexametazonei este de aproximativ 190 de minute.
Cu un timp de înjumătățire prin eliminare mai mare de 36 ore, dexametazona este unul dintre
glucocorticoizii cu acțiune prelungită. Pe baza acțiunii prelungite pot apărea acumularea și
supradozajul în cazul administrării zilnice, continue.
Eliminare
La adulți, timpul de înjumătățire mediu plasmatic prin eliminare este de aproximativ 250 minute (+ 80
de minute).
Se excretă predominant pe cale renală sub formă de fracție alcoolică liberă. Dexametazona este parțial
metabolizată, şi metaboliții săi, glucuronați sau sulfați, sunt de asemena excretați predominant renal.
Până la 65% din doză este excretată în urină în 24 de ore. Disfuncția renală nu afectează substanțial
excreția dexametazonei. Pe de altă parte, timpul de înjumătățire prin eliminare este mai mare în bolile
renale severe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută:
La șoareci și șobolani, DL pentru dexametazonă după o doză orală unică este de 16 g/kg greutate
corporală și, respectiv, de peste 3 g/ kg greutate corporală, în primele 7 zile. După administrarea
subcutanată a unei doze unice, DL la șoareci este mai mare de 700 mg/kg greutate corporală și de
aproximativ 120 mg/kg greutate corporală la șobolani, în primele 7 zile. Într-o perioadă de 21 de zile,
aceste valori scad, ceea ce este interpretat ca o consecință a bolilor infecțioase grave provocate de
imunosupresia indusă de hormoni.
Toxicitate cronică:
Nu există date privind toxicitatea cronică la oameni și la animale. Nu s-au înregistrat intoxicații induse
de corticoizi. În cazul tratamentului pe termen lung, cu doze mai mari de 1,5 mg pe zi, se pot aștepta
reacții adverse pronunțate (vezi pct. 4.8).
Potențialul mutagen și carcinogen
Datele disponibile din studiile cu glucocorticoizi nu prezintă nici o dovadă relevantă din punct de vedere
clinic privind proprietățile genotoxice.
Toxicitate reproductivă:
Studiile la animale au arătat că utilizarea glucocorticoizilor crește incidența palatoschizisului, la
șobolani, șoareci, hamsteri, iepuri, câini și primate; dar nu și la cai sau oi. În unele cazuri, s-au adăugat
afectări ale sistemului nervos central și ale inimii. La primate, în urma expunerii au fost observate
efecte asupra creierului. Mai mult decât atât, dezvoltarea intrauterină a fost întârziată. Toate aceste
efecte au fost observate după adminstrarea unor doze mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propilenglicol
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (ca soluție 1 M)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Dexametazona este incompatibilă fizic cu daunorubicina, doxorubicina, vancomicina, difenhidramina
(cu lorazepam și metoclopramidă) și bitartratul de metaraminol și nu trebuie amestecată cu soluții care
conțin aceste medicamente. Este, de asemenea, incompatibilă ȋn seringă cu doxapram și glicopirolat și
ȋn tubul de perfuzare ȋn Y cu ciprofloxacină, idarubicină și midazolam (amestec 1: 1).
Informaţii despre compatibilitatea dexametazonei administrate s.c. continuu timp de 24 de ore prin
intermediul seringii pompă:
• Compatibilă cu metoclopramidă și morfină
• Posibilă incompatibilitate cu octreotida (analogul somatostatinei)
• Precipită cu următoarele: ciclizină, midazolam, haloperidol, levomepromazină
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate: 2 ani
Valabilitate după deschiderea fiolei: Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.
Valabilitate după reconstituire/diluare: Stabilitate chimica si fizica a solutiilor diluate a fost
demonstrata pentru 24 ore la 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat
imediat. Daca nu se utilizeaza imediat, timpii si conditiile de pastrare inainte de utilizare sunt
responsabilitatea utilizatorului si nu trebuie sa depaseasca 24 de ore la 2 – 8°C, cu exceptia cazului in
care diluarea a avut loc in conditii aseptice controlate si validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela.
A se păstra fiolele ȋn ambalajul original pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau diluare vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole de sticlă incoloră tip I cu un punct de tăiere, care conțin 1 ml soluție
Fiole de sticlă incoloră tip I cu un punct de tăiere, care conțin 2 ml soluție
Mărimea ambalajului:
Cutii cu 5 fiole x 1 ml, cutii cu 10 fiole x 1 ml
Cutii cu 5 fiole x 2 ml, cutii cu 10 fiole x 2 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Atunci când Dexametazonă fosfat hameln este administrat prin perfuzie intravenoasă, se recomandă ca
diluanţi soluția de glucoză 5%, clorură de sodiu 0,9% şi soluția Ringer lactat. Concentrația exactă de
dexametazonă per recipient de perfuzare trebuie determinată de doza dorită, de aportul de lichid al
pacientului și de rata de perfuzare necesară.
În îngrijirea paliativă, Dexametazonă fosfat hameln poate fi diluată cu clorură de sodiu și administrat
prin perfuzie subcutanată continuă (PSCC).
Soluţia trebuie inspectată vizual înaintea administrării. Se vor administra doar soluţiile limpezi, fără
particule vizibile.
Doar pentru o singură utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
hameln pharma gmbh
Inselstraße 1
31787 Hameln
Germania
8. NUMĂRUL/NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14031/2021/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Iulie 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2023