Dexamed, 8 mg/2 ml soluţie injectabilă

Prospect Dexamed, 8 mg/2 ml soluţie injectabilă

Producator: 

Clasa ATC: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB02

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14984/2023/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Dexamed, 8 mg/2 ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

2 ml soluţie injectabilă conţin 8 mg dexametazonă fosfat sub formă de dexametazonă fosfat de sodiu

8,74 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie, fără particule vizibile.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Dexamed este indicat pentru utilizarea în toate formele de terapie injectabilă generală sau locală cu

glucocorticoizi și în cazurile acute unde terapia intravenoasă glucocorticoidă poate salva viata.

Pentru administrarea sistemică se pot utiliza injecții intravenoase sau intramusculare.

Tulburări endocrine:

• insuficienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau

cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizati cu mineralocorticoizi);

• hiperplazie congenitală a glandei suprarenale;

Tulburări non-endocrine

• alergie sau anafilaxie: edem angioneurotic şi anafilaxie;
• afecţiuni gastro-intestinale: boală Crohn, colită ulceroasă;
• infecţii: tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic

adecvat;

• tulburări neurologice: hipertensiune intracraniană secundară tumorilor cerebrale, convulsii la

copil;

• afecţiuni respiratorii: astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie;
• boli dermatologice: necroliză epidermică toxică;
• şoc: tratament adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu

influenţează rata globală de supravieţuire.

Dexamed este indicat în tratarea infecţiei Covid-19 la pacienţii adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12

ani şi peste, cu greutate corporală de cel puţin 40 kg) care necesită terapie suplimentară cu oxigen.

Administrare locală

Dexamed se injectează intra-articular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni:

• sindrom de canal carpian;
• tenosinovită;
• poliartrită reumatoidă şi reumatism degenerativ cu componentă inflamatorie;
• administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen

simplex localizat şi cicatrici cheloide.

4.2 Doze și mod de administrare

Notă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt

echivalente cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă.

Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al

afecţiunii. În anumite condiţii (modificarea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei .

Terapia cu glucocorticoizi trebuie întreruptă dacă nu se obţine răspuns favorabil în primele două zile

de tratament.

Adulţi:

Doza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului. Trebuie folosite

cele mai mici doze ce controlează afecţiunea.

Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la

intervale de 12 ore.

Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfat (0,125-5ml soluţie) pe zi; acestă

doză trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător. Când este obţinut

efectul favorabil, doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic

satisfăcător cu cea mai mică doză.

În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg

dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă). Întreruperea tratamentului după mai multe zile de

administrare trebuie să se facă prin scăderea treptată a dozei.

În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragic) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg,

într-o singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2-6 ore, dacă este necesar. Dozele mari se

administrează numai până când starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48-72 de

ore.

În edemul cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a

pacienţilor cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în

injecţie intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la

dispariţia simptomatologiei.

Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de ore; dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după care se scad

gradat şi întrerupte după 5-7 zile.

Dozele mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul

cerebral acut, care pune în pericol viaţa. Dozele se scad în interval de 7-10 zile (vezi mai jos).

Când este necesară terapia de întreţinere, se va continua administrarea pe cale orală.

Doze recomandate în edemul cerebral acut:

Adulţi:

Doza iniţială: 50 mg

Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h

Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h

Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h

Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h

În continuare: scăderea dozei cu 4 mg pe zi.

Copii (≥35 kg):

Doza iniţială: 25 mg

Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h

Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h

Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h

Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h

În continuare: scăderea dozei cu 2 mg pe zi

Copii (<35 kg):

Doza iniţială: 20 mg

Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h

Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h

Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h

Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h

Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h

În continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi.

Pentru tratamentul Covid-19

Adulţi 6 mg i.v., o dată pe zi timp de până la 10 zile.

Copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 12 ani şi peste 6 mg i.v. o dată pe zi timp de până la 10 zile.

Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi de cerinţele individuale ale pacientului.

Vârstnici, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei.

Doze recomandate în injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi, dacă sunt afectate

una sau maxim două articulaţii.

