Prospect Ciprocin 500 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12332/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprocin 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină
582,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ciprocin 500 mg sunt se prezintă sub formă de comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare
albă, cu diametrul de aproximativ 12,2 mm, inscripționate cu E161 pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Ciprocin comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii necomplicate şi
complicate, incluzând infecţii severe provocate de microorganisme sensibile la ciprofloxacină (vezi
pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile
cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
▪ infecţii bronhopulmonare la pacienţii cu fibroza chistică sau în bronşiectazie,
▪ pneumonie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ.
• Infecţii ale tractului urinar.
• Uretrită gonococică şi cervicită.
• Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că
sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale
despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste
microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)
• Cistită acută necomplicată
În cistita acută necomplicată, Ciprocin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată
utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul
infecțiilor respective.
• Pielonefrită acută
• Infecții complicate la nivelul tractului urinar
• Prostatită bacteriană
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la 750 mg de
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
două ori pe zi
Infecţii ale Exacerbare sinuzitei 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
tractului respirator cronice zi până la 750 mg de
superior două ori pe zi
Otită medie cronică 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
purulentă zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe 28 zile până la 3 luni
zi
Infecţii ale Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe 3 zile
tractului urinar zi până la 500 mg de
două ori pe zi
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză
unică de 500 mg
Cistită complicată 500 mg de două ori pe 7 zile
Pielonefrită zi
necomplicată
Pielonefrită 500 mg de două ori pe cel puţin 10 zile; poate fi
complicată zi până la 750 mg de continuat mai mult de 21 zile
două ori pe zi în unele circumstanţe
specifice (cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe 2 – 4 săptămâni (acută) până
zi până la 750 mg de la 4 – 6 săptămâni (cronică)
două ori pe zi
Infecţii ale Uretrită gonococică şi 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
tractului genital cervicită
Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe cel puţin 14 zile
boală inflamatorie zi până la 750 mg de
pelvină două ori pe zi
Infecţii ale Diaree determinată de 500 mg de două ori pe 1 zi
tractului gastro- bacterii patogene, zi
intestinal şi incluzând Shigella spp
infecţii intra- cu excepţia Shigella
abdominale dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
Diaree determinată de 500 mg de două ori pe 5 zile
Shigella dysenteriae zi
de tip I
Diaree determinată de 500 mg de două ori pe 3 zile
Vibrio cholerae zi
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe 7 zile
zi
Infecţii intra- 500 mg de două ori pe 5 până la 14 zile
abdominale datorate zi până la 750 mg de
bacteriilor Gram- două ori pe zi
negativ
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la 750 mg de
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
două ori pe zi
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 500 mg de două ori pe maximum 3 luni
zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţii 500 mg de două ori pe Tratamentul trebuie continuat
neutropenici zi până la 750 mg de pe toată durata neutropeniei
Ciprofloxacina trebuie administrată în două ori pe zi
asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice
conform recomandărilor oficiale
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Neisseria meningitidis
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru zi expunerii la bacilul antraxului
persoanele apte să primească tratament pe
cale orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg 10 până la 14 zile
per doză
Infecţii complicate 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două 10 până la 21 zile
ale tractului urinar ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
şi pielonefrită
Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două 60 zile de la confirmarea
după expunerea pe ori pe zi cu un maxim de 500 mg per doză expunerii la bacilul
cale inhalatorie şi antraxului
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg În funcţie de tipul
per doză infecţiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã
[ml/min/ 1,73m²] [µmol/l] [mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 – 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
<30 > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvaţe.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecții de tract urinar
Rezistența la fluoroquinolone pentru Escherichia coli – cel mai frecvent întâlnit agent patogen implicat
în infecțiile tractului urinar – variază în întreaga Uniune Europeană. Prescriptorii sunt sfătuiți să țină
seama de prevalența locală a rezistenței la Escherichia coli la fluorochinolone.
Tratamentul cu doză unică de ciprofloxacină care poate fi utilizat în cistita necomplicată la femeile
aflate în perioada de pre-menopauză este de așteptat aibă o eficacitate mai mică decât tratamentul de
lungă durată. Acest lucru este cu atât mai mult de luat în considerare având în vedere creșterea
nivelului de rezistență a Escherichia coli la chinolone.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%.
Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv
5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din
punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea
atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau
ţesuturile înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Există experienţe mai
limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă
prudenţă în tratamentul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Utilizarea Ciprocin trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu Ciprocin trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și
după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv).Administrarea Ciprocin trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei
reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea
tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu
insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu
corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu
Ciprocin trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e)
trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie
senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.
Pacienții tratați cu Ciprocin trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în
cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală,
slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8)
Tulburări de vedere
Dacă în timpul tratamentului cu ciprofloxacină este afectată vederea sau dacă apar oricare alte
tulburări la nivelul ochilor (inflamaţie, durere oculară ce se poate accentua la lumină sau la efortul de a
citi, lăcrimare), trebuie consultat imediat medicul oftalmolog(vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Trebuie să se acorde atenție atunci când se utilizează fluoroquinolone, inclusiv ciprofloxacină, la
pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, cum ar fi, de exemplu:
- sindromul QT lung congenital
- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se știe că prelungește intervalul QT (de
exemplu, anti-aritmice din clasele I și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie)
- boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie, torsada vârfurilor)
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, trebuie să aveți grijă atunci când se utilizează fluoroquinolone, inclusiv ciprofloxacină, la
aceste categorii de pacienți (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, secțiunea 4.5, secțiunea 4.8 și 4.9).
Anevrism aortic și disecție de aortă
Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după
administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu
și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale
cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă
sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante la anevrism sau disecție de aortă ( de
exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos- forma vasculară, arterită Takayasu, arterită cu
celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută).
În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se
adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.
Oscilații ale glicemiei
Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie
cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent
cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au fost raportate
cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții diabetici.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficiență renală
Deoarece ciprofloxacina este în mare parte excretată nemetabolizată prin calea renală, este necesară
ajustarea dozei la pacienții cu funcție renală afectată, așa cum este descris în secțiunea 4.2, pentru a
evita creșterea reacțiilor adverse la medicamente datorită acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina,
semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi,
inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de
exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de
didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare,
ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente.
Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H .
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau numai de băuturi cu
supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi
ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Ciprofloxacina, la fel ca alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudență la pacienții care primesc
medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, anti-aritmice de clasă IA și III, antidepresive
triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4.).
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramid
Metoclopramidul accelerează absorbția ciprofloxacinei (pe cale orală) accest lucru conducând la
atingerea concentrațiilor plasmatice maxime într-un timp mai scurt . Nu s-a observat niciun efect
asupra biodisponibilității ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină și omeprazol determină o ușoară reducere a Cmax și
ASC a ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la
subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea C de 7 ori, cu
max
limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost
administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată
cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct.
4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creștere tranzitorie a concentrației de creatinină serică a fost observată atunci când medicamente
care conțin ciprofloxacină și ciclosporină au fost administrate simultan. Prin urmare, este necesar să se
efectueze frecvent (de două ori pe săptămână) controlul concentrațiilor serice de creatinină la acești
pacienți.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-
ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Glibenclamid
În cazuri particulare, administrarea concomitentă de medicamente care conțin ciprofloxacină și
glibenclamidă poate intensifica acțiunea glibenclamidei (hipoglicemie).
Duloxetina
În studiile clinice, s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creștere a ASC și a Cmax a
duloxetinei. Deși nu sunt disponibile date clinice cu privire la o posibilă interacțiune cu ciprofloxacină,
efecte similare pot fi așteptate la administrarea concomitentă (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C şi ASC ale ropinirolului
max
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La subiecții sănătoși s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de medicamente care conțin lidocaină
cu ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance-ul lidocainei
intravenoase cu 22%. Deși tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, o posibilă interacțiune cu
ciprofloxacină asociată cu reacții adverse poate apărea la administrarea concomitentă.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax și ASC pentru sildenafil au crescut aproximativ de două ori la subiecți sănătoși după o doză
orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină de 500 mg. Prin urmare, asocierea trebuie
utilizată cu precauție, la prescripția de ciprofloxacină concomitent cu sildenafil trebuind să fie luat în
considerare raportul risc/beneficiu.
Agomelatină
În studiile clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, ca inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2,
inhibă în mod semnificativ metabolismul agomelatinei, ceea ce duce la o creștere de 60 de ori a
expunerii la agomelatină. Deși nu sunt disponibile date clinice pentru o posibilă interacțiune cu
ciprofloxacină, un inhibitor moderat al CYP450 1A2, se pot aștepta efecte similare la administrarea
concomitentă („Citocrom P450” în secțiunea 4.4).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește nivelul sanguin de zolpidem, de aceea nu
este recomandată utilizarea concomitentă.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacții adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprocin
250 mg (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
c iprofloxacinei.
Clasificarea pe Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
aparate, sisteme >1/100 şi frecvente: > 1/10000 şi < < 1/10000 necunoscută
şi organe <1> 1/1000 şi < 1/1000 (nu poate fi
1/100 estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii Colită asociată cu
infestări micotice antibioticul
(potenţial letală în
cazuri foarte rare)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice şi Anemie hemolitică
limfatice Neutropenie Agranulocitoză
Leucocitoză Pancitopenie (cu
Trombocitopenie risc letal)
Trombocitemie Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii
sistemului Edem anafilactice şoc
imunitar alergic/edem anafilactic (cu
angioneurotic risc letal) (vezi
pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări Anorexie Hiperglicemie
metabolice şi de
nutriţie
Tulburări Sindromul
endocrine secreției
inadecvate de
hormon
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Hiperactivitate / Confuzie şi Reacţii
psihice agitaţie dezorientare psihotice (vezi
psihomotorie Reacţie de pct. 4.4)
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică
nervos Tulburări ale Hipoestezie coordonare (vezi pct.
somnului Tremor Tulburări de 4.4)
Tulburări ale Convulsii (vezi mers
sensibilităţii pct. 4.4) Tulburări
gustative Vertij olfactive
(disgeuzie) Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale
oculare percepţiei
culorilor
Tulburări Tinitus (zgomote
acustice şi în urechi)
vestibulare Pierderea auzului /
Tulburări de auz
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace ventriculară,
Alungirea
intervalului
QT, torsada
vârfurilor*
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare Hipotensiune
arterială
Sincopă
Tulburări Dispnee (inclusiv
respiratorii, stare astmatică)
toracice şi
mediastinale
Tulburări gastro- Greaţă Vărsături Pancreatită
intestinale Diaree Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză
hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în
Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte
bilirubinei Hepatită rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii
cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem
ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) polimorf
subcutanat Eritem nodos
Sindrom
Stevens-Johnson
(care poate avea
risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Tulburări Dureri musculo- Mialgie Astenie
musculo- scheletale (dureri Artrită musculară
scheletice şi ale la nivelul Creşterea Tendinită
ţesutului extremităţilor, tonusului Ruptură de
conjunctiv dorsalgii, dureri muscular şi tendoane (în
toracice) crampe special a
Artralgie tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări renale Disfuncţie Insuficienţă renală
şi ale căilor renală Hematurie
urinare Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Investigaţii Creşterea Creşterea amilazei Creșterea
diagnostice fosfatazei serice INR-ului la
alcaline serice pacienții
tratați cu
antagoniști ai
vitaminei K
*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.4).
Tulburări Astenie Edem
generale şi la Febră Transpiraţii
nivelul locului (hiperhidroză)
de
administrare
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi. Antiacide care conțin calciu sau magneziu pot reduce teoretic absorbția ciprofloxacinei în
supradoze.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj, trebuie aplicat tratamentul simptomatic. Monitorizarea ECG ar trebui să fie
efectuată, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Pseudomonas S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Acinetobacter S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de S 0,5 mg/l R 1 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C ) dependente de doză,
max
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore..
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M – M ) 11,3 7,5
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
max
observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
max
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
max
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 – 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Benzoat de sodiu,
Talc purificat,
Stearat de magneziu,
Dioxid de siliciu coloidal,
Film
Hipromeloză2910,
Macrogol 20000,
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
E.I.P.I.CO MED S.R.L.
B-dul Unirii Nr. 6, Bloc 8C, Scara 1, Etaj 3, Ap. 9,
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12332/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .