Prospect Cefuroximă-MIP 750 mg pulbere pt. soluţie injectabilă/perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13536/2020/01 Anexa 2
13537/2020/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroximă-MIP 750 mg pulbere pt. soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cefuroximă-MIP 1,5 g pulbere pt. soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Concentraţie Cefuroximă-MIP Cantitatea de sodiu per flacon
750 mg 42 mg
1,5 g 83 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Cefuroximă-MIP este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
- Pneumonie comunitară dobândită.
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
- Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
- Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate
- Infecţii intra-abdominale (vezi pct 4.4)
- Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică, cardiovasculară,
ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate microorganisme
anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Tabelul 1. Adulţi, adolescenți şi copii cu greutatea > 40 kg
Indicaţie Doză
Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări
acute ale bronşitei cronice.
750 mg la interval de 8 ore
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi
(intravenos sau intramuscular)
plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând 1,5 g la interval de 8 ore
pielonefrite (intravenos sau intramuscular)
Infecţii severe 750 mg la interval de 6 ore (intravenos)
1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro- 1,5 g la inducerea anesteziei. Această doză se
intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg
cezariene) şi ortopedică. (intramuscular) după 8 ore şi ulterior după 16 ore.
Profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiovasculară 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg
şi esofagiană (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul
următoarelor 24 de ore.
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg
Sugari şi copii mici > 3 Sugari (de la naştere până la
săptămâni şi copii şi vârsta de 3 săptămâni)
adolescenţi < 40 kg
Pneumonie comunitară dobândită
30 mg până la 100 mg/kg şi zi
(intravenos), administrate în 3 30 mg până la 100 mg/kg şi zi
Infecţii ale tractului urinar sau 4 prize fracţionate; o doză (intravenos), administrate în 2
complicate, incluzând pielonefrite de 60 mg/kg şi zi este adecvată sau 3 prize fracţionate (vezi
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, pentru tratamentul majorităţii pct. 5.2)
erizipel şi plăgi infectate. infecţiilor
Infecţii intra-abdominale
Insuficienţă renală
Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la
pacienţii cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de Cefuroximă-MIP, pentru a
compensa excreţia mai lentă.
Tabelul 3. Dozele de Cefuroximă-MIP recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T (ore) Doză, mg
1/2
> 20 ml/min/1,73 m2 1,7 – 2,6 nu este necesară reducerea dozei standard
(750 mg – 1,5 g de trei ori pe zi)
10-20 ml/min/1,73 m2 4,3 – 6,5 750 mg de două ori pe zi
< 10 ml/min/1,73 m2 14,8 – 22,3 750 mg o dată pe zi
Pacienţi care efectuează şedinţe de 3,75 O doză suplimentară de 750 mg trebuie
hemodializă administrată intravenos sau intramuscular
la finalul fiecărei şedinţe de dializă; pe
lângă administrarea parenterală,
cefuroxima sodică poate fi adăugată în
lichidul pentru dializă peritoneală (de
regulă 250 mg la fiecare 2 litri de lichid
utilizat pentru dializă)
Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi 7,9-12,6 (HAVC) 750 mg de două ori pe zi; pentru hemo-
prin hemodializă arteriovenoasă 1,6 (HF) filtrarea cu membrane cu flux redus se vor
continuă (HAVC) sau prin hemofiltrare lua în considerare dozele recomandate la
(HF) cu membrane cu flux înalt în punctul referitor la pacienţii cu
unităţi de terapie intensivă insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică
Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se
anticipează ca aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Cefuroximă-MIP trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 – 5 minute direct în venă,
prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 – 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă.
Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de
medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave
şi ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă
trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice betalactamice.
Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide
La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide,
administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.
Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală
trebuie monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi
pct 4.2).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida.
Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile
la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea
tratamentului (vezi pct 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului
cu cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot
pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul
sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea
terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie
administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.
Infecţii intra-abdominale
Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul
infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ, care nu fermentează (vezi pct. 5.1)
Utilizarea intracamerală şi afectările oculare
Cefuroximă-MIP nu este formulat pentru utilizare intracamerală. Au fost raportate cazuri izolate şi
concomitente de reacţii adverse grave la nivel ocular după utilizarea intracamerală neautorizată a
cefuroximului sodic reconstituit din flacoane aprobate pentru utilizare intravenoasă/intramusculară.
Aceste reacţii au inclus edem macular, edem retinian, dezlipire de retină, toxicitate retiniană, tulburări
de vedere, reducerea acuităţii vizuale, vedere înceţoşată, opacitate corneană sau edem la nivelul
corneei.
Interferenţă cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi pct 4.8).
Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În
orice caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se
utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei
din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.
Acest medicament conţine sodiu
Acest medicament conține 42 mg sodiu per doză de 750 mg și respectiv 83 mg sodiu per doză de 1,5 g
echivalent cu 2,1% și 4,2% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un
adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu
probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea
perioadei de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.
Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă
La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu
potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari
de cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei
renale în cazul utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.
Alte interacţiuni
Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi pct 4.4. Utilizarea
concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Cefuroximă-MIP trebuie prescris la
femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.
S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau
intravenoasă a dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul
cordonului ombilical.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează apariţia reacţiilor adverse în
cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a
infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la
întreruperea alăptării sau la întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul
alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să
afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice
ale enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu
există dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări,
deoarece pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În
plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de
la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care
au avut o frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe
piaţă şi se referă mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform
bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate.
Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare
(< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută
sisteme şi organe
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de tip
Candida, dezvoltare excesivă a
Clostridium difficile
Tulburări hematologice neutropenie, leucopenie, pozitivare trombocitopenie, anemie
şi limfatice eozinofilie, a testului Coombs hemolitică
reducere a valorii
hemoglobinei
Tulburări ale sistemului febră indusă de administrarea
imunitar medicamentului, nefrită
interstiţială, anafilaxie, vasculită
cutanată
Tulburări gastro- tulburări gastro- colită pseudomembranoasă
intestinale intestinale
Tulburări hepatobiliare creştere tranzitorie creştere tranzitorie a
a valorilor serice bilirubinemiei
ale enzimelor
hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale erupţie cutanată eritem polimorf, necroliză
ţesutului subcutanat tranzitorie, urticarie şi epidermică toxică şi sindrom
prurit Stevens-Johnson, angioedem
Tulburări renale şi ale creşterea creatininemiei,
căilor urinare creştere a concentraţiilor
plasmatice ale azotului ureic şi
reducerea clearance-ului
creatininei (vezi punctul 4.4)
Tulburări generale şi la reacţii la locul
nivelul locului de administrării
administrare injecţiei, care pot
include durere şi
tromboflebită
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină)
şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei,
de regulă reversibile.
Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze
mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea tratamentului.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de
siguranţă observat la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.
Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a
doua, codul ATC: J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).
Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza
celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
- hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite
specii bacteriene aerobe Gram-negativ;
- afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
- pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu
rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă sodică
Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee
on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae1 ≤ 82 > 8
Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae ≤0,5 >1
Streptococcus (altele) ≤0,5 >0,5
Haemophilus influenzae ≤1 >2
Moraxella catarrhalis ≤4 >8
Valori critice nespecifice1 ≤45 >85
Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate
intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi
trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este
în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone,
depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul
infecţiilor.
2Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P.
mirabilis şi Klebsiella spp.
3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu
trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi G
este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
5Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze mari
de minimum 1,5 g × 3.
S=sensibil, R=rezistent.
Sensibilitatea microorganismelor
Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică
şi de timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
este cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în
cazul anumitor infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus mitis (grupul viridans)
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter cloacae
Enterobacter aerogenes
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)
Providencia spp.
Salmonella spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp
$ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.
S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice
administrate în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a
concentraţiilor plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 µg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi
40 µg/ml pentru o doză de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 – 60 de minute după
administrare. După 15 minute de la administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg,
concentraţiile plasmatice au fost de aproximativ 50 µg/ml şi, respectiv de 100 µg/ml.
După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi C cresc liniar odată cu creşterea dozei, în
max
intervalul de doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea
cefuroximei în probele de ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă
repetată a unor doze de 1500 mg la interval de 8 ore.
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 – 50%, în funcţie de metoda
folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 – 15,8 l/1,73 m2 după administrarea i.m. sau
i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai
mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi
obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural,
lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Biotransformare
Cefuroxima nu este metabolizată
Eliminare
Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire
plasmatică după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de
minute. Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 – 90%) sub formă de cefuroximă
nemodificată în urină, în interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de
cefuroximă administrată se excretă în primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază
între 114 şi 170 ml/min/1,73 m2 după administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice
cuprinse între 250 – 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după
administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.
Vârstnici
După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt
similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii
vârstnici au o probabilitate mai mare de a prezenta reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie
atunci când se stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-
născuţi, în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3
săptămâni), la copii şi adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute
este similar celui observat la adulţi.
Insuficienţă renală
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală marcată (Cl < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de
cr
cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este
eliminată eficient prin hemodializă şi dializă peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să
influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-
farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în
care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei
pentru speciile ţintă selectate (%T>CMI).
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea,
dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilități
Cefuroxima nu trebuie amestecată în aceeaşi seringă cu nici un alt medicament cu excepţia celor
menţionate la pct. 6.6.
În mod special, cefuroxima sodică nu este compatibilă cu aminoglicozide, beta-lactamice (peniciline şi
cefalosporine), colistină. În cazul în care trebuie administrate în asociere, trebuie injectate în locuri
diferite. Nu trebuie amestecate în aceeaşi pungă sau flacon de perfuzie.
Nu se recomandă diluarea cefuroximei sodice cu bicarbonat de sodiu injectabil 2,74% m/v
(masă/volum). Pacienţilor cărora li se administrează bicarbonat de sodiu în perfuzie, li se poate
administra cefuroximă sodică printr-un tub lateral al setului de perfuzie.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cefuroximă-MIP 750 mg
Flacon din sticlă incoloră tip III, cu capacitatea de 15 ml, închise cu dop de cauciuc halogenobutilic
sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând 750 mg pulbere pentru
soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane
Cefuroximă-MIP 1,5 g
Flacon din sticlă incoloră tip III, cu capacitatea de 50 ml sau 100 ml, închise cu dop de cauciuc
halogenobutilic sigilate cu capsă din aluminiu, prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând 1,5 g
pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Instrucţiuni de reconstituire
Tabelul 4. Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care
este necesară administrarea de doze fracţionate.
Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care este
necesară administrarea de doze fracţionate
Volumul flaconului Cantitatea de apă care Concentraţia aproximativă a
trebuie adăugată (ml) cefuroximei (mg/ml)**
750 mg intramuscular 3 ml 216
intravenos în bolus minimum 6 ml 116
perfuzie intravenoasă minimum 6 ml 116
1,5 g intramuscular 6 ml 216
intravenos în bolus minimum15ml 94
perfuzie intravenoasă 15 ml* 94
* Soluţia reconstituită care se vor adăuga la 50 sau 100 ml de soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi
informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos)
** Volumul soluţiei de cefuroximă rezultat în mediul de reconstituire este crescut din cauza factorului
de deplasare a substanţei, rezultat din concentraţiile listate în mg/ml.
Pregătirea soluţiei pentru injecţie intravenoasă
Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în minim 6 ml apă pentru preparate injectabile, iar
Cefuroximă-MIP 1,5 g trebuie dizolvat în minim 15 ml apă pentru preparate injectabile. Soluţia
reconstituită trebuie administrată prin injectare intravenoasă lentă (timp de 3-5 minute).
Pregătirea soluţiei pentru perfuzie intravenoasă
Pentru perfuzia intravenoasă rapidă, Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în minim 6 ml apă
pentru preparate injectabile şi perfuzat timp de 30-60 minute. Cefuroximă-MIP 1,5 g trebuie dizolvat
în minim 15 ml apă pentru preparate injectabile; soluţia reconstituită se va adăuga la 50 sau 100 ml de
soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos) şi
perfuzată timp de 30-60 minute.
Injecţie intramusculară
Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în 3 ml apă pentru preparate injectabile, iar Cefuroximă-
MIP 1,5 g trebuie dizolvat în 6 ml apă pentru preparate injectabile.
Pentru a evita durerea datorită volumului de soluţie injectat, nu trebuie injectaţi mai mult de 5 ml pe
loc de administrae.
Soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, fără particule
vizibile.
Compatibilitate
Cefuroximă sodică 1,5 g reconstituită cu 15 ml apă pentru preparate injectabile poate fi adăugată
soluţiei injectabile care conţine metronidazol (500 mg/100 ml) şi ambele îşi menţin activitatea timp de
până la 24 ore, la temperaturi sub 25°C.
Cefuroximă sodică 1,5 g este compatibilă cu azlocilină 1 g (în 15 ml) sau 5 g (în 50 ml) timp de până
la 24 ore, la temperatura de 4°C sau timp de 6 ore la temperaturi sub 25°C.
Cefuroxima sodică (5 mg/ml) în soluţie injectabilă cu xilitol 5% m/v sau 10% m/v poate fi păstrată
timp de până la 24 ore la 25°C.
Cefuroxima sodică este compatibilă cu soluţia care conţine clorhidrat de lidocaină până la 1%.
Cefuroxima sodică este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile. Îşi va menţine potenţa timp de
până la 24 ore, la temperatura camerei în:
- Clorură de sodiu 0,9% m/v soluţie pentru preparate injectabile BP
- Glucoză 5% soluţie pentru preparate injectabile BP
- Clorură de sodiu 0,18% m/v plus glucoză 4% soluţie pentru preparate injectabile BP
- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru preparate injectabile
- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,45% soluţie pentru preparate injectabile
- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,225% soluţie pentru preparate injectabile
- Glucoză 10% soluţie pentru preparate injectabile
- Zahăr invertit 10% în apă pentru preparate injectabile
- Soluţie injectabilă Ringer USP
- Soluţie injectabilă Ringer lactat USP
- Soluţie injectabilă de lactat de sodiu M/6
- Soluţie injectabilă de lactat de sodiu compus BP (soluţie Hartmann).
Stabilitatea cefuroximei sodice în soluţie pentru preparate injectabile de clorură de sodiu 0,9% BP m/v
şi glucoză 5% nu este influenţată de prezenţa fosfatului sodic de hidrocortizon.
De asemenea, s-a constatat că cefuroxima sodică este compatibilă timp de 24 ore la temperatura
camerei atunci când este amestecată în perfuzie i.v. cu:
Heparină (10 şi 50 unităţi/ml) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%; clorură
de potasiu (10 şi 40 mEqL) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Str. 41
66440 Blieskastel
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13536/2020/01
13537/2020/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Autorizare – Decembrie 2009
Data reînnoirii autorizației – Noiembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .