Prospect Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: Infomed Fluids SRL
Clasa ATC: antiinfecţioase de uz sistemic, antibacteriene de uz sistemic, chinolone
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11050/2018/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare pungă conţine 2 mg/ml ciprofloxacină.
Fiecare pungă umplută cu 100 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 200 mg.
Fiecare pungă umplută cu 200 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
• Glucoză (vezi pct. 4.4).
o Pungă de 100 ml: Conţine glucoză 5 g per pungă (vezi pct 4.4).
o Pungă de 200 ml: Conţine glucoză 10 g per pungă (vezi pct.4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, aproape incoloră până la uşor galbenă.
pH-ul soluţiei este cuprins în intervalul 3,5 – 4,6 şi soluţia are o osmolalitate de aproximativ
310 mOsm/Kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ
o exacerbări ale unor afecţiuni pulmonare obstructive cronice
În exacerbări ale unor afecţiuni pulmonare obstructive cronice, ciprofloxacina trebuie utilizată
numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt
recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
o infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazie
o pneumonie comunitară
• Otită medie supurativă cronică
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-
negativ
• Pielonefrită acută
• Pielonefrită complicată
• Prostatită bacteriană
• Infecţii ale tractului genital
o Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae
o Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (exemplu diareea călătorului)
• Infecţii intra-abdominale
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ)
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie ce prezintă febră şi sunt
suspectaţi de o infecţie bacteriană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa la pacienți cu fibroză chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)
Ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă se
consideră necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
în infecţiile severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4. 2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a organismului(lor), funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi
adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii, de evoluţia clinică şi de rezultatele
bacteriologice.
După iniţierea tratamentului intravenos, se poate trece la tratamentul oral cu tablete sau suspensie,
dacă este indicat clinic, la aprecierea medicului. Tratamentul i.v. trebuie să fie urmat de tratament pe
cale orală, cât mai curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu poate urma tratament pe cale orală (de exemplu, pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul intravenos cu ciprofloxacină până când o
trecere la administrarea pe cale orală este posibilă.
Tratamentul infecţiilor cauzate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor antibiotice corespunzătoare.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor) pot necesita administrarea
concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.
Adulţi:
Durata totală a
Indicaţii Doza zilnică în mg tratamentului (inclusiv
trecerea la terapia
orală cât mai curând
posibil)
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe zi
7 – 14 zile
până la
400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale tractului Exacerbare acută a 400 mg de două ori pe zi
7 – 14 zile
respirator superior sinuzitei cronice până la
400 mg de trei ori pe zi
Otită medie cronică 400 mg de două ori pe zi
7 – 14 zile
supurativă până la
400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale tractului Pielonefrită acută şi 7 până la 21 zile; poate
urinar complicată 400 mg de două ori pe zi fi continuat pentru mai
(vezi pct. 4.4) până la mult de 21 zile în unele
400 mg de trei ori pe zi circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită bacteriană 400 mg de două ori pe zi 2 – 4 săptămâni (acută)
până la
400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale Orhiepididimită şi 400 mg de două ori pe zi
organelor genitale boală inflamatorie până la cel puţin 14 zile
pelvină 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale tractului Diaree provocată de 400 mg de două ori pe zi 1 zi
gastro-intestinal şi agenţi patogeni
infecţii intra- bacterieni, incluzând
abdominale Shigella spp. cu
excepţia Shygella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric
în diareea călătorilor
Diaree provocată de
Shygella dysenteriae 400 mg de două ori pe zi 5 zile
de tip I
Diaree provocată de
400 mg de două ori pe zi 3 zile
Vibrio cholerae
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
400 mg de două ori pe zi
abdominale datorate
până la 5 – 14 zile
bacteriilor Gram-
400 mg de trei ori pe zi
negativ
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe zi
până la 7 – 14 zile
400 mg de trei ori pe zi
Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor 400 mg de două ori pe zi
până la maximum 3 luni
400 mg de trei ori pe zi
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţi
cu neutropenie severă
400 mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie
Ciprofloxacina trebuie administrată în
până la continuat pe toată
asociere cu alt medicament antibacterian
400 mg de trei ori pe zi durata neutropeniei
corespunzător/alte medicamente
antibacteriene corespunzătoare în
conformitate cu ghidurile oficiale
Profilaxia şi tratamentul curativ după 400 mg de două ori pe zi 60 zile de la
expunerea la antraxul pe cale inhalatorie confirmarea expunerii
pentru persoanele apte să primească la Bacillus anthracis
tratament parenteral
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată
Copii şi adolescenţi
Durata totală a
Indicaţii Doza zilnică în mg tratamentului (inclusiv
trecerea la terapia orala
cât mai curând posibil)
Fibroză chistică 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un
10 – 14 zile
maxim de 400 mg per doză
Infecţii complicate ale tractului 6 mg/kg corp de trei ori pe zi până la
urinar şi pielonefrită acută 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un 10 – 21 zile
maxim de 400 mg per doză
Profilaxia şi tratamentul curativ 10 mg/kg corp de două ori pe zi până 60 zile de la confirmarea
după expunerea la antraxul pe la 15 mg/kg corp de două ori pe zi cu expunerii la Bacillus
cale inhalatorie pentru un maxim de 400 mg per doză anthracis
persoanele apte să primească
tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau confirmată
Alte infecţii severe 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un În funcţie de tipul
maxim de 400 mg per doză infecţiilor
