Brufen 400 mg comprimate filmate

Prospect Brufen 400 mg comprimate filmate

Producator: Viatris Healthcare Limited

Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7460/2015/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Brufen 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat conţine ibuprofen 400 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 26 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMĂ FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate ovale, de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Artrită reumatoidă, artroză. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la

moderată. Febră la adulţi şi adolescenţi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (cu greutatea > 20 kg): durere acută şi febră asociată răcelii comune.

Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză anticipată a fi eficace, care poate fi ulterior ajustată în

funcţie de răspunsul terapeutic şi de apariţia oricărei reacţii adverse. În tratamentul de lungă durată

trebuie să se aibă în vedere administrarea unei doze mici de întreţinere.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg):

Afecţiuni reumatice

Un comprimat de 400 mg de trei ori pe zi sau un medicament care conţine ibuprofen 600 mg de trei ori

pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Pentru o ameliorare mai rapidă a

redorii matinale, prima doză poate fi administrată în condiţii de repaus alimentar. Doza trebuie redusă

în caz de insuficienţă renală. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.

Dismenoree

Un comprimat de 400 mg administrat o dată până la de trei ori pe zi, la nevoie. Trebuie asigurat un

interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie iniţiat la apariţia primului semn al

tulburărilor menstruale.

Durere de intensitate uşoară până la moderată: un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un

comprimat de 400 mg, în doză unică sau de trei până la de patru ori pe zi. Trebuie asigurat un interval

de cel puţin 4-6 ore între doze. S-a demonstrat că dozele unice care depăşesc 400 mg nu au efect

analgezic suplimentar.

Febră la adulţi şi adolescenţi

Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg o dată până la de trei ori

pe zi, după cum este necesar.

Copii şi adolescenţi

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani (cu greutatea >20 kg)

Durere acută şi febră asociată răcelii comune

Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un

interval de cel puţin 4-6 ore între doze.

Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 6 ani.

Persoane vârstnice

La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este

necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizată cea mai mică doză

eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie

monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală

sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de ibuprofen trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie

stabilită individual. Doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă şi funcţia renală trebuie

monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie stabilită

individual şi trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este

recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.

Brufen comprimate filmate se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen trebuie

înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la

nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două

sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).

Insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).

Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).

Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie.

Hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de terapia anterioară cu AINS.

Al treilea trimestru de sarcină.

Din cauza reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de

astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Precauţii generale

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi

cardiovasculare prezentate mai jos).

La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu

doze crescute ale acestui medicament.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale

substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.

Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot

determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil

după întreruperea tratamentului.

Efecte cardiovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la

moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că

tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi

asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau

accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de

ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice

arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-III NYHA),

angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu

ibuprofen numai după o evaluare atentă și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie

evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la

pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de

exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) în special dacă sunt necesare

doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Este necesară prudenţă în cazul în care sunt trataţi pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială

şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate cazuri de retenţie lichidiană şi edeme asociate

tratamentului cu AINS.

Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

Există o strânsă legătură între doza administrată şi hemoragia gastro-intestinală severă. Trebuie evitată

administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-

2 (COX-2).

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în

mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.

Hemoragia, ulceraţia şi perforaţia gastrointestinală potenţial letale au fost raportate în asociere cu

tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără

simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Riscul apariţiei hemoragiei, ulceraţiei sau perforaţiei gastrointestinale este mai mare la doze crescute

de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau

perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Pacienţii care prezintă factorii de risc menţionaţi

anterior trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid

acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse

gastrointestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu,

misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de reacţii adverse gastrointestinale, în special vârstnicii, trebuie avertizaţi să

urmărească orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastrointestinală), cu

precădere la iniţierea tratamentului şi, în cazul în care apar astfel de simptome, să solicite ajutor

medical.

Este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente

care pot creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali,

anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele

antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie

gastrointestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, de

exemplu colită ulcerativă şi boală Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi

pct. 4.8).

Efecte renale

Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special la

adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală

şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la

care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti

pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a

sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate

determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu

insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează

diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea

tratamentului cu AINS.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai

mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în

special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).

Efecte hematologice

Ibuprofen poate inhiba agregarea plachetară, având drept rezultat prelungirea timpului de sângerare.

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce prezintă, sau au

antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportat

bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.

Efecte dermatologice

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-

Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS

(vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea

cazurilor apărând în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică

generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu

ibuprofen trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale

mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate.

Infecții și infestări

În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale

ţesuturilor moi.

Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor

complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente

Brufen poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui

tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în

cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale

varicelei. Când Brufen se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei

infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,

pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Meningită aseptică

În cazuri rare, s-a observat meningită aseptică la pacienţii trataţi cu ibuprofen. Deşi este mai probabil

să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv asociate, totuşi

această afecţiune s-a raportat la pacienţi care nu aveau o afecţiune cronică subiacentă.

Pacienţii cu tulburări gastrointestinale, lupus eritematos sistemic, tulburări hematologice şi de

coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi atent în timpul

tratamentului cu AINS, deoarece afecţiunile preexistente pot fi exacerbate de către AINS.

Informaţii referitoare la excipienţi

Comprimatele filmate de Brufen conţin lactoză monohidrat şi nu trebuie administrate pacienţilor cu

afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie

la glucoză-galactoză.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen:

Clasa dicumarolului: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii

experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare.

AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă, CYP2C9.

Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante

plachetare cum este ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare

(vezi mai jos).

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi, ca rezultat pot, de asemenea, să

apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului. Astfel, în cazul

tratamentului cu metotrexat în doze mari, trebuie evitată întotdeauna prescrierea AINS (vezi mai jos).

Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic

datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic

în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși

există incertitudinii privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude

posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul

cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect

relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare

glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).

Mifepristonă: teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare a proprietăţilor

antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv a acidului

acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care

se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a

prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea

clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.

Sulfoniluree: rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi care utilizează ibuprofen

concomitent cu sulfoniluree.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii

cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Următoarele medicamente utilizate concomitent cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.

De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS.

AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului

concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.

Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi, prin urmare, concentraţia serică a litiului

poate să crească. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care pot fi efectuate verificări

frecvente ale litiului seric şi este posibilă o reducere a dozei de litiu.

Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, la pacienţii cu deteriorare a

funcţiei renale (de exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) când tratamentul cu inhibitori ai

ECA sau antagonişti ai angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori

selectivi de ciclooxigenază-2. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie făcută cu prudenţă la

pacienţii cu tulburări renale, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie

luată în considerare o verificare a funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, de

asemenea, în timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).

Beta-blocante: AINS contracarează efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Atât ISRS, cât şi AINS au drept rezultat o creştere a riscului de apariţie a hemoragiilor, de exemplu de

la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut în cazul tratamentului concomitent.

Mecanismul poate fi posibil corelat cu reducerea captării serotoninei la nivelul plachetelor (vezi pct.

4.4).

Ciclosporină: se consideră că administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporină poate să crească

riscul de nefrotoxicitate, ca urmare a scăderii sintezei de prostaciclină la nivelul rinichilor. În

consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.

Captopril: studii experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra

excreţiei sodiului.

Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen cu colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)

absorbţia de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.

Tiazide, diuretice tiazidice înrudite şi diuretice de ansă: AINS pot contracara efectul diuretic al

furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara

efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă a AINS şi tacrolimus poate să crească riscul

de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul

tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.

Metotrexat: de asemenea, riscul unei interacţiuni potenţiale între un AINS şi metotrexat trebuie luat în

considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu disfuncţie

renală. Ori de câte ori se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.

Este necesară prudenţă dacă atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în decurs de 24 de ore,

deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, având drept rezultat creşterea

toxicităţii (vezi mai sus).

Corticosteroizi: tratamentul concomitent este asociat cu o creşterea a riscului de ulceraţie sau

hemoragie gastrointestinală.

Medicamente antiagregante plachetare: creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală (vezi mai

sus).

Inhibitori ai CYP2C9: utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte

expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol

(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la

100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent

inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen cu

voriconazol sau fluconazol.

Studiile privind interacţiunea cu alte medicamente au fost efectuate numai la adulţi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan

şi de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de

prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai

puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata

tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină

a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-

fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul

organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În

timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie utilizat decât dacă este

absolut necesar. Dacă Brufen este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie

în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să

fie cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară);

• disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

• prelungirea timpului de sângerare;
• inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, Brufen este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ibuprofen este eliminat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă

durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un

tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării.

Fertilitatea

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să

rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au

dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

După tratamentul cu ibuprofen, timpul de reacţie al anumitor pacienţi poate fi afectat. Acest lucru

trebuie luat în considerare când este necesară vigilenţă sporită, de exemplu când se conduce un vehicul

și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost

efectuate studii.

4.8 Reacţii adverse

Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.

 Tulburări gastrointestinale

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea

ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere

abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a

colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi

gastric şi perforaţie gastrointestinală.

Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici

(vezi pct. 4.4).

 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv

la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de

exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.

 Tulburări cardiace şi vasculare

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se

poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic

sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).

În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii arteriale şi

insuficienţei cardiace.

 Tulburări hematologice şi limfatice

Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării

trombocitare.

 Infecţii şi infestări

În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningită aseptică, a existat o anumită formă de boală

autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).

Reacţiile adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofenului sunt prezentate în funcţie de

aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA. Se utilizează următoarele grupe

de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi

<1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate

fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Leucopenie, agranulocitoză,

limfatice trombocitopenie, anemie aplastică

şi anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate

Rare Reacţie anafilactică

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, stare confuzională

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli

Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă

Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere

Rare Neuropatie optică toxică

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări de auz

Rare Tinitus, vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm,

mediastinale dispnee

Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,

Tulburări gastrointestinale durere abdominală, flatulenţă,

constipaţie, melenă, hematemeză,

hemoragie gastrointestinală

Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer

gastric, ulceraţie bucală, perforaţie

gastrointestinală

Foarte rare Pancreatită

Frecvenţă Exacerbare a colitei şi bolii Crohn

necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică

deteriorată

Rare Leziuni hepatice

Foarte rare Insuficienţă hepatică

Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură,

subcutanat angioedem, reacţie de

fotosensibilitate

Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate

(de exemplu: eritem multiform,

reacţii buloase inclusiv sindrom

Stevens-Johnson și necroliză

epidermică toxică)

Cu frecvență Reacție indusă de medicament

necunoscută asociată cu eozinofilie și simptome

sistemice (sindrom DRESS)

Pustuloză exantematică generalizată

acută (PEGA)

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de

urinare exemplu: nefrită interstiţială,

sindrom nefrotic şi insuficienţă

renală

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate

locului de administrare Rare Edem

Tulburări cardiace Cu frecvență Insuficienţă cardiacă, infarct

necunoscută miocardic (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare Cu frecvență Hipertensiune arterială

necunoscută

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80–100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul de apariţie

a simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg

la un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de

6 ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şi de 6 g la

un copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g

la un adult a determinat intoxicaţie moderată şi o doză > 20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte

severă. O doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la

un adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară

acută.

Simptome

Simptomele principale sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri

abdominale, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente) şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. La doze

mari, au apărut pierdere a cunoştinţei, convulsii (în principal la copii). Pot apărea bradicardie, scădere a

tensiunii arteriale. Pot apărea acidoză metabolică, hipernatremie, tulburări renale, hematurie. Posibil pot

apărea tulburări hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hipotermie şi sindrom de detresă

respiratorie acută.

Tratament

Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul tulburărilor gastrointestinale, se

recomandă medicamente antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se recomandă administrare

intravenoasă de lichide şi, dacă este necesar, suport inotrop. Se recomandă asigurarea unei diureze

adecvate. Sunt indicate corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic. De

asemenea, se recomandă tratament simptomatic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.

Cod ATC: M01AE01.

Mecanism de acţiune

Brufen aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul

p-izobutil hidrotrop al acidului propionic cu denumirea generică de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte

antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului

acetilsalicilic şi al indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat, probabil, cu

capacitatea sa de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare prin

inhibarea reversibilă a agregării plachetare.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic

în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii

farmacocinetice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul

de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid acetilsalicilic

(81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau

agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică,

nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, sa reducă

efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect

relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinei la nivel renal. La pacienţii cu funcţie renală normală, acest

efect nu are o importanţă deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, decompensare cardiacă

sau insuficienţă hepatică, precum şi cu afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic,

inhibarea sintezei de prostaglandină poate determina insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi

insuficienţă cardiacă. (vezi pct. 4.3.)

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastrointestinal cu o biodisponibilitatea de

80-90%. Concentraţia serică maximă este obţinută după o oră până la două ore de la administrare.

Dacă medicamentul se administrează concomitent cu alimente, concentraţia serică maximă este mai

mică şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus alimentar.

Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.

Distribuţie

Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic

de distribuţie, la adult fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al

citocromului P450, mai ales de către CYP2C9, în doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxiibuprofen

şi 3-carboxiibuprofen. După administrarea orală a medicamentului, ceva mai puţin de 90% din doza

orală de ibuprofen se poate regăsi în urină sub forma metaboliţilor oxidativi şi glucuronoconjugaţilor

acestora. Ibuprofenul se elimină foarte puţin nemodificat în urină.

Eliminare

Eliminarea la nivelul rinichilor este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este completă teoretic la 24 ore după

ultima administrare.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici,

nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale eliminării renale între pacienţii tineri şi

vârstnici.

Copii

La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de

greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.

La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul

ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au

raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea

raportului ASC (S/R) enantiomeric.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a

fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii

sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu

se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi

4.4).

Insuficienţă hepatică

Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare

semnificativă a parametrilor farmacocinetici.

La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat

ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori

şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la voluntarii

sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul (S-) (vezi

pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranţei, cu excepţia celor care au fost deja luate

în considerare în prezentul rezumat al caracteristicilor produsului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză

Talc

Dioxid de titan

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al: 20, 30, 60 comprimate filmate.

Flacon din PEÎD cu capac din polipropenă: 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Viatris Healthcare Limited

Damastown Industrial Park

Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN, Irlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7460/2015/01-02-03-04-05-06-07

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .