Prospect Bioflu Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluție orală în plic
Producator:
Clasa ATC: analgezice – antipiretice; anilide; combinaţii, codul ATC: N02BE51
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15173/2023/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bioflu Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluție orală în plic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare plic cu granule conține paracetamol 500 mg, acid ascorbic 200 mg și maleat de clorfenamină
4,00 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 11,926 g.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru soluție orală
Granule omogene de culoare alb-gălbui, cu miros slab caracteristic de lămâie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelilor comune, rinitelor alergice și vasomotorii, stărilor gripale (pentru
ameliorarea strănutului, rinoreei, congestiei nazale şi sinusale, febrei, cefaleei şi durerilor musculare).
Tratamentul cu antibiotice poate fi necesar în cazul apariţiei infecțiilor bacteriene.
Medicamentul este destinat utilizării de către adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 15 ani.
4.2 Doze și mod de administrare
Adulți și adolescenți (cu vârsta peste 15 ani):
1 plic Bioflu Hot Drink de 2-3 ori pe zi.
Intervalul între administrări trebuie să fie de cel puţin 4 ore.
În caz de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min), intervalul între administrări
trebuie să fie de cel puţin 8 ore.
Conținutul fiecărui plic se administrează cu o cantitate suficientă de apă fierbinte.
Pentru tratamentul stărilor gripale, este preferabilă administrarea acestui medicament cu apă fierbinte,
seara, din momentul apariției primelor simptome.
4.3 Contraindicații
-hipersensibilitate la paracetamol, fenacetină sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reacţii alergice);
hipersensibilitate la clorfenamină sau alte antihistaminice sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
-deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază,
-insuficienţă renală severă (riscul de reacţii adverse renale poate fi crescut în cazul administrării
prelungite de doze mari),
-tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară,
-glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom cu unghi închis; glaucom cu unghi deschis
-insuficienţă hepato celulară,
-tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) non-selectivi vezi (4.5.),
-litiază renală oxalocalcică (doze mari-1 g acid ascorbic pe zi, timp îndelungat),
-copii cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Se recomandă să nu se depăşească dozele recomandate.
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul va fi întrerupt imediat.
Tratamentul trebuie întrerupt dacă simptomele nu dispar după 5 zile.
Paracetamol
Se impun precauţii în caz de alcoolism și afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul
hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficientă renală gravă (numai în tratamentul de lungă durată cu doze
mari, în tratamentul ocazional fiind acceptabil).
Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari
la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.
Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroidiene se va face la doze adaptate și se va evita administrarea
pe termen lung.
Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de administrare prelungită sau de insuficienţă renală, totuşi
cazuri de nefrotoxicitate datorită paracetamolului nu au fost raportate în condiţiile administrării
dozelor uzuale.
Maleat de clorfenamină
În caz de insuficienţă renală gravă se impune prudență, datorită riscului de acumulare.
Clorfenamina se va administra cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (mai ales la
hipertensivi), presiune intraoculara crescută, astm bronşic, ulcer gastro-duodenal, obstrucţie pilorică şi
epilepsie.
Este necesară prudenţă la vârstnici.
Datorită creşterii efectului sedativ al antihistaminicelor de către consumul de băuturi alcoolice sau
consumul de medicamente sedative (în special barbiturice) nu se recomandă administrarea
concomitentă de Bioflu Hot Drink cu alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic (vezi 4.5.-
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).
Acid ascorbic
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
(G6PD), hemocromatoză, anemie sideroblastică și talasemie.
Doze mari de acid ascorbic pot interfera cu testele de determinare a sângerărilor oculte şi cu
determinările serice ale glucozei.
Acest medicament conţine 11,926 g de zahăr de zahăr pe plic, cantitate ce trebuie luată în calcul la
consumul zilnic.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Paracetamol
- alcoolul (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice,
primidona,carbamazepina, hidantoina, rifampicina, sulfinpirazona, estrogeni şi contraceptive estro-
progestative) şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice al dozelor mari sau tratamentului
prelungit cu paracetamol.
De asemenea, riscul hepatotoxicităţii poate creşte la asocierea cu antifungice derivaţi de imidazol,
carmustină şi înrudite, doxorubicină şi înrudite, izoniazida şi înrudite, mercaptopurina, metotrexat,
săruri de aur;
- tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă scade efectul paracetamolului;
- dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice, probabil prin reducerea
sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol (peste
2 g pe zi) pe perioade lungi este necesară monitorizarea timpului de protrombină; nu este necesar în
cazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.
- asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la
doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală, cancer renal. Asocierea paracetamol-
salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt. Diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a
paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
- ciclosporina: apare o creştere a potenţialului nefrotoxic al ciclosporinei prin inhibiţia de către
paracetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator şi deci protector renal.
Prin scăderea funcţiei renale poate apare astfel o creştere a concentraţiei ciclosporinei, cu accentuarea
nefrotoxicităţii sale. Asocierea trebuie evitată.
- agoniştii morfinici, antiacidele, cărbunele activat şi anticolinergicele scad viteza de absorbţie a
paracetamolului, dar nu şi cantitatea totală absorbită;
-fenicoli: rezultatele clinice ale acestei interacţiuni sunt contradictorii. Poate să apară o formă
reversibilă de deprimare medulară atunci când concentraţiile plasmatice ale cloramfenicolului
depăşesc un anumit nivel. Este necesară supraveghere clinică şi hematologică.
- interferoni: paracetamolul poate scădea reacţiile adverse legate de administrarea interferonului.
Maleat de clorfenamină
Asocieri contraindicate:
- alcool etilic: creşte efectul sedativ al clorfenaminei; în timpul tratamentului cu clorfenamină, trebuie
evitat consumul de alcool etilic sau medicamente ce conţin alcool etilic;
-sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada vârfurilor;
- IMAO: administrarea concomitentă, poate prelungi şi intensifica efectele secundare anticolinergice şi
deprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfenaminei, asocierea este contraindicată.
Asocieri care necesită prudenţă:
- deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadonă,
neuroleptice, anxiolitice, alcool etilic): asocierea cu clorfeniramina creşte riscul de deprimare centrală;
- atropina şi alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene, anticolinergice centrale,
antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potenţează efectele de tip
parasimpatolitic (constipaţie, retenţie urinară) prin efect aditiv cu clorfeniramină.
- fenitoina: s-au descris creşteri ale concentraţiei plasmatice ale fenitoinei la pacienţii trataţi cu
clorfenamină, probabil prin acţiunea acestuia de inhibare a metabolismului hepatic al fenitoinei. În
plus, fenitoina stimulează metabolismul hepatic al substanţei asociate, cu scăderea valorilor plasmatice
ale acesteia.
Acid ascorbic
Doze mari de acid ascorbic pot favoriza reabsorbția tubulară (scăzând eliminarea renală) a
medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilați) și pot crește eliminarea unor baze slabe
(chinidina).
Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina, crește toxicitatea tisulară a fierului.
Acidul ascorbic influențează acțiunea celorlalte vitamine; vitamina A (retinol) şi vitamina C (acidul
ascorbic) îşi stimulează reciproc biosinteza; acidul ascorbic şi vitamina E (tocoferol) se protejează
reciproc față de acțiunea oxidanților, exercitându-şi astfel funcţiile lor biologice în condiţii favorabile;
vitamina C influenţează favorabil şi acţiunea vitaminelor B.
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu absorbţie deficitară a vitaminei B12, deoarece acidul
ascorbic inactivează vitamina B12 din alimente.
La pacienții tratați cu anticoagulante orale, acidul ascorbic reduce timpul de protrombină.
Au fost raportate interacțiuni medicamentoase cu celuloza și disulfiramul.
Acidul ascorbic administrat în doze mari (mai mult de 2 g/zi) poate modifica testele biologice pentru
dozarea creatininei şi glucozei sanguine şi urinare.
Acidul ascorbic interferă cu determinările transaminazelor şi lactat-dehidrogenazelor serice.
Concentraţiile plasmatice ale bilirubinei pot fi reduse de acidul ascorbic, astfel ca prezenţa unei
afecţiuni hepatice poate fi mascată.
Deoarece acidul ascorbic este un agent reducător puternic, el interferă cu testele de laborator bazate pe
reacţii de oxido-reducere:
Interacţiuni cu teste diagnostice
- determinarea glucozei în urină prin reactivul sulfat cupric (testul Benedict): concentraţia poate fi fals
crescută;
- determinarea glucozei în urină prin metoda oxidării glucozei (Tes-Tape);
- lactat-dehidrogenaza şi transaminazele hepatice: concentraţiile lor serice pot fi scăzute dacă se
administrează acid ascorbic în doze mai mari de 200 mg/zi;
- sângerari oculte: dozele mari pot determina rezultate fals-negative.
Interacţiuni cu teste de laborator
- concentraţiile serice de bilirubină pot fi crescute;
- pH-ul urinar poate fi scăzut de dozele mari de acid ascorbic;
- acid uric şi oxalat urinar: concentraţiile pot fi crescute la pacienţi care au primit doze mari de acid
ascorbic.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Numeroase date referitoare la administrarea la femeile gravide au indicat atât lipsa toxicității
malformative, cât și a celei fetale/neonatale. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii
expuși la paracetamol in utero nu prezintă rezultate concludente. Paracetamolul poate fi administrat în
timpul sarcinii dacă este clinic necesar, totuși, trebuie utilizată doza eficientă cea mai mică, pentru cea
mai scurtă durată și cu cea mai redusă frecvență de administrare posibile.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse pe care le are (de exemplu somnolenţă, sedare, confuzie, ameţeală, tulburări
de acomodare etc.), produsul poate influenţa capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacții adverse
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< /10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane după
punerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.
Clasificarea pe aparate,
Reacţii adverse Frecvenţă
sisteme şi organe
Tulburări hematologice şi
Trombocitopenie Foarte rare
limfatice
Anafilaxie
Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate cutanată, inclusiv
Foarte rare
imunitar erupţie cutanată tranzitorie, edem angioneurotic şi sindrom
Stevens Johnson
Tulburări respiratorii, Bronhospasm la pacienţii hipersensibili la acid
Foarte rare
toracice şi mediastinale acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene
Tulburări hepatobiliare Tulburări hepatice Foarte rare
Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu maleatul de clorfenamină sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă
organe
Anemie hemolitică, neutropenie, trombocitopenie (manifestate
Tulburări Cu frecvenţă
prin ulceraţii la nivelul faringelui şi febră, sângerări şi echimoze
hematologice necunoscută
neobişnuite, stare de oboseală şi slăbiciune neobişnuită)
Sedare şi somnolenţă, efecte atropinice (uscăciune a gurii,
nasului şi gâtului, constipaţie, tulburări de acomodare, midriază,
Tulburări palpitaţii, tulburări de micţiune); hipotensiune ortostatică, Cu frecvenţă
neurovegetative tulburări de echilibru, vertij, scăderea memoriei şi capacităţii de necunoscută
concentrare, incoordonare motorie, tremor, confuzie, halucinaţii
şi, foarte rar, agitaţie, nervozitate, insomnie
Tulburări ale Eritem, eczemă, prurit, purpură, urticarie, edeme, foarte rar edem Cu frecvenţă
sistemului imunitar Quincke, şoc anafilactic necunoscută
Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu acidul ascorbic sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse Frecvenţă
Litiază oxalică şi urică.
Tulburări renale Foarte rare
Pirozis
Tulburări digestive Foarte rare
Diaree
La pacienţii cu deficit de G-6-PD, dozele mari de acid ascorbic pot provoca hemoliză.
Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii de
hipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Datele din literatura de specialitate au arătat că supradozajul acut al paracetamolului provoacă
pierderea apetitului alimentar, greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, hepatomegalie, icter,
somnolenţă, confuzie, aritmii cardiace, hipotensiune arterială, transpiraţii profuze, stare de rău, putând
evolua până la insuficienţă hepato-renală acută. Totuşi, adesea nu apar simptome sau semne precoce
specifice supradozajului.
Manifestările clinice şi modificările testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate nu apar de
obicei decât după 48 – 72 ore. Astfel, evoluţia clinică a toxicităţii la paracetamol cuprinde 4 stadii:
- stadiul 1 (în primele 12 – 24 ore de la ingestia supradozei): greaţă, vărsături, anorexie, transpiraţii
profuze;
- stadiul 2 (la 24 – 48 ore de la ingestie): starea clinică se ameliorează, dar încep să crească
concentraţiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei şi protrombinei;
- stadiul 3 (la 72 – 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maximă;
- stadiul 4 (după 7 – 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.
Doza minimă toxică de paracetamol este de l0 g (140 mg/kg), dar s-a raportat afectare hepatică chiar şi
după administrarea unei doze unice de 5,85 g. Doza minimă letală este de 15 g (200 mg/kg). Dacă s-a
ingerat o doză de 150 mg/kg sau dacă doza ingerată nu poate fi determinată, se recomandă
determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului cât mai curând posibil, dar nu mai devreme
de 4 ore de la ingerare.
De asemenea, se recomandă efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore.
Poate apărea encefalopatie hepatică (cu modificări ale funcţiilor cerebrale, confuzie, agitaţie sau
stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem cerebral tulburări de coagulare, sângerări
gastro-intestinale, coagulare intravasculară diseminată, hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii
cardiace, colaps cardiovascular şi deces.
Concentraţii plasmatice mai mari decât 300 µg/ml la 4 ore după ingestie sunt întotdeauna asociate cu
afectare hepatică, aceasta fiind minimă dacă concentraţiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120
µg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate, dacă concentraţia plasmatică de paracetamol
la 12 ore după ingestie este mai mare de 50 µg/ml. În plus, dacă timpul de înjumătăţire plasmatică este
mai mare de 4 ore, este probabil să existe necroză hepatică, iar dacă este mai mare de 12 ore, este
probabil să se instaleze comă hepatică.
Supradozajul cronic constând în administrarea zilnica de doze de 5 – 8 g de paracetamol timp de
câteva săptămâni sau de doze de 3 – 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatică,
precum şi necroză tubulară renală şi afectare miocardică acută. Necroza tubulară renală poate evolua
până la insuficienţa renală şi este cel mai adesea asociată cu hepatotoxicitatea.
Supradozajul acut al clorfenaminei se manifestă prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii
cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesivă, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinaţii,
convulsii) şi hipotensiune arterială.
Tratament:
Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar dacă manifestările sunt minore:
- Pentru scăderea absorbţiei se evacuează conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj
gastric cu soluţie izotonică de ser fiziologic, pentru accelerarea eliminării se foloseşte la nevoie
hemodializă sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice dacă N-acetilcisteina nu poate fi administrată
în primele 24 ore după ingestia unei supradoze masive; pentru a creşte eliminarea se poate administra
un purgativ salin;
- Administrarea antidotului specific – N-acetilcisteina. În intoxicaţii grave se introduc intravenos 150
mg/kg (în 200 ml soluţie glucozată izotonă) în decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (în 500 ml) în 4 ore
şi ulterior 100 mg/kg (în 1000 mI) în următoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc în 20 de ore).
Este recomandat, ca N-acetilcisteina, să fie administrată cât mai curând posibil după ingestia
supradozei sau măcar în primele 24 de ore. În intoxicaţii uşoare se administrează metionina 2,5 g la
intervale de 4 ore, până la o doză totală de l0 g;
- Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentraţiilor plasmatice de Paracetamol la cel
puțin 4 ore după ingestie (din cauză că determinările efectuate mai devreme de acest interval nu sunt
relevante pentru evaluare corectă a riscului de hepatotoxicitate). Concentraţii plasmatice iniţiale de
peste 150 µg/ml la 4 ore, 100 µg/ml la 6 ore, 70 µg/ml la 8 ore, 50 µg/ml la 10 ore, 20 µg/ml la 15 ore,
8 µg/ml la 20 de ore sau 3,5 µg/ml la 24 de ore după ingestie indică o posibilă hepatotoxicitate şi
necesitatea de a efectua întreaga schemă terapeutică cu N-acetilcisteină.
Dacă determinările iniţiale indică concentraţii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci
administrarea N-acetilcisteinei poate fi oprită. Cu toate acestea, unii clinicieni recomandă efectuarea
mai multor determinări succesive pentru a afla concentraţia plasmatică maximă şi timpul de
înjumătăţire plasmatică al paracetamolului înainte de a decide oprirea administrării N-acetilcisteinei;
- Efectuarea testelor funcţionale hepatice (TGO, TGP, bilirubina, timpul de protrombină) la intervale
de 24 ore pentru cel puţin 96 ore postingestie, dacă concentraţiile plasmatice de paracetamol indică
risc de hepatotoxicitate; dacă nu sunt determinate anomalii în 96 de ore, nu sunt necesare alte
determinări. Este necesară monitorizarea funcţiilor renală şi cardiacă şi administrarea unei terapii
adecvate;
- Terapie suportivă, care constă în menţinerea echilibrului hidro-electrolitic, oxigenoterapie, corectarea
hipoglicemiei şi administrarea de vitamina K (dacă timpul de protrombină depăşeşte 1,5xN) şi de
plasmă proaspătă congelată sau concentrația de factori de coagulare (dacă timpul de protrombină
depăşeste 3xN); pentru tratamentul delirului şi convulsiilor se administrează diazepam intravenos;
hipokaliemia poate fi tratată la nevoie prin perfuzarea lentă a unei soluţii diluate de clorură de potasiu,
cu măsurarea concentraţiilor plasmatice de potasiu.
La pacienţii la care ingestia voluntară de supradoză este cunoscută sau suspectată, este necesar un
consult psihiatric.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice – antipiretice; anilide; combinaţii, codul ATC: N02BE51
Bioflu Hot Drink conţine substanţe cu proprietăţi antihistaminice H1 şi analgezice – antipiretice, fiind
indicat pentru ameliorarea congestiei nazale şi sinusale, precum şi a cefaleei, durerilor musculare şi
disconfortului general provocate de răceală, gripă sau alergii.
Bioflu Hot Drink acţionează prin trei mecanisme:
-Paracetamol: acţiune analgezică-antipiretică ce ameliorează durerea şi febra (cefalee, dureri
musculare).
-Maleat de clorfenamină: acţiunea antihistaminică ce reduce congestia nazală, lăcrimarea ochilor,
asociate adesea cu acestea şi acţionează asupra fenomenelor spasmodice de tipul strănutului.
-Vitamina C: completează necesarul de acid ascorbic al organismului şi participă la unele reacţii de
oxidare celulară.
Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol, fiind principalul metabolit activ al fenacetinei şi
acetanilidei, dar este mai puţin toxic la dozele recomandate uzual.
Paracetamolul este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor usoare pâna la moderate şi ca
antipiretic. Sediul şi mecanismul acţiunii analgezice nu sunt pe deplin cunoscute. Actiunea analgezică
se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi, în mai mică
măsură, la nivel periferic. Acţiunea periferică poate, de asemenea, să se datoreze inhibării sintezei
prostaglandinelor sau inhibării sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii
dureroşi la stimularea mecanică sau chimică. Paracetamolul reduce febra probabil prin acţiune directă
la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu
creşterea fluxului sanguin la nivel cutanat, transpiraţie şi pierdere de căldura. Acţiunea centrală
implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor în hipotalamus.
Paracetamolul inhibă acţiunea pirogenilor endogeni asupra centrilor termoreglatori.
Maleatul de clorfenamină este un derivat de alkilamină, cu efecte sedative slabe, activitate
anticolinergică moderată, dar proprietaţi antihistaminice marcate. Îşi exercită acţiunea antihistaminică
prin antagonizarea competitivă a histaminei în ocuparea situsurilor receptorilor H1 de pe suprafaţa
celulelor efectoare, dar nu se leagă de histamina pentru a o inactiva. Prin aceasta previne, dar nu
inversează răspunsul mediat prin histamină. Clorfenamina nu blochează eliberarea histaminei,
producţia de anticorpi sau interacţiunea antigen – anticorp. Clorfenamina antagonizează, în grade
variate, majoritatea efectelor histaminei, inclusiv urticaria şi pruritul. Ea induce o ameliorare a
congestiei nazale, rinoreei şi strănutului datorită efectelor anticolinergice de diminuare a secreţiilor
mucoase.
Acidul ascorbic (vitamina C) face parte din grupa vitaminelor hidrosolubile.
Funcţiile biologice ale acidului ascorbic sunt numeroase.
Deşi influenţează numeroase procese enzimatice, acidul ascorbic nu îndeplineşte în ţesuturi un rol
enzimatic tipic, având funcţii de substrat, cofactor, transportor etc.
Acidul ascorbic intervine în procesele metabolice în reacţii de oxido-reducere, în biogeneza substanţei
celulare şi a colagenului, a carnitinei şi a catecolaminelor. Prin proprietăţile reducătoare şi capacitatea
sa de a forma chelaţi, acidul ascorbic intervine în metabolismul mineral, având o deosebită importanţă
în procesul absorbţiei, circulaţiei şi distribuţiei ionilor metalici la nivel tisular.
Acidul ascorbic are un rol important în metabolismul histaminei şi are rol de modulator în biosinteza
prostaglandinelor. Acidul ascorbic este implicat în funcţiile imunologice şi antibacteriene ale
leucocitelor, prin creşterea mobilitatii lor şi protejarea membranei leucocitare faţă de agenţii
antioxidanti. Acidul ascorbic intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, favorizează
depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor, creşte rezistenţa capilarelor şi grăbeşte vindecarea
plăgilor; creşte rezistenţa la infecţii a organismului.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului după administrare orală este rapidă şi aproape completă de la nivelul
tractului gastro-intestinal, având o biodisponibilitate medie de 88%.
Absorbţia poate fi redusă dacă se administrează după o masă cu conţinut ridicat de glucide şi
favorizată de ingestia unei cantităţi mari de lichid.
Maleatul de clorfenamină se absoarbe bine după administrarea orală, iar legarea de proteinele
plasmatice se realizează în proporţie de 72%.
Acidul ascorbic se absoarbe bine din tubul digestiv. Absorbţia este diminuată la cei cu hipoaciditate
sau cu tranzit intestinal accelerat. La nivel intestinal, absorbţia de vitamina C se realizează împotriva
gradientului de concentraţie, prin intermediul unui sistem de transport specific (transport activ). În
cazul administrării unor doze mari de vitamina C, absorbţia intestinală se realizează prin transport
pasiv (difuzie).
Capacitatea maximă de absorbţie intestinală este de 1200 mg în 24 de ore, la o doză de 3 g/zi.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în mediile lichidiene. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în
0,5 – 2 ore, iar în caz de supradozaj absorbţia este completă în 4 ore. Dozele uzuale cu efect analgezic
(doze de până la 650 mg) realizează concentraţii plasmatice de 5 – 20 µg/ml. Nu se poate face o bună
corelaţie între concentraţia plasmatică şi efectul analgezic.Efectul maxim se manifestă la 1- 3 ore după
administrarea orală, acţiunea paracetamolului durând 3 – 4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este
nesemnificativă la doze care produc concentrații plasmatice sub 60 µg/ml si poate să atingă valori
moderate, ce variază între 20 -50% la doze mari sau toxice.
Concentraţia plasmatică fiziologică a acidului ascorbic este de 0,7-1 μg/100 ml. Nu se depozitează în
organism, fiind necesar un aport exogen continuu. S-a demonstrat că vitamina C traversează bariera
fetoplacentară;
Metabolizare
Paracetamolul este extensiv metabolizat (aproximativ 90 – 95% din doză) în principal în ficat prin
conjugare cu acid glucuronic, acid sulfuric şi cisteină. O mică fracţiune (aproximativ 4%) este
transformată prin intervenţia citocrom P450 oxidazei până la un metabolit intermediar toxic care este
în mod normal inactivat prin conjugare cu glutationul hepatic şi excretat în urină sub formă de
conjugaţti de cisteinăşi acid mercapturic. Când paracetamolul este administrat timp îndelungat sau pe
perioadă scurtă în doze mari, depozitele de glutation sunt epuizate, putându-se instala necroză
hepatică. Acest metabolit este hepatotoxic si nefrotoxic. Timpul mediu de înjumatatire plasmatică este
de 1 – 4 ore. Timpul de înjumătăţire nu este modificat în caz de insuficienţă renală, dar poate fi
prelungit în caz de supradozaj acut, în anumite afecţiuni hepatice (ex: la cirotici), la vârstnici şi la nou-
născuţi (2,2- 5 ore). Uneori, timpul de înjumătăţire poate fi scurtat la copii.
Metabolizarea clorfenaminei se realizează la nivel hepatic prin sistemul citocromului P- 450. Timpul
de înjumătăţire plasmatică este de 14 – 25 de ore. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă dupa 2 –
6 ore de la administrare, iar efectul maxim de 4 – 8 ore.
Eliminare
Paracetamolul se elimină pe cale renală, mai ales sub formă de metaboliţi glucuronoconjugaţi (60 –
80%) şi sulfoconjugaţi inactivi (20 – 30%). Paracetamolul este excretat şi sub formă neschimbată în
proporţie de 2 – 4%.
Prin hemodializă se elimină 120 ml/min sub formă nemetabolizată, dar şi metaboliţii sunt, de
asemenea, epuraţi rapid. Prin hemoperfuzie se elimină 200 ml/min, iar prin dializă peritoneală mai
puţin de 10ml/min.
Eliminarea feniraminei se face pe cale renală sub formă de metaboliţi, într-un interval de 24 ore de la
administrare.
Acidul ascorbic se elimină prin urină atât sub formă nemodificată cât şi sub formă de metaboliţi: acid
L(-)-dehidroascorbic, acid 2,3-dioxo-L-gluconic şi acid oxalic, în proporţii variabile. Pentru un aport
zilnic normal de vitamina C (60-100 mg), principalul metabolit ce se regăseşte în urina adultului
sănătos este acidul oxalic (30-50) mg.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min),
eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranță
Studiile convenționale care utilizează standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității la
reproducere și dezvoltare nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Acid citric anhidru
Zaharină sodică
Zahăr
Aromă de lămâie
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 6 plicuri unidoză din folie multistrat (hârtie/Al/PE) a câte13,1 g granule pentru soluţie orală.
Cutie cu 8 plicuri unidoză din folie multistrat (hârtie/Al/PE) a câte13,1 g granule pentru soluţie orală.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
BIOFARM S.A.
Str. Logofătul Tăutu Nr. 99,
Sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15173/2023/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.