Prospect CIPRO QUIN 500 mg comprimate filmate
Producator: Antibiotice SA
Clasa ATC: antiinfecţioase pentru uz sistemic, antibacteriene pentru uz sistemic, chinolone
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12354/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CIPRO QUIN 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină 554,92
mg.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, cu aspect uniform, cu margini intacte, de culoare albă sau
aproape albă, având pe o față o linie mediană (fără rol de divizat în doze egale).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cipro Quin comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4)
▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC);
În exacerbarea BPOC, Cipro Quin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată
utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul
infecțiilor respective.
▪ infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
▪ pneumonie, cu excepția pneumoniei nosocomiale;
• Otită medie cronică purulentă;
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ;
• Cistită acută necomplicată;
În cistită acută necomplicată, Cipro Quin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată
utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul
infecțiilor respective.
• Pielonefrită acută;
• Infecţii complicate la nivelul tractului urinar;
• Prostatită bacteriană;
• Uretrită gonococică şi cervicită gonococică determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibilă la
tratament;
• Orhiepididimită, inclusiv cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibilă la tratament;
• Boală inflamatorie pelvină, inclusiv cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului);
• Infecţii intra-abdominale;
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ;
• Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor;
• Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă
febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană;
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici;
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis;
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa la pacienţii cu fibroză chistică;
• Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută;
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi,
dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină
a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi
adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) poate necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Infecţii ale tractului Exacerbarea 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
respirator superior sinuzitei cronice zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Otită medie cronică 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
purulentă zi până la 750 mg de
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
două ori pe zi
Infecţii ale tractului Cistită 250 mg de două ori pe 3 zile
urinar necomplicată zi până la 500 mg de
două ori pe zi
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză
unică de 500 mg
Cistită complicată 500 mg de două ori pe 7 zile
Pielonefrită zi
necomplicată
Pielonefrită 500 mg de două ori pe cel puţin 10 zile; poate fi
complicată zi până la 750 mg de continuat mai mult de 21 zile
două ori pe zi în unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe 2 până la 4 săptămâni (acută)
zi până la 750 mg de şi 4 până la 6 săptămâni
două ori pe zi (cronică)
Infecţii ale tractului Uretrită gonococică 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
genital şi cervicită
Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe cel puţin 14 zile
boală inflamatorie zi până la 750 mg de
pelvină două ori pe zi
Infecţii ale tractului Diaree determinată 500 mg de două ori pe 1 zi
gastro-intestinal şi de bacterii patogene zi
infecţii intra- inclusiv Shigella
abdominale spp, cu excepţia
Shigella dysenteriae
de tip I şi
tratamentul empiric
în diareea
călătorilor
Diaree determinată 500 mg de două ori pe 5 zile
de Shigella zi
dysenteriae de tip I
Diaree determinată 500 mg de două ori pe 3 zile
de Vibrio cholerae zi
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe 7 zile
zi
Infecţii intra- 500 mg de două ori pe 5 până la 14 zile
abdominale datorate zi până la 750 mg de
bacteriilor Gram- două ori pe zi
negativ
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile
zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe maximum 3 luni
zi până la 750 mg de
două ori pe zi
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la 500 mg de două ori pe Tratamentul trebuie continuat
pacienţii neutropenici zi până la 750 mg de pe toată durata neutropeniei
Ciprofloxacina trebuie administrată în două ori pe zi
asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice
conform recomandărilor oficiale
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Neisseria meningitidis
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru zi expunerii la bacilul antraxului
persoanele apte să primească tratament pe
cale orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament parenteral iniţial
cu ciprofloxacină)
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un 10 până la 14 zile
maxim de 750 mg per doză
Infecţii complicate ale tractului 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 10 până la 21 zile
urinar şi pielonefrită mg/kg de două ori pe zi cu un maxim
de 750 mg per doză
Antrax: profilaxia după 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 60 zile de la confirmarea
expunerea pe cale inhalatorie şi mg/kg de două ori pe zi cu un maxim expunerii la bacilul antraxului
tratamentul curativ pentru de 500 mg per doză
persoanele apte să primească
tratament pe cale orală, când
este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului
trebuie iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un În funcţie de tipul infecţiilor
maxim de 750 mg per doză
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã
[ml/min/1,73m²] [µmol/l] [mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 – 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
< 30 > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid. Comprimatele
de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu, lapte, iaurt) sau cu sucuri de
fructe cu supliment de minerale (de exemplu, suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu, pacienţi cu nutriţie
enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină până
când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1)
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor
pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după
evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei
reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
determinate de către microorganisme Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă.
Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infectii ale tractului urinar
Rezistența la fluorochinolone a bacteriei Escherichia coli – cel mai frecvent agent patogen implicat în
infecțiile tractului urinar – variază în întreaga Uniune Europeană. Se recomandă medicilor să ia în
considerare prevalența locală a rezistenței la Escherichia coli la fluorochinolone.
Doza unică de ciprofloxacină care poate fi utilizată în cistita necomplicată la femeile aflate în
premenopauză, este de așteptat să fie asociată cu o eficacitate mai mică decât durata tratamentului mai
lungă. Acest lucru este cu atât mai mult de luat în considerare în ceea ce privește nivelul crescut de
rezistență al Escherichia coli la chinolone.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intra-abdominale post-operatorii sunt
limitate.
