Prospect CIPRINOL 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: Fluorochinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12195/2019/01-02 Anexa 2
12196/2019/01
12197/2019/01
12198/2019/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CIPRINOL 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
CIPRINOL 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă
CIPRINOL 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă
CIPRINOL 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml
10 ml (o fiolă) concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat
de ciprofloxacină.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu 0,0124 mg/ml.
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml
50 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat de
ciprofloxacină.
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml
100 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 200 mg sub formă de lactat de
ciprofloxacină.
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml
200 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 400 mg sub formă de lactat de
ciprofloxacină.
Excipient cu efect cunoscut:
Ciprinol 100 mg/50 ml Ciprinol 200 mg/100 ml Ciprinol 400 mg/200 ml
soluţie perfuzabilă soluţie perfuzabilă soluţie perfuzabilă
sodiu 175,52 mg 351,03 mg 702,07 mg
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, de culoare galben – verde.
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml
Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, de culoare galben – verde.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Ciprinol este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii
terapiei, trebuie acordată o atenţie specială la informaţiile disponibile referitoare la rezistenţa la
ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, provocate de bacterii gram-negative (vezi pct. 4.4):
▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
▪ infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii,
▪ pneumonie.
• Otită medie supurativă cronică.
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este provocată de bacterii gram-
negative.
• Infecţii ale tractului urinar:
▪ cistită acută necomplicată
In cistita acută necomplicată, ciprofloxacina trebuie utilizată numai atunci când se
consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate
frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
▪ pielonefrită acută
▪ infecții complicate la nivelul tractului urinar
• prostatită bacteriană..
• Infecții ale tractului genital.
• Orhiepididimită, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, provocate de bacterii gram-negative.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o
infecție bacteriană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacin poate fi de asemenea utilizat pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi,
când se consideră că este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Dozajul este determinat de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, sensibilitatea la
ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii
şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.
După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub
formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere
medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai
curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Tratamentul infecţiilor datorate unor anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) pot necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a unui alt medicament antibacterian/altor medicamente antibacteriene corespunzătoare.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii musculo-scheletale) pot necesita administrarea concomitentă a
unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
până la 400 mg de trei
ori pe zi
Infecţii ale tractului Exacerbarea sinuzitei 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
respirator superior cronice până la 400 mg de trei
ori pe zi
Otită medie cronică 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
purulentă până la 400 mg de trei
ori pe zi
Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului Infecții complicate la 400 mg de două ori pe zi 7 zile până la 21 zile;
urinar nivelul tractului urinar până la 400 mg de trei poate fi continuat
și pielonefrită acută ori pe zi mai mult de 21 zile
în unele circumstanţe
specifice (cum sunt
abcesele)
Prostatită 400 mg de două ori pe zi 2 până la 4
până la 400 mg de trei săptămâni (acută)
ori pe zi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului Orhiepididimită şi 400 mg de două ori pe zi cel puţin 14 zile
genital boală inflamatorie până la 400 mg de trei
pelvină ori pe zi
Infecţii ale tractului Diaree determinată de 400 mg de două ori pe zi 1 zi
gastro-intestinal şi bacterii patogene,
infecţii intra- incluzând Shigella spp,
abdominale cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
Diaree determinată de 400 mg de două ori pe zi 5 zile
Shigella dysenteriae de
tip I
Diaree provocată de 400 mg de două ori pe zi 3 zile
Vibrio cholerae
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra- 400 mg de două ori pe zi 5 până la 14 zile
abdominale datorate până la 400 mg de trei
bacteriilor Gram- ori pe zi
negativ
Infecţii ale pielii şi 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
ţesuturilor moi până la 400 mg de trei
ori pe zi
Infecţii osteo-articulare 400 mg de două ori pe zi maximum 3 luni
până la 400 mg de trei
ori pe zi
Tratamentul pacienţilor neutropenici febrili, la 400 mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie
care se suspectează o infecție bacteriană. până la 400 mg de trei continuat pe toată
Ciprofloxacina trebuie administrată în ori pe zi durata neutropeniei
asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice,
conform recomandărilor oficiale.
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 400 mg de două ori pe zi 60 zile de la
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru confirmarea
persoanele apte să primească tratament pe expunerii la bacilul
cale orală, când este clinic recomandat. antraxului
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv
potenţialul
tratament
parenteral
iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per 10 până la 14
doză zile
Infecţii complicate 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 mg/kg de trei ori pe 10 până la 21
ale tractului urinar zi cu un maxim de 400 mg per doză zile
şi pielonefrită acută
Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori 60 zile de la
după expunerea pe pe zi cu un maxim de 400 mg per doză confirmarea
cale inhalatorie şi expunerii la
tratamentul curativ bacilul
pentru persoanele antraxului
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
Alte infecţii severe 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per În funcţie de
doză tipul infecţiilor
Vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie să primească o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-
ul creatininei.
Pacienți cu disfuncţie renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu funcţie renală alterată:
Clearance-ul creatininei Creatinina serică Doza intravenoasă
[ml/min/ 1,73m²] [µmol/l] [mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 – 168 200 – 400 mg la fiecare
12 ore
<30 > 169 200 – 400 mg la fiecare 24
ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 200 – 400 mg la fiecare
24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 200 – 400 mg la fiecare
24 ore
La pacienţii cu funcţie hepatică alterată nu este necesară ajustarea dozei.
Nu s-a studiat dozajul la copii cu funcţie renală şi/sau hepatică alterată.
Mod de administrare
Soluţia perfuzabilă Ciprinol trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată dacă este
tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de
60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru Ciprinol 400 mg şi 30 minute pentru
Ciprinol 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va
scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct. 6.2).
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați
la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament
și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni gram-pozitivi şi anaerobi
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru monoterapia empirică a infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte
care ar putea fi datorate agenţilor patogeni gram-pozitivi sau anaerobi. În cazul acestor infecţii,
ciprofloxacina trebuie asociată cu alţi agenţi antibacterieni adecvaţi.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Nu se recomandă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor pneumococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine,
ciprofloxacina trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de
exemplu, cefalosporine), numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la
ciprofloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a aspectului clinic după 3 zile de
tratament, terapia trebuie reconsiderată.
Infectii ale tractului urinar
Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli – cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile
tractului urinar – variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în
considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.
Infecţii intra-abdominale
Există date limitate despre eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor
intraabdominale.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la
ciprofloxacină a agenţilor patogeni din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în combinaţie cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele
microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la oameni este bazată pe datele in-vitro din experimentele pe animale şi datele limitate
obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documente internaţionale şi/sau naţionale
referitor la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau infecţii
severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii
corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării
ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacin: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta
medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de
medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua
+ 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a
fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a
fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat
numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate
de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 – 17 ani. Există experienţe mai
limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă
prudenţă în tratamentul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu
pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-
risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când rezultatele
microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În studiile clinice nu s-a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât
cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) și pot pune viaţa în pericol. Dacă apar asemenea reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratamentul medical.
Sistemul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţi cu antecedente de tendinopatie /tulburare
tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după
documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibrului risc/beneficiu,
ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în
special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot
justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea
tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu
insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu
corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)
afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.8).
Anevrism și disecție aortică
Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea
de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului
risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente
familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție
aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de
exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule
gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată).
În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze
imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a
soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Tulburări vizuale
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat
medicul oftalmolog.
Sistemul nervos central
Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul la convulsii. Au fost
raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă
(vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare,
depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu tentativă de suicid sau
suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea norfloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei
reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie
senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.
Pacienții tratați cu norfloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua
tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură,
furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile.
(vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de QT prelungit
- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia)
- boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul
QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la
această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).
Disglicemie
Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia
cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent
cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate
cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a
glicemiei.
Sistemul gastro-intestinal
Medicul trebuie informat în cazul în care pacientul prezintă diaree severă şi persistentă în timpul
tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), deoarece acest
simptom poate indica o colită asociată cu antibioticul (afecţiune care pune în pericol viaţa bolnavului
şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri,
tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi se va începe tratamentul corespunzător.
Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a
urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este
necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru
evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.
Sistemul hepatobiliar
În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă
hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen
sensibil).
Deficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest
caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină
trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţia rezistenţei sau selecţia
unor tulpini bacteriene rezistente, în mod particular în timpul tratamentului pe termen lung şi/sau
infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi
Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină,
ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii
cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent
în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor
serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea
testelor bacteriologice, datorită unei activităţi moderate in vitro a ciprofloxacinei asupra anumitor
specii de micobacterii.
Reacţii la nivelul locului injectării
S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de
ciprofloxacină pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤
30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după
terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului
în care reacţiile reapar sau se agravează.
Informaţii importante privind unele componente ale Ciprinol
Concentratul pentru soluţie perfuzabilă conţine sub 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate
spune ca este ”fără sodiu”.Ciprinol 100 mg / 50 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 175,52 mg per
flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 8,78% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu
pentru un adult.
Ciprinol 200 mg / 100 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 351,03 mg per flacon (3,51 mg per ml),
echivalentul a 17,55% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Ciprinol 400 mg / 200 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 702,07 mg per flacon (3,51 mg per ml),
echivalentul a 35,1% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Doza zilnică maximă de sodiu din acest medicament este echivalentă cu 105,3% din doza zilnică
maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Se consideră că Ciprinol conţine o cantitate mare de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în
special de persoanele cu regim alimentar hiposodat.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac
tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA
şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).
Probenecid
Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de
probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramidă
Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt
necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra
biodisponibilităţii ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a C şi
max
ASC pentru ciprofloxacină.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
max
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Concentraţia serică crescută a
tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, putând duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului. Aceasta ar putea
creşte riscul reacţiilor toxice asociate cu metotrexatul. În consecinţă, utilizarea concomitentă nu este
recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă a Ciprinol şi teofilinei poate provoca o creştere nedorită a concentraţiei
serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină. În cazuri foarte rare, aceste
reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia
serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi
pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente a ciprofloxacinei şi cafeinei sau pentoxifilinei (oxpentifilinei).
Fenitoină
Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoinei poate provoca creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; în consecinţă se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice
ale medicamentelor.
Ciclosporină
La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie
a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei şi un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele
anticoagulante ale acestuia. S-a raportat un număr mare de cazuri de creştere a activităţii
anticoagulantelor orale la pacienţii la care s-au administrat antibiotice, inclusiv fluorochinolone.
Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea generală a pacientului. În
aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului
(international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea
frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei
K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă).
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în
cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropinirolului şi ciprofloxacinei, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale
ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a
dozei de ropinirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care
este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată
intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă
interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.
Clozapină
În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile,
concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se
recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
C şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după
max
administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea,
luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi sildenafil.
Agomelatină
În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a
inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației
plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune
cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot
aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. ‘Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare’).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de
aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la femeile gravide nu indică prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau
neonatale în cazul administrării ciprofloxacinei. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare
directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte
asupra cartilajelor imature la animale tinere şi în condiţii prenatale la animale expuse la chinolone. În
consecinţă nu se poate exclude faptul că medicamentul ar putea produce leziuni ale cartilajelor
articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina este excretată în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, Ciprinol poate afecta timpul de reacţie. În consecinţă, capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacții adverse
Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături,
creşterea tranzitorie a transaminazelor, erupţii cutanate şi reacţii la nivelul locului injectării şi
perfuziei.
În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea
Ciprinol pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă. Analiza
frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.
Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < 1/1 < 1/10000 necunoscută
sisteme şi <1>
organe 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii
infestări micotice
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie
hematologice Anemie hemolitică
şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză
Leucocitoză Pancitopenie
Trombocitopenie (risc vital)
Trombocitemie Deprimarea
măduvei
osoase (risc
vital)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii
sistemului Edem alergic/edem anafilactice
imunitar angioneurotic şoc anafilactic
(risc vital)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tuburări Sindromul de
endocrine secreție
inadecvată a
hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Anorexie Hiperglicemie
metabolice şi Hipoglicemie (vezi
de nutriţie pct. 4.4)
Tulburări Hiperactivitate / Confuzie şi Reacţii Manie,
psihice** agitaţie dezorientare psihotice (care hipomanie
psihomotorie Reacţie de anxietate pot culmina
Vise anormale potenţial cu
Depresie (care poate ideaţie/gânduri
culmina potenţial cu sucidale,
ideaţie/gânduri tentative de
sucidale, tentative de suicid sau
suicid sau suicid) suicid) (vezi
(vezi pct. 4.4) pct. 4.4)
Halucinaţii
Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < 1/1 < 1/10000 necunoscută
sisteme şi <1>
organe 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie
sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică,
nervos** Tulburări ale Hipoestezie coordonare polineuropatie
somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale Convulsii (inclusiv mers
sensibilităţii status epilepticus, Tulburări ale
gustative vezi pct. 4.4) sensibilităţii
(disgeuzie) Vertij olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană și
pseudotumoră
cerebrală
Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale
oculare** percepţiei
culorilor
Tulburări Tinitus (zgomote în
acustice şi urechi)
vestibulare** Pierderea auzului /
Tulburări de auz
Tulburări Tahicardie Aritmie
cardiace ventriculară și
torsada
vârfurilor
(raportate
predominant la
pacienţii cu
factori de risc
de prelungire a
QT),
prelungire a
intervalului
QT ,
evidenţiată
ECG (vezi pct.
4.4 şi 4.9)
Tulburări Vasodilataţie Vasculită
vasculare Hipotensiune
arterială
Sincopă
Tulburări Dispnee (inclusiv
respiratorii, stare astmatică)
toracice şi
mediastinale
Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < 1/1 < 1/10000 necunoscută
sisteme şi <1>
organe 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată Pancreatită
gastro- Diaree Dureri gastro- antibioterapiei,
intestinale intestinale şi inclusiv colita
abdominale pseudomembranoasă
Dispepsie (foarte rar asociată
Flatulenţă cu deces) (vezi pct.
4.4)
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă hepatică Necroză
hepatobiliare transaminazelor Icter hepatică (foarte
Creşteri ale Hepatită rar cu evoluţie
bilirubinei (neinfecţioasă) către
insuficienţă
hepatică cu risc
vital) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloză
cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem exantematoasă
ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) multiform generalizată
subcutanat minor acută (PEGA),
Eritem nodos reacție
Sindrom alergică la
Stevens- medicament,
Johnson (cu cu eozinofilie
posibil risc și simptome
vital)
sistemice
Necroliză
(DRESS)
toxică
epidermică (cu
posibil risc
vital)
Tulburări Durere Mialgie Astenie
musculo- musculo- Artrită musculară
scheletice, ale scheletală Creşterea tonusului Tendinită
ţesutului (durerea muscular şi crampe Ruptură de
conjunctiv şi extremităţilor, a tendon (mai
ale osului** spatelui, durere ales a
în piept) tendonului lui
Artralgie Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor de
miastenia
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Insuficienţă Insuficienţă renală
renale şi ale renală Hematurie
căilor urinare Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă
pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < 1/1 < 1/10000 necunoscută
sisteme şi <1>
organe 1/100 estimată din
datele
disponibile)
Tulburări Reacţii la Durere Edem
generale şi la nivelului nespecifică Transpiraţie
nivelul locului locului de Senzaţie (hiperhidroză)
de injectare sau generală de rău
administrare** perfuzare Febră
(numai
pentru
administrarea
intravenoasă)
Investigaţii Creşterea Creșterea INR crescut
diagnostice fosfatazei amilazemiei (la pacienţii
alcaline serice trataţi cu
antagonişti de
vitamină K)
*Aceste evenimente au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă a medicamentului şi
au fost observate predominant la pacienţi cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului
QT (vezi pct. 4.4).
**Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni
sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și
organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a
memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu
utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți
(vezi pct. 4.4)
Următoarele reacţii adverse au fost mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament
pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi disestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, surditate,
tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică
tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, aplazie medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice,
migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită,
necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute în studii efectuate la adulţi. La
copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g provoacă insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, convulsii, halucinaţii,
confuzie, disconfort abdominal, funcţie renală şi hepatică afectată şi de asemenea cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
Tratament
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii,
dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic,
antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic. Datorită posibilităţii prelungirii
intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamică)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (C ) şi concentraţia
max
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr-un proces treptat, prin intermediul unor
mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale topoizomerazei II, ADN girazei cât şi topoizomerazei IV.
Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate pentru ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil .
Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină
rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente
respective.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Pseudomonas S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Acinetobacter S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de S 0,5 mg/l R 1 mg/l
speciile microbiene*
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate
numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele
specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe gram-pozitive
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe gram-negative
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe gram-pozitive
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (3)
Microorganisme aerobe gram-negative
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe gram-pozitive
Actimomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe gram-negative
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în
primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficiente
cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de
tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte
documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
(3): Stafilococii rezistenţi la meticilină S-aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone.
Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 – 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual
mai mare în infecţii nozocomiale izolate.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a
fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară pentru un interval de
dozaj de până la 400 mg administrate intravenos.
Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori
pe zi, nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă pentru o
perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau administrarea pe
cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore.
O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la fiecare 12 ore şi o doză orală de
500 mg la fiecare 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o C
max
similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.
O perfuzie intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute la fiecare 8 ore şi o doză orală de
750 mg la fiecare 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%) şi substanţa este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut bioptic), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de
cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le
depăşesc pe cele plasmatice.
Metabolizare
S-au raportat concentraţii mici a patru metaboliţi, care au fost identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii manifestă activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul de origine.
Se cunoaşte faptul că ciprofloxacina este un inhibitor moderat al izo-enzimelor CYP 450 1A2.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi
nerenal, în măsură mai mică.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M – M ) 9,5 2,6
1 4
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins
între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi
celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al
ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi
metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii.
Într-un studiu efectuat la copii, C şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste de peste 1 an).
max
S-a observat o creştere nesemnificativă a C şi ASC după dozări multiple (10 mg/kg de trei ori pe
max
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârste sub 1 an, C a fost de 6,1 mg/l (cu limite între 4,6 – 8,3 mg/l),
max
după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu un nivel de dozaj de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (cu limite între
4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (cu limite
între 11,8 – 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (cu limite între 11,0 – 23,8 mg*h/l) la grupele de vârstă
respective.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite, timpul mediu de înjumătăţire
prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la
80%.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Ca şi în cazul altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere
relevante din punct de vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto-carcinogen au
demonstrat un efect slab foto-mutagen sau foto-carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro
şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale
articulaţiilor mari, de susţinere a greutăţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în
funcţie de vârstă, specii şi doză; distrugerea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea
respectivă. Studiile la animale mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un
studiu la câini Beagle tineri, ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze terapeutice,
după două săptămâni de tratament, care mai puteau fi încă observate după 5 luni.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Ciprinol concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Acid lactic
Edetat disodic
Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului
Apă pentru preparate injectabile.
Ciprinol soluţie perfuzabilă
Lactat de sodiu
Clorură de sodiu
Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Cu excepţia cazului în care compatibilitatea cu alte soluții/medicamente injectabile a fost confirmată,
soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt,
de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure şi modificarea culorii.
Incompatibilitatea apare în cazul tuturor soluţiilor perfuzabile/medicamentelor injectabile care sunt
instabile din punct de vedere fizic sau chimic la pH-ul soluțiilor (de exemplu, peniciline, heparină), în
special în combinație cu soluții ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluţiei perfuzabile de ciprofloxacină:
3,9-4,5).
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Ciprinol 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Cutie cu 5 fiole de sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Ciprinol 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 50 ml soluţie perfuzabilă.
Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 100 ml soluţie perfuzabilă.
Ciprinol 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 200 ml soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat după preparare.
Soluţia perfuzabilă este compatibilă cu soluţia de ser fiziologic, soluţia Ringer, soluţia Hartmann
(Ringer lactat), soluţia de glucoză 5% sau 10%, soluţia de fructoză 10% şi soluţia de glucoză 5% cu
NaCl 0,225% sau NaCl 0,45%.
Înainte de administrare, concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat cu o cantitate adecvată de
soluţie perfuzabilă. Volumul minim este de 50 ml.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12195/2019/01-02
12196/2019/01
12197/2019/01
12198/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri: Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .