CIFRAN 500 mg comprimate filmate

Prospect CIFRAN 500 mg comprimate filmate

Producator: TERAPIA S.A.

Clasa ATC: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11683/2019/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

CIFRAN 500 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate, de culoare albă până la aproape albă, oblongi, inscripţionate cu ,,500” pe una din

fețe și netede pe cealaltă față.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Cifran 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi

5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire

la rezistenţa la ciprofloxacină.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

Adulţi

 Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:

 Pneumonie,

 Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice. În exacerbări ale bolii pulmonare

obstructive cronice, Cifran trebuie utilizat numai atunci când se consideră

inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate

frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

 Infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie.

 Otită medie cronică purulentă.

 Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-

negativ.

 Cistită acută necomplicată. În cistită acută necomplicată, Cifran trebuie utilizat numai atunci

când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate

frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

 Pielonefrită acută

 Infecții complicate la nivelul tractului urinar

 Prostatită bacteriană

 Infecţii ale tractului genital:

• Uretrită gonococică şi cervicită gonococică determinate de Neisseria gonorrhoeae

susceptibilă la tratament.

• Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.

 Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).

 Infecţii intra-abdominale.

 Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.

 Otită externă malignă.

 Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor.

 Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.

 Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă febră

suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană.

Copii şi adolescenţi

 Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză

chistică

 Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută

 Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi

adolescenţi, dacă este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau

infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la

ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea

corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea

concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la

pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor

medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Adulţi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului

(inclusiv eventualul tratament

parenteral iniţial cu

ciprofloxacină)

Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile

până la 750 mg de două

ori pe zi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului

(inclusiv eventualul tratament

parenteral iniţial cu

ciprofloxacină)

Infecţii ale tractului Exacerbarea sinuzitei 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile

respirator superior cronice până la 750 mg de două

ori pe zi

Otită medie cronică 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile

purulentă până la 750 mg de două

ori pe zi

Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni

Infecţii ale tractului Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi 3 zile

urinar până la 500 mg de două

ori pe zi

La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică

de 500 mg

Cistită complicată 500 mg de două ori pe zi 7 zile

Pielonefrită

necomplicată

Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi

până la 750 mg de două continuat mai mult de 21 zile în

ori pe zi unele circumstanţe specifice

(cum sunt abcesele)

Prostatită 500 mg de două ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută)

până la 750 mg de două până la 4 până la 6 săptămâni

ori pe zi (cronică)

Infecţii ale tractului Uretrită gonococică şi 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)

genital cervicită

Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe zi cel puţin 14 zile

boală inflamatorie până la 750 mg de două

pelvină ori pe zi

Infecţii ale tractului Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 1 zi

gastro-intestinal şi bacterii patogene

infecţii intra- incluzând Shigella spp,

abdominale cu excepţia Shigella

dysenteriae de tip I şi

tratamentul empiric în

diareea călătorilor

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 5 zile

Shigella dysenteriae de

tip I

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 3 zile

Vibrio cholerae

Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile

Infecţii intra- 500 mg de două ori pe zi 5 până la 14 zile

abdominale datorate până la 750 mg de două

bacteriilor Gram- ori pe zi

negativ

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile

până la 750 mg de două

ori pe zi

Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi maximum 3 luni

până la 750 mg de două

ori pe zi

Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la 500mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie continuat

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului

(inclusiv eventualul tratament

parenteral iniţial cu

ciprofloxacină)

pacienţii neutropenici până la 750 mg de două pe toată durata neutropeniei

Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere ori pe zi

cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform

recomandărilor oficiale

Profilaxia infecţiilor invazive determinate de 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)

Neisseria meningitidis

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea

inhalatorie şi tratamentul curativ pentru expunerii la bacilul antraxului

persoanele apte să primească tratament pe cale

orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată

cât mai curând posibil după expunerea

suspectată sau confirmată.

Copii şi adolescenţi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a

tratamentului (inclusiv

eventualul tratament

parenteral iniţial cu

ciprofloxacină

Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per 10 până la 14 zile

doză

Infecţii complicate 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori 10 până la 21 zile

ale tractului urinar şi pe zi cu un maxim de 750 mg per doză

pielonefrită

Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori 60 zile de la confirmarea

după expunerea pe pe zi cu un maxim de 500 mg per doză expunerii la bacilul

cale inhalatorie şi antraxului

tratamentul curativ

pentru persoanele

apte să primească

tratament pe cale

orală, când este

clinic recomandat.

Administrarea

medicamentului

trebuie iniţiată cât

mai curând posibil

după expunerea

suspectată sau

confirmată.

Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per În funcţie de tipul

doză infecţiilor

Pacienţi vârstnici

La pacienţii vârstnici doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul

creatininei.

Insuficienţă renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:

Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã

[ml/min/1,73m²] [µmol/l] [mg]

> 60 < 124 Vezi dozajul uzual

30 – 60 124-168 250–500mg la fiecare 12 ore

<30 > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore

Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore

(după dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală >169 250–500 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără

alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.

Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)

sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)

(vezi pct. 4.5).

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu

nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de

ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

4.3 Contraindicaţii

 Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii

enumeraţi la pct. 6.1.

 Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la

utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul

acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament

și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi

datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina

trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii

scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Uretrita gonococică, cervicita, orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de

Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. De aceea, ciprofloxacina trebuie administrată în

tratamentul uretritei gonococice sau a cervicitei numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae

rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă.

Pentru tratamentul orhiepididimitei şi a bolilor inflamatorii pelvine trebuie luată în considerare

ciprofloxacina administrată empiric în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu

cefalosporine) numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost

exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Infecţii ale tractului urinar

Rezistenţa la fluorochinolone a Escherichia coli, cel mai frecvent patogen implicat în infecţii ale

tractului urinar, variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătuiţi să ţină cont de

prevalenţa locală a rezistenţei Escherichia coli la fluorochinolone.

O singură doză de ciprofloxacină utilizată în cistite necomplicate la femei în pre-menopauză se

aşteaptă să fie asociată cu o eficacitate mai mică decât tratamentul cu durata mai lungă. Acest lucru

trebuie să fie luat în considerare având în vedere nivelul de rezistenţă tot mai mare al Escherichia coli

la chinolone.

Infecţii intra-abdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt

limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină

a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii osteo-articulare

Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele

limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau

naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Copii şi adolescenţi

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul

fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.

Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii

(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de

vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată

pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o

perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.

Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct

de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a

raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile

înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind

tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi

utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu

recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi

utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea

ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost

evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în

tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitate

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul

utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,

ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de

factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,

prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite

sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și

senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale

unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru

recomandări.

Aparatul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea

tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea

microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la

aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard

sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Tendinită și ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),

uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și

fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea

tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu

insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu

corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu

ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)

afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați

corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot

fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Fotosensibilitate

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu

ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la

radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Sistemul nervos central

Ciprofloxacina, similar altor chinolone este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate

scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie

utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar

convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a

ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către

idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri,

administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Neuropatie periferică

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie

senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua

tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură,

furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile

(vezi pct. 4.8).

Tulburări cardiace

Sunt necesare precauţii cănd se administrează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la pacienţii cu

factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:

 sindrom QT prelungit congenital

 administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalul QT (de

exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

 dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)

 boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin

urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină la

aceste grupe de pacienţi.

(vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Hipoglicemie

Similar altor chinolone, hipoglicemia a fost raportat cel mai frecvent la pacienţii diabetici, mai ales în

cadrul populaţiei vârstnice. La toţi pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea atentă a

glicemiei (vezi pct. 4.8).

Oscilații ale glicemiei

Similar tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și

hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții cu diabet zaharat care urmează tratament

concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au

fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la

pacienții cu diabet zaharat.

Tulburări gastrointestinale

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva

săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate

pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat

(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat

tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu

ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Insuficienţă renală

Deoarece ciprofloxacina se excretă nemodificată, în principal, pe cale renală, doza de ciprofloxacină

trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală aşa cum este descris la pct. 4.2 pentru a evita o

creştere a incidenţei reacţiilor adverse, datorită acumulării de ciprofloxacină.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă

hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror

semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau

sensibilitate abdominală).

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au

fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în

care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a

hemolizei.

Rezistenţă

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi

observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini

bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului

infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a

medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,

clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Administrarea concomitentă de

ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, pacienţii care utilizează aceste substanţe

concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent pentru semnele clinice ale unui eventual

supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a

teofilinei) (vezi pct. 4.5).

Metotrexat

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu teste de laborator

Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina

negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.

Tulburări de vedere

În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat

consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.8).

Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai

ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea

de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură

(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a

uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după

evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de

boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție

de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină

predispoziție pentru apariția

• atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve

cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum

sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boală Behcet, hipertensiune arterială,

poliartrită reumatoidă) sau, în plus,

• anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită

cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,

• regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,

endocardită infecțioasă).

De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la

pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul

apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.

Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații

cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se

administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA

şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).

Formarea de complexe prin chelare

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi

polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori

polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi

medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu,

aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată

fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este

valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.

Alimente şi produse lactate

Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate

acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de

minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece

absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.

Probenecid

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid

şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Metoclopramid

Metoclopramid accelerează absorbţia ciprofloxacinei (oral), rezultând un timp mai scurt până la

atingerea concentraţiilor plasmatice maxime. Efectul nu a fost văzut în biodisponibilitatea

ciprofloxacinei.