Oscilații ale glicemiei
Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât
și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții cu diabet zaharat care urmează tratament
concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au fost
raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții cu
diabet zaharat.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacină a
microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice
şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe
baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de
vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate
alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori
bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone,
apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de
tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la
pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea
concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu, umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)
afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Miastenia gravis
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis deoarece simptomele pot fi
exacerbate (vezi pct. 4.8).
Reacții psihiatrice
Reacțiile psihiatrice pot apărea chiar și după prima administrare a ciprofloxacinei. În cazuri rare, depresia
sau psihozele pot evolua către idei/gânduri suicidare, culminând cu tentativa de suicid sau cu suicid
complet. În apariția unor astfel de cazuri, ciprofloxacina trebuie întreruptă.
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină
trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în
timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Tulburări de vedere
Dacă vederea se deteriorează sau se manifestă orice efect advers asupra ochilor, este necesar un consult
imediat de specialitate.
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială
sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu
ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care
apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în
scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8), tratamentul
trebuie efectuat cu precauţie la pacienţii cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor, cum ar fi de
exemplu:
• sindromul QT lung congenital;
• utilizarea concomitentă de medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT (de
exemplu, antiaritmice de clasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
• dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
• boli cardiace (de exemplu, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacina, la
aceste categorii de pacienți (vezi pct. 4.2 „Pacienți vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Disecție și anevrisme de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales
la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de
fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură
(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a
uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și
după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de
boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de
aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină
predispoziție pentru apariția
- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace/
incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom
Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boala Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită
reumatoidă) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu
celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită
infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții
tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul
apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace
nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Tulburări gastro-intestinale
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune
în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi
pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficiență renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în mare parte nemodificată prin calea renală, este necesară
ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență funcțională renală, așa cum este descris la punctul 4.2, pentru a
evita o creștere a reacțiilor adverse la medicament datorită acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate
abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost
raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţii nozocomiale şi/sau
infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi, în consecinţă, poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu, teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina, semnele
clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea
concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea
testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei
Medicamentele despre care se știe că prelungesc intervalul QT
Ciprofloxacina, ca și alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauție la pacienții cărora li se
administrează medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, anti-aritmice de clasă IA și III,
antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi,
inclusiv suplimente minerale (de exemplu, calciu, magneziu, aluminiu, fier), chelatori polimerici ai
fosfatului (de exemplu, sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de
exemplu, comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia
ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin
4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei
antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă, ca parte a alimentaţiei, nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu, lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi
ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramid
Metoclopramid accelerează absorbția ciprofloxacinei (orală), rezultând un timp mai scurt pentru a atinge
concentrațiile plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilității ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă de medicamente care conțin ciprofloxacină și omeprazol are ca rezultat o
ușoară reducere a C și AUC a ciprofloxacinei.
max
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea
C de 7 ori, cu limite între 4 şi 21 ori; creşterea ASC de 10 ori, cu limite între 6 şi 24 ori) când aceasta a
max
fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată
cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului
de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori, pot
pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei
trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente
de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creștere tranzitorie a concentrației creatininei serice a fost observată atunci când au fost administrate
simultan medicamente care conțin ciprofloxacină și ciclosporină. Prin urmare, este necesar să se
controleze concentrațiile serice de creatinină la acești pacienți (de două ori pe săptămână).
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care
au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă,
vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului
(international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de
terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creștere a AUC și a C a duloxetinei.
max
Deși nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, se pot aștepta
efecte similare la administrarea concomitentă (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor
moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi,
max
respectiv, cu 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată
a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi
pct. 4.4).
Lidocaina
S-a demonstrat la subiecții sănătoși că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin lidocaină cu
ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izozimului CYP450 1A2, reduce clearance-ul lidocainei
intravenoase cu 22%. Deși tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, o posibilă interacțiune cu
ciprofloxacina, asociată cu efecte secundare, poate să apară la administrarea concomitentă.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
C și AUC ale sildenafilului au crescut aproximativ de două ori la subiecții sănătoși după o doză orală
max
de 50 mg administrată concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. Prin urmare, trebuie utilizată cu precauție
ciprofloxacina concomitent cu sildenafil, luând în considerare riscurile și beneficiile.
Agomelatină
În studiile clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, ca un puternic inhibitor al izoenzimei CYP450 1A2,
inhibă semnificativ metabolismul agomelatinei, rezultând o creștere de 60 de ori a expunerii la
agomelatină. Deși nu sunt disponibile date clinice pentru o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, un
inhibitor moderat al CYP450 1A2, se pot aștepta efecte similare la administrarea concomitentă (vezi
„Citocromul P450” la pct. 4.4).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile sanguine de zolpidem, ca atare
nu se recomandă utilizarea concomitentă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor
sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice
directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după
expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de
medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse
(vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina
nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament, raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
Clasificarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
aparate, sisteme ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi <1>
şi organe <1>
<1>
datele
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii
infestări micotice
Clasificarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
aparate, sisteme ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi <1>
şi organe <1>
<1>
datele
disponibile)
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice şi Anemie hemolitică
limfatice Neutropenie Agranulocitoză
Leucocitoză Pancitopenie (cu
Trombocitopenie risc letal)
Trombocitemie Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii
sistemului Edem alergic/ anafilactice
imunitar edem Şoc anafilactic
angioneurotic (cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări Scăderea Hiperglicemie Comă
metabolice şi de apetitului Hipoglicemie hipoglicemică
nutriţie (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)
Tulburări Sindromul
endocrine secreției
inadecvate de
hormon
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Hiperactivitate / Confuzie şi Reacţii psihotice Mania,
psihice* agitaţie dezorientare (potențial inclusiv
psihomotorie Reacţie de culminând cu hipomanie
anxietate idei / gânduri
Vise anormale sau tentative de
Depresie sinucidere și
(potențial suicid complet)
culminând cu idei (vezi pct. 4.4)
/ gânduri sau
tentative de
sinucidere și
suicid complet)
(vezi pct. 4.4)
Halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică
nervos* Tulburări ale Hipoestezie coordonare Polineuropatie
somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale Convulsii mers
sensibilităţii (inclusiv starea Tulburări
gustative epileptică, vezi olfactive
(disgeuzie) pct. 4.4) Hiperestezie
Vertij Hipertensiune
intracraniană și
pseudotumori
cerebrale)
Clasificarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
aparate, sisteme ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi <1>
şi organe <1>
<1>
datele
disponibile)
Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale
oculare* percepţiei
culorilor
Tulburări Tinitus (zgomote
acustice şi în urechi)
vestibulare* Pierderea auzului
Tulburări de auz
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace** ventriculară și
torsada
vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienții cu
factori de risc
pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
QT ECG (vezi
pct. 4.4 și 4.9)
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare** Hipotensiune
arterială
Sincopã
Tulburări Dispnee (inclusiv
respiratorii, stare astmatică)
toracice şi
mediastinale
Tulburări Greaţă Vărsături Colită asociată cu Pancreatită
gastro- Diaree Dureri gastro- antibioticul
intestinale intestinale şi (potenţial letală în
abdominale cazuri foarte rare)
Dispepsie (vezi pct. 4.4)
Flatulenţă
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză
hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în
Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte
bilirubinei Hepatită rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)
Clasificarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
aparate, sisteme ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi <1>
şi organe <1>
<1>
datele
disponibile)
Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloza
cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem polimorf exantematoasă
ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) Eritem nodos generalizată
subcutanat Sindrom acută (AGEP)
Stevens-Johnson
(care poate avea Reacția
risc letal) medicamentoa
Necroliză să cu
epidermică eozinofilie și
toxică (care simptome
poate avea risc sistemice
letal) (DRESS)
Tulburări Dureri musculo- Mialgie Astenie
musculo- scheletale Artrită muscularã
scheletice şi ale (dureri la nivelul Creşterea Tendinitã
ţesutului extremităţilor, tonusului Ruptură de
conjunctiv* dorsalgii, dureri muscular şi tendoane (în
toracice) crampe special a
Artralgie tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Disfuncţie Insuficienţă
renale şi ale renală renală
căilor urinare Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări Astenie Edem
generale şi la Febră Transpiraţii
nivelul locului (hiperhidroză)
de
administrare*
Investigaţii Creşterea Creşterea INR crescut
diagnostice fosfatazei amilazei serice (la pacienții
alcaline serice tratați cu
antagoniști ai
vitaminei K)
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau
ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe, aparate, sisteme și organe
și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților,
tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări
ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și
fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele
cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate
predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478 – RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj
de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar şi acidificarea urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinfecţioase pentru uz sistemic, antibacteriene pentru uz sistemic, chinolone
antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei
este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară
pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia dintre
aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al
and-girazei, cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte
fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general,
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa
terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea
un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-chimice ale
diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru
fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica
clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate
(frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la
ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de
tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacteriaceae S 0,25 mg/l R 0,5 mg/l
Salmonella spp. S ≤ 0.06 mg/L R > 0.06 mg/L
Pseudomonas spp S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Acinetobacter spp S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae S 0,06 mg/l R 0,06 mg/l
Moraxella catarrhalis S ≤ 0.125 mg/L R > 0.125 mg/L
Neisseria gonorrhoeae S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de S 0,25 mg/l R 0.5 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este
necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate
infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că
utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita
recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile Streptococcus
vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4 S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la
fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre
toate speciile de stafilococi şi este de obicei mai mare în izolatele nozocomiale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C ) dependente de doză, cuprinse
max
între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de
sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea
unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 – 3 l/kg
corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial,
macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de
cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care
depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1),
sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o
activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M – M ) 11,3 7,5
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins între
480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz
de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacinei este
prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi
metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii
mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
max
observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).
max
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
max
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii
cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 – 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de
la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a
fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi
doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature
(şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri Beagle,
ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de
tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu tip A
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film – Opadry II 85F28751:
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3000
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iași, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12354/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: 01.11.2005
Data ultimei reînnoiri a autorizației: august 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.