Prospect Bromazepam Arena 3 mg comprimate
Producator: S.C. Arena Group S.A.
Clasa ATC: psiholeptice, anxiolitice, benzodiazepine şi derivaţi,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2475/2010/01-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bromazepam Arena 3 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bromazepam 3 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 93,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, plate, de culoare albă sau aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe
şi diametrul de 7 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
-tratamentul simptomatic al manifestărilor anxioase severe şi/sau invalidante;
-profilaxia şi tratamentul delirium tremens şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj alcoholic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Siguranţa şi eficacitatea bromazepamului la copii cu vârsta sub 6 ani nu a fost încă stabilită; din acestă
cauză acest medicament nu este recomandat la acestă grupă de varstă.
În plus, comprimatele nu sunt forme farmaceutice adecvate pentru această grupă de vârstă.
Tratamentul va fi iniţiat utilizând cea mai mică doză eficace, iar doza maximă nu trebuie depăşită.
Adulţi
La începutul tratamentului doza uzuală medie este de 6 mg bromazepam pe zi, fracţionată, astfel:
- câte – 1,5 mg bromazepam dimineaţa;
- 1,5 mg bromazepam la prânz;
- 3 mg bromazepam seara.
Deoarece comprimatul nu este divizibil, pentru doza de 1,5 mg se recomandă un medicament cu
concentraţia corespunzătoare.
Doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul clinic.
În cazul afecţiunilor psihice, în funcţie de severitatea bolii:
- în afecţiuni uşoare (tratate în ambulator) doza uzuală este cuprinsă între 6–18 mg bromazepam pe zi,
administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
- în afecţiuni severe (care necesită spitalizare) doza uzuală este cuprinsă între 24–36 mg bromazepam
pe zi, administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
Copii cu vârsta peste 6 ani, vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală: se recomandă ajustarea dozei, la
aproximativ jumătate din doza medie a adultului.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Siguranţa şi eficacitatea bromazepamului la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost încă stabilite; ca
urmare acest medicament nu este recomandat la acestă grupă de vârstă.
Durata tratamentului
În general, tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil şi trebuie reevaluat periodic, îndeosebi în
cazul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni
(pentru majoritatea pacienţilor), incluzând şi perioada de scădere treptată a dozei. În anumite cazuri,
poate fi necesară prelungirea tratamentului. Acest lucru presupune reevaluarea periodică a stării
clinice a pacientului.
- În profilaxia şi tratamentul delirium tremens, precum şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj
alcoolic, durata tratamentului este de câteva zile (8-10 zile).
Întreruperea tratamentului
Se recomandă ca întreruperea terapiei să se facă treptat, prin reducerea gradată a dozelor, pe parcursul
câtorva săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la bromazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţi;
- insuficienţă respiratorie severă;
- sindrom de apnee în timpul somnului;
- insuficienţă hepatică severă acută sau cronică (risc de encefalopatie hepatică);
- miastenia gravis;
- la conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje (datorită somnolenţei, sedării pe care o poate
provoca).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Toleranţa farmacologică
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. În cazul administrării de lungă durată, efectul anxiolitic al benzodiazepinelor şi
al substanţelor înrudite poate scădea progresiv, în condiţiile utilizării aceleaşi doze.
Dependenţa
Tratamentul cu benzodiazepine, mai ales de lungă durată, poate determina dezvoltarea dependenţei
fizice şi psihice, care este încrucişată pentru toţi compuşii aparţinând acestei grupe chimice.
Apariţia dependenţei poate fi favorizată de o serie de factori: durata lungă a tratamentului, doza zilnică
mare, asocierea cu alcool etilic, asocierea cu alte medicamente psihotrope, anxiolitice sau hipnotice,
existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non-medicamentoase în antecedente, inclusiv
dependenţa de etanol. Dependenţa apare în mod obişnuit după câteva săptămâni de tratament cu
benzodiazepine şi, în general, este benignă, dar poate prezenta aspecte grave în condiţiile unui
tratament de lungă durată.
Sindromul de abstinenţă
Sindromul de abstinenţă poate să apară după câteva zile de la întreruperea tratamentului şi se
manifestă prin: insomnie, cefalee, anxietate marcată, agitaţie, mialgii, tensiune musculară, tremor,
sudoraţie, diaree, iritabilitate. În cazul tratamentului prelungit cu doze mari pot apărea la întreruperea
administrării stări confuze, delir şi alte manifestări psihotice, convulsii, sensibilitate exagerată la
diferiţi stimuli (lumină, zgomot).
Riscul dependenţei obligă la evitarea administrării prelungite a benzodiazepinelor.
Pacientul trebuie avertizat imediat despre acest risc, cât şi despre durata şi modul în care tratamentul
trebuie întrerupt. În general, se recomandă ca durata tratamentului, să nu depăşească 4-12 săptămâni şi
tratamentul trebuie întrerupt prin reducerea progresivă a dozelor. Sunt de preferat administrarea
intermitentă şi folosirea dozelor mici. În cazul întreruperii tratamentului, dozele trebuie reduse
progresiv (pe o durată de la câteva zile la câteva săptămâni).
Fenomenul de rebound
După administrarea de lungă durată sunt posibile fenomene de rebound manifestate prin exacerbarea
anxietăţii, pentru care a fost instituit tratamentul.
Toleranţa
În timpul utilizării prelungite se poate dezvolta toleranţa.
Amnezia anterogradă
În timpul tratamentului poate să apară amnezie anterogradă, care determină dificultăţi în procesele de
învăţare şi memorare. Amnezia anterogradă poate să apară în mod particular când benzodiazepinele
sunt administrate înainte de culcare şi când durata perioadei de somn este scurtă (trezire precoce
datorită unui eveniment extern).
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi copii şi vârstnicii, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace
reacţii paradoxale: agitaţie, agresivitate marcată, agravarea insomniei, idei delirante, coşmaruri,
simptome de tip psihotic, dezinhibiţie cu impulsivitate, euforie, amnezie anterogradă, sugestibilitate
care impun întreruperea tratamentului.
Depresia
Benzodiazepinele acţionează în principal asupra componentei anxioase a depresiei.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece pot să
mascheze simptomele acestor afecţiuni dacă sunt administrate în monoterapie (depresia poate necesita
terapie antidepresivă), putând creşte riscul suicidar în caz de depresie.
Utilizarea alcoolului etilic în cursul tratamentului cu benzodiazepine nu este recomandată; efectul
sedativ al bromazepamului este intensificat de ingestia de alcool etilic.
La copii cu vârsta peste 6 ani durata tratamentului trebuie să fie scurtă şi raportul risc/beneficiu trebuie
evaluat cu atenţie.
La vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată
este necesară reducerea dozelor (uneori la jumătate); după administrarea în doze repetate,
bromazepamul şi metaboliţii săi ating starea de echilibru mult mai târziu şi pentru concentraţii mult
mai mari. Se recomandă precauţie la administrarea bromazepamului în cazul pacienţilor vârstnici,
datorită riscului de sedare şi/sau efectului miorelaxant care poate favoriza căderile, cu consecinţe
adesea grave la această grupă de vârstă.
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, utilizarea benzodiazepinelor poate produce encefalopatie.
La pacienţii cu insuficienţă respiratorie trebuie luat în considerare efectul benzodiazepinelor de
deprimare a respiraţiei (agravarea hipoxiei poate determina ea însăşi anxietate, ceea ce poate impune
internarea pacientului într-un serviciu de terapie intensivă).
Întreruperea tratamentului
Întreruperea tratamentului poate duce la apariţia simptomelor de abstinenţă. Pacientul trebuie avertizat
şi trebuie recomandată întreruperea progresivă a tratamentului, pe parcursul câtorva săptămâni, în
special după tratament îndelungat sau dacă se suspectează dependenţa de medicament.