Articulaţie mare: 2 – 4 mg (0,5- 1ml) dexametazonă fosfat

Articulaţie mică: 0,8 -1 mg (0,2 – 0,25 ml) dexametazonă fosfat

Burse: 2 – 3 mg (0,5 – 0,75 ml) dexametazonă fosfat

Teci sinoviale: 0,4 -1 mg (0,1 – 0,25 ml) dexametazonă fosfat

Ţesuturilor moi: 2 – 6 mg (0,5 – 1,5 ml) dexametazonă fosfat

Ganglioni limfatici: 1 – 2 mg (0,25 – 0,5 ml) dexametazonă fosfat

Se administrează o injecţie la intervale de la 3 – 5 zile până la 2 – 3 săptămâni, în funcţie de răspunsul

pacientului.

Copii:

Utilizarea ar trebui limitată la o doză unică, repetată la intervale de 2 zile (terapie alternantă), cu

scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal şi retardul creşterii.

Vârstnici:

Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesită o atentă supraveghere medicală, având în vedere

riscul reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială,

susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o urmărire foarte atentă.

4.3 Contraindicații

• hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre componentele produsului;
• infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată;
• infecţii fungice sistemice;
• infecţii virale în evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster);
• artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea

intra-articulară;

• psihoze necontrolate prin tratament.

Totuşi, dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi

considerate absolute.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Pentru a minimaliza reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai

scurte, precum şi prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineaţa sau a unei doze unice o dată la

două zile.Este necesară reevaluarea frecventă a raspunsului clinic.

În timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persista ani de zile

după întreruperea tratamentului. De aceea, scăderea dozei se va face gradat (în săptămâni sau luni, în

funcţie de durata tratamentului şi de doza administrată), pentru a preveni insuficienţa acută

corticosuprarenală.

În timpul tratamentului prelungit, orice infecţie intercurentă, intervenţie chirurgicală sau traumatism,

necesită creşterea temporară a dozei de dexametazonă.

Se recomandă ca pacienţii să poarte asupra lor o brăţară sau un bilet de atenţionare în care să fie

înscrise: medicamentul administrat, doza şi durata tratamentului.

În timpul tratamentului cu glucocorticoizi răspunsul imun este diminuat, asfel încât este posibil să

crească susceptibilitatea la infecţii. Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli

severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în

stadii avansate. De aceea, se recomandă asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci când este

necesar.

Varicela poate fi fatală la pacienţii imunosupresaţi. De aceea, bolnavii trataţi cu glucocorticoizi, care

nu au avut varicelă, trebuie sfătuiţi să evite contactul cu persoanele bolnave de varicelă sau herpes. În

caz de expunere, pacienţii aflaţi în tratament sau cei care au urmat tratament cu glucocorticoizi în

ultimele trei luni necesită imunizare pasivă în primele zece zile de la expunere. În cazul confirmării

dignosticului de varicelă, este necesară îngrijire urgentă de specialitate. Dacă apare varicelă în timpul

tratamentului, glucocorticoizii nu se întrerup din cauza riscului de insuficienţă suprarenaliană acută.

Pacienţilor trataţi cu glucocorticoizi nu trebuie să li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate

deoarece răspunsul imunitar este redus.

În următoarele situaţii este necesară o analiză atentă a raportului risc/beneficiu înainte de adminstrare;

dacă se hotărăşte folosirea dexametazonei, pacienţii vor fi atent monitorizaţi în timpul tratamentului:

• osteoporoză, în special la femeile post-menopauză;
• existenţa sau antecedente de tulburari afective severe, mai ales psihoză indusă de

glucocorticoizi;

• glaucom sau antecedente familiale de glaucom;
• insuficienţa renală;
• ulcer gastric;
• parazitoze, mai ales amoebiază;
• hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă congestivă;
• diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet;
• insuficienţa hepatică;
• epilepsie;
• migrenă;
• întârzierea dezvoltării fizice la copii,deoarece administrarea prelungită de glucocorticoizi poate

favoriza închiderea prematură a epifizelor; este necesară monitorizarea atentă a creşterii şi

dezvoltării generale a copiilor aflaţi în tratament prelungit cu glucocorticoizi;

• sindrom Cushing.

Se recomandă precauţie în administrarea de Dexamed la pacienţii cu hipotiroidie sau ciroză hepatică,

deoarece aceste categorii de pacienţi au un răspuns terapeutic exagerat la corticosteroizi.

Nou-născuții prematur

Dovezile disponibile sugerează afectarea pe termen lung a neurodezvoltării născuților prematur cu boli

pulmonare cronice, după tratament precoce (<96 de ore), la doze inițiale de 0,25 mg/kg, de două ori pe

zi.

Cardiomiopatie hipertrofică

S-a raportat cardiomiopatie hipertrofică la sugarii născuţi prematur, după administrarea sistemică de

corticosteroizi, de exemplu dexametazonă. În majoritatea cazurilor raportate, acest lucru a fost

reversibil după întreruperea tratamentului. La sugarii prematuri trataţi cu dexametazonă sistemică

trebuie stabilit diagnosticul şi trebuie monitorizate funcţia şi structura cardiacă (punctul 4.8).

La vârstnici, în tratamentul de întreţinere se vor alege dozele astfel încât să se evite apariţia reacţiilor

adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la

infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o supraveghere medicală atentă.

În tratamentul injectabil local, de exemplu în tendinite sau tenosinovite, trebuie să se injecteze în

spaţiul dintre tendon şi teaca sinovială, deoarece s-au raportat cazuri de rupturi de tendoane.

La pacienţii cu tulburări de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se recomandă evitarea

injectării intramusculare sau locale.

În special la pacientii cu alergii în istoric, pot să apară reacţii anafilactoide serioase în timpul

administrării de glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm şi urticarie. Dacă aceste

reacţii apar este recomandat să se administreze imediat o injecţie intravenoasă de 0,1-0,5 ml de soluţie

de adrenalină 1:1000 (0,1 mg-0,5 mg adrenalină în funcţie de greutatea corporală), aminofilină

intravenos şi respiraţie artificială dacă este necesar.

Excipienţii p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar

întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.

Acest medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva testele de control

antidoping la sportivii de performanţă.

În experiența de după punerea pe piață, a fost raportat sindromul lizei tumorale (SLT) la pacienții cu

neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanţe

chemoterapeutice. Pacienții cu risc crescut de apariție a SLT, cum sunt pacienții cu o rată proliferativă

crescută, încărcare tumorală ridicată și hipersensibilitate la substanţe citotoxice, trebuie monitorizați

cu atenție și trebuie luate măsurile adecvate de precauție.

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice şi topice de corticosteroizi. Dacă pacientul

se prezintă cu simptome cum sunt vedere înceţoşată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în

considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include

cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost

raportate după utilizarea sistemică şi topică de corticosteroizi.

În experiența de după punerea pe piață, a fost raportat sindromul de liză tumorală (SLT) la pacienții cu

neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanţe

chimioterapeutice. Pacienții cu risc crescut de apariție a SLT, cum sunt pacienții cu o rată proliferativă

crescută, încărcare tumorală mare și hipersensibilitate la substanţe citotoxice, trebuie atent

monitorizați și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.

Criza de feocromocitom

Criza de feocromocitom, care poate fi letală, a fost raportată după administrarea corticosteroizilor

sistemici. Administrarea corticosteroizilor la pacienţi cu feocromocitom identificat sau suspectat

trebuie să se facă numai după o evaluare adecvată a raportului beneficiu/ risc.

Corticosteroizii sistemici nu trebuie opriţi la pacienţii care sunt deja trataţi cu corticosteroizi sistemici

(oral) din alte motive (de exemplu, pacienţi cu boală pulmonară obstructivă cronică), dar care nu

necesită oxigen suplimentar.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Următoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel încât efectul terapeutic al

acestora este scăzut: aminoglutetimidă, carbamazepină, efedrină, fenobarbital, fenilbutazonă,

fenitoină, primidonă, rifampicină.

Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicaţiei antihipertensive, diureticelor şi medicamentelor

hipoglicemiante (inclusiv insulina).

Glucocorticoizii potenţează efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei, diureticelor de

ansă şi diureticelor tiazidice.

Administrarea concomitentă de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate intensifica efectul

anticoagulant, existând riscul sângerarilor spontane. Este necesară monitorizarea INR sau a timpului

de protrombină.

Administrarea concomitentă cu heparina creşte riscul de accidente hemoragice la glucocorticoizi.

Glucocorticoizii cresc clearance-ul renal al salicilaţilor, astfel întreruperea administrarii de

glucocorticoizi putând determina intoxicaţie cu salicilaţi.

Pacienţii trataţi concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesită o atentă supraveghere clinică,

deoarece creşte riscul apariţiei ulcerului gastro-duodenal, precum şi severitatea acestuia.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Studiile au demonstrat un risc mare de hipoglicemie neonatală în urma administrării prenatale a unui

ciclu scurt de corticosteroizi, inclusiv dexametazonă, la femeile cu risc de naștere prematură tardivă.

