Ceferoxan 250 mg comprimate filmate

Prospect Ceferoxan 250 mg comprimate filmate

Producator: Krka, d.d., Novo mesto

Clasa ATC: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13857/2021/01-02-03-04-05-06-07-08 Anexa 2

13858/2021/01-02-03-04-05-06-07-08

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ceferoxan 250 mg comprimate filmate

Ceferoxan 500 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Ceferoxan 250 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 250 mg, echivalent la cefuroximă axetil 300,715 mg.

Ceferoxan 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg, echivalent la cefuroximă axetil 601,43 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Ceferoxan 250 mg

Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare albastră, inscripţionate cu „204” pe una dintre

feţe, cu dimensiunile 15,1 mm x 8,1 mm.

Ceferoxan 500 mg

Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare albastră, inscripţionate cu „203” pe una dintre

feţe, cu dimensiunile 19,1 mm x 9,1 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ceferoxan este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea corporală peste 40 kg şi care pot înghiţi

comprimate, pentru tratamentul următoarelor infecţii:

• Amigdalite şi faringite streptococice acute
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice
• Cistită
• Pielonefrită
• Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
• Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile).

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)

Indicaţie clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană acută 250 mg de două ori pe zi

Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi

Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi

Cistită 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 250 mg de două ori pe zi

Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile

(între 10 şi 21 zile)

Copii şi adolescenţi

Ceferoxan 250 mg şi Ceferoxan 500 mg comprimate filmate nu sunt recomandate la copiii cu greutatea sub 40

kg şi celor care nu pot înghiţi comprimate.

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)

Indicaţia clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană acută 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

maximă de 125 mg de două ori pe zi

Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie sau, 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

dacă este cazul, cu infecţii mai severe maximă de 250 mg de două ori pe zi

Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

maximă de 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de

10 până la 14 zile

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

maximă de 250 mg de două ori pe zi

Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză

maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de

14 zile (între 10 şi 21 de zile)

Cefuroximă axetil comprimate şi cefuroximă axetil granule pentru suspensie orală nu sunt bioechivalente şi nu

se pot substitui în aceeaşi cantitate, pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.

Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se

recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient

cefuroxima.

Tabelul 3. Dozele de Ceferoxan recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei t (ore) Doza recomandată

1/2

≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de

125 mg -500 mg, administrată de două ori pe zi)

10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard, administrată la interval

de 24 de ore

<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard, administrată la interval

de 48 de ore

Pacienţi care efectuează şedinţe de 2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard

hemodializă suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă

Insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în

principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica

cefuroximei.

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatele filmate de Ceferoxan trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.

Comprimatele filmate de Ceferoxan nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este

potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate utiliza cefuroximă sub

formă de suspensie orală.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament

antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii de hipersensibilitate

Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte antibiotice

beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-lactamice, au

fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de

hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de

urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de

hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.

Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-

severe la alte antibiotice beta-lactaminice.

Reacţie Jarisch-Herxheimer

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme. Aceasta

este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează boala Lyme,

spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o consecinţă

frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi pct. 4.8).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a

microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor

microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate

impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

În cazul tratamentului cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima au fost raportate cazuri

de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei, cu grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme

care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul

sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu

cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate

medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Interferenţa cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de

compatibilitate sanguină (vezi pct. 4.8).

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie

metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din

sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil,

comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului

nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a

concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a timpului

de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.

Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat

efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală.

Ceferoxan trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscurile.

Alăptarea

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul

administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la

nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută în

vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce medicul

curant evaluează raportul beneficiu/risc.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind

toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu

toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi

atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia,

cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru

majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile date

adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil poate

varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la

foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000) au

fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă mai

degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice controlate

placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice, acestea s-au bazat

pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator).

În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date

MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate. Următoarea convenţie

a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei:

• foarte frecvente ≥ 1/10;
• frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10;
• mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100;
• rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000;
• foarte rare < 1/10000;
• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, Cu frecvenţă

Frecvente Mai puţin frecvente

sisteme şi organe necunoscută

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a dezvoltarea excesivă a

microorganismelor de Clostridium dificille

tipul Candida

Tulburări hematologice eozinofilie pozitivare a testului anemie hemolitică1

şi limfatice Coombs,

trombocitopenie,

leucopenie (uneori

severă)

Tulburări ale febră indusă de

sistemului imunitar administrarea

medicamentului, boala

serului, anafilaxie,

reacţie Jarisch-

Herxheimer

Tulburări ale cefalee, ameţeli

sistemului nervos

Tulburări gastro- diaree, greaţă, durere vărsături colită

intestinale abdominală pseudomembranoasă

Tulburări creştere tranzitorie a icter (predominant

hepatobiliare valorilor serice ale colestatic), hepatită

enzimelor hepatice2

Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată urticarie, prurit, eritem

ale ţesutului tranzitorie polimorf, sindrom

subcutanat Stevens-Johnson,

necroliză epidermică

toxică (necroliză

exantematică) (vezi

Tulburări ale sistemului

imunitar), angioedem

Descriere a reacţiilor adverse selectate

1Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul

suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,

determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină)

şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

2Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.

Copii şi adolescenţi

Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite

monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt

rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui

detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din

România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele

supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct.

4.2 şi 4.4).

Abordare terapeutică

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:

J01DC02

Mecanism de acţiune

Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza

peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza

peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Mecanism de rezistenţă

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

• hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins

(BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii

bacteriene aerobe Gram-negative;

• afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul

proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negative;

• pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să

fie rezistente la cefuroximă.

În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta

sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă axetil

Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on

Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:

Microorganism Valori critice (mg/l)

S R

Enterobacteriaceae1, 2 ≤8 >8

Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3

Streptococcus A,B,C şi G Referinţa4 Referinţa4

Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5

Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4

Haemophilus influenzae ≤0,125 >1

Valori critice nespecifice1 DI5 DI5

1Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele

de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide).

Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la

cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate

conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor

care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea

BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.

2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1).

3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia

ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate

în cazul infecţiilor stafilococice.

4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi G

este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.

5Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru terapia

cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi clasificare

S sau R.

S-sensibil; R-rezistent

Sensibilitatea microorganismelor

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile selectate

şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor

infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune

sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Spirochete:

Borrelia burgdorferi

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Streptococcus pneumoniae

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)

Providencia spp.

Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Microorganisme anaerobe Gram-negativ:

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Microorganisme aerobe Gram-negativ:

Acinetobacter spp.

Campylobacter spp.

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme anaerobe Gram-negativ:

Bacteroides fragilis

Altele:

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp.

*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente şi la cefuroximă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid

la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după

masă permite absorbţia optimă.

După administrarea de cefuroximă axetil echivalent cu comprimate filmate, concentraţiile plasmatice

maxime (2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză

de 500 mg şi 13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea

împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă,

comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale

concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducerea

biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 – 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a

fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi

sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-

miligram (vezi punctul 4.2).

Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral cuprinse între

125 şi 1000 mg.

Nu s-a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi

500 mg.

Distribuţie

S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 – 50%, în funcţie de metoda

folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg echivalent cu comprimate

filmate, la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii

ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent

întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid

pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima

traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Metabolizare

Cefuroxima nu este metabolizată.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare

glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 – 148 ml/min/1,73m2.

Grupe speciale de pacienţi

Sex

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.

Persoane vârstnice

Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu

depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a

funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi

punctul 4.2).

Copii şi adolescenţi

La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară

celei observate la adulţi.

Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu

vârsta sub 3 luni.

Insuficienţă renală

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la

pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, Clcr <30 ml/minut) se recomandă reducerea

dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este

eliminată eficient prin dializă.

Insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este

eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica

cefuroximei.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie

corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia

nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă

selectate (%T>CMI).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind

evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de

reproducere şi a dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile

existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,

însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru

interferenţa cu testele paraclinice la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină PH 102

Croscarmeloză sodică

Lauril sulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de calciu

Carbonat de calciu

Crospovidonă (tip A)

Film

Hipromeloză (6 cp)

Dioxid de titan (E171)

Propilenglicol

Albastru strălucitor FCF (E133)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister din OPA-Al-PVC/Alu: cutie cu 8, 10, 12, 14, 15, 16, 20 sau 24 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto

Slovenia.

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13857/2021/01-08

13858/2021/01-08

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2021