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie să utilizeze o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei Creatinina serică Doza intravenoasă
[ml/min/1,73m2] [μmol/l] [mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 – 168 200 – 400 mg la fiecare 12 ore
< 30 > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi care efectuează > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
hemodializă (după dializă)
Pacienţi care efectuează dializă > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
peritoneală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Nu s-au studiat dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică.
Mod de administrare
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată
dacă este tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de
60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru 400 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă şi 30 de minute pentru 200 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Perfuzia lentă într-o
venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct. 6.2).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
(la pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament
și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni Gram-pozitiv şi anaerobi
Monoterapia cu ciprofloxacină nu este adecvată în tratarea infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care
ar putea fi datorate agenţilor patogeni Gram-pozitiv sau anerobi. În cazul acestor infecţii,
ciprofloxacina trebuie asociată cu alţi agenţi patogeni antibacterieni adecvaţi.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Nu se recomandă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor streptococice, din cauza eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone.
Pentru bolile inflamatorii pelvine şi orhiepididimită, ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu
un agent antibacterian corespunzător (exemplu, o cefalosporină) numai dacă prezenţa suşelor de
Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a
aspectului clinic după 3 zile de tratament, terapia trebuie reconsiderată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezistenţa raportată la fluorochinolone a bacteriei Escherichia coli – cel mai comun agent patogen al
infecţiilor urinare – variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu medicamentul sunt sfătuiţi să
ţină cont de prevalenţa locală a rezistenţei Escherichiei coli la fluorochinolone.
Infecţii intra-abdominale
Există date limitate privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor
intra-abdominale.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la
ciprofloxacină a agenţilor patogeni din ţările vizitate.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele
microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la oameni este bazată pe datele in-vitro din experimentele la animale şi datele limitate
obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documentele internaţionale şi/sau naţionale
în ceea ce priveşte tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau în
infecţii severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii
corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării
ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacina: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta
medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de
medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua
+42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a
fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a
fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat
numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate
de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).
Infecţiile brohopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Există experienţe mai
limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani; în consecinţă, se recomandă
prudenţă în tratamentul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu
pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultate microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului
beneficiu/risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când
rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În studii clinice nu s-a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât
cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratament medical adecvat.
Tendinită și ruptură de tendon
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/tulburare
tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după
documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea raportului risc/beneficiu,
ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în
special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot
justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea
tratamentului (vezi pct. 4.8). Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici,
la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent
cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu, umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)
afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu, prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Pacienții cu miastenia gravis
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis deoarece simptomele pot
fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a insuficienței
valvelor cardiace
Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă, mai ales la
pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de
fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură
(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/insuficiență a
uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc
și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale
cunoscute de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la pacienții diagnosticați cu
anevrism aortic și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc
sau afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția
- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve
cardiace / insuficiența unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv,
precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boală Behcet,
hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau
arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,
endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la
pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se
adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.
Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații
cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Tulburări de vedere
Dacă vederea este afectată sau apar orice alte reacții la nivelul ochilor, adresați-vă imediat medicului
oftalmolog.
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a
soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul de convulsii.
Cazuri de status epileptic au fost raportate. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă
(vezi pct. 4.8).
Reacții psihiatrice
După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau
psihoza pot evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol, tendinţă de
suicid până la suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială
sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați
cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în
care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală,
slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Fluorochinolonele, inclusiv ciprofloxacina trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
• sindrom congenital de QT prelungit;
• utilizarea concomitentă de medicamente care sunt cunoscute că prelungesc intervalul QT (de
exemplu, clasa IA şi III antiaritmice, antidepresive triciclice, antipsihotice, macrolide);
• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
• afectiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii în vârstă şi femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QTc. Prin
urmare, se recomandă prudenţă atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacina, la
aceste grupe de pacienţi (vezi punctul 4.2 Pacienţi vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Oscilații ale glicemiei
Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie
cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții cu diabet zaharat care urmează tratament
concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au
fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la
pacienții cu diabet zaharat.
Sistemul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistentă în timpul tratametului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a
urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în mare parte la nivel renal, sub formă nemodificată, este
necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală descrisă la punctul 4.2, pentru a preveni
acumularea ciprofloxacinei şi creşterea reacţiilor adverse ale acesteia.
Sistemul hepatobiliar
În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă
hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen
sensibil).
Deficienţa de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest
caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţa la ciprofloxacină
trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţia rezistenţei sau selecţia
unor tulpini bacteriene rezistente, în mod particular în timpul tratamentului pe termen lung şi/sau
infecţiilor nozocomiale, în mod special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi
Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi, în consecinţă, poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu, teofilina, clozapină, olanzapină,
ropirinol, tizanidină, duloxetină, agomelatină).
În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina
trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice, în special a teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă
de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată.
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice pe probe prelevate de la pacienţi cărora li se administrează
ciprofloxacină.
Reacţii la nivelul locului injectării
S-au raportat reacţii locale la locul injectării în cazul administrării soluţiei de ciprofloxacină pe cale
intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de 30 minute sau mai
puţin. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea
perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care
reacţiile reapar sau se agravează.
Conţinutul în glucoză
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă conţine glucoză 5 g per 100 ml şi glucoză 10 g per 200 ml. Acest
lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale
unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru
recomandări.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei
Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie să fie utilizată cu precauţie la pacienţii trataţi cu
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, clasa IA şi III antiaritmice,
antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
Probenecid
Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de
probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramidă
Metoclopramida accelerează absorbția ciprofloxacinei (orală), rezultând un timp mai scurt pentru a
atinge concentrațiile plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilității
ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu medicamente ce conţin omeprazol determină o
uşoară scădere a Cmax şi ASC a ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
max
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Concentraţia serică crescută a
tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului. Acesta ar
putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate metotrexatului. În consecinţa, utilizarea concomitentă nu
este recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină. În cazuri
foarte rare, aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării
concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în
mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoinei poate provoca creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
medicamentelor.
Ciclosporină
La administrarea simultană a ciprofloxacinei cu medicamente ce conţin ciclosporină s-a observat o
creştere tranzitorie a concentraţiei de creatinină serică. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de
două ori pe săptămână) a concentraţiei plasmatice de creatinină la aceşti pacienţi.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu antagonişti ai vitaminei K poate mări efectele
anticoagulante ale acesteia. Factorii de risc par a fi stările infecţioase, vârsta şi starea generală a
pacientului, deci în aceste circumstanţe este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului
(international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este provocată de infecţie sau de
terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după oprirea
tratamentului cu agenţi anticoagulanţi (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumin sau
fluinidionă).
Glibenclamidă
În anumite cazuri, administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu medicamente ce conţin
glibenclamidă pot intensifica acţiunea glibenclamidei (hipoglicemie).
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2 ca fluvoxamina, poate duce la o creştere a ASC şi a C a duloxetinei. Deşi
max
nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, se pot aştepta efecte
similare după administrarea concomitentă (vezi punctul 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropinirolului şi ciprofloxacinei, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C şi a ASC ale
max
ropinirolului cu 60% şi, respectiv, cu 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a
dozei de ropinirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La subiecţii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a medicamentelor ce conţin lidocaină cu
ciprofloxacina, un inhibitor moderat de CYP450 1A2 izoenzimă, reduce clearance-ul intravenos al
lidocainei cu 22%. Deşi tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, pot să apară reacţii adverse ca
urmare a interacţiunii cu ciprofloxacina.
Clozapină
În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile,
concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, cu 31%. Se
recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
C şi ASC a sildenafilului au crescut de aproximativ 2 ori la subiecţii sănătoşi după administrarea
max
orală a 50 mg, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. Prin urmare, este necesară prudenţă în
prescrierea administrării concomitente a ciprofloxacinei cu sildenafil, luând în considerare riscurile şi
beneficiile.
Agomelatină
În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a
inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației
plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune
cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot
aștepta efecte similare (vezi „Citocrom P450” la pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare”).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de
aceea, administrarea concomitentă nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la gravide nu indică prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale în
cazul administrării ciprofloxacinei. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau
indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra
cartilajelor imature la animalele tinere şi în condiţii prenatale la animale expuse la chinolone. În
consecinţă, nu se poate exclude faptul că medicamentul poate produce leziuni ale cartilajelor articulare
ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina este excretată în laptele matern.
Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. În consecinţă,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse legate de medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături,
creşteri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii şi reacţii la nivelul locului
injectării şi perfuziei.
În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea
ciprofloxacinei pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă.
Analiza frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme şi (nu poate fi
organe (≥1/100 şi (≥1/1000 şi (≥1/10000 şi (<1>
<1>
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii
infestări micotice
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice Anemie hemolitică
şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză
Leucocitoză Pancitopenie
Trombocitope- (cu risc vital)
nie Deprimarea
Trombocitemie măduvei
osoase (cu risc
vital)
Tulburări ale Reacţii alegice Reacţii
sistemului Edem alergic/ anafilactice
imunitar angioedem Şoc anafilactic
(cu risc vital)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări Sindromul
endocrine secretiei
inadecvate de
hormon
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Scăderea Hiperglicemie Comă
metabolice şi poftei de Hipoglicemie hipoglicemică
de nutriţie mâncare (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)
Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie,
psihice* psihomotorie/ dezorientare psihotice hipomanie
agitaţie Reacţie de (culminează cu
anxietate idei de suicid,
Vise anormale gânduri sau
Depresie tentative de
(culminează cu suicid şi suicid
idei de suicid, finalizat) (vezi
gânduri sau pct.4.4)
tentative de
suicid şi suicid
finalizat) (vezi
pct.4.4)
Halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli dizestezie Tulburări de periferică și
nervos* Tulburări de Hipoestezie coordonare polineuropatie
somn Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale Convulsii mers
sensibilităţii (inclusiv Tulburări
gustative statusul olfactive
epileptic) (vezi Hipertensiune
pct. 4.4) intracraniană și
Vertij pseudotumor
cerebral
Tulburări Tulburări Tulburări ale
oculare* vizuale percepţiei
(de exemplu, culorilor
diplopie)
Tullburări Tinnitus
acustice şi Pierderea
vestibulare* auzului /
tulburări de auz
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace** ventriculară şi
torsada
vârfurilor*
(raportată
predominant la
pacienţii cu
risc pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
intervalului
QT pe ECG
(vezi secţiunea
4.4 şi 4.9)
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare** Hipotensiune
arterială
Sincopă
Tulburări Dispnee
respiratorii, (inclusiv stare
toracice şi asmatică)
mediastinale
Tulburări Greaţă Vărsături Colită asociată Pancreatită
gastro- Diaree Dureri gastro- cu antibiotice
intestinale intestinale şi (foarte rar cu
abdominale posibilă evoluție
Dispepsie letală) (vezi pct.