Tratamentul asociat cu mai multe benzodiazepine poate creşte dependenţa medicamentoasă, indiferent
dacă benzodiazepina este indicată pentru anxietate sau pentru inducerea somnului.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
- alcoolul etilic creşte efectul sedativ al benzodiazepinelor; scăderea vigilenţei creşte riscul
accidentelor pentru conducătorii de vehicule şi pentru cei care folosesc utilaje.
În timpul tratamentului cu benzodiazepine trebuie evitate consumul băuturilor alcoolice şi
administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic.
Asocieri care necesită prudenţă
Alte deprimante ale sistemului nervos central: derivaţi morfinici incluzând buprenorfina (analgezice şi
antitusive), barbiturice, anumite antidepresive triciclice, antihistaminice H sedative, anxiolitice altele
decât benzodiazepinele, neuroleptice, antihipertensive centrale (clonidină şi substanţe înrudite),
talidomidă.
Creşterea deprimării centrale poate avea consecinţe grave, în special pentru conducerea vehiculelor
sau folosirea utilajelor.
Derivaţi morfinici (analgezice şi antitusive) şi barbiturice: asocierea cu benzodiazepinele creşte riscul
deprimării respiratorii.
Cisaprida: creştere temporară a efectului sedativ al benzodiazepinelor, datorită unei absorbţii mai
rapide a acestora. Scăderea vigilenţei poate face periculoase conducerea vehiculelor sau folosirea
utilajelor.
Clozapina: asocierea clozepinei cu benzodiazepine creşte riscul de colaps cu stop respirator şi/sau
cardiac.
Deprimante neuromusculare (curarizante, miorelaxante centrale): efect aditiv sinergic cu
benzodiazepinele.
Alte benzodiazepine anxiolitice sau hipnotice: asocierea benzodiazepinelor creşte riscul dezvoltării
unui sindrom de abstinenţă.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studii efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere pentru anumite
benzodiazepine.
Pe baza experienţei la om, este posibil ca anumite benzodiazepine să determine malformaţii
congenitale, în cazul adminitrării în timpul sarcinii, fapt neconfirmat prin studii epidemiologice.
Administrarea dozelor mari în timpul ultimului trimestru de sarcină poate determina hipotonie la
naştere, tulburări ale suptului şi detresă respiratorie, apnee şi hipotermie reversibilă la nou-născut.
După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să apară sindrom de sevraj la nou-născut. Acesta
este caracterizat mai ales prin hiperexcitabilitate, agitaţie şi tremor.
Administrarea bromazepamului în timpul gravidităţii nu este recomandată decât cu respectarea strictă
a indicaţiilor şi dozării şi numai la recomandarea medicului.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului
cu bromazepam,
Alăptare
Bromazepamul se excretă în laptele uman în cantităţi mici şi s-au evidenţiat reacţii adverse la nou-
născuţii alăptaţi.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu Bromazepam Arena
având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Bromazepam Arena are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje,
deoarece poate să determine somnolenţă, sedare cu reducerea stării de vigilenţă. Ca urmare acest
medicament este contraindicat conducătorilor de vehicule şi persoanelor care folosesc utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse considerate ca având o posibilă legătură cu tratamentul sunt enumerate mai jos
conform terminologiei MedDRA, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţa absolută. În
cadrul fiecărei grupe de frevenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100, <1>
Mai puţin frecvente (>1/1000, <1>
Rare (>1/10000, <1>
Foarte rare (<1>
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului nervos central
Mai puţin frecvente: stare ebrioasă, astenie, reducerea vigilenţei, somnolenţă (îndeosebi la
vârstnici), hipotonie musculară.
Rare: ataxie, excitaţie psihomotorie, senzaţie de vertij, cefalee, confuzie
mentală, amnezie anterogradă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomie, coşmaruri, nervozitate
Rare: la copii şi vârstnici, pot să apară reacţii paradoxale manifestate prin reacţii ca:
iritabilitate, agitaţie, agresivitate marcată, agravarea insomniei, idei delirante,
coşmaruri, dezinhibiţie cu impulsivitate, euforie, sugestibilitate, care impun
oprirea tratamentului
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: diplopie
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: erupţii cutanate însoţite sau nu de prurit
Tulburări ale aparatului genitar şi sânului
Cu frecvenţă necunoscută: modificări ale libidoului.
La întreruperea bruscă a tratamentului poate să apară un fenomen de rebound cu exacerbarea anxietăţii
care determinase anterior iniţierea tratamentului.
Utilizarea prelungită şi în doze mari a benzodiazepinelor poate determina dezvoltarea toleranţei şi
dependenţei. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca sindrom de abstinenţă (vezi pct. 4.4).
Acesta poate apărea mult mai rapid la benzodiazepinele cu timp de înjumătăţire scurt decât la cele cu
timp de înjumătăţire lung (de câteva zile).
4.9. Supradozaj
În cazul administrării unor doze foarte mari principalul semn de supradozaj este somnul profund,
mergând până la comă, în funcţie de doză. În cazurile uşoare pot să apară: confuzie mentală şi letargie.
Cazurile mai grave se manifestă prin: ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie
şi în mod excepţional, deces.
În absenţa asocierii cu alte psihotrope, prognosticul este favorabil.
În caz de supradozaj pe cale orală, în prima oră, dacă pacientul este conştient, se provoacă vărsături,
iar în cazul în care nu este conştient se realizează lavaj gastric cu protecţia căilor aeriene. Pentru
micşorarea absorbţiei se administrează cărbune activat. Se instituie tratament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
Pentru diagnosticarea şi/sau tratamentul supradozajului cu benzodiazepine poate fi eficace
administrarea flumazenilului. Flumazenilul acţionează antagonist competitiv cu benzodiazepinele,
fiind antidotul specific al acestora. Poate favoriza însă apariţia tulburărilor neurologice (convulsii).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, anxiolitice, benzodiazepine şi derivaţi,
codul ATC: N05BA08.
Mecanism de acţiune
Bromazepamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Bromazepamul are următoarele acţiuni: anxiolitică,
amneziantă, sedativă, hipnotică, miorelaxantă şi anticonvulsivantă.
Aceste efecte sunt rezultatul acţiunii de tip agonist specific la nivelul unor receptori centrali incluşi în
complexul “receptorilor macromoleculari GABA-OMEGA” (denumiţi şi BZD1 şi BZD2), care
modulează deschiderea canalelor pentru clor; ca urmare, creşte influxul clorului, cu hiperpolarizare a
membranei celulare neuronale.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
După administrare pe cale orală, bromazepamul se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 1-4 ore.
Distribuţie:
Se leagă în proporţie mare (aproximativ 75%) de proteinele plasmatice. Nu s-a putut stabili legătura
între concentraţie şi efect, datorită metabolizării marcate la nivel hepatic şi dezvoltării toleranţei
Metabolizare:
Se metabolizează practic total la nivel hepatic, ceea ce explică procentul foarte mic de 1-3%
bromazepam nemodificat eliminat pe cale urinară.
Metaboliţii principali ai bromazepamului sunt derivaţii hidroxilaţi; 3-OH-bromazepamul are activitate
de intensitate egală cu a bromazepamului, dar efectul său farmacologic este neglijabil, datorită
eliminării mult mai rapide. Inactivarea se face prin glucuronoconjugare, rezultând substanţe
hidrosolubile eliminate prin urină.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 20 de ore.
Eliminarea:
La vârstnici metabolizarea hepatică este scăzută şi, ca urmare, scade clearance-ul total, crescând
concentraţiile la starea de echilibru, procentul formei libere şi timpul de înjumătăţire plasmatică. Acest
lucru impune scăderea dozelor.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalaj original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al cu 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2475/2010/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2018