Administrarea de glucocorticoizi la animalele gestante poate provoca tulburări ale dezvoltării fetale,

inclusiv palatoschizis, întârziere a creșterii intrauterine și efecte asupra creșterii și dezvoltării

cerebrale. Nu există dovezi că utilizarea glucocorticoizilor poate determina creșterea incidenței

malformațiilor congenitale la om, cum ar fi palatoschizisul/cheiloschizisul. Vezi și pct. 5.3 din RCP.

De asemenea, la nou-născuţi pot să apară semne de insuficienţă suprarenală.

La pacientele gravide, cu sarcină normală, dacă tratamentul este absolut necesar, acesta se va

administra în schema obişnuită, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la

făt.

Este necesară supravegherea atentă pentru a evita retenţia hidro-electrolitică.

Femeilor cărora le este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze,

deoarece hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de

asemenea, pot întârzia sau opri creşterea.

Studiile au demonstrat un risc mare de hipoglicemie neonatală în urma administrării prenatale a unui

ciclu scurt de corticosteroizi, inclusiv dexametazonă, la femeile cu risc de naştere prematură tardivă.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu au fost raportate modificări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, este

corelată cu doza, eficacitatea medicamentului, frecvenţa administrării şi durata tratamentului (vezi pct.

4.4). Pentru administrarea injectabilă s-au raportat reacţii adverse locale, iar prin injectări repetate

intra-articulare poate să apară deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot).

Riscul reacţiilor adverse sistemice există şi în condiţiile injectării locale.

Reacții adverse cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile), clasificate

pe aparate, sisteme și organe:

Tulburări endocrine şi tulburări de metabolism şi de nutriţie:

• inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);
• încetinirea creşterii la sugari/copii/adolescenţi, prin închidere prematură a epifizelor;
• menstruaţie neregulată şi amenoree;
• facies cushingoid, hirsutism;
• creșterea apetitului, creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucide şi necesitatea creşterii

dozelor de medicamente hipoglicemiante;

• negativarea balanţei proteice şi a calciului.

Tulburări ale sistemului imun:

• susceptibilitate crescută la infecţii, reactivarea unei infecţii tuberculoase latente, infecţii cu

germeni oportunişti;

• modificare a răspunsului la vaccinuri şi la testele cutanate (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

• osteoporoză;
• fracturi ale oaselor lungi şi vertebrelor;
• osteonecroză aseptică;
• atrofie musculară;
• închidere prematură a epifizelor osoase;
• fracturi ale oaselor lungi;
• slăbiciune musculară;
• compresii vertebrale;
• ruptură tendinoasă şi miopatie.

Investigaţii diagnostice:

• retenţie hidro-salină, putând să apară hipertensiune arterială;
• hiperglicemie;
• hipocalcemie;
• leucocitoză;
• posibilă supresie a testărilor cutanate-răspunsuri fals pozitive sau fals negative;
• hipokaliemie.

Tulburări ale sistemului nervos:

• agravarea afecţiunilor psihice (schizofrenie), tulburări psihice: euforie, manifestări psihotice;
• agravarea epilepsiei;
• insomnie, fenomene de excitaţie;
• cefalee, vertij;
• stări depresive la oprirea tratamentului;
• la copil, după administrarea produsului, poate creşte presiunea intracraniană, cu edem papilar.

Tulburări oculare:

• creşterea presiunii intraoculare, glaucom;
• edem papilar;
• atrofia sclerei si corneei;
• cataractă subcapsulară posterioară;
• infecţii oftalmice virale şi fungice
• corioretinopatie;
• vedere înceţoşată (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Tulburări cardiace:

• cardiomiopatie hipertrofică la sugarii născuţi prematur (vezi pct. 4.4).

Tulburări gastro-intestinale:

• dispepsie, distensie abdominală şi vărsături;
• ulcer peptic (cu risc de perforaţie şi hemoragie);
• pancreatită acută;
• candidoze oro-faringiene şi intestinale.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

• acnee, purpură;
• atrofie cutanată;
• peteşii şi echimoze;
• eritem;
• hipersudoraţie;
• dermatite alergice, urticarie;
• vergeturi şi telangiectazii;
• întârzierea cicatrizării leziunilor.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

• infecţii la locul injecţiei: artrite etc;
• atrofii localizate în muşchi, ţesut subcutanat şi piele;
• ruptură de tendon în cazul injectării directe în tendon;
• calcificări locale.

Reacţii adverse sistemice:

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, incluzând anafilaxie şi tromboembolism.

Insuficienţă corticosuprarenaliană acută (produsă de întreruperea bruscă a tratamentului):

După un tratament prelungit, reducerea bruscă a dozei de glucocorticoizi poate determina insuficienţă

corticosuprarenaliană acută, hipotensiune arterială, în cazurile severe putând să apară chiar decesul.

Sindromul de abstinenţă include: artralgii, conjuctivită, febră, mialgie, noduli cutanaţi dureroşi şi

pruriginoşi, rinită şi pierdere în greutate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

În caz de supradozare reacţiile adverse sunt mai severe.

Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB02

Dexametazona (9 alfa-fluoro-16 alfa-metil-prednisolon) este un glucocorticoid de sinteză cu potenţă

mare-efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg

prednison. Face parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiţi de efect de

retenţie hidro-salină. De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunităţii mediate

celular. Glucocorticoizii inhibă eliberarea de către limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei

1 şi a factorului de necroză tumorală. Principala celulă ţintă este macrofagul. Sunt diminuate atât

răspunsul primar, imediat, cât şi cel secundar, tardiv al acestor celule. În afara macrofagelor,

glucocorticoizii acţionează şi asupra altor celule care intervin în inflamaţie (bazofile, limfocite, celule

endoteliale, fibroblaşti) cărora le inhibă funcţiile.

Glucocorticoizii, mai ales în doză mare, au proprietăţi limfolitice. Ei scad numărul monocitelor,

eozinofilelor şi bazofilelor din sânge, datorită redistribuirii tisulare.

Glucocorticoizii acţionează primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul

glucocorticoid-receptor trece în nucleu şi se fixează de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit

element care răspunde la glucocorticoid-GRE. Complexul hormon-receptor acţionează ca factor de

transcripţie.

Instalarea lentă a efectelor glucocorticoizilor se explică prin timpul necesar intervenţiei la nivelul

mecanismelor care iniţiază sinteza proteinelor. Intervenţia în metabolismul proteic explică şi efectul

durabil, care nu corespunde timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.

Eficacitate şi siguranţă clinică în tratamentul infecţiei COVID-19

Studiul RECOVERY (Randomised Evaluation of COVid-19 thERapY) este un studiu iniţiat de

investigator, randomizat individual, controlat, deschis, cu platformă adaptivă, pentru a evalua efectele

tratamentelor potenţiale la pacienţii spitalizaţi cu COVID-19.

Studiul a fost realizat în cadrul a 176 de spitale din Marea Britanie.

Au fost 6425 de pacienţi randomizaţi pentru a primi fie dexametazonă (2104 pacienţi), fie îngrijire

obişnuită singură (4321 pacienţi). 89% dintre pacienţi au avut o infecţie SARS-CoV-2 confirmată de

laborator.

La randomizare, 16% dintre pacienţi au primit ventilaţie mecanică invazivă sau oxigenare cu

membrană extracorporală, 60% au primit doar oxigen (cu sau fără ventilaţie neinvazivă) şi 24% nu au

primit nici unul.

Vârsta medie a pacienţilor a fost de 66,1 ± 15,7 ani. 36% dintre pacienţi erau de sex feminin. 24%

dintre pacienţi aveau antecedente de diabet zaharat, 27% aveau antecedente de boli de inimă şi 21%

aveau antecedente de boli pulmonare cronice.

Obiectiv principal

Mortalitatea la 28 de zile a fost semnificativ mai mică în grupul cu dexametazonă decât în grupul cu

îngrijire obişnuită, cu decese raportate la 482 din 2104 pacienţi (22,9%) şi, respective, la 1110 din

4321 pacienți (25,7%) (RR, 0,83; 95% IC, 0,75-0,93; P <0,001).

În grupul cu dexametazonă, incidenţa decesului a fost mai mică decât cea din grupul cu îngrijire

obişnuită la pacienţii care au primit ventilaţie mecanică invazivă (29,3% faţă de 41,4%; RR, 0,64; IC

95%, 0,51 până la 0,81) şi la cei care au primit oxigen suplimentar fără ventilaţie mecanică invazivă

(23,3% față de 26,2%; RR, 0,82; IC 95%, 0,72 până la 0,94).

