Prospect Brufen Retard 800 mg comprimate cu eliberare prelungită.
Producator: Viatris Healthcare Limited
Clasa ATC: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7461/2015/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen Retard 800 mg comprimate cu eliberare prelungită.
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine ibuprofen 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimat filmat alb, oval de aproximativ 21×10 mm.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Brufen Retard este indicat la adulţi şi adolescenţi.
Tratament simptomatic al durerii şi inflamaţiei în artrită reumatoidă şi osteoartrită.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi
ajustată, în funcţie de răspunsul la tratament şi de apariţia oricăror reacţii adverse. În cazul
tratamentului pe termen lung, trebuie să se respecte o doză de întreţinere redusă.
Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg):
Două comprimate seara. Doza poate fi crescută la trei comprimate administrate zilnic, divizate
dimineaţa şi seara. Doza maximă într-o perioadă de 24 de ore este de 2400 mg.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă.
Pacienţii cunoscuți cu dispepsie sau sângerări gastrointestinale în timpul administrării altor
medicamente antiinflamatoare orale au tolerat bine ibuprofenul, însă trebuie monitorizaţi regulat
atunci când sunt trataţi prima dată cu Brufen Retard.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Persoane vârstnice
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse.
Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză
eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în ceea
ce priveşte sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă
funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Insuficienţă renală
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie
stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi trebuie monitorizată
funcţia renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte administrarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil (vezi pct. 4.3,
4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă ca pacienții cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.
Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele
cu eliberare prelungită de Brufen Retard trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate
sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două
sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică gravă.
Insuficienţă cardiacă gravă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală gravă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.
Sângerare sau perforaţie gastrointestinală legată de tratamentul anterior cu AINS.
Ultimul trimestru de sarcină.
Datorită unor reacţii încrucişate, Brufen Retard nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat
simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie în urma utilizării acidului acetilsalicilic sau a altor
AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu
doze crescute ale acestui medicament.
Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale
substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot
determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la
întreruperea tratamentului.
Efecte cardiovasculare
În cazul pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la
moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de
lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate
fi asociată cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mică (de exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente
trombotice arteriale.
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-
III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul
trebuie utilizat doar în urma unei evaluări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi)
trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (spre exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400
mg pe zi).
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Hemoragii, ulceraţii şi perforatii gastrointestinale
Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie evitată
administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu
tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute
de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau
perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus
trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.
În cazul acestor pacienţi trebuie luat în considerare tratamentul cu medicamente protectoare ale
mucoasei gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), precum şi la pacienţii
cărora li se administrează doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte
riscul reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu
privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai
ales în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, de
exemplu, colită ulcerativă şi boală Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special la
adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi alte
modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii
la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi secundar, a nivelului fluxului sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă
renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se
află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cei mai expuşi acestui risc. În mod normal,
simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce prezintă, sau au
antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportate
bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
Foarte rar s-au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, cum sunt
dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în asociere cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul apariţiei unor astfel de reacţii este mai mare la iniţierea
tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri
de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin
ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie,
leziuni ale mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea
acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen Retard în cazurile de
varicelă.
Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente
Brufen Retard poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui
tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în
cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale
varicelei. Când Brufen Retard se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate
unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,
pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.
Meningită aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că
este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au avut o boală cronică existentă.
Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul
tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.
Brufen Retard nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen Retard:
Clasa dicumarol: AINS pot potenţa efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studiile
experimentale demonstrează că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamentele din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă
CYP2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot de asemenea să apară
unele interacţiuni metabolice cu reducerea clearance-ului metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul
cu doze crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale indică faptul că, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului
acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate
concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate
exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glumerulară şi
pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).
Mifepristonă: Teoretic, poate să apară o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor
antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului
acetilsalicilic. Datele limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua
administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele
ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce
eficienţa clinică a avortului medical.
Sulfoniluree: Există cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află în
tratament cu sulfoniluree.
Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor
HIV(+) cu hemofilie determină un risc crescut de hemartroze şi hematoame.
Următoarele asocieri cu Brufen Retard 800 mg pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS.
AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului
pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale
valorilor litiului plasmatic şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.
Inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină-II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de
obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau
vârstnici) atunci când se administrează tratament concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti de
angiotensină II si AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea acestor medicamente
trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor.
Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după
iniţierea tratamentului asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de
sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament
care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea
redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină poate să crească
riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în cazul
unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului
asupra excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore
distanţă.
Tiazide, diuretice înrudite cu tiazide şi diuretice de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic al
furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandină. Acestea pot reduce de
asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate creşte riscul de
nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, funcţia renală
trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.
Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de
asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la
pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului
asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în
decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,
ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus).
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare
gastrointestinală.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi mai sus).
Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate să crească
riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+) ibuprofen cu aproximativ 80 până
la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării
concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze
mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea
embrio-fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru
avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la
mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat
creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă
crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai
sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de al doilea
trimestru de sarcină, Brufen Retard nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.
În cazul în care Brufen Retard este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul
primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata
tratamentului cât mai scurtă.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune
pulmonară),
- Disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- Prelungirea timpului de sângerare,
- Inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea de Brufen Retard este contraindicată în timpul ultimului trimestru de
sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul
unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se
prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au dificultăţi
în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma tratamentului cu Brufen Retard, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat.
Acest fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o atenţie crescută, de exemplu,
atunci când se conduce un vehicul și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat
concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii.
4.8 Reacţii adverse
Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.
Tulburări gastrointestinale
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea
ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere
abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a
colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi
gastric şi perforaţie gastrointestinală.
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv
la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de
exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Tulburări cardiace şi vasculare
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se
poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic
sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii arteriale şi
insuficienţei cardiace.
Tulburări hematologice şi limfatice
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
trombocitare.
Infecţii şi infestări
În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală
autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).
Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform
Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele intervale de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţie adversă
organe
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,
limfatice agranulocitoză, anemie aplastică şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Reacţie anafilactică
Tuburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
mediastinale
Tulburări gastrointestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
dureri abdominale, flatulenţă,
constipaţie, melena, hematemeză,
hemoragie gastrointestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastrointestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă Exacerbare a colitei şi bolii Crohn
necunoscută
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică
deteriorată
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
subcutanat Mai puţin frecvente Urticaire, prurit, purpură, angioedem,
reacţii de fotosensibilitate
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindrom
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Cu frecvență Reacție indusă de medicament
necunoscută asociată cu eozinofilie și simptome
sistemice (sindrom DRESS)
Pustuloză exantematică generalizată
acută (PEGA)
Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
urinare exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate
locului de administrare Rare Edem
Tulburări cardiace Cu frecvență Insuficienţă cardiacă, infarct
necunoscută miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență Hipertensiune arterială
necunoscută
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478-RO
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80–100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul unor
simptome grave, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în
vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie gravă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la
intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un
copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie gravă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a
avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi o doză > 20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte gravă.
În cazul unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în
asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În
cazul dozelor mari pot să apară pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,
hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte
hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom respirator acut sever.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor probleme gastroinestinale,
se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune, se administrează lichide intravenos
şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea
tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte terapii simptomatice.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Brufen Retard aparţine clasei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine
derivatul de acid propionic, acid p-izobutil hidratrop, cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are
efecte antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al
acidului acetilsalicilic şi indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat
cu capacitatea acestuia de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de
sângerare prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacodinamice arată că, atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în
intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare mediată de acid
acetilsalicilic (81 mg,), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea
acestor date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod
regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului
(vezi pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect
nu are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau
hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei
de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă
(vezi pct. 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofen este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal având o biodisponibilitate de
80-90%. Concentraţiile serice maxime sunt atinse în decurs de o oră până la două ore după
administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată. Brufen Retard comprimate cu eliberare
prelungită determină eliberarea treptată a substanţei active, care este astfel eliberată mai încet în
comparaţie cu formele cu eliberare imediată şi are o valoare mai scăzută a concentraţiei plasmatice
maxime care este atinsă la aproximativ trei ore după administrare. Faza de absorbţie susţinută
determină valori plasmatice prelungite de ibuprofen în cadrul circulaţiei sistemice. Astfel, este
suficient să se administreze Brufen Retard o dată pe zi.
Profilul farmacocinetic a două comprimate de Brufen Retard, în comparaţie cu cel al comprimatelor cu
eliberare imediată de 400 mg administrate de patru ori pe zi, a demonstrat că forma cu eliberare
prelungită a redus diferenţa între concentraţia maximă şi cea minimă a comprimatelor cu eliberare
imediată şi a avut ca rezultat valori plasmatice medii mai mari la 5, 10, 15 şi 24 de ore. Comparativ cu
comprimatele cu eliberare imediată, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC) pentru comprimatele cu eliberare prelungită a fost similară.
Studiile au arătat că alimentele nu afectează considerabil biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în
doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării
orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de
metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este eliminată
nemodificată în urină.
Eliminare
Eliminarea renală este atât rapidă cât şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la
administrarea ultimei doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, între persoanele tinere şi cele în vârstă există puţine
diferenţe, nesemnificative din punct de vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei
urinare.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu este recomandat copiilor sub 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S) ibuprofen liber, valori
ASC crescute pentru (S) ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu
voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a
ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă
a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte
semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă. (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca
rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu
ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar
raportul ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi,
fapt ce sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R) ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi
pct. 4.2, 4.3 şi 4.4)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Interiorul comprimatului
Gumă Xantan
Povidonă
Acid stearic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul comprimatului
Talc
Hipromeloză
Dioxid de titan
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Cutia cu blistere: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de umiditate.
Flaconul din plastic PEÎD: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra flaconul bine închis pentru
a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 30 de comprimate cu eliberare prelungită în blistere din PVC-PVdC/Al.
Flacon PEÎD cu capac din polipropilenă cu 100 de comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate ambalajele să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Viatris Healthcare Limited
Damastown Industrial Park
Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN, Irlanda
8 NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7461/2015/01-02
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro