Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: Apta Medica Internacional d.o.o

Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13796/2021/01 Anexa 2

13797/2021/01-02

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține ceftriaxonă 1 g sub formă de ceftriaxonă sodică.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține ceftriaxonă 2 g sub formă de ceftriaxonă sodică.

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține aproximativ 82,8 mg (3,6 mmol) sodiu.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține aproximativ 165,6 mg (7,2 mmol) sodiu.

Pentru lista completă a excipienților, a se vedea punctul 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

pH-ul și osmolalitatea:

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Solvent pH Osmolalitate

(mOsmol/Kg)

3,5 ml lidocaină 1% 6,79 1027

10 ml API* 6,83 385

10 ml API* + 10 ml API* 6,77 213

*Apă pentru preparate injectabile

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Solvent pH Osmolalitate

(mOsmol/Kg)

3,5 ml lidocaină 1% 6,79 1027

10 ml API* 6,83 385

10 ml API* + 10 ml API* 6,77 213

*Apă pentru preparate injectabile

Pulbere aproape albă sau gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ceftriaxonă AptaPharma este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți și copii, inclusiv

nou-născuții la termen (de la naștere):

• Meningită bacteriană
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Pneumonie dobândită în spital
• Otită medie acută
• Infecții intraabdominale
• Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)
• Infecții ale oaselor și articulațiilor
• Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi
• Gonoree
• Sifilis
• Endocardită bacteriană

Se poate utiliza Ceftriaxonă AptaPharma:

• Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulți
• Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (precoce (stadiul II) și târziu (stadiul III)) la

adulți și copii, inclusiv nou-născuți de la vârsta de 15 zile.

• Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale
• În tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană
• În tratamentul pacienților cu bacteriemie care apare în asociere cu oricare dintre infecțiile

enumerate mai sus sau se suspectează că este asociată cu aceasta.

Ceftriaxonă AptaPharma trebuie administrat împreună cu alte medicamente antibacteriene ori de câte

ori gama posibilă de bacterii cauzale nu se încadrează în spectrul său (a se vedea punctul 4.4).

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul infecției și de vârsta și funcția hepato-

renală a pacientului.

Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicații. În

cazuri deosebit de severe, trebuie luate în considerare dozele la capătul mai mare al intervalului

recomandat.

Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg)

Doza de Frecvența Indicaţii

ceftriaxonă* tratamentului**

1-2 g O dată pe zi Pneumonie dobândită în comunitate

Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice

Infecții intraabdominale

Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)

2 g O dată pe zi Pneumonie dobândită în spital

Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi

Infecții ale oaselor și articulațiilor

2-4 g O dată pe zi Tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi

cauzată de o infecție bacteriană

Endocardită bacteriană

Meningită bacteriană

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării

dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) care necesită programe de dozare

specifice:

Otită medie acută

Se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 1-2 g. Datele limitate

sugerează că, în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau terapia anterioară a eșuat, Ceftriaxonă

AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 1-2 g zilnic timp

de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

2 g sub formă de doză preoperatorie unică.

Gonoree

500 mg ca doză intramusculară unică.

Sifilis

Dozele recomandate în general sunt 500 mg-1 g o dată pe zi, crescut la 2 g o dată pe zi pentru

neurosifilis, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se

bazează pe date limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III])

2 g o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în

considerare ghidurile naționale sau locale.

Copii și adolescenţi

Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg)

Pentru copiii cu greutate corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza obișnuită pentru

adulți.

Doza de Frecvența Indicaţii

ceftriaxonă* tratamentului**

50-80 mg/kg O dată pe zi Infecții intraabdominale

Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv

pielonefrită)

Pneumonie dobândită în comunitate

Pneumonie dobândită în spital

50-100 mg/kg O dată pe zi Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi

(maximum 4 g) Infecții ale oaselor și articulațiilor

Tratamentul pacienților neutropenici cu febră

suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană

80-100 mg/kg O dată pe zi Meningită bacteriană

(maximum 4 g)

100 mg/kg O dată pe zi Endocardită bacteriană

(maximum 4 g)

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării

dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) care

necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută

Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de

Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care copilul este grav

bolnav sau terapia inițială a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este

administrat ca o doză intramusculară de 50 mg/kg zilnic timp de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

50-80 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis

Dozele recomandate în general sunt 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi timp de 10-14 zile.

Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui

luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III])

50–80 mg/kg o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie

luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Nou-născuți 0-14 zile

Ceftriaxonă AptaPharma este contraindicat la nou-născuții prematuri până la vârsta post-menstruală de

41 săptămâni (vârsta gestațională + vârsta cronologică).

Doza de Frecvenţa Indicaţii

ceftriaxonă* tratamentului

20-50 mg/kg O dată pe zi Infecții intraabdominale

Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi

Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv

pielonefrită)

Pneumonie dobândită în comunitate

Pneumonie dobândită în spital

Infecții ale oaselor și articulațiilor

Tratamentul pacienților neutropenici cu febră

suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană

50 mg/kg O dată pe zi Meningită bacteriană

Endocardită bacteriană

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

Nu trebuie depășită doza zilnică maximă de 50 mg/kg.

Indicații pentru nou-născuți 0-14 zile care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută

Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de

Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

20-50 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis

Doza recomandată în general este de 50 mg/kg, o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările de

doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare

ghidurile naționale sau locale.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. Ca și în cazul terapiei cu antibiotice în

general, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48 – 72 de ore după ce pacientul a

devenit afebril sau s-a obținut dovada eradicării bacteriene.

Persoanele în vârstă

Dozele recomandate pentru adulți nu necesită modificări la persoanele în vârstă, cu condiția ca funcția

renală și hepatică să fie satisfăcătoare.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în insuficiența funcției hepatice ușoare sau

moderate, cu condiția ca funcția renală să nu fie afectată.

Nu există date de studiu la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, nu este necesar să se reducă doza de ceftriaxonă, cu condiția ca

funcția hepatică să nu fie afectată. Numai în cazurile de insuficiență renală pre-terminală (clearance

creatinină <10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depășească 2 g zilnic.

La pacienții supuși dializei nu este necesară administrarea suplimentară în urma dializei. Ceftriaxona

nu este îndepărtată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Se recomandă monitorizarea clinică atentă

pentru siguranță și eficacitate.

Pacienții cu insuficiență hepatică și renală severă

La pacienții cu disfuncție renală și hepatică severă, se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru

siguranță și eficacitate.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă

Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute

(calea preferată), prin injectare intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injectarea intermitentă

intravenoasă trebuie administrată timp de 5 minute, de preferință în vene mai mari. Dozele

intravenoase de 50 mg/kg sau mai mult, la sugari și copii cu vârsta de până la 12 ani, trebuie

administrate prin perfuzie. La nou- născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de

minute pentru a reduce riscul potențial de encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Administrarea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când calea intravenoasă nu este

posibilă sau mai puțin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g trebuie să fie utilizată

administrarea intravenoasă.

Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile) dacă aceștia necesită (sau se preconizează

că vor necesita) tratament cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care

conțin calciu, cum ar fi nutriția parenterală, din cauza riscului de precipitare a ceftriaxonei-calciu (vezi

pct. 4.3).

Solvenții care conțin calciu (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann) nu trebuie utilizați

pentru a reconstitui flacoanele de ceftriaxonă sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit

pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei-

calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu

în aceeași linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu

trebuie amestecate sau administrate simultan (a se vedea punctele 4.3, 4.4 și 6.2).

Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, ceftriaxona trebuie

administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția chirurgicală.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.

Administrare intramusculară

Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin injecție intramusculară profundă. Injecțiile

intramusculare trebuie injectate bine în cea mai mare parte a unui mușchi relativ mare și nu trebuie

injectat mai mult de 1 g într-un singur loc.

Deoarece solventul utilizat este soluția de lidocaină, soluția rezultată nu trebuie administrată niciodată

intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informațiile din Rezumatul caracteristicilor

produsului lidocainei.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la orice altă cefalosporină sau la oricare dintre excipienții

enumerați la pct. 6.1.

• Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică) la orice alt tip de

medicament antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactame și carbapeneme).

Ceftriaxona este contraindicată la:

• Nou-născuți prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârstă gestațională +

vârstă cronologică)*

• Nou-născuți la termen (până la vârsta de 28 de zile):

• cu hiperbilirubinemie, icter, sau care sunt hipoalbuminemici sau acidotici, deoarece

acestea sunt afecțiuni în care legarea bilirubinei este probabil să fie afectată*

• dacă necesită (sau se preconizează că necesită) tratament intravenos cu calciu sau perfuzii

care conțin calciu din cauza riscului de precipitare a unei sări ceftriaxonă-calciu (vezi pct. 4.4,

4.8 și 6.2).

* Studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina din locurile sale serice de

legare a albuminei, ceea ce duce la un posibil risc de encefalopatie bilirubinică la acești

pacienți.

Contraindicațiile la lidocaină trebuie excluse înainte de injectarea intramusculară de ceftriaxonă atunci

când se utilizează soluție de lidocaină ca solvent (a se vedea pct. 4.4). A se vedea informațiile din

Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei, în special contraindicațiile.

Soluțiile de ceftriaxonă care conțin lidocaină nu trebuie administrate niciodată intravenos.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Reacții de hipersensibilitate

Ca în cazul tuturor agenților antibacteriani beta-lactamici, au fost raportate reacții de hipersensibilitate

grave și ocazional letale (vezi pct. 4.8). În cazul reacțiilor severe de hipersensibilitate, tratamentul cu

ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate. Înainte de începerea

tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul are antecedente de reacții severe de hipersensibilitate la

ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de agent beta-lactamic. Se recomandă prudență

dacă ceftriaxona este administrată pacienților cu antecedente de hipersensibilitate non-severă la alte

medicamente beta-lactamice.

Reacții adverse cutanate severe (sindromul Stevens Johnson sau sindromul Lyell/necroliza epidermică

toxică și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)) care pot pune viața în

pericol sau sunt letale au fost raportate în asocierea tratamentului cu ceftriaxonă; cu toate acestea,

frecvența acestor evenimente nu este cunoscută (a se vedea punctul 4.8).

Interacțiunea cu produsele care conțin calciu

Au fost descrise cazuri de reacții letale cu precipitare de calciu-ceftriaxonă în plămâni și rinichi la nou-

născuții prematuri și la termen cu vârsta mai mică de 1 lună. Cel puțin unul dintre ei a primit

ceftriaxonă și calciu la momente diferite și prin diferite linii intravenoase. În datele științifice

disponibile, nu există rapoarte de precipitații intravasculare confirmate la pacienți, alții decât nou-

născuții, tratați cu ceftriaxonă și soluții care conțin calciu sau orice alte produse care conțin calciu.

Studiile in vitro au demonstrat că nou-născuții au un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu în

comparație cu alte grupe de vârstă.

La pacienții de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții

intravenoase care conțin calciu, chiar și prin diferite linii de perfuzie sau în diferite locuri de perfuzie.

Cu toate acestea, la pacienții cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona și soluțiile care conțin

calciu pot fi administrate secvențial unul după altul dacă se utilizează linii de perfuzie în locuri diferite

sau dacă liniile de perfuzie sunt înlocuite sau spălate bine între perfuzii cu soluție fiziologică de sare

pentru a evita precipitările. La pacienții care necesită perfuzie continuă cu soluții de nutriție

parenterală totală (NPT) care conțin calciu, personalul medical poate dori să ia în considerare

utilizarea unor tratamente antibacteriene alternative care nu prezintă un risc similar de precipitare.

Dacă utilizarea ceftriaxonei este considerată necesară la pacienții care necesită nutriție continuă,

soluțiile NPT și ceftriaxona pot fi administrate simultan, dra prin diferite linii de perfuzie în diferite

locuri. Alternativ, perfuzia cu soluție NPT poate fi oprită pe perioada perfuziei cu ceftriaxonă, iar

liniile de perfuzie spălate între soluții (vezi pct. 4.3, 4.8, 5.2 și 6.2).

Copii și adolescenţi

Siguranța și eficacitatea ceftriaxonei la nou-născuți, sugari și copii au fost stabilite pentru dozele

descrise la Doze și mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, la fel ca alte

cefalosporine, poate deplasa bilirubina din albumina serică.

Ceftriaxona este contraindicată la nou- născuții prematuri și la termen cu risc de a dezvolta

encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3).

Anemie hemolitică mediată imun

La pacienții cărora li s-au administrat antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv ceftriaxonă, a

fost observată o anemie hemolitică mediată imun (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu ceftriaxonă

au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv decese, atât la adulți, cât și la copii.

Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare

diagnosticul anemiei asociate cefalosporinei și administrarea ceftriaxonei întreruptă până la

determinarea etiologiei.

Tratament pe termen lung

În timpul tratamentului prelungit, hemoleucograma completă trebuie efectuată la intervale regulate.

Colită/Supracreștere a microorganismelor nesensibile

Colita asociată agenților antibacterieni și colita pseudo-membranoasă au fost raportate cu aproape toți

agenții antibacterieni, inclusiv ceftriaxona, și pot varia în severitate de la ușoară până la punerea vieții

în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă

diaree în timpul sau după administrarea ceftriaxonei (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare

întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă și administrarea tratamentului specific pentru Clostridium

difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

Pot apărea suprainfecții cu microorganisme nesensibile ca și în cazul altor medicamente

antibacteriane.;.

Insuficiență renală și hepatică severe

În cazul insuficienței renale și hepatice severe, se recomandă monitorizarea clinică atentă a siguranței

și eficacității (vezi pct. 4.2).

Interferența cu testarea serologică

Poate apărea interferența cu testele Coombs, deoarece ceftriaxona poate duce la rezultate fals pozitive

ale testelor. Ceftriaxona poate duce, de asemenea, la rezultate fals pozitive ale testelor pentru

galactozemie (vezi pct. 4.8).

Metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive.

Determinarea glucozei în urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic (vezi

pct. 4.8).

Prezența ceftriaxonei poate reduce în mod fals valorile estimate ale glicemiei obținute cu unele sisteme

de monitorizare a glicemiei. Vă rugăm să consultați instrucțiunile de utilizare pentru fiecare sistem.

Dacă este necesar, trebuie utilizate metode alternative de testare.

Spectru antibacterian

Ceftriaxona are un spectru limitat de activitate antibacteriană și poate să nu fie adecvată pentru

utilizarea ca agent unic pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care

agentul patogen a fost deja confirmat (vezi pct. 4.2). În infecțiile polimicrobiene, unde agenții patogeni

suspectați includ organisme rezistente la ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui

antibiotic suplimentar.

Utilizarea lidocainei

În cazul în care se utilizează o soluție de lidocaină ca solvent, soluțiile de ceftriaxonă trebuie utilizate

numai pentru injectare intramusculară.

Înainte de utilizare, trebuie luate în considerare contraindicațiile la lidocaină, avertismentele și alte

informații relevante, astfel sunt detaliate în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină (a

se vedea punctul 4.3). Soluția de lidocaină nu trebuie administrată niciodată intravenos.

Litiază biliară

Când se observă umbre pe sonograme, trebuie luată în considerare posibilitatea precipitării

ceftriaxonei-calciu. Umbre, care au fost confundate cu calculi biliari, au fost detectate pe sonograme

ale vezicii biliare și au fost observate mai frecvent la doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi și mai sus.

Trebuie luată în considerare prudență în special la copii și adolescenți. Astfel de precipitate dispar

după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Rareori precipitate de ceftriaxonă-calciu au fost

asociate cu simptome. În cazurile simptomatice, se recomandă administrarea conservatoare non-

chirurgicală și întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă trebuie luată în considerare de către medic pe

baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.8).

Stază biliară

Au fost raportate cazuri de pancreatită, posibil de etiologie a obstrucției biliare, la pacienții tratați cu

ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienților prezentați cu factori de risc pentru stază biliară și

nămol biliar, de exemplu înainte de terapia majoră, boală severă și nutriție parenterală totală. Nu poate

fi exclus un declanșator sau un co-factor al precipitărilor biliare legate de ceftriaxonă.

Litiază renală

Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu

ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). În cazurile simptomatice, trebuie efectuată sonografia. Utilizarea la

pacienții cu antecedente de litiază renală sau cu hipercalciurie trebuie luată în considerare de către

medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc.

Reacția Jarisch-Herxheimer (RJH)

Unii pacienți cu infecții cu spirochete pot prezenta o reacție Jarisch-Herxheimer (RJH) la scurt timp

după începerea tratamentului cu ceftriaxonă. RJH este de obicei o condiție de auto-limitare sau poate fi

gestionată prin tratament simptomatic. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt dacă apare o

astfel de reacție.

Encefalopatie

În asociere cu utilizarea ceftriaxonei au fost raportate cazuri de encefalopatie (vezi pct. 4.8), în special

la pacienți vârstnici cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.2) sau cu tulburări ale sistemului nervos

central. În cazul în care se suspectează apariția encefalopatiei asociate cu utilizarea ceftriaxonei (de

exemplu, scădere a nivelului de conștiență, modificare a stării mintale, mioclonie, convulsii), trebuie

luată în considerare întreruperea administrării medicamentului.

Sodiu

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Acest medicament conține 82,8 mg sodiu per doză de 1,0 g, echivalentul a 4,15% din doza zilnică

maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Acest medicament conține 165,6 mg sodiu per doză de 2,0 g, echivalentul a 8,3% din doza zilnică

maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Solvenții care conțin calciu, cum ar fi soluția Ringer sau soluția Hartmann, nu trebuie utilizați pentru a

reconstitui flacoanele cu Ceftriaxonă AptaPharma sau pentru a dilua în continuare un flacon

reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea

ceftriaxonei-calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care

conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată

simultan cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care conțin calciu, cum

ar fi nutriția parenterală prin intermediul unui sit Y.

Cu toate acestea, la alți pacienți decât nou-născuții, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu pot fi

administrate secvențial unul de altul dacă liniile de perfuzie sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid

compatibil. Studiile in vitro care au utilizat plasmă adultă și neonatală din sângele din cordonul

ombilical au demonstrat că nou-născuții prezintă un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu.

(vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 și 6.2).

Utilizarea concomitentă cu anticoagulante orale poate crește efectul anti-vitamina K și riscul de

sângerare. Se recomandă ca raportul internațional normalizat (INR) să fie monitorizat frecvent, iar

posologia medicamentului anti-vitamină K să fie ajustată în consecință, atât în timpul, cât și după

tratamentul cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8).

Există dovezi contradictorii cu privire la o potențială creștere a toxicității renale a aminoglicozidelor

atunci când sunt utilizate cu ceftriaxonă. Monitorizarea recomandată a nivelurilor de aminoglicozidă

(și a funcției renale) în practica clinică trebuie respectate îndeaproape în astfel de cazuri.

Într-un studiu in vitro au fost observate efecte antagoniste cu combinația de cloramfenicol și

ceftriaxonă. Relevanța clinică a acestei constatări nu este cunoscută.

Nu au fost raportate interacțiuni între ceftriaxonă și produsele care conțin calciu cu administrare orală

sau interacțiuni între ceftriaxona administrată intramuscular și produsele care conțin calciu (cu

administrare intravenoasă sau orală).

La pacienții tratați cu ceftriaxonă, testul Coombs poate duce la rezultate fals pozitive ale testului.

Ceftriaxona, ca și alte antibiotice, poate duce la teste fals pozitive pentru galactozemie.

De asemenea, metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals

pozitive. Din acest motiv, determinarea nivelului de glucoză în urină în timpul tratamentului cu

ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic.

Nu s-a observat nicio afectare a funcției renale după administrarea concomitentă a unor doze mari de

ceftriaxonă și diuretice puternice (de exemplu, furosemid).

Administrarea simultană a probenecidului nu reduce eliminarea ceftriaxonei.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Ceftriaxona traversează bariera placentară. Există date limitate din utilizarea ceftriaxonei la femeile

gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește

dezvoltarea embrionară/fetală, perinatală și postnatală (a se vedea punctul 5.3). Ceftriaxona trebuie

administrată în timpul sarcinii și în special în primul trimestru de sarcină, numai dacă beneficiul

depășește riscul.

Alăptarea

Ceftriaxona este excretată în laptele uman în concentrații mici, dar la doze terapeutice de ceftriaxonă

nu se anticipează efecte asupra sugarilor alăptați. Cu toate acestea, nu poate fi exclus un risc de diaree

și infecție fungică a membranelor mucoase. Ar trebui să se țină seama de posibilitatea sensibilizării.

Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/se abține de la tratamentul cu

ceftriaxonă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru

femeie.

Fertilitatea

Studiile de reproducere nu au arătat nicio dovadă de efecte adverse asupra fertilității masculine sau

feminine.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

În timpul tratamentului cu ceftriaxonă, pot apărea reacții adverse (de exemplu amețeli), care pot

influența capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să fie

prudenți atunci când conduc vehicule sau în exploatarea utilajelor.

4.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent la ceftriaxonă sunt eozinofilie, leucopenie,

trombocitopenie, diaree, erupții cutanate tranzitorii și enzime hepatice crescute.

Datele pentru determinarea frecvenței reacțiilor adverse la ceftriaxonă au fost obținute din studiile

clinice.

Următoarea convenție a fost utilizată pentru clasificarea frecvenței:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)

Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 la < 1/1000)

Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasa de organe și Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență

sisteme frecvente necunoscută а

Infecții și infestări Infecție fungică Colită Superinfecțieb

genitală pseudomembran

oasă b

Tulburări hematologice și Eozinofilie Granulocitopenie Anemie hemoliticăb

limfatice Leucopenie Anemie Agranulocitoză

Trombocitopenie Coagulopatie

Tulburări ale sistemului Șoc anafilactic

imunitar Reacție anafilactică

Reacție anafilactoidă

Hipersensibilitateb

Reacția Jarisch-

Herxheimerb

Tulburări ale sistemului Cefalee Encefalopatie Convulsii

nervos Amețeală

Tulburări acustice și Vertij

vestibulare

Tulburări respiratorii, Bronhospasm

toracice și mediastinale

Tulburări gastro-intestinale Diareeb Greață Pancreatităb

Scaune moi Vărsături Stomatită

Glosită

Tulburări hepatobiliare Creștere a valorilor Precipitare în vezica

enzimelor hepatice biliară (reversibilă)b

Icter nuclear

Hepatităc

Hepatită colestaticăb,c

Afecțiuni cutanate și ale Erupţie cutanată Prurit Urticarie Sindromul Stevens-

țesutului subcutanat tranzitorie Johnsonb

Necroliză epidermică

toxicăb

Eritem polimorf

Pustuloză

generalizată acută

exantematoasă

Reacție

medicamentoasă cu

eozinofilie și

simptome sistemice

(DRESS)b

Tulburări renale și ale Hematurie Oligurie

căilor urinare Glicozurie Precipitare la nivel

renal (reversibilă)

Tulburări generale și la Flebită Edem

nivelul locului de Durere la locul de Frisoane

administrare injectare

Pirexie

Investigaţii diagnostice Creștere a Test Coombs fals-

creatinemiei pozitivb

Test de galactozemie

fals-pozitivb

Metode neenzimatice

pentru determinarea

glucozei cu rezultate

fals-pozitiveb

a Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt

raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi

estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută.

b Vezi pct. 4.4

c De obicei reversibilă după oprirea tratamentului cu ceftriaxonă

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Infecții și infestări

Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium

difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4)

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei

Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou-născuţii prematuri şi la cei la

termen (cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos.

Precipitatele sare de calciu-ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces.

Riscul mare de precipitare la nou-născuţi este determinat de volumul de sânge scăzut şi de

timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct.

4.3, 4.4 şi 5.2).

Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârsta de peste 3

ani care au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care

depăşesc 10 g şi care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau

imobilizare la pat). Riscul de formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau

deshidrataţi. Această reacţie poate fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă

renală sau anurie şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.4).

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii

trataţi cu doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o

incidenţă variabilă a precipitării după administrarea intravenoasă – peste 30% în unele studii. Incidenţa

pare să fie mai mică în cazul administrării lente a perfuziei (20-30 de minute). Această reacţie este de

obicei asimptomatică, precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi

vărsături. În aceste cazuri se recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este

reversibilă la întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu

poate fi redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz de

supradozaj, tratamentul este simptomatic.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC:

J01DD04

Mecanism de acțiune

Ceftriaxona inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de proteinele de legare a penicilinei

(PLP). Aceasta conduce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglican), ceea ce determină

în final liza şi moartea celulei bacteriene.

Rezistenţă

Rezistența bacteriană la ceftriaxonă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele

mecanisme:

• hidroliză prin beta-lactamaze, inclusiv beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE), carbapenemaze și

enzime de tipul amp C care pot fi induse sau inhibate în mod constant la anumite specii bacteriene

gram-negative aerobe.

• scăderea afinităţii ceftriaxonei pentru proteinele de legare a penicilinei.

• impermeabilitatea membranei externe a microorganismelor Gram-negative.

• prezenţa pompelor de eflux bacteriene.

Valori critice pentru testarea sensibilității

Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European privind

Testarea Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele:

Patogen Test de diluție (MIC, mg/L)

Sensibile Rezistente

a. Sensibilitate

Enterobacteriaceae ≤ 1 > 2

dedusă din

Staphylococcus spp. a. a.

sensibilitatea

Streptococcus spp. (grupele A, b. b. la cefoxitină.

B, C și G) b. Sensibilitate

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5c > 2 dedusă din

Streptococci din grupul ≤ 0,5 >0,5 sensibilitatea

Viridans la penicilină.

Haemophilus influenzae ≤ 0,12c >0,12 c. Izolatele cu

Moraxella cataralis ≤ 1 >2 CMI pentru

Neisseria gonorrhoeae ≤0.12 >0,12 ceftriaxonă

Neisseria meningitidis ≤ 0,12c >0,12 peste valoarea

Nu este corelat cu nicio specie < 1d >2 critică de

sensibilitate

sunt rare şi, dacă sunt observate, acestea trebuie retestate. Dacă sunt confirmate, ele trebuie să fie

trimise la un laborator de referinţă.

d. Valorile critice se aplică în cazul unei doze zilnice de 1 g x 1 şi a unei doze mai mari, de cel puţin 2

g x 1, administrate intravenos.

Eficacitatea clinică împotriva agenților patogeni specifici

Pentru anumite specii, prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic

şi temporal, fiind de dorit obţinerea de informaţii de la nivel local privind rezistenţa, în special în cazul

tratamentului infecţiilor severe. În funcţie de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile

în care prevalenţa rezistenţei este de natură să pună sub semnul întrebării eficacitatea medicamentului,

cel puţin în unele tipuri de infecţii.

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)£

Staphyloccoci coagulazo-negativi (meticilino-sensibili)£

Streptococcus pyogenes (Grup A)

Streptococcus agalactiae (Grup B)

Streptococcus pneumoniae

Streptococci din grupul Viridans

Microorganisme aerobe Gram-negative

Borrelia burgdorferi

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella cataralis

Neisseria gonorrhoea

Neisseria meningitidis

Proteus mirabilis

Provivencia spp.

Treponema pallidum

Specii la care rezistența dobândită poate constitui o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Staphylococcus epidermidis+

Staphylococcus haemolyticus+

Staphylococcus hominis+

Microorganisme aerobe Gram-negative

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli%

Klebsiella pneumoniae%

Klebsiella oxitoca%

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Serratia marcescens

Microorganisme anaerobe

Bacteroides spp.

Fusobacterium spp.

Peptostreptococcus spp.

Clostridium perfringens

Microorganisme cu rezistență naturală

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Enterococcus spp.

Listeria monocytogenes

Microorganisme aerobe Gram-negative

Acinetobacter baumannii

Pseudomonas aeruginosa

Stenotropomonas maltophilia

Microorganisme anaerobe

Clostridium difficile

Altele:

Chlamydia spp.

Chlamydophila spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp.

Ureaplasma urealyticum

£ Toate speciile de stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistente la ceftriaxonă..

+ Rate de rezistență >50% în cel puțin o regiune

% Tulpinile producătoare de beta lactamaze cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Administrare intravenoasă

După administrarea intravenoasă în bolus a unor doze de 500 mg şi 1 g ceftriaxonă, media

concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă este de aproximativ 120 şi respectiv, 200 mg/l. După

administrarea prin perfuzie intravenoasă a unor doze de 500 mg, 1 g şi 2 g ceftriaxonă, concentraţiile

plasmatice de ceftriaxonă sunt de aproximativ 80, 150 şi respectiv, 250 mg/l.

Administrare intramusculară

După administrarea injectabilă intramusculară, valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime

de ceftriaxonă sunt aproximativ jumătate din cele observate după administrarea intravenoasă a unei

doze echivalente. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unei singure doze de 1 g este de

aproximativ 81 mg/l şi este atinsă la 2-3 ore după administrare. După administrarea intramusculară,

aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este echivalentă cu cea corespunzătoare

administrării intravenoase a unei doze echivalente

Distribuţie

Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este de 7-12 l. Concentraţiile care depăşesc concentraţiile

minime inhibitorii ale celor mai relevanţi patogeni sunt detectabile în ţesuturi incluzând plămâni,

inimă, tract biliar/ficat, amigdale, ureche medie şi mucoasă nazală şi în lichidul cefalorahidian, pleural,

prostatic şi sinovial. Este observată o creştere a valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime

(Cmax) cu 8-15% după administrarea repetată; în cele mai multe cazuri, starea de echilibru este atinsă

în decurs de 48-72 de ore, în funcţie de calea de administrare.

Penetrarea în anumite țesuturi

Ceftriaxona penetrează meningele. Penetrarea atinge punctul maxim atunci când meningele este

inflamat. Valorile medii ale concentraţiilor maxime de ceftriaxonă în lichidul cefalorahidian (LCR) la

pacienţii cu meningită bacteriană au fost raportate ca fiind de până la 25% din concentraţiile

plasmatice, comparativ cu 2% din concentraţiile plasmatice la pacienţii la care meningele nu a fost

inflamat. Concentraţiile maxime de ceftriaxonă din LCR sunt atinse în aproximativ 4-6 ore după

administrarea intravenoasă a injecţiei. Ceftriaxona traversează bariera placentară şi se excretă în lapte

la concentraţii mici (vezi pct. 4.6).

Legarea de proteinele plasmatice

Ceftriaxona se leagă reversibil de albumină. La concentraţii plasmatice de sub 100 mg/l, procentul de

legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Legarea este un proces saturabil, iar

procentul de legare scade o dată cu creşterea concentraţiei (până la 85% la o concentraţie de 300 mg/l.

Metabolizare

Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată într-un metabolit inactiv cu ajutorul

florei intestinale.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic al ceftriaxonei totale (legate şi nelegate) este de 10-22 ml/minut. Clearance-ul

renal este de 5-12 ml/minut. 50-60% din doza de ceftriaxonă este excretată nemodificată prin urină, în

primă fază prin filtrare glomerulară, în timp ce 40-50% din doză este excretată nemodificată în bilă. La

adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftriaxonei totale este de aproximativ 8 ore.

Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică

La pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei este influenţată doar în

proporţie mică, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este uşor crescut (sub dublul

valorii sale normale), chiar dacă aceştia au funcţia renală afectată sever.

Creşterea relativ modestă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare în cazul insuficienţei

renale se explică printr-o creştere compensatorie a clearance-ului non-renal, ceea ce rezultă dintr-o

scădere a legării de proteinele plasmatice şi o creştere corespunzătoare a clearance-ului non-renal al

ceftriaxonei totale.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este crescut

datorită unei creşteri compensatorii a clearance-ului renal. Acest fapt este de asemenea datorat unei

creşteri a fracţiunii libere de ceftriaxonă din plasmă, ceea ce contribuie la creşterea paradoxală a

clearance-ului total al medicamentului, justificată prin creşterea în paralel a volumului de distribuţie.

Pacienți vârstnici

La pacienţii vârstnici cu vârsta peste 75 de ani, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare

este de regulă de două sau trei ori mai mare decât cel al adulţilor tineri.

Copii și adolescenţi

La nou-născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftriaxonei este prelungit. De la vârsta de 14 zile,

concentraţiile de ceftriaxonă liberă pot creşte din cauza unor factori precum scăderea filtrării

glomerurale şi afectarea legării de proteinele plasmatice. În timpul copilăriei, timpul de înjumătăţire

plasmatică este mai scăzut decât la nou-născuţi sau adulţi.

Clearance-ul plasmatic şi volumul de distribuţie al ceftriaxonei totale sunt mai mari la nou-născuţi,

sugari şi copii decât la adulţi.

Linearitate/Non-liniaritate

Farmacocinetica ceftriaxonei este non-lineară, iar toţi parametrii farmacocinetici standard, cu excepţia

timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, sunt depedenţi de doză, crescând mai puţin decât

proporţional cu doza. Non-linearitatea este determinată de saturarea procesului de legare de proteinele

plasmatice şi de aceea, aceasta este observată pentru ceftriaxona totală din plasmă şi nu pentru

ceftriaxona liberă (nelegată).

Relație farmacocinetică/farmacodinamie

Ca şi în cazul altor antibiotice beta-lactamice, parametrul farmacocinetic-farmacodinamic care

demonstrează cel mai bine corelarea cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozare în

care concentraţia medicamentului nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) de

ceftriaxonă pentru fiecare specie ţintă în parte (adică %T > CMI).

5.3 Date precilinice de siguranță

Există dovezi din studiile efectuate la animale că doze mari de sare de calciu a ceftriaxonei au condus

la formarea de calculi şi precipitate la nivelul vezicii biliare a câinilor şi maimuţelor, acestea

dovedindu-se a fi reversibile. Studiile efectuate la animale nu au arătat nicio dovadă de toxicitate

asupra reproducerii şi de genotoxicitate. Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nu conține excipienți.

6.2 Incompatibilități

Pe baza rapoartelor din literatura de specialitate, ceftriaxona nu este compatibilă cu amsacrina,

vancomicina, fluconazolul și aminoglicozidele și labetalolul.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul

6.6.

În special, solvenții care conțin calciu, (de exemplu, soluție Ringer, soluție Hartmann) nu ar trebui să

fie folosiţi pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit

pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma precipitat.

Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții care conțin calciu, inclusiv

soluţii pentru nutriția parenterală totală (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4 și 4.8).

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de reconstituire: 3 ani

După reconstituire:

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de

deschidere/reconstituire/diluare exclude riscul de contaminare microbiană, produsul trebuie utilizat

imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea

utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de reconstituire:

Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.

Păstrați flaconul în cutia exterioară pentru a fi protejat de lumină.

După reconstituire:

Pentru condițiile de depozitare după reconstituirea și diluarea medicamentului, a se vedea punctul 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă sau perfuzabilă

Flacoane din sticlă de tip III, incolore, de 10 ml, cu dop de cauciuc bromobutilic siliconat și sigilate cu

capsă din aluminiu flip-off cu disc de culoare roşie, în cutie de carton.

Ambalaje cu 10 flacoane în cutie.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă sau perfuzabilă

Flacoane din sticlă de tip III, incolore, de 10 ml, cu dop de cauciuc bromobutilic siliconat și sigilate cu

capsă din aluminiu flip-off cu disc de culoare violet, în cutie de carton.

Ambalaje cu 5 sau 10 flacoane în cutie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Concentrații pentru injectarea intravenoasă: 100 mg/ml

Concentrații pentru perfuzia intravenoasă: 50 mg/ml

(Vă rugăm să consultați secțiunea 4.2 pentru informații suplimentare.)

Pentru o singură utilizare.

Prepararea soluției injectabile și perfuzabile

Se recomandă utilizarea soluțiilor proaspăt preparate. Pentru condițiile de depozitare a medicamentului

reconstituit, a se vedea punctul 6.3.

Ceftriaxonă AptaPharma nu trebuie amestecat în aceeași seringă cu orice alt medicament decât 1% (10

mg/ml) soluție de clorhidrat de lidocaină (numai pentru injectare intramusculară).

Linia de perfuzie trebuie spălată după fiecare administrare.

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Pentru injectarea i.v. 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 10 ml de apă pentru preparate

injectabile. Injecția trebuie administrată timp de 5 minute, direct în venă sau prin tubul unei perfuzii

intravenoase.

Pentru injectarea i.m. 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 3,5 ml soluție de clorhidrat de

lidocaină 1% (10 mg/ml). Soluția trebuie administrată prin injecție intramusculară profundă. Dozele

mai mari de 1 g trebuie împărțite și injectate în mai mult de un loc.

Pentru perfuzia intravenoasă scurtă 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 20 ml de apă pentru

preparate injectabile, clorură de sodiu 0,9 % (9 mg/ml), clorură de sodiu 0,45% (4,5 mg/ml) + soluție

de glucoză 2,5% (25 mg/ml), 5% (50 mg/ml) sau 10% (100 mg/ml), dextran 6% (60 mg/ml) în glucoză

5% (50 mg/ml) sau hidroxietil-amidon 6-10% (60-100 mg/ml).

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Pentru perfuzia i.v. 2 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 40 ml de apă pentru preparate

injectabile, clorură de sodiu 0,9 % (9 mg/ml), clorură de sodiu 0,45% (4,5 mg/ml) + soluție de

glucoză 2,5% (25 mg/ml), 5% (50 mg/ml) sau 10% (100 mg/ml), dextran 6% (60 mg/ml) în glucoză

5% (50 mg/ml) sau hidroxietil-amidon 6-10% (60-100 mg/ml).

Perfuzia trebuie administrată timp de cel puțin 30 de minute. Vezi, de asemenea, informațiile de la pct.

6.2. La nou-născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce

riscul potențial de encefalopatie bilirubinică.

Variațiile de culoare, de la incolor la galben, nu afectează potența produsului.

Utilizați numai soluții clare, fără particule vizibile.

Orice medicament sau material rezidual neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Apta Medica Internacional d.o.o

Likozarjeva ul. 6

1000 Ljubljana

Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13796/2021/01

13797/2021/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Martie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2023