Prospect Bioflu Sinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
Producator: Biofarm S.A
Clasa ATC: paracetamol; combinații excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15194/2023/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bioflu Sinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține paracetamol 500 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albă, formă oblongă, cu linie mediană pe una din fețe.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Bioflu Sinus este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară-moderată (de
exemplu cefalee, dureri în gât, dureri sinusale), al stărilor febrile, congestiei mucoasei nazale şi hipersecreţiei
nazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (inclusiv vârstnici)
Doza recomandată este de 2 comprimate filmate Bioflu Sinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie pentru
ameliorarea simptomelor. Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
Adolescenți între 16 și 18 ani
Doza recomandată este de 1-2 comprimate filmate Bioflu Sinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie pentru
ameliorarea simptomelor. Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
Adolescenți între 12 și 15 ani
Doza recomandată este de un comprimat filmat Bioflu Sinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie pentru
ameliorarea simptomelor. Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
Pentru adulți și adolescenți peste 12 ani doza zilnică maximă recomandată de pseudoefedrină este de 240 mg
administrată în doze maxime de 60 mg la fiecare 4-6 ore.
Pentru adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg, doza uzuală de paracetamol este de 15 mg/kg corp o
dată, până la de 4 ori pe zi. Intervalul dintre administrări ar trebui să fie de minim 4 ore. Dozele maxime
pentru paracetamol sunt 15 mg/kg o dată și 60 mg/kg corp/zi.
Pentru adolescenții și adulții cu greutatea mai mare de 50 kg, doza uzuală de paracetamol este de 500 mg
până la 1 g, ce poate fi administrată la 4-6 ore, până la 3 g/zi. În caz de durere intensă sau febră, doza zilnică
poate fi crescută până la 4 g pe zi. Dozele maxime pentru paracetamol sunt 1 g o dată și 4 g/zi.
Bioflu Sinus este contraindicat copiilor sub 12 ani.
Pacienți cu insuficiență renală
Pseudoefedrina este excretată mai ales pe cale renală. Pseudoefedrina nu este indicată pacienților cu
insuficiență renală severă cu RFG<30 ml/min (vezi pct. 4.3) și ar trebui administrată cu precauție pacienților
cu insuficiență renală moderată cu RFG 30-59 ml/min (vezi pct. 4.4).
Pacienți cu insuficiență hepatică
Deoarece conține paracetamol, pacienții diagnosticați cu insuficiență hepatică trebuie să solicite sfatul
medicului înainte de administrarea acestui medicament (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Bioflu Sinus se administrează pe cale orală.
A nu se depăşi doza recomandată sau frecvenţa de administrare.
Nu trebuie utilizat cu alte produse care conţin paracetamol sau pseudoefedrină.
Pacienţii ar trebui să fie sfătuiţi să solicite consult medical dacă simptomele persistă mai mult de 5
zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol și pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară.
Insuficiență renală severă.
Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
Insuficienţă cardiacă decompensată.
Hipertensiune arterială severă.
Boală coronariană severă.
Pacienţi trataţi cu un inhibitor de monoaminoxidază (IMAO).
Copii sub 12 ani
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul unui supradozaj, se recomandă a nu se asocia cu alte preparate care conţin paracetamol.
Afecţiunile hepatice existente cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării paracetamolului la pacienţii cu boli hepatice severe.
Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice în timpul tratamentului. Riscul supradozajului este mai
mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. În eventualitatea unui supradozaj, se recomandă ca
pacientul să se adreseze medicului chiar dacă este asimptomatic, din cauza riscului întârziat de afectare hepatică
severă.
Se impun precauţii în caz de insuficienţă renală severă (în cazul tratamentului de lungă durată cu doze mari, vezi
pct. 4.2).
Se recomandă prudență dacă paracetamol este administrat concomitent cu flucloxacilină din cauza riscului crescut
de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la pacienții cu insuficiență renală severă,
septicemie, malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), precum și la pacienții
care folosesc doze maxime zilnice de paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă, inclusiv evaluarea nivelului
5-oxoprolinei urinare.
Se recomandă monitorizarea funcţiilor hepatice în tratamentul de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
Pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă durerile de cap devin persistente.
De asemenea, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă suferă de artrite moderate şi necesită
tratament zilnic cu analgezice.
Reacții cutanate grave
Pot apărea reacții cutanate grave, cum sunt pustuloza exantematică generalizată acută (AGEP), la
medicamentele care conțin pseudoefedrină. Această erupție cutanată pustuloasă poate să apară în primele 2
zile de tratament, cu febră și pustule mici, numeroase, mai ales non-foliculare, care apar pe un eritem
edematos larg răspândit și localizate în principal la nivelul pliurilor cutanate, trunchiului și extremităților
superioare. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție. În cazul în care se observă semne și simptome cum sunt
pirexia, eritemul sau multe pustule mici, administrarea Bioflu Sinus trebuie întreruptă și trebuie luate măsuri
adecvate dacă este necesar.
Colită ischemică
Au fost raportate cazuri de colită ischemică la medicamentele care conțin pseudoefedrină. Medicația cu
pseudoefedrină trebuie întreruptă și e necesar consult medical dacă apare durere abdominală bruscă,
sângerare rectală sau se manifestă alte simptome ale colitei ischemice.
Neuropatie optică ischemică
Cu pseudoefedrina au fost raportate cazuri de neuropatie optică ischemică. Administrarea pseudoefedrinei
trebuie întreruptă dacă are loc pierderea bruscă a vederii sau reducerea acuității vizuale, cum este scotomul.
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei.
Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii care urmează tratament
pentru infertilitate.
Utilizarea la vârstnici
Pacienţii vârstnici pot fi deosebit de sensibili la pseudoefedrină şi pot avea insomnii sau halucinaţii.
Sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că substanţa activă clorhidrat de pseudoefedrină poate determina
pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea cu alte medicamente care conţin paracetamol.
Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea
concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc
(vezi pct. 4.4).
Efectele altor medicamente asupra paracetamolului
Administrarea în asociere a paracetamolului cu medicamente inductoare ale unor sisteme enzimatice
hepatice, de exemplu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă,
fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi cu rifampicina, poate determina tulburări hepatice.
Consumul cronic de alcool etilic creşte riscul afectării hepatice în cazul administrării de doze mari sau a
tratamentului prelungit cu paracetamol.
În cazul administrării în asociere cu medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de exemplu
propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.
Colestiramina scade absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.
Administrarea în asociere pe termen lung a paracetamolui cu AINS (în principal acid acetilsalicilic) în doză
mare creşte riscul de apariţie a nefropatiei analgezice şi a altor reacţii adverse la nivel renal. Asocierea
paracetamolui cu salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia
plasmatică a paracetamolului şi creşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului. De aceea, în timpul tratamentului trebuie
utilizată o metodă contraceptivă eficace şi sigură.
În cazul administrării în asociere a paracetamolului cu zidovudina a fost raportată o creştere a riscului de
apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie administrat în asociere cu
zidovudină numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Probenecidul determină o scădere de aproximativ două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul
tratamentului în asociere cu probenecid.
Efectele paracetamolului asupra altor medicamente
În cazul administrării cronice în asociere a warfarinei sau derivaţilor cumarinici cu paracetamol în doze mari
(peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare,
este de preferat să se monitorizeze timpul de protrombină. Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului
ocazional sau celui cronic cu doze mici de paracetamol.
În cazul administrării în asociere a paracetamolului cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Când se administrează paracetamol în asociere cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire a excreţiei
acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.
Interferenţe cu testele serologice
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere falsă
a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterea timpului de protrombină şi a valorilor serice ale bilirubinei, lactat-dehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
În cazul administrării concomitente, pseudoefedrina poate intensifica/creşte efectele:
- salbutamol – forma farmaceutică de comprimate (exacerbează reacţiile adverse cardiovasculare); acest
lucru nu exclude utilizarea cu precauţie a salbutamolului ca bronhodilatator, în forma farmaceutică de
aerosoli;
- efectele antidepresivelor, incluzând inhibitorii MAO;
- efectele altor medicamente simpatomimetice (inlusiv decongestionantele nazale).
În cazul administrarii concomitente, pseudoefedrina poate reduce efectele:
- medicamentelor antihipertensive cum sunt: guanetidină, metildopa, beta blocante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Un volum amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a toxicităților la
făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero
prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii,
însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt interval de timp și se va administra cât mai
rar posibil
Alăptarea
La om, paracetamolul se excretă în lapte, dar la doze terapeutice nu este de aşteptat apariţia de efecte la nou-
născuţi/sugari alăptaţi.
Fertilitatea
Studiile de toxicitate nonclinică au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Bioflu Sinus nu are nicio influenţă sau are influențǎ neglijabilǎ asupra capacitǎții de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme, organe şi frecvenţă. Frecvenţele sunt definite
ca: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥
1/10 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza
datele disponibile).
Reacţii adverse legate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză (după utilizarea pe termen lung), purpura trombocitopenică şi anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice, în special erupţie cutanată tranzitorie, urticarie şi febră
Tulburări hepatobiliare
Dozele de paracetamol mai mari de 7,5 g (pentru copii cu greutate de peste 140 mg / kg), pot cauza
deteriorare hepatică; dozele mult mai mari cauzează necroza ireversibilă a ficatului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială a fost raportată o dată după utilizarea pe termen foarte lung şi în doze mari.
Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.
Reacţii adverse legate de pseudoefedrină
Tulburări ale sistemului nervos central: stimulare a sistemului nervos central (insomnie, rar halucinaţii).
Tulburări oculare: cu frecvență necunoscută – neuropatie optică ischemică
Tulburări cardiace: simptome cardiace (de exemplu tahicardie).
Tulburări vasculare: creştere a tensiunii arteriale, chiar şi în caz de hipertensiune arterială controlată
terapeutic.
Tulburări gastrointestinale: cu frecvență necunoscută – colită ischemică.
Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: eritem, urticarie, prurit; reacții cutanate grave, inclusiv
pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) (frecvență necunoscută)
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară, în special la pacienţii cu hipertrofie de prostată
Au fost raportate hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme de deficit sever de glucoză-6-fosfat
dehidrogenază (G6PD).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Paracetamolul
În caz de supradozaj se impune tratament medical imediat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice.
Factori de risc
a) Dacă pacientul se află în tratament prelungit cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, medicamente pe bază de sunătoare sau alte medicamente inductoare enzimatice.
b) Dacă pacientul consumă regulat alcool în exces.
c) Dacă pacientul suferă de tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, HIV, caşexie.
Simptomatologie
Manifestările intoxicaţiei după administrarea de doze mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24-48 de ore.
Dozele unice mai mari de 150 mg/kg provoacă fenomene hepatotoxice severe. Afectarea hepatică poate deveni
aparentă după 12-48 de ore de la ingestie şi este manifestată după 2-4 zile. Poate apărea o tulburare a funcţiei
hepatice ca urmare a necrozei hepatice până la comă hepatică, cu posibil deces.
Pot să apară hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii, pancreatită, coagulare intravasculară diseminată. În
cazurile grave, afectarea hepatică poate evolua spre insuficienţă hepatică, encefalopatie, colaps cardiovascular,
comă şi deces.
Afectarea hepatică este posibilă la adulţii care au ingerat ≥ 10 g paracetamol, datorită formării unui metabolit
toxic (detoxifiat de glutation la dozele recomandate de paracetamol) care se leagă ireversibil de ţesutul hepatic.
Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei tubulare.
Se poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală, asociată sau nu hepatotoxicităţii.
În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate: greaţă, vărsături, hipersudoraţie,
somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se ameliorează, cu toate acestea
s-au raportat durere abdominală uşoară, hepatomegalie, creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi
bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului Quick), oligurie; în stadiul 3 (începând
din ziua 3) au fost înregistrate valori serice mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare, hipoglicemie
şi evoluţie spre comă hepatică.
Tratament
Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestările sunt minore.
Tratamentul cu cărbune activat trebuie aplicat în prima oră după ingestie, dacă doza de paracetamol ingerat
depăşeşte 12 g sau 150 mg/kg.
Pentru reducerea absorbţiei se face evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric
folosindu-se soluţii cu cărbune activat, în primele 2-4 ore de la supradozaj.
Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie măsurate la 4 ore după ingestie sau mai târziu (măsurătorile
efectuate mai devreme nu sunt relevante).
Poate fi necesară administrarea orală de metionină sau administrarea intravenoasă de N-acetilcisteină care au
efect benefic în următoarele 24 ore de la ingestie, acţionând ca antidot prin neutralizarea metabolitului
hepatotoxic al paracetamolului. Se recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vitale, a
echilibrului hidro-electrolitic şi a glicemiei.
Trebuie monitorizată funcţia hepatică (ALAT, ASAT), timpul de protrombină şi bilirubina, funcţia renală şi
cardiacă.
Alte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol în funcţie de severitate, stadiu şi simptome clinice
utilizează măsurile de terapie intensivă.
În cazul intoxicaţiei foarte severe se poate apela la hemodializă sau hemoperfuzie.
Pseudoefedrina
Reacţiile simpatomimetice exacerbate care apar în caz de supradozaj sunt: tahicardie, dureri toracice,
agitaţie, hipertensiune arterială, wheezing sau respiraţie superficială, convulsii, halucinaţii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: paracetamol; combinații excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
Paracetamolul
Mecanism de acţiune
Paracetamolul are proprietăţi analgezice şi antipiretice bine cunoscute, prin inhibarea ciclooxigenazei. Se
consideră că acţiunea analgezică şi antipiretică a paracetamolului este determinată, cel puţin în parte, de
inhibarea biosintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central.
Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1-3 ore şi durează 3-4 ore de la administrare.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi
în mai mică măsură la nivel periferic. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Acţiunea antiinflamatoare este foarte redusă, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din
periferie.
Pseudoefedrina
Pseudoefedrina este un medicament simpatomimetic cu acţiune alfa-agonistă.
Pseudoefedrina este dextroizomerul efedrinei; ambele medicamente sunt la fel de eficace ca
decongestionante nazale. Pseudoefedrina şi efedrina stimulează receptorii alfa-adrenergici de la nivelul
musculaturii vasculare netede, constricţia arteriolelor dilatate de la nivelul mucoasei nazale şi reduc fluxul
sanguin către zona congestionată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tubul digestiv. Absorbţia poate fi favorizată de
ingestia unei cantităţi suficiente de lichid.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie relativ uniform și rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.
Substanţa trece prin placentă, se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt
glucurono-conjugarea şi sulfo-conjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea
de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, prin intermediul enzimelor citocromului
P450, determină formarea unui compus intermediar (N-acetil benzochinon-imină, un metabolit foarte reactiv,
toxic pentru hepatocite) care, la dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui
metabolit toxic este crescută.
Excreţie
Excreţia se realizează în principal, pe cale urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în decurs de 24
ore, în principal, sub formă de glucurono-conjugaţi (60-80%) şi sulfoconjugaţi (20-30%). Mai puţin de 5%
din doză se excretă nemetabolizată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2-3 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Pseudoefedrină
Substanţa este rapid absorbită. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 20-120 min. Volumul de
distribuţie este de 2 până la 3,3 l. Aproximativ 70-90% din medicament este excretat sub formă nemodificată
prin urină. Primul pasaj de metabolizare este la nivel hepatic, iar norpseudoefedrina este principalul
metabolit activ. Acest metabolit este excretat în urină în proporţie de aproximativ 1% din doza de
pseudoefedrină administrată la subiecţii normali, dar poate ajunge la aproximativ 6% la pacienţii cu afecţiuni
cronice ce implică urină alcalină. Pseudoefedrina este excretată în laptele matern.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este de 5-6 ore, la un pH al urinei de 5
până la 6. Totuşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este dependent de pH –
ul urinei – la pacienţii cu afecţiuni cronice ce implică urină alcalină a fost raportată o valoare de 50 ore iar la
pacienţii cu urină foarte acidă a fost raportată o valoare de 1,5 ore.
Procedurile convenţionale de hemodializă sunt foarte puţin eficiente pentru eliminarea pseudoefedrinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității
asupra funcției de reproducere și dezvoltării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 102
Povidonă K30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Talc
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Opadry II white 85F18422:
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol/PEG 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperatură sub 250 C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Biofarm S.A
Str. Logofătul Tăutu nr. 99, Sector 3, București, Romania, Cod postal: 031212
Telefon: 021.301.0600
Email: office@biofarm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15194/2023/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.