CAPTOPRIL SINTOFARM 25 mg comprimate

Prospect CAPTOPRIL SINTOFARM 25 mg comprimate

Producator: S.C. SINTOFARM S.A.

Clasa ATC: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12397/2019/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

CAPTOPRIL SINTOFARM 25 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat conţine captopril 25 mg.

Excipient: lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate plate, de formă rotundă, de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Indicat în tratamentul următoarelor afecţiuni:

• hipertensiune arterială; vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1
• insuficienţă cardiacă congestivă;
• nefropatia diabetică

Este indicat şi în perioada post-infarct miocardic acut.

4.2 Doze şi mod de administrare

În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:

• iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar,

doza se poate creşte la 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril pe zi.

În hipertensiunea arterială severă:

• iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar,

doza se poate creşte la 50 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril pe zi.

Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic;

în acest caz pentru a obţine efectul terapeutic dorit este recomandată asocierea altor medicamente

antihipertensive (de exemplu: diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu).

În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială

recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril pe zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de

răspunsul terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei înainte de începerea

tratamentului şi în primele 15 zile de la iniţierea acestuia vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1.

Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă

sub 90 mmHg.

În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.

În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:

Clearance-ul creatininei Doza maximă zilnică Doza iniţială zilnică

(ml/min) (mg) (mg)

>40 150 X25£- 50

40-21 100 25

20-10 75 12,5

<10 37,5 6,25

Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizaţi în timpul tratamentului cu

captopril.

Doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi.

Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni până la o doză de întreţinere de

50- 100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

Infarct miocardic -faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cât mai devreme după

un infarct miocardic acut, la pacienţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze

iniţiale de 6,25 mg captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Creşterea

dozei trebuie efectuată progresiv, în funcţie de tolerabilitatea individuală, până la o doză de 100 mg pe zi;

aceasta se va menţine timp de 4 săptămâni, în funcţie de statusul hemodinamic al pacientului.

După 4 săptămâni tratamentul va fi reevaluat.

Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic (în primele 24 ore),

se recomandă începerea tratamentului în primele 3-16 zile după un infarct miocardic acut şi numai

după atingerea unui status hemodinamic stabil.

Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de 3 ori pe zi, apoi de 25 mg de 3 ori pe zi,

în funcţie de tolerabilitatea individuală. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficace

este cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3 prize.

Nefropatia diabetică

Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.

Pacienţi cu tratament diuretic: vezi pct. 4.4.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la această categorie de pacienţi, în afară de cazul

când este prezentă o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată (vezi pct. 4.4)

înainte de începerea tratamentului. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie scăzută până la

doza minimă eficace care realizează un control adecvat al tensiunii arteriale.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1
• antecedente alergice (edem angioneurotic) după administrarea unor inhibitori ai enzimei de

conversie a angiotensinei;

• la pacienţi cu neutropenie, agranulocitoză sau trombocitopenie;
• cardiomiopatie hipertrofică cu fracţie de ejecţie scăzută;
• stenoză aortică; stenoză mitrală severă;
• stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
• hiperkaliemie.
• al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
• administrarea concomitentă a Captopril Sintofarm 25 mg comprimate cu medicamente care conţin

aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală ( RFG<60 ml/min şi

1,73 m2) (vezi pct.4.5 şi 5.1).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii din ambulator este importantă evaluarea efectului primei doze. În mod corespunzător

supravegherea medicală a pacientului este necesară până când se atinge doza de întreţinere.

Dozele altor medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.

Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie pot prezenta reactivitate imunologică

încrucişată şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.

În caz de asocieri medicamentoase multiple este necesară supravegherea funcţiei renale şi a

hematopoiezei.

La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (EGA) s-au raportat cazuri

rare de edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui.

Acestea pot să apară în orice moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu

captopril va fi întrerupt imediat şi se va asigura monitorizarea corespunzătoare până la dispariţia

completă a simptomelor. În situaţiile în care edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au

remis de obicei fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota

sau laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament

adecvat, care poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml)

şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor aeriene.

Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei

de conversie a angiotensinei pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic.

Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială

necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu

captopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat,

dializă, diaree sau vărsături. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală

asociată, s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz

de insuficienţă cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de

hiponatremie şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere

medicală şi este necesară supravegherea strictă ori de câte ori este crescută doza de captopril sau de

diuretice. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu ateroscleroză cunoscută,

cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale

poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Atunci când li s-a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nicio afecţiune

renală aparentă preexistentă au prezentat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi

tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a

tratamentului cu captopril.

Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie

poate determina agravarea insuficienţei renale.

În caz de insuficienţă renală au fost semnalate cazuri de acutizare, obişnuit reversibile. La pacienţii cu

insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor şi/sau administrarea la intervale mai mari (vezi

pct. 4.2).

La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să

apară creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt, de

regulă, contraindicaţi.

Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide).

La pacienţii imunodeprimaţi captoprilul poate produce deprimare medulară.

Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterială). În aceste cazuri

se va lua în considerare fie întreruperea administrării diureticului cu 3-4 zile înainte de începerea

tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va administra în doze mici la început, dozele urmând a fi

crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul se începe cu doze mici, eventual se reduc

şi dozele de diuretic.

În hipertensiunea arterială severă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic şi un blocant beta-

adrenergic

sau un inhibitor simpatic prin acţiune centrală.

În toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săptămână de tratament.

La vârstnici, înainte de începerea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se

recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în

funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. În mod caracteristic, tusea

este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului

diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii

enzimei de conversie.

La pacienţii supuşi unor interventii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente

care produc hipotensiune arterială, captoprilul blochează formarea angiotensinei II secundară

eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este

datorată acestui mecanism, ea se poate corecta prin expansiune volemică.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA , blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii

arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale ( inclusiv insuficienţă renală

acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea

concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau

aliskirenului ( vezi pct. 4.5 şi 5.1).

După terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată

numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei

renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la

pacienţii cu nefropatie diabetică.

Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început

în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,

pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil

de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,

tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ

(vezi pct. 4.3 si 4.6).

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de

lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni nerecomandate

• medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum sunt:

spironolactona, triamterenul sau amiloridul şi sărurile de potasiu), datorită unui risc crescut de

hiperpotasemie;

• litiu: nu se asociază cu săruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice);
• estramustină: risc de creştere a reacţiilor adverse de tip edem angioneurotic.

Interacţiuni care necesită prudenţă

• diuretice hipokaliemiante: risc de hipotensiune arterială marcată şi insuficienţă renală la pacienţi

cu depleţie hidrosodată preexistentă;

• antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin

inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină;

• antidiabetice: poate creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la pacienţii diabetici trataţi cu insulină

sau sulfamide antidiabetice;

• vasodilatatoare, datorită riscului crescut de hipotensiune arterială;
• imunosupresoare, citostatice şi/sau alopurinol: alterări ale numărului de elemente sanguine (în

principal creşterea riscului de leucopenie).

Interacţiuni care trebuie luate în considerare

• glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină);
• alfa-blocante cu indicaţii în urologie: creşterea efectului hipotensor; risc de hipotensiune

arterială

• ortostatică majoră;
• antidepresive imipraminice şi neuroleptice: creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.
• amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-

angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,

blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai

mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkalemie şi diminuarea funcţiei

renale ( inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament

care acţionează asupra SRAA ( vezi pct.4.3, 4.4 şi 5.1).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al

doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la

inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost

concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu

IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament

antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul

diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un

tratament alternativ.

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte

fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce

toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct.5.3). Dacă

expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a

funcţiei renale şi a craniului.

Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării

hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).

Alăptarea

Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.

5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril

Sintofarm în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni

după naştere, datorita riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită

faptului că nu există suficientă experienţă clinică.

În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Sintofarm de către mamele care alăptează poate fi

luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat

pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii

trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor sau a oboselii, în special la începutul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea ortostatică sunt favorizate de tratamentul diuretic şi dieta

hiposodată, precum şi de insuficienţă renală (îndeosebi la pacienţii vărstnici).

Tusea uscată, însoţită sau nu de obstrucţie nazală, este o reacţie adversă frecventă, caracteristică

grupei.

Disgeuzia (tulburările de gust), constând în gust metalic, reducerea sau absenţa discriminării gustului,

sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă

renală.

Ocazional, pot să apară: cefalee, astenie, gastralgii, anorexie, greaţă, dureri abdominale.

De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.

Fenomene de insuficienţă renală funcţional, reversibilă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent

la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La bolnavii cu stenoză

de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă, aceste

fenomene pot fi severe.

În timpul tratamentului cu captopril poate să apară proteinurie, la doze peste 150 mg pe zi.

Poate să apară hiperkaliemie (prin scăderea secreţiei de aldosteron).

Reacţii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenia

sau agranulocitoză când captoprilul se administrează bolnavilor cu insuficienţă renală, colagenoze

(lupus eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate

produce anemie aplastică (mai frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi renal).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială. În cazul apariţiei unei

hipotensiuni arteriale marcate, bolnavul trebuie să stea culcat, se va administra perfuzabil soluţie

salină izotonă sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Captoprilul

poate fi eliminat prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei

de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA01

Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în

angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.

Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,

scăderea rezistenţei vasculare periferice, fără să determine, în general, retenţie hidrosalină sau

tahicardie reflexă.

Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ în toate stadiile hipertensiunii

arteriale, de la uşoară până la la severă.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială

sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără

modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a

reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este

nemodificată.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei

poate determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate

ameliora dispneea.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi,

întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.

La nivel renal determină dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.

Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

pot împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de

angină instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.

La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei pot întârzia apariţia sau

evoluţia nefropatiei diabetice.

De asemenea, pot reduce proteinuria.

Două studii extinse, randomizate, controlate ( ONTARGET ( Ongoing Telmisartan Alone and in

combination with Ramipril Global Endpoint Trial/ Studiu cu criteriu final global de evaluare,

efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-

D ( The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului

zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani) au investigat administrarea concomitentă a

unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind

proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezulatate sunt relevante, de asemenea, pentru

alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi

concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE ( Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease

Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii

finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze

beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al

receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică,

afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut

de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze

cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat placebo,

iar efectele adverse şi evenimentele adverse grave de interes ( hiperkalemie, hipotensiune arterială

şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat

aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrare pe cale orală, biodisponibilitatea este de 65%. Administrarea concomitentă cu

alimentele scade biodisponibilitatea cu 25-50%, dar nu are nici o influenţă asupra efectului

antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, crescând T cu 1,5 ore.

max

Captoprilul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%. Timpul de înjumătăţire

plasmatică este de 2-3 ore.

Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95%, din care 40-50% sub formă nemodificată.

Eliminarea este întârziată în insuficienţa renală.

Captoprilul traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.

Alăptarea

Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori

pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 ug/1 şi s-a înregistrat la 3,8 ore după

administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va

primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au

evidenţiat efecte carcinogene.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Acid stearic.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere PVC/A1 a câte 10 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în conformitate cu

reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. SINTOFARM S.A.

Str. Ziduri între Vii Nr. 22, sector 2, Bucureşti, România

Telefon: +40-21 2521715

Fax: +40-21 2522441

E-mail: [email protected]

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12397/2019/01

9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 04.10.2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.