Prospect CUMINOL 250 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12750/2019/01-02-03 Anexa 2
12751/2019/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CUMINOL 250 mg comprimate filmate
CUMINOL 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Cuminol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 250 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină
291,50 mg.
Cuminol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină
583 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Cuminol 250 mg
Comprimat filmat
Comprimate filmate lucioase, de formă rotundă, biconvexe, cu aspect uniform, de culoare albă.
Cuminol 500 mg
Comprimat filmat
Comprimate filmate lucioase, oblongi, biconvexe, cu aspect uniform, de culoare albă, marcate cu linie
de rupere pe una din feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Cuminol este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii
terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la
ciprofloxacină.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi pct. 4.4):
▪ exacerbare a bolii pulmonare obstructive cronice. În exacerbarea bolii pulmonare
obstructive cronice, Cuminol trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată
utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru
tratamentul infecțiilor respective.
▪ infecţii bronhopulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negative. În exacerbarea acută a sinuzitei cronice, Cuminol trebuie utilizat numai atunci
când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate
frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
• Cistită acută necomplicată. În cistită acută necomplicată, Cuminol trebuie utilizat numai atunci
când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate
frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
• Pielonefrită acută.
• Infecții complicate la nivelul tractului urinar.
• Prostatită bacteriană.
• Uretrită gonococică şi cervicită gonococică determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibilă
la tratament.
• Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că
sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale
despre prevalenţa rezistenţei la ciprofloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste
microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
• Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
• Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană.
• Profilaxia infecţiilor bacteriene la pacienţi cu neutropenie.
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţi cu fibroză
chistică.
• Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
până la 750 mg de două
ori pe zi
Infecţii ale tractului Exacerbarea acută a 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
respirator superior sinuzitei cronice până la 750 mg de două
ori pe zi
Otită medie cronică 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
purulentă până la 750 mg de două
ori pe zi
Infecţii ale tractului Cistită acută 250 mg de două ori pe zi 3 zile
urinar necomplicată până la 500 mg de două
ori pe zi
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o
doză unică de 500 mg
Pielonefrită acută 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecții complicate la 500 mg de două ori pe zi cel puţin 10 zile;
nivelul tractului urinar până la 750 mg de două poate fi continuat mai
ori pe zi mult de 21 zile în
unele circumstanţe
specifice (cum sunt
abcesele)
Prostatită bacteriană 500 mg de două ori pe zi 2 săptămâni până la
până la 750 mg de două 4 săptămâni (în forma
ori pe zi acută) sau până la 4
săptămâni maxim
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
6 săptămâni (în forma
cronică)
Infecţii ale tractului Uretrită gonococică şi 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
genital cervicită gonococică
Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe zi cel puţin 14 zile
boală inflamatorie până la 750 mg de două
pelvină ori pe zi
Infecţii ale tractului Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 1 zi
gastro-intestinal şi bacterii patogene
infecţii intra- incluzând Shigella
abdominale spp., cu excepţia
Shigella dysenteriae de
tip I şi tratamentul
empiric în diareea
călătorilor
Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 5 zile
Shigella dysenteriae de
tip I
Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 3 zile
Vibrio cholerae
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra- 500 mg de două ori pe zi 5 până la 14 zile
abdominale datorate până la 750 mg de două
bacteriilor Gram- ori pe zi
negative
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
până la 750 mg de două
ori pe zi
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi maximum 3 luni
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor 500 mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie
bacteriene la pacienţi cu neutropenie până la 750 mg de două continuat pe toată
Ciprofloxacina trebuie administrată în ori pe zi durata neutropeniei
asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice
conform recomandărilor oficiale
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Neisseria meningitidis
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe zi 60 zile de la
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru confirmarea expunerii
persoanele apte să primească tratament pe la bacilul antraxului
cale orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv
eventualul
tratament
parenteral iniţial
cu
ciprofloxacină)
Fibroză chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per 10 până la 14 zile
doză
Infecţii complicate 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două 10 până la 21 zile
la nivelul tractului ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
urinar şi
pielonefrită acută
Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două 60 zile de la
după expunerea pe ori pe zi cu un maxim de 500 mg per doză confirmarea
cale inhalatorie şi expunerii la
tratamentul curativ bacilul antraxului
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per În funcţie de tipul
doză infecţiilor
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei Creatinina serică Doza orală
[ml/min/1,73 m²] [µmol/l] [mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 – 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
< 30 > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate (deoarece nu au un gust plăcut), cu un lichid.
Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol,
substanţa activă se absoarbe mai rapid. Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu
produse lactate (de exemplu, lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de
exemplu, suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu, pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați
la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament
și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale
unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru
recomandări.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitive şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitive sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intra-abdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacină a
microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta medie = 6,2 ani, limite
de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament
(diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2%
şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi
respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost
semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai
după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de
articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita şi ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea
tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienţii vârstnici, la pacienții cu
insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei trataţi concomitent cu
corticosterozi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu, umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)
afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu, prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie
senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.
Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua
tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzaţie de arsură,
furnicături, amorţeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecţiuni potențial ireversibile
(vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8),
tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.
Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai
ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea
de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură
(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a
uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc
și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de
anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la pacienții cu antecedente de diagnostic de
anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau
afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția
− atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace
/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv precum
sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boală Behcet, hipertensiune
arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
− anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau
arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
− regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,
endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la
pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se
adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații
cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Oscilații ale glicemiei
Ca și în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie
cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții cu diabet zaharat care urmează tratament
concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au
fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la
pacienții cu diabet zaharat.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţii nozocomiale şi/sau
infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu, teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special ale teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu, calciu, magneziu, aluminiu, fier), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu, sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic
tamponate (de exemplu, comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H .
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu, lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
max
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct.
4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-
ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C şi ASC ale ropinirolului
max
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Agomelatină
În studii clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2,
inhibă semnificativ metabolismul agomelatinei ducând la o creştere de 60 ori a expunerii la
agomelatină. Deşi nu sunt disponibile date clinice referitoare la o posibilă interacțiune cu
ciprofloxacina, un inhibitor moderat al CYP450 1A2, efecte similare pot fi așteptate după
administrarea concomitentă (vezi secțiunea „Citocrom P450” la pct. 4.4).
Zolpidem
Coadministrarea ciprofloxacinei cu zolpidem poate creşte nivelurile sanguine de zolpidem; utilizarea
concomitentă nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacții adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Cuminol
(tratament oral şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în
considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
Clasificarea Frecven Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, te: frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/10 000 necunoscută
sisteme şi ≥ 1/100 ≥ 1/1 000 şi < 1/1 000 (nu poate fi
organe şi < 1/10 < 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii
infestări micotice
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice Anemie hemolitică
şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză
Leucocitoză Pancitopenie
Trombocitopenie (cu risc letal)
Trombocitemie Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii
sistemului Edem anafilactice
imunitar alergic/edem Șoc anafilactic
angioneurotic (cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări Sindromul
endocrine secreției
inadecvate de
hormon
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Anorexie Hiperglicemie Comă
metabolice şi hipoglicemică
de nutriţie (vezi pct. 4.4)
Tulburări Hiperactivitate / Confuzie şi Reacţii Manie
psihice* agitaţie dezorientare psihotice (vezi Hipomanie
psihomotorie Reacţie de pct. 4.4)
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică (vezi
nervos* Tulburări ale Hipoestezie coordonare pct. 4.4)
somnului Tremor Tulburări de
Tulburări ale Convulsii (vezi mers
sensibilităţii pct. 4.4) Tulburări
gustative Vertij olfactive
(disgeuzie) Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale
oculare* percepţiei
culorilor
Clasificarea Frecven Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, te: frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/10 000 necunoscută
sisteme şi ≥ 1/100 ≥ 1/1 000 şi < 1/1 000 (nu poate fi
organe şi < 1/10 < 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Tulburări Tinitus (zgomote
acustice şi în urechi)
vestibulare* Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace** ventriculară
Alungirea
intervalului QT,
torsada
vârfurilor***
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare** Hipotensiune
arterială
Sincopă
Tulburări Dispnee (inclusiv
respiratorii, stare astmatică)
toracice şi
mediastinale
Tulburări Greaţă Vărsături Diaree severă Pancreatită
gastro- Diaree Dureri gastro- asociată cu
intestinale intestinale şi antibioticul,
abdominale inclusiv colită
Dispepsie pseudomembran
Flatulenţă oasă (potențial
letală în cazuri
foarte rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză
hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în
Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte
bilirubinei Hepatită rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Reacție
cutanate şi Prurit fotosensibilitate Eritem polimorf medicamentoasă
ale ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) Eritem nodos cu eozinofilie şi
subcutanat Sindrom simptome
Stevens- sistemice
Johnson (care (DRESS)
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Clasificarea Frecven Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, te: frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/10 000 necunoscută
sisteme şi ≥ 1/100 ≥ 1/1 000 şi < 1/1 000 (nu poate fi
organe şi < 1/10 < 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Tulburări Dureri musculo- Mialgie Astenie
musculo- scheletale Artrită musculară
scheletice şi (dureri la Creşterea Tendinită
ale ţesutului nivelul tonusului Ruptură de
conjunctiv* extremităţilor, muscular şi tendoane (în
dorsalgii, dureri crampe special a
toracice) tendonului lui
Artralgie Ahile) (vezi pct.
4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi pct.
4.4)
Tulburări Disfuncţie Insuficienţă
renale şi ale renală renală
căilor Hematurie
urinare Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări Astenie Edem
generale şi la Febră Transpiraţii
nivelul (hiperhidroză)
locului de
administrare
*
Investigaţii Creşterea Valori anormale
diagnostice fosfatazei ale protrombinei
alcaline serice Creşterea
amilazei serice
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la
luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate,
sisteme și organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere
la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie,
oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și
mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent
de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv
cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia
dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
*** Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate
predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
Abordare terapeutică
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Pseudomonas S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Acinetobacter S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitidis S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de S 0,5 mg/l R 1 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate
numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii
la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negative
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII INCONSTANT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negative
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negative
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii
clinice aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic
început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om
se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi
pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale
orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu
antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau
internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C ) dependente de doză,
max
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de
2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M – M ) 11,3 7,5
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
max
observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
max
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
max
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 – 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu:
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină PH 101,
Amidonglicolat de sodiu (tip A),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Opadry OY-S-28842:
Hipromeloză 2910 5 cP,
Macrogol 4000,
Dioxid de titan (E171).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cuminol 250 mg
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 200 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cuminol 500 mg
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 200 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMERELE AUTORIZAȚIILOR DE PUNERE PE PIAȚĂ
Cuminol 250 mg:
12750/2019/01-02-03
Cuminol 500 mg:
12751/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .