Clopixol 10 mg comprimate filmate

Prospect Clopixol 10 mg comprimate filmate

Producator: H.Lundbeck A/S

Clasa ATC: derivaţi de tioxantene, codul ATC: N05AF05.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1842/2009/01-02 Anexa 2

1843/2009/01-02

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Clopixol 10 mg comprimate filmate

Clopixol 25 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Clopixol 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine zuclopentixol 10 mg sub formă de diclorhidrat de zuclopentixol

11,82 mg.

Excipienţi: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 21,600 mg şi ulei de ricin hidrogenat

0,720 mg.

Clopixol 25 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine zuclopentixol 25 mg sub formă de diclorhidrat de zuclopentixol 29,55 mg.

Excipienţi: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 22 mg şi ulei de ricin hidrogenat

0,960 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

10 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu- brun deschis

25 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu- brun

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt

halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire, împreună cu agitaţia, nelinişte, ostilitate şi agresivitate.

Episoade maniacale în boala maniaco depresiva.

Agitaţie şi alte tulburări comportamentale la pacienţii cu retard mintal.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi

Doza trebuie ajustată individual în funcţie de starea clinică a pacientului. În general, trebuie

administrate iniţial doze mici şi crescute, cât mai curând posibil, până la doza minimă eficace, în

funcţie de răspunsul terapeutic. În general, doza de întreţinere poate fi administrată ca doză unică,

seara, la culcare.

Schizofrenie acută şi alte psihoze acute, stări de agitaţie acute severe, episoade maniacale

Doza uzuală este de 10 – 50 mg pe zi. În cazuri moderate până la severe, doza iniţială este de 20 mg pe

zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat cu 10 – 20 mg la fiecare 2 – 3 zile până la 75 mg pe

zi sau mai mult. Doza maximă pentru administrare unică este de 40 mg şi doza maximă zilnică 150

mg.

Schizofrenie cronică şi alte psihoze cronice

Doza uzuală în tratamentul de întreţinere este de 20 – 40 mg pe zi.

Agitaţie la pacienţii cu retard mintal

6-20 mg/zi, dacă este necesar doza poate fi crescută la 25-40 mg/zi.

Pacienţi vârstnici

Pacienţilor vârstnici trebuie să li se administreze doza minimă eficace.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă administrarea diclorhidratului de zuclopentixol la copii şi adolescenţi, datorită lipsei

experienţei clinice.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Clopixol poate fi administrat în doza uzuală la pacienţii cu funcţie renală afectată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Doza trebuie stabilită atent; dacă este posibil, se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a

zuclopentixolului.

Mod de administrare

Comprimatele filmate se înghit cu apă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la zuclopentixol sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).

Stare de şoc-colaps, afectarea stării de conştienţăde diferite etiologii (de exemplu, intoxicaţie acută cu

alcool etilic, barbiturice sau opiacee), comă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Similar oricărui neuroleptic în timpul tratamentului există posibilitatea apariţiei sindromului

neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, tulburări ale stării de conştienţă, instabilitatea

sistemului nervos vegetativ).

Pacienţii cu sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic şi

substanţe opioide prezintă risc letal crescut.

Tratament: se întrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de

susţinere a funcţiilor vitale.

Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină.

Simptomele pot persista mai mult de o săptămână după întreruperea neurolepticelor orale şi uneori,

perioade mai mari când sunt asociate cu formele retard ale medicamentului.

Similar altor medicamente neuroleptice, acetatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precauţie la

pacienţii cu sindrom cerebral organic, convulsii şi boli hepatice în stadii avansate.

Aşa cum se cunoaşte în cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol poate modifica răspunsul

organismului la insulină şi glucoză, necesitând ajustarea dozelor de medicamente în cadrul terapiei

antidiabetice.

Pacienţii cu tratament de lungă durată, în special cei cu doze mari, trebuie atent monitorizaţi şi evaluaţi

periodic pentru a decide dacă doza de întreţinere poate fi redusă.

Similar altor medicamente aparţinând grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixolul poate

determina prelungirea intervalului QT.

Persistenţa intervalului QT prelungit poate creşte riscul aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixolul

trebuie administrat cu precauţie pacienţilor susceptibili (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau

predispoziţie genetică) şi pacienţilor cu antecedente de tulburări cardiovasculare, de exemplu, QT

prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienţă

cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă.

Administrarea concomitentă cu alte antipsihotice trebuie evitată (vezi pct. 4.5)

Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.

Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboemblolism

venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în

timpul tratamentului cu zuclopenthixol şi trebuiesc luate măsuri preventive.

Vârstnici

Accident vascular cerebral

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat

antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului reacţiior adverse

cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate

fi exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Zuclopentixolul

trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu dementă

Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu dementă care sunt trataţi cu

antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu

antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisă a gradului de risc şi

cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.

Zuclopentixol nu are indicaţie aprobată pentru a trata tulburări de comportament din demenţă.

Excipienţi

Clopixol conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Clopixol conţine ulei de ricin hidrogenat. Poate provoca disconfort la nivelul stomacului şi diaree.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri nerecomandate

Zuclopentixol poate creşte efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor şi al altor substanţe

deprimante ale SNC

Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv

al guanetidinei şi al altor medicamente cu acţiune similară este redus.

Administrarea concomitentă a neuroleptice cu litiu creşte riscul neurotoxic.

Antidepresive triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.

Zuclopentixolul poate scădea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.

Utilizarea concomitentă de metoclopramide şi piperazină creşte riscul tulburărilor extrapiramidale.

Deoarece zuclopentixol este metabolizat parţial de CYP2D6, utilizarea concomitentă cu medicamente

cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate duce la reducerea clearance-ului zuclopentixolului.

Prelungirea intervalului QT în timpul tratamentului cu antipsihotice poate fi exacerbată prin

administrarea concomitentă a altor medicamente care determină creşterea semnificativă a intervalului

QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată.

Clasele relevante includ:

  • clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu: chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);
  • unele antipsihotice (de exemplu tioridazină);
  • unele macrolide (de exemplu eritromicină);
  • unele antihistaminice (de exemplu: terfenadină, astemizol);
  • unele chinolone (de exemplu: gatifloxacină, moxifloxacină).

Lista de mai sus nu este completă şi trebuie evitate alte medicamente care determină creşterea

semnificativă a intervalului QT (de exemplu: cisapridă, litiu).

Medicamentele care determină tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele

tiazidice (hipokaliemie) şi medicamentele care determină creşterea concentraţiei plasmatice a

zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii

intervalului QT şi apariţiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitate, sarcină şi alăptare

Sarcina

Zuclopentixol nu trebuie administrat în timpul sarcinii exceptând cazurile în care beneficiul terapeutic

matern aşteptat depăşeşte riscul teoretic fetal.

Nou-născuţii mamelor tratate cu medicamente neuroleptice până în ultima perioadă de sarcină pot

prezenta semne de intoxicaţie, cum sunt letargie, tremor şi hiperexcitabilitate şi au un scor APGAR

mic.

La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Clopixol) în trimestrul al III-lea de sarcină,

pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot

varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie

musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.

În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Studiile privind efectele zuclopentixol asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat o

creştere a incidenţei afectării fătului sau alte efecte dăunătoare asupra funcţiei de reproducere.

Alăptarea

Deoarece zuclopentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici, este puţin probabilsă afecteze

sugarul în cazul administrării dozelor terapeutice. Doza ingerată de sugar reprezintă sub 1% din doza

administrată mamei (exprimată în mg/kg).

Alăptarea poate fi continuată în timpul tratamentului cu zuclopentixol dacă se consideră că este

importantă pentru starea clinică a pacientei, dar se recomandă supravegherea sugarului, în special după

primele 4 săptămâni de la naştere.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Clopixol, comprimate filmate este un medicament cu efect sedativ Pacienţii care urmează un tratament

cu medicamente psihotrope pot prezenta unele tulburări de atenţie sau de concentrare şi trebuie

avertizaţi despre posibilitatea afectării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. Frecvenţa şi severitatea acestor reacţii adverse

sunt mai pronunţate în faza iniţială a tratamentului şi scad în intensitate în timpul continuării acestuia.

Pot să apară reacţii de tip extrapiramidal, în special la începutul tratamentului. În majoritatea cazurilor

aceste reacţii adverse pot fi controlate prin scăderea dozei şi/sau prin administrarea medicamentelor

antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu

este recomandată.Medicamentele antiparkinsoniene nu ameliorează diskinezia tardivă, ci pot agrava

aceste simptome. Se recomandă reducerea dozei sau, dacă este posibil, întreruperea terapiei.

În cazul acatiziei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.

Frecvenţa reacţiilor adverse este prezentată conform datelor din literatura de specialitate şi din

raportările spontane:

Frecvenţă este definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi

<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000),

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii.

Rare Electrocardiogramă: interval QT

prelungit.

Afecţiuni hematologice şi Rare Trombocitopenie, neutropenie,

limfatice leucopenie, agranulocitoză.

Tulburări ale sistemului nervos Foarte Somnolenţă, akatizie, hiperkinezie,

frecvente hipokinezie.

Frecvente Tremor, distonie, hipertonie, ameţeli,

cefalee, parestezie, tulburări de atenţie,

amnezie, mers anormal.

Mai puţin Diskinezie tardivă, hiperreflexie,

frecvente diskinezie, parkinsonism, sincopă,

ataxie, tulburări de vorbire, hipotonie,

convulsii, migrenă.

Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de acomodare, vedere

anormală.

Mai puţin Crize oculogire, midriază.

frecvente

Tulburări la nivelul aparatului Frecvente Vertij.

auditiv şi cel labirintic.

Mai puţin Hiperacuzie, tinitus.

frecvente

Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Congestie nazală, dispnee.

mediastinale

Tulburări gastro-intestinale Foarte Xerostomie

frecvente

Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie,

vărsături, dispepsie, diaree.

Mai puţin Durere abdominală, greaţă, flatulenţă.

frecvente

Tulburări renale şi ale căilor Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară,

urinare poliurie.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Hiperhidroză, prurit.

subcutanat Mai puţin Erupţii cutanate tranzitorii, reacţii de

frecvente fotosensibilizare, tulburări de

pigmentare, seboree, dermatită,

purpură.

Tulburări musculo-scheletice şi Frecvente Mialgie.

ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin Rigiditate musculară, trismus,

frecvente torticolis.

Tulburări endocrine Rare Hiperprolactinemie.

Tulburări metabolice şi de Frecvente Apetit alimentar crescut, greutate

nutriţie corporală crescută.

Mai puţin Apetit alimentar scăzut, greutate

frecvente corporală scăzută.

Rare Hiperglicemie, afectarea toleranţei la

glucoză, hiperlipidemie.

Tulburări vasculare Mai puţin Hipotensiune arterială, bufeuri.

frecvente

Foarte rare Tromboembolism venos

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Astenie, fatigabilitate, stare generală de

locului de administrare rău, durere.

Mai puţin Sete, hipotermie, hipertermie, reacţie la

frecvente locul de administrare.

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, reacţii

anafilactice.

Tulburări hepato-biliare Mai puţin Teste funcţionale hepatice anormale.

frecvente

Foarte rare Hepatită colestatică, icter.

Condiţii în legătură cu sarcina, Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou născut

perioada puerperală şi perinatală (vezi pct. 4.6)

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin Tulburări de ejaculare, disfuncţie

sânului frecvente erectilă, tulburări ale orgasmului la

femei, uscăciune la nivelul mucoasei

vulvo-vaginale.

Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree,

priapism.

Tulburări psihice Frecvente Insomnie, depresie, anxietate,

nervozitate, vise anormale, agitaţie,

libidou scăzut.

Mai puţin Apatie, coşmaruri, libidou crescut, stare

frecvente de confuzie.

Similar altor medicamente din clasa terapeutică a antipsihoticelor, au fost raportate în legătură cu

administrarea zuclopentixolului: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare-

fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada vârfurilor şi moarte subită inexplicabilă (vezi

pct. 4.4).

Întreruperea bruscă a administrării zuclopentixolului poate determina simptome ale sindromului de

întrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greaţă, vărsături, anorexie, diaree, rinoree, transpiraţii,

mialgii, parestezie, insomnie, nelinişte, anxietate şi agitaţie. Pacienţii pot, de asemenea,

să prezinte vertij, senzaţii alternative de cald-rece şi tremor. În general, simptomele apar după 1-4 zile

de la întrerupere şi dispar în decurs de 7-14 zile.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Somnolenţă‚ comă, simptome extrapiramidale, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.

În cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat:

modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.

In studii clinice cea mai mare doză orală admimistrată de zuclopentixol a fost de 450 mg/zi.

Tratament

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Lavajul gastric poate fi util dacă se

instituie cât mai curând de la ingestie. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece în această

situaţie poate accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi tulburările de

mişcare cu biperiden.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de tioxantene, codul ATC: N05AF05.

Mecanism de acţiune

Zuclopenthixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.

Efectul antipsihotic al medicamentelor neuroleptice este datorat efectului de blocare a receptorilor

dopaminergici, dar este posibil să contribuie şi blocarea receptorului 5-HT (5-hidroxitriptamină). In

vitro, zuclopentixolul are afinitate mare atât pentru receptorii dopaminergici D cât şi pentru D ,

1 2

precum şi pentru receptorii alfa -adrenergici şi 5-HT , dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici

1 2

muscarinici. De asemenea, are afinitate slabă pentru receptorii histaminergici (H ) şi nu are activitate

de blocare pentru receptorii alfa -adrenergici.

In vivo, afinitatea de legare de receptorii D este mai puternică decât cea pentru receptorii D .

2 1

Zuclopentixolul s-a dovedit un neuroleptic potent în toate studiile de comportament privind activitatea

neurolepticelor (efectul de blocare al receptorilor dopaminergici). S-a stabilit o corelaţie între

modelele testelor in vivo‚ afinitatea pentru receptorii D in vitro şi media dozelor antipsihotice orale

zilnice.

Inhibarea activităţii locomotorii şi prelungirea perioadei de somn indusă de alcool şi barbiturice indică

o activitate sedativă a zuclopentixolului.

Similar altor neuroleptice, zuclopentixolul creşte prolactinemia.

Eficacitate clinică

În clinică, zuclopentixolul este indicat pentru tratamentul psihozelor acute şi cronice, pentru

tratamentul pacienţilor cu handicap mintal hiperactivi şi agresivi.

În afară de reducerea semnificativă sau dispariţia simptomelor din schizofrenie, cum sunt halucinaţiile,

iluziile şi tulburările de gândire, zuclopentixolul are şi un efect marcat asupra simptomelor asociate,

cum sunt ostilitatea, suspiciunea, agitaţia şi agresivitatea.

Zuclopentixolul induce o sedare tranzitorie dependentă de doză. Totuşi, o astfel de sedare iniţială este

de obicei avantajoasă în faza acută a bolii. Toleranţa la efectul sedativ nespecific se dezvoltă rapid.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală concentraţia plasmatică maximă se realizează în 4 ore. Zuclopentixolul poate

fi administrat indiferent de orarul meselor. Biodisponibilitatea medicamentului după administrarea

orală este de 44%.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie (V )β este de aproximativ 20 l/kg.

d

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 – 99%.

Metabolizare

Metabolizarea zuclopentixolului are trei căi principale – sulfoxidarea‚ N-dezalchilarea la nivelul

catenei laterale şi glucurono-conjugarea. Metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic.

Zuclopentixolul are o concentraţie mai mare decât metaboliţii săi în creier şi alte ţesuturi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T ) este de aproximativ 20 ore şi clearance-ul

½ β

sistemic mediu (Cl) este de aproximativ 0,86 1/min.

s

Zuclopentixolul este excretat în principal prin fecale, dar este prezent în mică măsură (aproximativ

10%) şi în urină. Numai aproximativ 0,1% din doză este excretată nemodificată în urină, ceea ce arată

că încărcarea renală este neglijabilă.

La mamele care alăptează, zuclopentixolul este excretat în cantităţi mici în lapte. La femeile tratate cu

preparate orale sau cu decanoat, la starea de echilibru, înaintea administrării următoare, media

raportului concentraţiei în laptele matern/concentraţie plasmatică a fost de aproximativ 0,29.

Linearitate

Cinetica este liniară. Concentraţia serică la starea de echilibru se realizează în aproximativ 3-5 zile.

Concentraţia medie minimă la starea de echilibru corespunzând la 20 mg zuclopentixol administrat pe

cale orală o dată pe zi a fost de 25 nmoli/l.

Vârstnici

Parametrii farmacocinetici sunt practic independenţi de vârsta pacienţilor.

Insuficienţă renală

Pe baza parametrilor eliminării menţionaţi mai sus se poate aprecia că reducerea funcţiei renale nu va

avea mare influenţă asupra concentraţiilor plasmatice ale medicamentului.

Insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date pentru acest grup de pacienţi.

Polimorfism

Un studiu in vivo a arătat că o parte din căile de metabolizare sunt supuse polimorfismului genetic al

oxidării sparteinei/debrisochinei (CYP2D6).

Relaţii farmacocinetică/farmacodinamie

Se sugerează ca valoarea concentraţiei plasmatice minime (adică imediat înainte de următoarea

administrare) să fie de 2,8–12 ng/ml (7-30 nmol/l) aceasta constituind un ghid pentru tratamentul de

întreţinere la pacienţii cu schizofrenie cu un grad mic spre moderat de gravitate a bolii.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate după doza unică

Zuclopentixolul are toxicitate acută mică.

Toxicitate după doze repetate

În studiile de toxicitate cronică nu au fost demonstrate efecte toxice la dozele terapeutice de

zuclopentixol.

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Pe baza studiilor de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu sunt necesare măsuri speciale în cazul

administrării zuclopentixolului la femeile aflate în perioada fertilă. Cu toate acestea, într-un studiu

efectuat în perioada peri- sau postnatală la şobolani, administrarea dozelor de 5 şi 15 mg/kg şi zi au

determinat creşterea mortalităţii natale, reducerea supravieţuirii puilor şi întârzierea dezvoltării

acestora. Semnificaţia clinică a acestor date nu este clară şi este posibil ca efectul asupra puilor să fie

datorat neglijenţei mamelor expuse la doze toxice de zuclopentixol.

Mutagenitate şi carcinogenitate

Zuclopentixolul nu are potenţial mutagen sau carcinogen.

Într-un studiu la şobolan privind oncogenitatea administrarea unei doze de 30 mg/kg şi zi timp de 2

ani, a determinat creşteri uşoare ale frecvenţei adenocarcinomului mamar, adenomului şi carcinomului

insular pancreatic la femele şi carcinomului parafolicular tiroidian. Creşterea uşoară a frecvenţei

acestor tumori este frecventă pentru antagoniştii D care cresc secreţia de prolactină când sunt

administraţi la şobolani. Datorită diferenţelor fiziologice între şobolani şi om privitor la prolactina

semnificaţia clinică a acestor rezultate nu este clară, dar se acceptă că nu este previzibil un risc

carcinogen pentru pacienţi.

Toxicitate locală

Se observă afectare locală musculară după injectarea soluţiei apoase de neuroleptice, inclusiv de

zuclopentixol. Afectarea muşchiului după injectarea soluţiei apoase este mai mare decât după

injectarea unei soluţii uleioase de acetat de zuclopentixol şi de decanoat de zuclopentixol.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Amidon de cartof

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Copovidonă

Glicerol 85%

Talc

Ulei de ricin hidrogenat

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză

Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

Oxid roşu de fer (E 172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Clopixol 10 mg comprimate filmate

Flacon din polipropilenă cu 50 comprimate filmate

Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu 50 comprimate filmate, închis cu capac cu

filet, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, conţinând desicant

Clopixol 25 mg comprimate filmate

Flacon din polipropilenă cu 50 comprimate filmate

Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu 50 comprimate filmate, închis cu capac cu

filet, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, conţinând desicant

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

H.Lundbeck A/S

Ottiliavej 9

2500 Valby

Danemarca

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1842/2009/01-02

1843/2009/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Iulie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Prospect Clopixol 10 mg comprimate filmate
Informații importante:

Informațiile prezentate pe acest site sunt cu titlu informativ și nu înlocuiesc recomandările, diagnosticul sau tratamentul oferit de medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Prospectele medicamentelor sunt preluate din surse oficiale (precum ANMDM, EMA etc.), dar pot exista modificări ulterioare care nu sunt reflectate imediat pe acest site.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație.

Pentru orice problemă de sănătate, adresați-vă unui profesionist din domeniul medical.

Site-ul nu își asumă răspunderea pentru eventualele erori, omisiuni sau actualizări întârziate ale conținutului.