Flatulenţă 4.4)
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză
hepatobiliare transamina- hepatică hepatică
zelor Icter colestatic (foarte rar cu
Creşteri ale Hepatită evoluţie către
bilirubinei insuficienţă
hepatică cu
risc vital) (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni Erupţii Reacţii de Peteşii Pustuloza
cutanate şi cutanate fotosensibilitate Eritem acută
ale ţesutului Prurit (vezi pct. 4.4) polimorf exantematoasă
subcutanat Urticarie Eritem nodos Generalizată
Sindrom (PEGA)
Stevens- Reacție
Johnson (cu alergică la
posibil risc medicament,
vital) cu eozinofilie
Necroliză și simptome
toxică sistemice
epidermică (cu (DRESS)
posibil risc
vital)
Tulburări Durere Mialgie Astenie
musculo- musculo- Artrită musculară
scheletice, ale scheletală Creşterea Tendinită
ţesutului (durerea tonusului Ruptură de
conjunctiv* extremităţilor, muscular şi tendon (mai
a spatelui, crampe ales a
dureri în piept) musculare tendonului lui
Artralgie Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
de miastenie
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Disfuncţie Insuficienţă
renale şi ale renală renală
căilor urinare Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări Reacţii la Astenie Edem
generale şi la nivelul Febră Transpiraţie
nivelul locului de (hiperhidroză)
locului de perfuzare
administrare (numai
* pentru
administra
rea intra-
venoasă)
Investigaţii Creşterea Amilaze Creşterea
diagnostice fosfatazei crescute raportului
alcaline serice internaţional
normalizat (la
pacienţii trataţi
cu antagonişti
ai vitaminei K
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni
sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și
organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a
memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu
utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți
(vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace / insuficiență a uneia dintre valve
cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Următoarele reacţii adverse au avut o categorie de frecvenţă mai mare la subgrupurile de pacienţi
cărora li s-a administrat tratament intravenos sau secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erupţii cutanate
tranzitorii
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi dizestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, pierderea auzului,
tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, afectarea tranzitorie a funcţiei
hepatice, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, deprimarea măduvei osoase, şoc anafilactic, reacţii psihotice,
migrenă, tulburări ale sensibilităţii olfactive, afectarea auzului, vasculită,
pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrită), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile
efectuate la adulţi. La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, senzaţie de oboselă, convulsii,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică şi, de asemenea, cristalurie
şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, de exemplu, evacuarea gastrică urmată de administrarea de
cărbune medicinal, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar şi acidifierea
urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Medicamentele antiacide care conţin calciu şi magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de
supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj, tratamentul simptomatic trebuie să fi implementat. Trebuie să fie efectuate ECG-
uri de monitorizare, datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5. 1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinfecţioase de uz sistemic, antibacteriene de uz sistemic, chinolone
antibacteriene, fluorochinolone, cod ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţia
dintre aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr-un proces treptat, prin intermediul unor
mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale ADN-girazei, cât şi ale topoizomerazei IV. Gradul obţinut al
rezistenţei încrucişate ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu
determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai
multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente.
Recomandări EUCAST
Microorganism Sensibile Rezistente
Enterobacteriaceae S ≤ 0,25 mg/l R > 0,5 mg/l
Salmonella spp. S ≤ 0,06 mg/l R > 0,06 mg/l
Pseudomonas spp. S ≤ 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Acinetobacter spp. S ≤ 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae S ≤ 0,06 mg/l R 0,06 mg/l
Moraxella catarrhalis S ≤ 0,125 mg/l R 0,125 mg/l
Neisseria gonorrhea S ≤ 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S ≤ 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţiile ţintă nelegate de S ≤ 0,25 mg/l R 0,5 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp. – concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de
terapia cu doze mari
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în
principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale
speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există
concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea
sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4).
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Baccilus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBĂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. * (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomona fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acne
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($) Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1) S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în
primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficiente
cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de
tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte
documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.
(2) S. aureus meticilino-rezistenţi prezintă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone foarte
frecvent. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 – 50% pentru toate speciile de
stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
În urma unei perfuzii intravenoase de ciprofloxacină, media concentraţiilor serice maxime s-a obţinut
la sfârşitul perfuziei. În cazul administrării intravenoase, farmacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară
pentru un interval de administrare al dozelor de până la 400 mg.
Compararea parametrilor farmacocinetici pentru schemele de tratament intravenos de două şi de trei
ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea medicamentului în cazul ciprofloxacinei şi a metaboliţilor
acesteia.
Perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau administrarea pe
cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore au determinat
obţinerea unei ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) echivalente.
Din punct de vedere al ASC, perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la
fiecare 12 ore, a fost bioechivalentă cu o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o C
max
similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.
Perfuzia intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute, la fiecare 8 ore, este echivalentă,
din punct de vedere al ASC, cu o schemă de tratament de 750 mg pe cale orală, administrate la fiecare
12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este în proporţie mică (20 – 30%). Ciprofloxacina este prezentă în
plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată, şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru,
de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut bioptic), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezicular indus
de cantaridă) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care
le depăşesc pe cele plasmatice.
Metabolizare
S-au raportat concentraţii mici a patru metaboliţi care au fost identificaţi astfel: dezetilen
ciprofloxacină (M ), sulfociprofloxacină (M ), oxociprofloxacină (M ) şi formilciprofloxacină (M ).
1 2 3 4
Metaboliţii manifestă o activitate antimicrobiană in vitro, dar în măsură mai mică decât compusul de
origine.
Se cunoaste faptul că ciprofloxacina este un inhibitor moderat al izo-enzimelor CYP450 1A2.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală, cât şi prin
fecale, în măsură mai mică.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M – M ) 9,5 2,6
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins
între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară, cât şi
celor de secreţie tubulară. Insuficienţa renală severă duce la creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi
metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
max
observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după administrarea unor doze multiple (10 mg/kg de
max
trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârste sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
max
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu un nivel de doze de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (cu limite între: 4,7 –
11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (cu limite între:
11,8 – 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (cu limite între: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la grupele de vârstă respective.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la dozele terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor covenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la valori de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto-carcinogen au demonstrat un
efect slab foto-mutagen sau foto-carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in-vitro şi la animale.
Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale
articulaţiilor mari, de susţinere a greutăţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în
funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea
respectivă. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-
un studiu la câini Beagle tineri, ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze
terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai puteau fi încă observate după 5 luni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6. 1 Lista excipienţilor
Acid (S)-lactic
Glucoză monohidrat
Acid clorhidric concentrat
Apă pentru preparate injectabile
6. 2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
Cu excepţia cazului în care compatibilitatea cu alte soluţii/medicamente a fost confirmată, soluţia
perfuzabilă se administrează întotdeauna separat. Semnele vizibile de incompatibilite sunt de exemplu
precipitare, apariţia opalescenţei şi modificări de culoare.
Incompatibilitatea apare atunci când toate soluţiile perfuzabile/medicamentele sunt instabile din punct
de vedere fizico-chimic la pH-ul soluţiilor (de exemplu peniciline, soluţii de heparină), mai ales în
combinaţie cu soluţiile ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluţiei de ciprofloxacină este 3,5-4,6).
6. 3 Perioada de valabilitate
2 ani
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului.
6. 4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare după deschiderea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6. 5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este ambalată în pungi de plastic cu sistem de închidere (punga
de perfuzie), de 100 ml sau 200 ml. Ambalajul constă în următoarele componente:
• Pungă plastic
• Două tuburi conectoare (unul pentru medicaţie şi unul ca punct de administrare)
• Un închizător pungă
• Un închizator din policarbonat tip „twist-off”.
Fiecare pungă de perfuzie este protejată de o folie laminată sigilată, care asigură protecţie împotriva
umidităţii şi o barieră pentru lumină.
Ambalaj cu 10 şi 50 pungi a 100 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Ambalaj cu 10 şi 30 pungi a 200 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Deoarece soluţia perfuzabilă este fotosensibilă, pungile cu soluţie perfuzabilă trebuie scoase din cutie
imediat înainte de utilizare.
În condiţiile de expunere la lumina zilei, eficacitatea deplină este garantată pentru o perioadă de 3 zile.
Numai pentru o singură utilizare.
În cazul unor temperaturi scăzute poate să apară un precipitat, care poate fi re-dizolvat la temperatura
camerei (15C – 25C).
Orice soluţie neutilizată rămasă în pungă trebuie eliminată în mod adecvat, în conformitate cu
prevederile locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Infomed Fluids SRL
B-dul Theodor Pallady nr. 50, sector 3
032266 Bucureşti
România
Tel: +40 21 345 02 22
Fax: + 40 21 345 31 85
E-mail: [email protected]
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11050/2018/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – iunie 2014
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – octombrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2023