Prospect Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: VIOSER S.A. Parenteral Solutions Industry
Clasa ATC: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorchinolone, codul ATC: J01MA02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14036/2021/01-02 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 2 mg.
100 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 200 mg.
200 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 400 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: fiecare ml soluție perfuzabilă conține sodiu 3,724 mg (0,162 mmol)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluție incoloră, limpede, sterilă, fără particule.
Valoarea pH-ului soluţiei perfuzabile variază de la 3,9 până la 4,5.
Osmolaritatea soluției este cuprinsă între 270 – 320 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este indicat în tratamentul următoarelor infecţii
(vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram-negativ:
- exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, Ciprofloxacină VIOSER trebuie
administrat doar dacă se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene
recomandate în mod uzual pentru tratamentul acestor infecții.
- infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică sau bronşiectazii;
- pneumonie;
• Otită medie cronică purulentă;
• Exacerbare acută a sinuzitei cronice, mai ales dacă aceasta este produsă de bacterii Gram-negativ;
• Pielonefrită acută
• Infecţii complicate ale tractului urinar;
• Prostatită bacteriană
• Cistită acută necomplicată
Ciprofloxacină VIOSER trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor
medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor
respective.
• Infecții ale aparatului genital
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Uretrită gonococcică și cervicite determinate de Neisseria gonorrhoeae
- Boală inflamatorie pelvină, inclusiv cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (de exemplu „diareea călătorului”);
• Infecţii intra-abdominale;
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de bacterii Gram-negativ;
• Otită externă malignă;
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă
febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică produse de Pseudomonas aeruginosa;
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută;
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă se consideră că este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Înainte de iniţierea terapiei, o atenţie specială trebuie acordată informaţiilor disponibile privind
rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale despre utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină
a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi de greutatea corporală la copii
şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.
După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub
formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere
medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai
curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neuropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor) pot necesita administrarea concomitentă a
altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulți
Indicație Doza zilnică Durata totală a
exprimată în mg tratamentului
(incluzând trecerea la
terapia cu
administrare orală
cât mai curând posibil)
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la
400 mg de trei ori pe
zi
Infecţii ale Exacerbare acută a 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
tractului sinuzitei cronice zi până la
respirator superior 400 mg de trei ori pe
zi
Infecții ale urechii Otită medie cronică 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
supurativă zi până la
400 mg de trei ori pe
zi
Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe 28 zile până la 3 luni
zi
Pielonefrite acute 400 mg de două ori pe 7 până la 21 de zile,
zi până la perioada poate fi
400 mg de trei ori pe prelungită peste 21 de
zi zile în anumite
circumstanțe specifice
(cum sunt abcesele)
Infecţii ale Cistite necomplicate 200 mg de două ori pe 3 zile
tractului urinar zi până la 400 mg de
două ori pe zi
La femei în perioada pre-menopauză poate fi
utilizată o doză unică de 400 mg
Uretrită gonococcică și 400 mg ca doză unică 1 zi (doză unică)
cervicite determinate de
Neisseria gonorrhoeae
Prostatite bacteriene 400 mg de două ori pe 2 până la 4 săptămâni
zi până la (acut)
400 mg de trei ori pe
zi
Infecţii ale Orhiepididimită și boală 400 mg de două ori pe Cel puțin 14 zile
tractului genital inflamatorie pelvină zi până la
400 mg de trei ori pe
zi
Infecţii ale Diarree cauzată de 400 mg de două ori pe 1 zi
tractului gastro- bacterii patogene zi
intestinal și incluzând Shigella spp.
infecţii intra- altele decât Shigella
abdominale dysenteriae tip 1 și
tratament empiric al
diareei călătorului severe
Diarree cauzată de 400 mg de două ori pe 5 zile
Shigella dysenteriae tip 1 zi
Diarree cauzată de Vibrio 400 mg de două ori pe 3 zile
cholerae zi
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe 7 zile
zi
Infecţii intra-abdominale 400 mg de două ori pe 5 până la 14 zile
cauzate de bacterii Gram- zi până la
negativ 400 mg de trei ori pe
zi
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la
400 mg de trei ori pe
zi
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 400 mg de două ori pe maxim 3 luni
zi până la
400 mg de trei ori pe
zi
Pacienți cu neutropenie care prezintă febră 400 mg de două ori pe Tratamentul trebuie
suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană zi până la continuat pe toată durata
400 mg de trei ori pe neutropeniei
Ciprofloxacina trebuie administrată zi
concomitent cu alte medicamente
antibacteriene adecvate în conformitate cu
recomandările oficiale.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere 400 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea
şi tratament curativ) pentru persoanele care zi expunerii la Bacillus
necesită tratament parenteral anthracis
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
s uspectată sau confirmată
Copii şi adolescenţi
Indicaţie Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia cu
administrare orală
cât mai curând posibil)
Fibroza chistică 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un 10 până la 14 zile
maxim de 400 mg per doză
Infecţiile complicate de tract urinar 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 până la 21 zile
şi pielonefrite acute 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un
maxim de 400 mg per doză
Antrax prin inhalare (profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 60 zile de la confirmarea expunerii
după expunere şi tratament curativ) 15 mg/kg de două ori pe zi cu un la Bacillus anthracis
pentru persoanele care necesită maxim de 400 mg per doză
tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea suspectată
sau confirmată
Alte infecţii severe 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un În funcţie de tipul infecţiei
maxim de 400 mg per doză
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele recomandate de iniţiere şi de întreţinere, pentru pacienţii cu insuficienţă renală:
Clearance al creatininei Creatinină serică Doza administrată intravenos
[ml/min/1,73 m2] [µmol/l] [mg]
>60 <124 Vezi doza uzuală
30-60 124 – 168 200-400 mg la interval de 12 ore
<30 >169 200-400 mg la interval de 24 ore
Pacienţi care efectuează >169 200-400 mg la interval de 24 ore
hemodializă (după dializă)
Pacienţi care efectuează dializă >169 200-400 mg la interval de 24 ore
peritoneală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Doza la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiată.
Mod de administrare
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Nu
trebuie utilizat dacă este tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de
60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 400
mg şi de 30 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de
calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct. 6.6).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor conținând chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament
și după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).
Reacții adverse grave la medicament, prelungite și potențial ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse prelungite (care
persistă timp de luni sau ani), reacții adverse grave și potențial ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Ciprofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții
adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina în monoterapie nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care
ar putea fi determinate de microorganisme Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii,
ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, din cauza eficacităţii
inadecvate.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de izolate de Neisseria gonorrhoeae
rezistente la fluorochinolone. Pentru orhiepididimită și boli inflamatorii pelviene, administrarea
empirică de ciprofloxacină poate fi luată în considerare doar în asociere cu un alt agent antibacterian
adecvat (de exemplu, o cefalosporină), doar dacă poate fi exclusă prezența Neisseria gonorrhoeae
rezistent la ciprofloxacină. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia
trebuie reevaluată.
Infecții complicate ale tractului urinar
Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli – cel mai comun patogen implicat în infecțiile
complicate ale tractului urinar – variază în Uniunea Europenă. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să ia în
considerare prevalența locală a rezistenței Escherichia coli la fluorochinolone.
Infecții complicate ale tractului urinar și pielonefrite acute
Tratamentul cu ciprofloxacină pentru infecțiile tractului urinar trebuie luat în considerare când nu pot
fi utilizate alte terapii, și trebuie să se bazeze pe rezultatul investigațiilor microbiologice. Studiile
clinice au inclus copii și adolescenți cu vârsta de la 1-17 ani.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii
sunt limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecții ale oaselor și articulațiilor
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să urmeze recomandările internaţionale şi/sau naţionale
cu privire la tratamentul antraxului.
Copii și adolescenți
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul
fibrozei chistice și/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi, respectiv,
de 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost de 9,0%
şi, respectiv, de 5,7%. Creșterea în timp a incidenței cazurilor de artropatie suspectată a fi legată de
medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Tratamentul
trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, din cauza evenimentelor adverse
posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturi adiacente (vezi pct. 4.8)
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult mai limitată.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în
cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Tendinite și rupturi de tendon
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Tendinitele și rupturile de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Achile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterale, pot apărea în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone și apariția acestora a fost raportată chiar și timp de până la câteva luni după
întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Riscul de tendinite și rupturi de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență
renală, la pacienții cu transplant de organe solide și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. De
aceea, administrarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul
(membrele) afectate trebuie tratate corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu
trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.
Pacienți cu miastenia gravis
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu miastenia gravis, din cauză că simptomele
pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Anevrism și disecție aortică
Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea
de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului
risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente
familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție
aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de
exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule
gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată).
În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze
imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.
Tulburări de vedere
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie solicitat
imediat consultul unui medic oftalmolog.
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a
soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate
scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar
convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care au dus la parestezie,
hipoestezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții cărora li s-au administrat chinolone și
fluorochinolone. Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să se adreseze medicului înainte de a
continua tratamentul, dacă manifestă simptome de neuropatie cum ar fi durere, senzație de arsură,
furnicături, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni dezvoltarea unei afecțiuni potențial ireversibile.
(vezi pct. 4.8)
Reacții psihice
După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau
psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau
sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Tulburări cardiace
Atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, este necesară atenție la pacienții cu
factor de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
- Sindrom congenital QT prelungit
- Utilizare concomitentă de medicamente care sunt cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
(de exemplu antiaritmice de lasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- Dezechilibru electrolitic (de exemplu hipokalemie, hipomagnezie)
- Boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mult mai sensibili la medicamentele ce prelungesc intervalul QT.
De aceea, este necesară prudență dacă se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste
grupe de populație (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9)
Disglicemie
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât
și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), în general la pacienții vârstnici cu diabet zaharat cărora li se
administrează tratament concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu
insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă
monitorizarea atentă a glicemiei.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8).
În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul
corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficiență renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată extensiv prin căile renale, se recomandă ajustarea dozelor la
pacienții cu insuficiență renală, așa cum este descris la pct. 4.2, pentru a evita o creștere a reacțiilor
adverse din cauza acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă
hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen
sensibil).
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi, dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest
caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină
trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. În mod particular în timpul tratamentului de
lungă durată şi/sau în cazul infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii
de Staphylococcus şi Pseudomonas, este posibil riscul de selectare a unor tulpini bacteriene rezistente
la ciprofloxacină.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină,
ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii
cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent
în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor
serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu
tizanidină este contraindicată.
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis poate determina rezultate
fals negative ale testelor bacteriologice în probele prelevate de la pacienții tratați cu ciprofloxacină.
Reacţii la nivelul locului injectării
S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de
ciprofloxacină. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea
pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei.
Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile
reapar sau se agravează.
Conținut de sodiu
Acest medicament conține 3,724 mg sodiu per 1 ml.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 100 ml)
Acest medicament conține 372,4 mg sodiu per 100 ml, echivalent cu 19% din doza zilnică maximă
recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 200 ml)
Acest medicament conține 744,8 mg sodiu per 200 ml, echivalent cu 37% din doza zilnică maximă
recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Doza zilnică maximă din acest medicament conține sodiu echivalent cu 112% din doza zilnică maximă
recomandată de OMS.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are un conținut crescut de sodiu. Acest lucru
trebuie luat în considerare în mod special la pacienții care urmează o dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii tratați cu
medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III,
antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată concomitent cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
max
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie
a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent (bisăptămânal) al valorilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele
anticoagulante ale acestuia. Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea
generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la
modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă
monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă
sau fluindionă).
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în
cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C şi ASC ale ropinirolului
max
cu 60% şi, respectiv, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care
este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată
intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apărea o posibilă
interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după
administrarea orală a unei doze de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea,
luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi sildenafil.
Agomelatină
În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a
inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a expunerii la
agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu
ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot
aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. 4.4).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de
aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale/ neonatale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice
directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după
expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, nu pot fi excluse
leziunile induse de medicament la nivelul cartilajelor articulare în cazul organismului uman imatur/făt
(vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date la om cu privire la fertilitatea bărbaților și femeilor. Studiile de fertilitate
efectuate la animale nu au prezentat dovezi de afectare a fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are influență moderată asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Din cauza efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate
afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi
afectată.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţa, diareea, vărsăturile, creşteri
tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii şi reacţii la locul injectării şi perfuzării.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos clasificate în funcție
de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1>
<1>
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii
infestări micotice
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice Anemie hemolitică
şi limfatice Neutropenie Agranulocitoz
Leucocitoză ă
Trombocitopeni Pancitopenie
e (cu risc letal)
Trombocitemie Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţie
sistemului Edem alergic/ anafilactică
imunitar angioedem Șoc
anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări Sindromul de
endocrine secreție
inadecvată a
hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Apetit Hiperglicemie Comă
metabolice şi diminuat Hipoglicemie hipoglicemic
de nutriţie (vezi pct. 4.4) ă
(vezi pct. 4.4)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1>
<1>
disponibile)
Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie,
psihice* psihomotorie / dezorientare psihotice incluzând
agitaţie Reacţie de (care pot hipomanie
anxietate culmina
Vise anormale potenţial cu
Depresie (care ideaţie/gându
poate culmina ri sucidale,
potenţial cu tentative de
ideaţie/gânduri suicid sau
sucidale, suicid) (vezi
tentative de pct. 4.4)
suicid sau
suicid) (vezi pct.
4.4)
Halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică și
nervos* Tulburări ale Hipoestezie coordonare polineuropati
somnului Tremor Tulburări de e (vezi
Tulburări ale Convulsii mers pct. 4.4)
sensibilităţii (inclusiv status Tulburări ale
gustative epilepticus, vezi sensibilităţii
(disgeuzie) pct. 4.4) olfactive
Vertij Hipertensiune
intracraniană
și
pseudotumor
cerebral
Tulburări Tulburări de Tulburări ale
oculare* vedere (de percepţiei
exemplu, culorilor
diplopie)
Tulburări Tinnitus
acustice şi (zgomote în
vestibulare* urechi)
Pierdere a
auzului/tulburări
de auz
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1>
<1>
disponibile)
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace ventriculară
și torsada
vârfurilor
(raportate
predominant
la pacienţii
cu factori de
risc de
prelungire a
QT),
prelungire a
intervalului
QT ,
evidenţiată
ECG (vezi
pct. 4.4 şi
4.9)
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare Hipotensiune
arterială
Sincopă
Tulburări Dispnee
respiratorii, (inclusiv status
toracice şi astmatic)
mediastinale
Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată Pancreatită
gastro- Diaree Dureri antibioterapiei,
intestinale gastrointestinal inclusiv colita
e şi pseudomembran
abdominale oasă (foarte rar
Dispepsie asociată cu
Flatulenţă deces) (vezi pct.
4.4)
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză
hepatobiliare transaminazelo hepatică hepatică (în
r Icter colestatic cazuri foarte
Creşteri ale Hepatită rare cu
bilirubinei evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1>
<1>
disponibile)
Afecţiuni Erupţii Reacţii de Peteşii Pustuloză
cutanate şi cutanate fotosensibilitate Eritem exantematoas
ale ţesutului tranzitorii (vezi pct. 4.4) polimorf ă generalizată
subcutanat Prurit Eritem nodos acută
Urticarie Sindrom (PEGA),
Stevens- Reacție
Johnson (care alergică la
poate avea medicament,
risc letal) cu eozinofilie
Necroliză și simptome
epidermică sistemice
toxică (care (DRESS)
poate avea
risc letal)
Tulburări Durere Mialgie Astenie
musculo- musculo- Artrită musculară
scheletice și scheletică Tonus muscular Tendinită
ale ţesutului (dureri ale crescut şi Ruptură de
conjunctiv * extremităţilor, crampe tendoane (în
dorsalgii, special a
dureri toracice) tendonului lui
Artralgie Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
de miastenie
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Disfuncție Insuficienţă
renale şi ale renală renală
căilor urinare Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări Reacţii la Astenie Edem
generale şi la nivelul Febră Transpiraţii
nivelul locului de (hiperhidroză)
locului de perfuzare
administrare (numai
* pentru
administrare
a
intravenoasă
)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1>
<1>
disponibile)
Investigaţii Creşterea Creşterea INR crescut
diagnostice fosfatazei amilazei serice (la pacienţii
alcaline serice trataţi cu
antagonişti
de vitamină
K)
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni
sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și
organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală,
simptome psihiatrice (inclusiv tulburări ale somnului, anxietate, atacuri de panică, depresie și idei
suicidare), afectare a memoriei și concentrării, și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în
asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc
preexistenți (vezi pct. 4.4).
Următoarele reacţii adverse au mai frecvente la subgrupurile de pacienţi la care s-a administrat
tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie,
frecvente convulsii, vertij, tulburări de vedere, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială,
insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, deprimare medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări
olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrite), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile
efectuate la adulţi. La copii și adolescenți, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj cu 12 g de ciprofloxacină duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a
raportat că un supradozaj cu 16 g de ciprofloxacină determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar şi acidificarea urinii,
dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic,
antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj trebuie instituit tratamentul simptomatic. Din cauza posibilităţii prelungirii
intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorchinolone, codul ATC: J01MA02
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie):
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism bacterian patogen şi, respectiv,
de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanismul rezistenţei:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate între
ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă
clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate
substanţele active din clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile
fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea
sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt
frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum
sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot
afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul de activitate antibacteriană:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandările EUCAST
Microorganisme Susceptibil Rezistent
Enterobacteriaceae S ≤ 0.25 mg/l R > 0,5 mg/l
Salmonella spp. S ≤ 0.06 mg/l R > 0,06 mg/l
Pseudomonas spp. S ≤ 0.5 mg/l R > 0,5 mg/l
Acinetobacter spp. S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae S ≤ 0,06 mg/l R > 0,06 mg/l
Moraxella catarrhalis S ≤ 0,125 mg/l R > 0,125 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitidis S ≤ 0,03 mg/l R > 0,03 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de S ≤ 0,25 mg/l R > 0,5 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate
numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii
la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4).
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp. *
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia +*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acne
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Excepted as listed above
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
+
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început
rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului
de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal
pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La
adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două
ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): Suşele de S-aureus rezistente la meticilină exprimă foarte frecvent rezistenţă concomitentă la
fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 – 50% pentru toate speciile de
stafilococi, şi este în general mai mare în infecţii nozocomiale izolate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a
fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară pentru un interval de
doze de până la 400 mg administrate intravenos.
Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori
pe zi nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă în cazul
administrării unei doze de 200 mg ciprofloxacină în perfuzie intravenoasă, timp de 60 minute cu
administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele fiind administrate la interval
de 12 ore.
O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute cu doza de 400 mg ciprofloxacină la interval de 12 ore şi o
doză de 500 mg administată orală, ambele la interval de 12 ore au fost bioechivalente din punct de
vedere al ASC.
Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 12 ore, a determinat o C
max
similară celei observate în cazul administrării unei orale a unei doze de 750 mg.
Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 8 ore şi o doză de 750 mg
administrată oral la interval de 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%).ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2
până la 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii
(lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid
vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating
concentraţii totale care le depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale.
Excreţia ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M -M ) 9,5 2,6
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins
între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi
celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al
ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar
şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
max
observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
max
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
max
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*oră/l (interval: 11,8 – 32,0 mg*oră/l)
şi 16,5 mg*oră/l (interval: 11,0 – 23,8 mg*oră/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid lactic (S)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de sodiu
Acid clorhdric diluat (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat, cu excepția situațiilor în care s-a
confirmat compatibilitatea cu alte soluții/medicamente. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de
exemplu, precipitarea, aspectul tulbure și modificările de culoare.
Incompatibilitatea apare cu toate soluțiile perfuzabile/medicamentele care sunt chimic sau fizic
instabile la pH-ul soluției (de exemplu soluții de penicilină, heparină), în special în combinaţie cu
soluţii ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluțiilor de ciprofloxacină: 3,9 – 4,5).
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După desigilare și diluare
Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere și diluare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiții de păstrare după desigilare și diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane transparente de polietilenă de joasă densitate (PEJD), cu capacitate nominală de 100 ml
(volum de umplere de 100 ml) și capacitate nominală de 250 ml (volum de umplere de 200 ml).
Flaconele au atasate dopuri PEJD cu dublu port.
Mărimea ambalajului: Cutii din carton cu flacoane PEJD N10 x 100 ml, N10 x 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este compatibilă cu soluție Ringer, soluție Ringer lactat și soluții
de glucoză 5% și 10%. Când soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este amestecată cu soluții
perfuzabile compatibile, din punctele de vedere microbian și al sensibilității la lumină, soluțiile
rezultate trebuie administrate imediat după amestecare.
Deoarece soluția perfuzabilă este sensibilă la lumină, flacoanele trebuie scoase din cutii doar înainte
de utilizare.
Pentru o singură administrare.
Soluția perfuzabilă trebuie inspectată vizual înainte de utilizare, pentru a identifica particulele vizibile
și modificările de culoare. Trebuie utilizate doar soluțiile limpezi și incolore.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
VIOSER S.A. Parenteral Solutions Industry
9th km National Road Trikala-Larisa,
Taxiarches, Trikala,
42100, Grecia
tel: +30 24310 83441
fax: +30 24310 83550
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14036/2021/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2025