Nu a existat un efect clar al dexametazonei la pacienţii care nu au primit niciun suport respirator la

randomizare (17,8% faţă de 14,0%; RR, 1,19; IC 95%, 0,91 până la 1,55).

Obiective secundare

Pacienţii din grupul cu dexametazonă au avut o durată mai mică de spitalizare decât cei din grupul cu

îngrijire obişnuită (în medie, 12 zile față de 13 zile) şi o probabilitate mai mare de externare în viaţă în

termen de 28 de zile (RR 1,10; IC 95%, 1,03-1,17 ).

În conformitate cu obiectivul principal, cel mai mare efect în ceea ce priveşte externarea în decurs de

28 de zile a fost observat în rândul pacienţilor care au primit ventilaţie mecanică invazivă la

randomizare (RR, 1,48; IC 95% 1,16, 1,90), urmat doar de oxigen (RR, 1,15; 95 % CI 1,06-1,24) fără

efect benefic la pacienţii care nu primesc oxigen (RR, 0,96; IC 95% 0,85-1,08).

Siguranţă

Au existat patru evenimente adverse grave legate de tratamentul de studiu: două evenimente adverse

grave de hiperglicemie, un eveniment advers grav de psihoză indusă de steroizi şi un eveniment advers

grav al unei sângerări gastro-intestinale superioare. Toate evenimentele s-au rezolvat.

Analize subgrup

Efectele alocării dexametazonei asupra mortalităţii de 28 de zile, în funcţie de vârstă şi suport

respirator primit la randomizare

Efectele alocării dexametazonei asupra mortalităţii de 28 de zile, prin suport respirator primit la

randomizare şi istoricul oricărei boli cronice.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

După administrare, dexametazona sodiu-fosfat se hidrolizează rapid în dexametazonă.

După administrarea intravenoasă efectul se instalează mai rapid decât după administrarea

intramusculară. Din acest motiv pentru situaţii de urgenţă se alege injectarea intravenoasă, iar pentru

tratamentul de întreţinere se preferă injectarea intramusculară.

Dexametazona se distribuie rapid în toate ţesuturile, traversează bariera feto-placentară şi este

excretată în cantităţi mici în laptele matern. Legarea de proteinele plasmatice este proporţională cu

doza. În hipoalbuminemie, creşte proporţia dexametazonei nelegată de proteinele plasmatice.

Dexametazona se metabolizează în special la nivelul ficatului, dar şi în rinichi, excretându-se în urină,

sub formă neconjugată. Tulburarea funcţiei renale nu influenţează semnificativ eliminarea

dexametazonei; tulburarea funcţiei hepatice duce la acumulare, prin diminuarea metabolizării.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3 ore. Are efect de lungă durată (36-54 de

ore), deprimând continuu funcţia hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, ceea ce face ca

administrarea îndelungată să nu fie recomandată, datorită riscului mare de insuficienţă

corticosuprarenaliană iatrogenă.

5.3 Date preclinice de siguranță

Studiile la animale au arătat că utilizarea glucocorticoizilor crește incidența palatoschizisului, la

șobolani, șoareci, hamsteri, iepuri, câini și primate; dar nu și la cai sau oi. În unele cazuri, s-au adăugat

afectări ale sistemului nervos central și ale inimii. La primate, în urma expunerii au fost observate

efecte asupra creierului. Mai mult decât atât, dezvoltarea intrauterină a fost întârziată. Toate aceste

efecte au fost observate după adminstrarea unor doze mari.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Fosfat disodic dodecahidrat, , clorură de sodiu, citrat de sodiu dihidrat, edetat disodic,

parahidroxibenzoat de metil (E 218), parahidroxibenzoat de n-propil (E 216), hidroxid de sodiu, alcool

benzilic, apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilități

Nu se cunosc.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

A nu se păstra la frigider sau congela.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună tip I a câte 2 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 100 fiole din sticlă brună tip I a câte 2 ml soluţie injectabilă

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Se vor utiliza doar soluţiile clare. Soluţia poate fi diluată cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu sau

soluţie injectabilă de glucoză. Soluţia diluată trebuie utilizată în interval de 24 ore de la preparare.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Medochemie Ltd.,

1-10 Constantinoupoleos Street, Limassol 3011, Cipru

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

14984/2023/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data autorizare – Decembrie 2006

Data reînnoire autorizație – Aprilie 2023

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.