Captopril Laropharm 25 mg comprimate

Prospect Captopril Laropharm 25 mg comprimate

Producator: S.C. LAROPHARM S.R.L.,

Clasa ATC: medicamente cu acţiune pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA, codul

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13173/2020/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Captopril Laropharm 25 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 31,33 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate plate de culoare albă, cu aspect uniform, cu margini intacte, structură compactă și omogenă, cu

diametrul de 7 mm, având gravat pe una din feţe o linie mediană iar pe cealaltă faţă sigla firmei. Linia

mediană are rol de divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:

• hipertensiune arterială;
• insuficienţă cardiacă congestivă;
• perioada post-infarct miocardic la pacienţii stabili din punct de vedere clinic cu disfuncţie ventriculară

stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%;

• nefropatia diabetică la pacienţii cu diabet zaharat de tip I (insulinodependent).

Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1

4.2 Doze şi mod de administrare

Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea valorilor

creatininemiei şi potasemiei.

Doze

În hipertensiunea arterială:

La pacienţii fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza iniţială recomandată este de

25-50 mg captopril pe zi, în două prize administrate la interval de 12 ore.

Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la

atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril administrată în 2 prize.

Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale severe pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze

mai mari (până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi reduse ulterior.

În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice:

• Fie va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu captopril (cu

controlul atent al valorilor tensionale în această perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării

diureticului, dacă este necesar;

• Fie se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în funcţie de

răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.

În insuficienţa renală, dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform

tabelului de mai jos.

Clearance-ul creatininei Doza maximă zilnică Doza iniţială zilnică

(ml/min/1,73 m2) (mg) (mg)

> 41 în principiu 150 25 – 50

40 – 21 100 25

20 – 11 75 12,5

Captoprilul este dializabil.

În insuficienţa cardiacă congestivă:

Tratamentul va fi iniţiat cu doza zilnică minimă (în prize divizate, opțional) recomandată de doctor și se va

desfășura sub stricta supraveghere medicală.

Ulterior, dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei

eficace care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.

Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90 mm

Hg.

Perioada post-infarct miocardic:

Pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată doza recomandată este de 75-150 mg

captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.

În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul

diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi redus pentru a permite atingerea dozei de

echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea

clinică a pacientului.

Nefropatia diabetică:

Doza zilnică este de 50 – 100 mg captopril, administrată în 2–3 prize.

În caz de insuficienţă renală cronică cunoscută, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, poate fi utilizat în monoterapie sau concomitent cu alte

medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Mod de administrare

Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor

absorbţia este diminuată.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la captopril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la oricare

dintre excipienţii produsului medicamentos;

• Angioedem în antecedente (edem Quincke) asociat administrării unui inhibitor al enzimei de conversie;
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
• Stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
• Hiperpotasemie;
• Administrarea concomitentă a Captopril Laropharm 25mg, comprimate, cu medicamente care conţin

aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73

m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce

agranulocitoză şi/sau depresie medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu

înainte de începerea tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.

Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke):

Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, membrelor a fost raportată rar la pacienţii

aflaţi în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (inclusiv captopril). În

asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie supravegheat atent până la

dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în general regresivă

fără tratament.

Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor

aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea altor măsurilor terapeutice corespunzătoare.

Pacienţi hemodializaţi

La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) au fost

raportate reacţii anafilactoide mai ales când se folosesc membrane cu permeabilitate mare. La aceşti pacienţi

se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de agenţi antihipertensivi.

Tuse

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este

neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să

aibă în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.

Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie hidrosodată)

La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală,

insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s-a observat apariţia unei stimulări

importante a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate

importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).

Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate provoca, în

special după administrarea primei doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a

tensiunii arteriale şi/sau, o creştere a creatininei plasmatice (chiar dacă mai rar şi într-un interval de timp

întârziat), care poate indica o insuficienţă renală acută, funcţională.

În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face progresiv.

Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) trebuie utilizaţi cu prudenţă în cazul pacienţilor cu

obstrucţie ventriculară sau valvulară stângă sau a tractului de ejecţie a ventricului stâng şi trebuie evitat în

caz de şoc cardiogen sau în caz de obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.

Chirurgie/anestezie

La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care produc

hipotensiune arterială, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce hipotensiune

arterială. Dacă apare hipotensiunea arterială, se recomandă corectarea acesteia prin expansiune volemică.

În insuficienţa renală, dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance-ului creatininei.

Se recomandă prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză cunoscută, cu cardiopatie ischemică şi insuficienţă

circulatorie cerebrală, deoarece scăderea bruscă a tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular

ischemic cerebral sau coronarian.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (de stadiu IV NYHA) sau la pacienţii cu diabet zaharat

insulinodependent (tendinţă spontană de hiperpotasemie), iniţierea tratamentului se va face sub supraveghere

medicală, cu doze reduse iniţial.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II

sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei

renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin

administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului

(vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub

supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor

electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu

nefropatie diabetică.

Vârstnici:

La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea tratamentului cu

inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se recomandă

administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul

terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

Copii:

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea la copii.

Sarcina:

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul

sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care

planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit

pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie

oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Deoarece conţine lactoză monohidrat pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit

de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri contraindicate:

• Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de

hiperpotasemie potenţial letală.

• Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.
• Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.

Asocieri care necesită prudenţă:

• Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală acută în

caz de depleţie hidrosodată preexistentă.

• Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi

ajustarea dozei de antihipertensiv).

• Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea

prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

• Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.
• Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de

hipotensiune arterială ortostatică.

• Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
• Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare

(creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).

• Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
• Alfa-blocante cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin, tamsulosin): majorarea

efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică.

• Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-

angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor

adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra

SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina:

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct 4.4). Utilizarea

IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori

ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o

uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este

considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv

alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei

sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice

la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate

neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie)(vezi pct.5.3). Dacă expunerea la

IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi

a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea

depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).

Alăptarea

Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2).

Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril Laropharm 25

mg comprimate, în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni

după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită

faptului că nu există suficientă experienţă clinică.

În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Laropharm 25 mg comprimate, de către mamele care

alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi

supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar pacienţii

trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul terapiei cu captopril.

4.8 Reacţii adverse

Administrarea de Captopril Laropharm 25 mg comprimate, poate determina următoarele reacţii adverse

(clasificate conform terminologiei MedDRA):

Foarte frecvente: (≥1/10)

Frecvente: (≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1>

Rare: (≥1/10000 şi <1>

Foarte rare: (<1>

cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Tipul reacţiei adverse

Trombocitopenie, anemie aplastică (mai

frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi

Tulburări hematologice şi Foarte rare

renal), neutropenie/ agranulocitoză (la bolnavii

limfatice

trataţi cu imunosupresoare)

În special la pacienţii cu insuficienţă renală –

Frecvenţă

Tulburări ale sistemului imunitar colagenoze (lupus eritematos sistemic,

necunoscută

sclerodermie)

Rare Anorexie

Tulburări metabolice şi de nutriţie Hiperpotasemie (de obicei tranzitorie),

Foarte rare

hipoglicemie

Frecvente Tulburări de somn

Tulburări psihice

Foarte rare Confuzie, depresie

Disgeuzia (tulburări de gust) – apare mai

frecvent în primele 3 luni de tratament, pentru

Frecvente

dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă renală,

Tulburări ale sistemului nervos

vertij

Rare Cefalee, parestezii

Foarte rare Accidente cerebrovasculare

Tulburări oculare Foarte rare Vedere tulbure

Mai puţin

Tahicardie, angină pectorală

Tulburări cardiace frecvente

Foarte rare Stop cardiac, şoc cardiogen

Tulburări vasculare Rare Hipotensiune, sindrom Raynaud

Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Tuse uscată, iritantă, dispnee

mediastinale Foarte rare Bronhospasm, rinită

Greaţă, vomă, iritaţii gastrice, dureri

Frecvente

abdominale, diaree, constipaţie, gură uscată

Tulburări gastro-intestinale

Stomatită, angioedem intestinal (a se vedea pct.

Rare

4.4)

Foarte rare Glosită, ulcer peptic, pancreatită

Hepatite colestatice sau mixte, creşterea

Tulburări hepatobiliare Foarte rare valorilor transaminazelor hepatice şi/sau a

bilirubinei

Frecvente Prurit, erupţii cutanate, alopecie

Mai puţin

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Angioedem (a se vedea pct. 4.4)

frecvente

subcutanat

Urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem

Foarte rare

polimorf, fotosensibilitate, dermatită exfoliativă

Tulburări musculo-scheletice şi

Foarte rare Mialgie, artralgie

ale ţesutului conjunctiv

Fenomene de insuficienţă renală funcţională

(reversibilă la oprirea tratamentului), apar mai

frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la

Tulburări renale şi ale căilor Rare deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. Aceste

urinare fenomene pot fi severe la bolnavii cu stenoză de

arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic

funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă.

Tulburări ale aparatului genital şi

Foarte rare Impotenţă, ginecomastie

sânului

Mai puţin

Tulburări generale şi la nivelul Dureri toracice, oboseală, stare de rău generală

frecvente

locului de administrare

Foarte rare Febră

Proteinurie (în cazul tratamentului cu doze mai

Foarte rare mari de 150 mg captopril/zi sau în caz de

Investigaţii diagnostice

afectare renală preexistentă), eozinofilie,

creşterea potasiului seric, creşterea ureei,

creatininei, bilirubinei serice, a VSH-ului,

scăderea sodiului seric, a hemoglobinei,

hematocritului, leucocitelor, trombocitelor; titru

pozitiv anticorpi antinucleari

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.

În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism, iar la

nevoie se va administra în perfuzie ser fiziologic sau înlocuitori de plasmă.

Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.

Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA, codul

ATC: C09AA01

Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în

angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.

Captoprilul produce diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei, scăderea

rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie reflexă.

Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină scăderea

tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.

Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii

pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.

Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate

determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora

dispneea.

Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind dezvoltarea

insuficienţei cardiace.

La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.

Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica

remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină

instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.

La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei diabetice.

De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination

with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan

administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs

Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul

pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al

receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D

este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare

sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau

hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare,

aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor

angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la

pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu

efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala

cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament

standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet

zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat

prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular

cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat

aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele

adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate

mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a

administrat placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin biotransformare.

El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75%. Absorbţia este diminuată în

prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înainte

de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.

Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95%, din care 40-50% nemodificat.

Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.

Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.

Alăptarea

Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe

zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după

administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi

este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile efectuate la animale, în timpul organogenezei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar captoprilul a

determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima perioadă de sarcină,

întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.

Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi

carcinogenitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat 200 mesh

Lactoză monohidrat super tab spray-dried

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Povidonă K 30

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din Al/PVC a 20 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. LAROPHARM S.R.L.,

Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, 077025, România

Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06

e-mail: [email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13173/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .