Cefuroximă Atb 750 mg pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.)

Prospect Cefuroximă Atb 750 mg pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.)

Producator: Antibiotice SA

Clasa ATC: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7294/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2

7295/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Cefuroximă Atb 750 mg pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.)

Cefuroximă Atb 1,5 g pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.)

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Cefuroximă Atb750 mg

Fiecare flacon cu pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.) conţine cefuroximă 750 mg

(sub formă de cefuroximă sodică) şi 1,8 mmol (42 mg) sodiu.

Cefuroximă Atb 1,5 g

Fiecare flacon cu pulbere pentru suspensie (i.m.)/soluţie injectabilă (i.m., i.v.) conţine cefuroximă 1,5 g (sub

formă de cefuroximă sodică) şi 3,6 mmol (84 mg) sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie (i.m.)/ soluţie injectabilă (i.m., i.v.).

Pulbere de culoare albă sau aproape albă, higroscopică.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Cefuroximă Atb este indicată la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru tratamentul

infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):

-Pneumonie comunitară dobândită

-Exacerbări acute ale bronşitei cronice

-Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite

-Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate

-Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4)

-Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică, cardiovasculară,

ginecologică (inclusiv operaţia cezariană)

În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care sunt probabil implicate microorganisme anaerobe, cefuroxima

trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg:

Indicaţie Doză

Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări 750 mg la interval de 8 ore

acute ale bronşitei cronice (intravenos sau intramuscular)

Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi

plăgi infectate

Infecţii intra-abdominale

Infecţii complicate ale tractului urinar, 1,5 g la interval de 8 ore

incluzând pielonefrite (intravenos sau intramuscular)

Infecţii severe 750 mg la interval de 6 ore (intravenos)

1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)

Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro- 1,5 g la inducerea anesteziei; această doză se

intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg

cezariene) şi ortopedică (intramuscular) după 8 ore şi, respectiv, după

16 ore

Profilaxia infecţiilor în chirurgia 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg

cardiovasculară şi esofagiană (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul

următoarelor 24 de ore

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg

Sugari şi copii mici > 3 Sugari (de la naştere până la

săptămâni şi copii şi vârsta de 3 săptămâni)

adolescenţi < 40 kg

Pneumonie comunitară 30 mg până la 100 mg/kg şi zi 30 mg până la 100 mg/kg şi zi

dobândită (intravenos), administrate (intravenos), administrate

Infecţii ale tractului urinar fracţionat în 3 sau 4 prize; o fracţionat în 2 sau 3 prize

complicate, incluzând doză de 60 mg/kg şi zi este (vezi pct. 5.2.)

pielonefrite adecvată pentru tratamentul

Infecţii ale ţesuturilor moi: majorităţii infecţiilor

celulită, erizipel şi plăgi

infectate

Infecţii intra-abdominale

Insuficienţă renală

Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la pacienţii

cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai

lentă.

Tabelul 3. Dozele de cefuroximă recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doză, mg

>20 ml/min/1,73 m2 1,7-2,6 Nu este necesară reducerea

dozei standard (750 mg-1,5 g

de trei ori pe zi)

10-20 ml/min/1,73 m2 4,3-6,5 750 mg de două ori pe zi

<10 ml/min/1,73 m2 14,8-22,3 750 mg o dată pe zi

Pacienţi care efectuează 3,75 O doză suplimentară de 750

sedinţe de hemodializă mg trebuie administrată

intravenos sau intramuscular

la finalul fiecărei şedinţe de

dializă, pe lângă administrarea

parenterală; cefuroxima sodică

poate fi adăugată în lichidul

pentru dializă peritoneală (de

regulă 250 mg la fiecare 2 litri

de lichid utilizat pentru

dializă)

Pacienţi cu insuficienţă renală 7,9-12,6 (HAVC) 750 mg de două ori pe zi;

trataţi prin hemodializă 1,6 (HF) pentru hemofiltrarea cu

arteriovenoasă continuă membrane cu flux redus se vor

(HAVC) sau prin hemofiltrare lua în considerare dozele

(HF) cu membrane cu flux recomandate la punctul

înalt în unităţi de terapie referitor la pacienţii cu

intensivă insuficienţă renală

Insuficienţă hepatică

Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca

aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Mod de administrare

Cefuroximă Atb trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata de 3 – 5 minute direct în venă, prin

perfuzie intravenoasă cu durata de 30 – 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă.

Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1..

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament

antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii de hipersensibilitate

Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi

uneori letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie

întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de

hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.

Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-

severe la alte antibiotice betalactamice.

Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide

La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide,

administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.

Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie

monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi punctul 4.2).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea

prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de

exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul

4.8).

Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu

cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa

în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după

administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu

cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate

medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Infecţii intra-abdominale

Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor

cauzate de bacterii Gram-negativ, non-fermentative. (vezi punctul 5.1).

Interferenţă cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de

compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).

Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice

caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie

metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la

pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.

Informaţii importante despre excipienţi

Acest medicament conţine sodiu [1,8 mmol sodiu (42 mg)/ flaconul de 750 mg şi 3,6 mmol sodiu (84 mg)/

flaconul de 1,5 g]. Se va ţine cont de acest lucru în cazul administrării unor pacienţi care urmează un regim

hiposodat strict.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a

estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu

probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei

de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă

La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial

nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de

cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul

utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.

Alte interacţiuni

Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi punctul 4.4. Utilizarea

concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au

evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Cefuroxima trebuie prescrisă la

femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.

S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a

dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.

Alăptarea

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează aparaţia reacţiilor adverse în cazul

administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice

la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la

întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul

tratamentului pentru mamă.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind

toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele cefuroximei asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să

afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale

enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există

dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece

pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa

reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la

foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o

frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă

mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de

date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate. Următoarea

convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10,

mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă

aparate, sisteme şi necunoscută

organe

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a

microorganismelor de

tip Candida,

dezvoltare excesivă a

Clostridium difficile

Tulburări neutropenie, leucopenie, pozitivare trombocitopenie,

hematologice şi eozinofilie, reducere a a testului Coombs* anemie hemolitică

limfatice valorii hemoglobinei

Tulburări ale febră indusă de

sistemului imunitar administrarea

medicamentului,

nefrită interstiţială,

anafilaxie, vasculită

cutanată

Tulburări gastro- tulburări gastro- colită

intestinale intestinale pseudomembranoasă

Tulburări creştere tranzitorie a creştere tranzitorie a

hepatobiliare valorilor serice ale bilirubinemiei **

enzimelor hepatice **

Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată eritem polimorf,

ale ţesutului tranzitorie, urticarie şi necroliză epidermică

subcutanat prurit toxică şi sindrom

Stevens-Johnson,

angioedem

Tulburări renale şi ale creştere a

căilor urinare creatininemiei,

creştere a

concentraţiilor

plasmatice ale

azotului ureic şi

reducere a clearance-

ului creatininei (vezi

punctul 4.4)

Tulburări generale şi reacţii la locul

la nivelul locului de administrării injecţiei,

administrare care pot include

durere*** şi

tromboflebită

Descriere a reacţiilor adverse selectate:

* Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul

suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,

determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate

sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

* * Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale

bilirubinemiei, de regulă reversibile.

* * * Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării

unor doze mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea

tratamentului.

Copii şi adolescenţi

Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de siguranţă

observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele

supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi

punctele 4.2 şi 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul

ATC: J01DC02

Mecanism de acţiune

Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).

Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor

bacteriene.

Mecanism de rezistenţă

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele

mecanisme:

-hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins

(BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii

bacteriene aerobe Gram-negativ;

-afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

-lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor

de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;

-pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil

să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă

dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă sodică

Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on

Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:

Microorganism Valori critice (mg/l)

S R

1 2 > 8

Enterobacteriaceae ≤ 8

Staphylococcus spp 3 3

Referinţa Referinţa

Streptococcus A,B,C şi G 4 4

Referinţa Referinţa

Streptococcus pneumoniae ≤0,5 >1

Streptococcus (altele) ≤0,5 >0,5

Haemophilus influenzae ≤1 >2

Moraxella catarrhalis ≤4 >8

1 ≤45 >85

Valori critice nespecifice

Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate

mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC

mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau

sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor

valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa

unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În

numeroase zone, depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a

facilita controlul infecţiilor.

Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P.

mirabilis şi Klebsiella spp.

Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu

excepţia ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu

trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.

Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C

şi G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.

Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze

mari de minimum 1,5 g × 3.

S=sensibil, R=rezistent.

Sensibilitatea microorganismelor

Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de

timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii

severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei este

cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în cazul

anumitor infecţii.

De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Streptococcus mitis (grupul viridans)

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Streptococcus pneumoniae

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Citrobacter freundii

Enterobacter cloacae

Enterobacter aerogenes

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)

Providencia spp.

Salmonella spp.

Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Microorganisme anaerobe Gram-negativ:

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Acinetobacter spp

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:

Clostridium difficile

Microorganisme anaerobe Gram-negativ:

Bacteroides fragilis

Altele:

Chlamydia spp

Mycoplasma spp

Legionella spp

$ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.

S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate

în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor

plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 μg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 μg/ml pentru o

doză de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 – 60 de minute după administrare. După 15 minute

de la administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de

aproximativ 50 μg/ml şi, respectiv de 100 μg/ml.

După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi C cresc liniar o dată cu creşterea dozei, în intervalul de

max

doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele

de ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la

interval de 8 ore.

Distribuţie

S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 – 50%, în funcţie de metoda

folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 – 15,8 l/1,73 m2după administrarea i.m.sau i.v., în

intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât

valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întânite pot fi obţinute în ţesuturile de

la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial,

lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul

inflamaţiei meningelui.

Biotransformare

Cefuroxima nu este metabolizată.

Eliminare

Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică

după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute.

Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 – 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în

interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în

primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m2 după

administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 – 1000 mg.

Grupe speciale de pacienţi

Sex

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după

administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.

Vârstnici

După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt

similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au

o probabilitate mai mare de a prezenta reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se

stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi punctul 4.2).

Copii şi adolescenţi

S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi,

în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi

adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la

adulţi.

Insuficienţă renală

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu

insuficienţă renală marcată (ClCr< 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a

compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin

hemodializă şi dializă peritoneală.

Insuficienţă hepatică

Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să

influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie

corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată

se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate

(%T>CMI).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind

evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de

reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile

existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă

nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu

testele paraclinice la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nu conţine excipienţi.

6.2 Incompatibilităţi

Cefuroxima nu se va administra împreună cu o soluţie de bicarbonat de sodiu.

Cefuroxima nu se va amesteca în aceeaşi seringă cu antibiotice aminoglicozide.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cefuroximă Atb 750 mg

Cutie cu 1 flacon din sticlă incoloră, capacitate 15 ml, închis cu dop din cauciuc, sigilat cu capsă din