Omeprazol

Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei şi a medicamentelor care conţin omeprazol duc la o

uşoară reducere a Cmax şi ASC ale ciprofloxacinei.

Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei

(creşterea C de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)

max

când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a

tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Metotrexat

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a

ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a

riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi

pct. 4.4).

Teofilină

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a

concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,

pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a

teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării

concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Fenitoină

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea

concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale

fenitoinei.

Ciclosporină

O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacina şi

ciclosporina au fost administrate concomitent. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de două

ori pe săptămână) al concentraţiilor serice de creatinină la aceşti pacienţi.

Antagonişti ai vitaminei K

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi antagonişti ai vitaminei K poate amplifica efectele

anticoagulante. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a

pacientului şi este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului

(international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea

frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi

antagonişti ai vitaminei K (de exemplu warfarină, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă).

Duloxetină

În studiile clinice, s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai

izoenzimei citocromului P450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creştere a ASC şi Cmax ale

duloxetinei. Deşi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina,

efecte similare pot fi aşteptate după administrarea concomitentă a acestora (vezi pct. 4.4).

Agomelatină

În studiile clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2

inhibă semnificativ metabolismul agomelatinei ducând la o creștere de 60 ori a expunerii la

agomelatină. Deși nu sunt disponibile date clinice pentru o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, un

inhibitor moderat al CYP450 1A2, pot fi așteptate efecte similare după administrarea concomitentă

(„Citocromul P450” la pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un

inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale

ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de

ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea

tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

Lidocaină

A fost demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conţin

lidocaină cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance-ul de

lidocaină administrată intravenos cu 22%. Deşi tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate să

apară la administrarea concomitentă o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina cu apariţia efectelor

adverse.

Clozapină

După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile

serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă

monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea

adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Sildenafil

Cmax şi ASC de sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii sănătoşi, după o doză

orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină 500 mg. Prin urmare, este necesară

prudenţă în prescrierea ciprofloxacinei concomitent cu sildenafil, luându-se în considerare riscurile şi

beneficiile.

Zolpidem

Administrarea concomitentă cu ciprofloxacina poate crește nivelurile sanguine de zolpidem, nu este

recomandată utilizarea concomitentă.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa

malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au

evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la

animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin

urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur

sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Alăptarea

Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,

ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,

capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a

ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.

Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a

ciprofloxacinei.

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă

pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < < 1/10 000 necunoscută

sisteme şi <1>

organe 1/100 estimată din

datele

disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţii

infestări micotice

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie

hematologice Anemie hemolitică

şi limfatice Neutropenie Agranulocitozã

Leucocitoză Pancitopenie

Trombocitopenie (cu risc letal)

Trombocitemie Aplazie

medulară (cu

risc letal)

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii

sistemului Edem anafilactice

imunitar alergic/edem Şoc anafilactic

angioneurotic (cu risc letal)

(vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip

boala serului

Tulburări Sindromul

endocrine secretiei

inadecvate de

hormon

antidiuretic

(SIADH)

Tulburări Scăderea Hiperglicemie Comă

metabolice şi apetitului Hipoglicemie hipoglicemică

de nutriţie (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie,

psihice* / agitaţie dezorientare psihotice (cu hipomanie

psihomotorie Reacţie de potenţial

anxietate culminând în

Vise anormale idei/gânduri de

Depresie (cu sinucidere sau

potenţial tentative de

culminând în suicid şi

idei/gânduri de suicid)

sinucidere sau (vezi pct. 4.4)

tentative de

suicid şi suicid)

(vezi pct. 4.4)

Halucinaţii

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă

pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < < 1/10 000 necunoscută

sisteme şi <1>

organe 1/100 estimată din

datele

disponibile)

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie

sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică şi

nervos* Tulburãri ale Hipoestezie coordonare polineuropatie

somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Convulsii mers

sensibilitãţii (inclusiv status Tulburări

gustative epilepticus vezi olfactive

(disgeuzie) pct. 4.4) Hipertensiune

Vertij intracraniană şi

pseudotumoră

cerebrală

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale

oculare* (de exemplu percepţiei

diplopie) culorilor

Tulburări Tinitus

acustice şi Pierderea

vestibulare* auzului/Tulburări

de auz

Tulburări Tahicardie Aritmie

cardiace ** ventriculară şi

torsada

vârfurilor

(raportată în

special la

pacienţii cu

factori de risc

pentru

prelungirea

intervalului

QT),

prelungirea

intervalului QT

pe ECG (vezi

pct.4.4 şi 4.9)

Tulburări Vasodilataţie Vasculită

vasculare ** Hipotensiune

arterială

Sincopã

Tulburări Dispnee

respiratorii, (inclusiv stare

toracice şi astmatică)

mediastinale

Tulburări Greaţă Vărsături Colită asociată Pancreatită

gastro- Diaree Dureri gastro- cu antibioticul

intestinale intestinale şi (potenţial letală

abdominale în cazuri foarte

Dispepsie rare) (vezi

Flatulenţă pct. 4.4)

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă

pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < < 1/10 000 necunoscută

sisteme şi <1>

organe 1/100 estimată din

datele

disponibile)

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză

hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în

Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte

bilirubinei Hepatită rare cu

evoluţie către

insuficienţă

hepatică cu

risc letal) (vezi

pct. 4.4)

Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloză

cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem exantematică

ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) polimorf generalizată

subcutanat Eritem nodos acută

Sindrom (PEGA)

Stevens- DRESS (erupţie

Johnson (care cutanată

poate avea risc medicamentoasă

letal) cu eozinofilie şi

Necroliză simptome

epidermică sistemice)

toxică (care

poate avea risc

letal)

Tulburări Dureri Mialgie Astenie

musculo- musculo- Artrită muscularã

scheletice şi scheletale Creşterea Tendinitã

ale ţesutului (dureri la tonusului Ruptură de

conjunctiv * nivelul muscular şi tendoane (în

extremităţilor, crampe special a

dorsalgii, tendonului lui

dureri toracice) Achile) (vezi

Artralgie pct. 4.4)

Exacerbarea

simptomelor

miasteniei

gravis (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Disfuncţie Insuficienţă

renale şi ale renală renală

căilor urinare Hematurie

Cristalurie (vezi

pct. 4.4)

Nefrită tubulo-

interstiţială

Tulburări Astenie Edem

generale şi la Febră Transpiraţii

nivelul locului (hiperhidroză)

de

administrare*

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă

pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10000 şi < < 1/10 000 necunoscută

sisteme şi <1>

organe 1/100 estimată din

datele

disponibile)

Investigaţii Creşterea Creşterea Creşterea

diagnostice fosfatazei amilazei serice raportului

alcaline serice normalizat

internaţional (la

pacienţii trataţi

cu antagonişti ai

vitaminei K)

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni

sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și

organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul

extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a

memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu

utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți

(vezi pct. 4.4).

** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri

letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia dintre

valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La

copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un

supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,

halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi

hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină (de exemplu, evacuare gastrică, urmată de carbon medical), se

recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este

necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacide care conţin calciu sau magneziu pot reduce teoretic

absorbţia de ciprofloxacină în supradoze. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.

Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG datorită

posibilităţii de prelungire a intervalului QT.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

Mecanism de acţiune:

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a

ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a

topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului

bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C ) şi concentraţia

max

minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia

dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Mecanism de rezistenţă:

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de

legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi

alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general

mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din

clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot

avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-

chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de

transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent

observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt

barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta

sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă

de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Pseudomonas S 0,5mg/l R  1 mg/l

Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l

Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l

Haemophilus influenzae şi S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Concentraţii ţintă nelegate de S  0,5 mg/l R  1 mg/l

speciile microbiene*

1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu

doze mari.

* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza

datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie

utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu

şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;

este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie

tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică

faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot

solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile

Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Bacillus anthracis (1)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Microorganisme anaerobe

Mobiluncus

Alte microorganisme

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. (2)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Microorganisme anaerobe

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Actinomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Microorganisme anaerobe

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Alte microorganisme

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice

aprobate

+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE

($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită

(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea

sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul

antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat

până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea

recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele

experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de

tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,

este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să

consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul

antraxului.

(2): S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la fluorochinolone. Rata

rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre toate speciile de

stafilococi şi este de obicei mai mare în izolatele nozocomiale.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de

comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului

subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.

Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C ) dependente de doză,

max

cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.

Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.

S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria

de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după

administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la

fiecare 12 ore.

Distribuţie

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 – 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în

cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –

3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid

epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical

indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii

totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.

Metabolizare

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:

dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi

formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai

mică decât compusul parental.

Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Eliminare

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în

măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu

funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.

Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)

Administrare orală

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 44,7 25,0

Metaboliţi (M – M ) 11,3 7,5

1 4

Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins

între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie

tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al

ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.

Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar

şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în

concentraţii mari.

Copii şi adolescenţi

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-

a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori

pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după

o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru

copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 – 32,0 mg*h/l) şi

16,5 mg*h/l (interval: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor

farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire

plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale

variază de la 50 la 80%.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea

asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante

din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect

fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect

a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul

articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,

specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la

animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri

Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două

săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor:

Celuloză microcristalină (Avicel PH 101)

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Film

Opadry OY-S-58910 alb care conţine:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din PVC/PVdC-Al a 10 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

TERAPIA S.A.

Str. Fabricii, Nr. 124, Cluj Napoca

România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11683/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Aprilie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.