Prospect BETALOC 5 mg/5 ml soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă
Producator: RECORDATI INDUSTRIA CHIMICA E FARMACEUTICA S.P.A.
Clasa ATC: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7137/2014/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
BETALOC 5 mg/5 ml soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie injectabilă conţine tartrat de metoprolol 5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă.
Soluţie limpede incoloră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă este indicat în:
- Tahiaritmia supraventriculară;
-profilaxia şi tratamentul ischemiei miocardice.
-tahiaritmia şi durerea, dacă s-a suspectat sau diagnosticat infarctul miocardic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tahicardia supraventriculară:
Iniţial se administrează 5 mg metoprolol tartrat (1 fiolă Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă)
intravenos lent, 1-2 mg pe minut. Doza poate fi repetată la intervale de 5 minute până la obţinerea unui
răspuns terapeutic eficient. În general o doză totală de 10-15 mg este suficientă.
Doza maximă recomandată este de 20 mg (20 ml Betaloc, soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă, 4
fiole).
Profilaxia şi tratamentul ischemiei miocardice, tahiaritmiei şi al durerii în infarctul miocardic acut: Se
administrează 5 mg metoprolol tartrat (1 fiolă Betaloc, soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă),
intravenos. Doza poate fi repetată la fiecare 2 minute până la o doză totală maximă de 15 mg. Tratamentul pe
cale orală trebuie să înceapă la 15 minute după administrarea intravenoasă, cu 50 mg la fiecare 6 ore, timp de
48 de ore.
Pentru informaţii privind situaţiile în care acest tratament nu trebuie iniţiat, vezi pct. 4.3 şi 4.4.
Insuficienţă renală
Rata de eliminare nu este afectată semnificativ de disfuncţiiile renale şi de aceea ajustarea dozei nu este
necesară în cazul insuficienţei renale.
Insuficienţă hepatică
De obicei, metoprolol se administrează în aceeaşi doză atât pacienţilor care au ciroză hepatică, cât şi celor cu
funcţie hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficienţă hepatică severă (de exemplu
pacienţii cu operaţie de şunt), trebuie avută în vedere reducerea dozei.
Vârstnici:
Ajustarea dozei nu este necesară
Copii şi adolescenţi
Datorită experienţei limitate la copii nu a fost stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate al administrării
metoprololului la copii.
Mod de administrare
Administararea parenterală a Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă trebuie efectuată sub
supraveghere medicală strictă.
4.3 Contraindicaţii
Şocul cardiogenic
- Boala nodulului sinusal
- Blocul atrioventricular de gradul II-III
- La pacienţii cu insuficienţă cardiacă decompensată (cu edem pulmonar, hipotensiune arterială) şi la
pacienţii care primesc tratament permanent sau intermitent cu medicaţie inotropă ce acţionează prin
agonism pe receptori beta
- Brahicardie sau hipotensiune simptomatice. Metoprololul nu ar trebui administrat pacienţilor
suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este <45 bătăimin., intervalul p-q>0,24
sec. sau dacă tensiunea arterială este <100 mg Hg.
- În tratamentul tahiaritmiei supraventriculare, Betaloc nu trebuie administrat la pacienţii cu tensiune
arterială sistolică sub 110 mmHg
- Afectări vasculare periferice grave cu risc de gangrenă
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu trebuie administrat verapamil pe cale intravenoasă.
Când sunt trataţi pacienţi cu afecţiune cardiacă confirmată sau suspectată, statusul hemodinamic al
pacientului trebuie atent monitorizat după fiecare doză. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de
agravare a dispneei sau transpiraţii reci.
Metoprololul poate agrava simptomele provocate de tulburările circulatorii arteriale periferice, de exemplu
claudicaţie intermitentă. Afectarea severă a funcției renale. Condiții acute grave cu acidoză metabolică.
Tratamentul asociat cu digitalice.
Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă fără tratament concomitent.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, frecvenţa şi durata crizelor anginoase pot creşte datorită vasoconstricţiei
coronariene mediate de receptorii alfa. De aceea, beta-blocantele neselective nu trebuie folosite la aceşti
pacienţi. Blocantele selective de receptori beta trebuie folosite cu precauţie.
În caz de astm bronşic sau alte afecţiuni pulmonare cronice obstructive, trebuie administrată concomitent şi
terapie bronhodilatatoare adecvată. Poate fi necesară creşterea dozei de agonişti beta .
În cursul tratamentului cu metoprolol riscul influenţării metabolismului carbohidraţilor sau de a masca
hipoglicemia este mai redus decât în cazul beta-blocantelor neselective.
Foarte rar, preexistenţa unor tulburări de conducere AV de grad moderat se poate agrava (cu posibilitatea
provocării unui bloc AV).
Tratamentul cu beta-blocante poate reduce efectul tratamentului unei reacţii anafilactice. Dacă se
administrează Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă unui pacient cu feocromocitom, trebuie
luat în considerare tratamentul cu un alfa-blocant.
Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă aceasta
ar trebui să se realizeze progresiv pe o perioadă de 2 săptămâni, în caz contrar simptomele anginei pectorale
pot fi agravate cu o creştere a riscului infarctului miocardic.
Înainte de intervenţiile chirurgicale anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu Betaloc soluţie
injectabilă intravenoasă/perfuzabilă administrat pacientului. Nu se recomandă întreruperea tratamentului cu
beta-blocant la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale. Iniţierea unui tratament cu doze mari de
metoprolol la pacienţii care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale non-cardiace trebuie evitată, întrucât a
fost asociată cu bradicardie, hipotensiune şi accident vascular cerebral, inclusiv cu evoluție letală la pacienţii
cu factori de risc cardiovascular.
A doua şi a treia doză nu trebuie administrate dacă frecvenţa cardiacă este <40 bătăi/min., tensiunea arterială
sistolică este sub 90 mmHg şi intervalul P-Q este sub 0,26 sec.
Sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per fiola, adică practic „nu contine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metoprololul este un substrat CYP2D6. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect asupra
concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt: quinidina,
terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difendidramina. Când se iniţiază,
tratamentul cu aceste medicamente ar trebui redusă doza de Betaloc soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Trebuie evitată asocierea cu Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă a următoarelor
medicamente:
Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc metabolizarea
metoprololului prin inducţie enzimatică.
Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol, s-a
constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut reacţii adverse
tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi. Această interacţiune se
explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător chinidinei, inhibă metabolizarea
metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil dificil de realizat, ţinând cont că
propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.
Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi pindolol),
verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-blocantele au
efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.
Următoarele asocieri cu Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă pot necesita modificarea
dozelor de medicament:
Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu metoprolol pot
dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire extrem de lung (în jur de
50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se pot produce mult timp după întreruperea administrării
medicamentului.
Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative, care pot
duce la reacii adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă. Asocierea trebuie
evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea este cel mai bine
documentată pentru disopiramidă.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează efectul
antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această interacţiune
probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă cu diclofenac.
Diphenhydramina: Diphenhydramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa-
hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este crescut.
Glicozide digitalice
Glicozidele digitalice în acociere cu beta-blocante pot reduce timpul de conducere atrioventricular şi poate
induce bradicardia.
Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi funcţiei
nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri) apariţia unei
bradicardii pronunţate.
Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective (incluzând
pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune pronunţată şi bradicardie după administrarea de
epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe voluntari sănătoşi. S-a
sugerat, de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate determina aceste reacţii când se
administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în cazul beta-blocantelor cardioselective.
Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la voluntari
sănătoşi poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul contracarează, în
general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Totuşi, beta-blocantele pot determina
reacţii de hipertensiune paradoxală la pacienţii care iau doze mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în
două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului numai cu fenilpropanolamină.
Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste 90% în
Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O interacţiune
corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă (citocromul P450
2D6).
Clonidină: Hipertensiunea de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de beta-blocante.
În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-blocantă trebuie oprită
cu câteva zile înainte de clonidină.
Rifampicină: Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului, ceea ce duce la reducerea
concentraţiilor plasmatice de metoprolol.
Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se administrează simultan cimetidină,
hidralazină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) de exemplu paroxetina, fluoxetina și
sertralina.
Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-blocante
(de exemplu picături oftalmice) sau inhibitori de aminooxidază (IMAO).
La pacienţii trataţi cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv.
Este posibil a fi necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc tratament cu
beta-blocante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă nu trebuie să fie administrat în cursul sarcinii şi al
alăptării decât dacă se consideră că este absolut necesar.
În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a creșterii, deces
intrauterin, avort și naștere prematură.
Prin urmare, se recomandă monitorizarea materno-fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu
metoprolol.
Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de acest
lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în cursul naşterii.
Tratamentul cu Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea
naşterii. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru
semne și simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).
Alăptarea
Metoprololul trece în laptele matern, dar la doze terapeutice riscul de a exercita efecte asupra copilului pare
puţin probabil. Totuşi, copilul ar trebui monitorizat privind semnele specifice beta-blocantelor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apar la aproximativ 10% din pacienţi şi de obicei sunt în funcţie de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100, <1>
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Trombocitopenie
Tulburări psihice
Mai puţin Depresie, coşmaruri, tulburări de somn
frecvente:
Rare Tulburări de memorie, confuzie, nervozitate, anxietate,
halucinaţii
Frecvenţă Afectarea capacităii de concentrare
necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Parestezii
Tulburări oculare
Rare Tulburări de vedere, uscăciune şi / sau iritaţii la nivelul
ochilor
Frecvenţă Conjunctivită
necunoscută
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare Tinitus
Tulburări cardiace
Frecvente Bradicardie, palpitaţii
Mai puţin frecvente Durere toracică, agravarea tranzitorie a insuficienţei
cardiace, şoc cardiogen la pacienţii cu infarct miocardic
acut
Rare Prelungirea perioadei de conducere AV existente, aritmii
cardiace
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee de efort
Mai puţin frecvente Bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau bronşită
astmatiformă.
Frecvenţă Rinită
necunoscută
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Rare Modificări ale gustului
Frecvenţă Uscăciunea gurii
necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Rare Creşterea valorilor transaminazelor plasmatice
Frecvenţă Hepatită
necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Reacţii cutanate de hipersensibilitate
Rare Agravarea psoriazisului, reacţii de fotosensibilitate,
hiperhidroză, căderea părului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvenţă Crampe musculare, artralgii
necunoscută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare Disfuncţie reversibilă a libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente Oboseală
Mai puţin frecvente Edeme, creştere în greutate
Tulburări vasculare
Frecvente Răcirea extremităţilor
Rare Sincopă
Frecvenţă Gangrenă la pacienţii cu boli vasculare periferice
necunoscută
Betaloc administrat intravenos poate produce în cazuri rare o scădere semnificativă a tensiunii arteriale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
Toxicitate: 7,5 g la un adult au determinat intoxicaţie letală. 100 mg la un copil de 5 ani nu au determinat nici
un simptom după lavaj gastric. 450 mg la un copil de 12 ani şi 1,4 g la un adult au determinat intoxicaţie
moderată. 2,5 g la un adult au determinat intoxicaţie severă şi 7,5 g la un alt adult – intoxicaţie foarte gravă.
Simptome:
Simptomele cardiovasculare sunt cele mai importante, dar în anumite cazuri, mai ales la copii şi adulţi tineri,
pot predomina simptomele SNC şi depresia respiratorie. Pot să apară: bradicardie, bloc AV gradul I-III,
asistolie, scăderea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie periferică, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen,
depresie respiratorie, apnee. Altele simptome sunt: oboseală, stare de confuzie, pierderea conştienţei, tremor
fin, crampe, transpiraţie, parestezii, bronhospasm, greaţă, vărsături, posibil spasm esofagian, hipoglicemie
(mai ales la copii) sau hiperglicemie, hiperkaliemie; efecte asupra funcţiei renale; sindrom miastenic
tranzitor.
Ingestia concomitentă de alcool, antihipertensive, chinidină sau barbiturice poate agrava starea pacientului.
Primele semne de supradozaj pot să apară în 20 minute până la 2 ore de la ingestia medicamentului.
Simptomele supradozajului cu beta-blocante pot include hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă,
bradicardie și bradiaritmie, tulburări de conducere AV și bronhospasm.
Tratament:
Dacă este justificat, lavaj gastric, cărbune.
Atenţie: Atropina (0,25-0,5 mg intravenos la adulţi, 10-20 mcg/kg la copii) trebuie administrată înaintea
lavajului gastric (datorită riscului de stimulare vagală).
Indicaţia de intubaţie şi respiraţie asistată se impune în cele mai multe cazuri. Este necesară substituţie
volemică adecvată.
Perfuzie cu glucoză.
Monitorizare ECG.
Atropină 1-2 mg intravenos, care se poate repeta (în principal împotriva simptomelor vagale).
În deprimarea miocardică: perfuzie cu dobutamină sau dopamină şi glubionat de calciu 9 mg/ml, 10-20 ml.
Se mai pot încerca glucagon 50-150 mcg/kg administrat intravenos în cursul unui minut, urmat de perfuzie,
precum şi amrinonă. În anumite cazuri, adăugarea de epinefrină (adrenalină) a fost eficientă. Perfuzie cu
sodiu (clorură sau bicarbonat) în caz de complexe QRS lărgite şi aritmii. Poate fi utilizat un pacemaker. În
caz de stop cardio-circulator, pot fi necesare manevre de resuscitare timp de mai multe ore. În bronhospasm
se poate folosi terbutalina (injectabil sau inhalator). Tratament simptomatic.
Îngrijirea trebuie realizată într-un departament care poate furniza măsuri adecvate de suport, monitorizare și
control.
Dacă este necesar, se fa efectua lavaj gastric și/sau se poate administra cărbune activat.
Pentru tratamentul bradicardiei și tulburărilor de conducere se pot folosi atropina, medicamentele
adrenostimulante sau pacemarker.
Hipotensiunea arterială, insuficiența cardiacă acută și șocul vor fi tratate cu terapie de substituție volemică
adecvată, glucagon administrat intravenos (urmat, dacă este nevoie, de o perfuzie cu glucagon),
administrarea intravenoasă de medicamente adrenostimulante cum ar fi dobutamina și cu agoniști alfa-1
adrenergici, dacă pacientul prezintă vasodilatație. Poate fi luată în considerare administrarea intravenoasă de
Ca ionic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02.
Tratamentul intravenos cu metoprolol în cazul infarctului miocardic determină scăderea contactilităţii
miocardice, frecvenţei cardiace, debitului cardiac şi tensiunii arteriale. Administrat precoce la pacienţii cu
infarct miocardic (în primele 24 de ore) contribuie la limitarea dezvoltării şi extinderii infarctului miocardic.
Iniţierea precoce creste beneficiile tratamentului.
La pacienii cu tahicardie atrială paroxistică şi fibrilaţie atrială, se obţine scăderea semnificativă a debitului
cardiac.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta . Metoprololul blochează receptorii beta de la nivelul
1 1
cordului la doze inferioare celor necesare pentru a afecta receptorii beta din vasele periferice şi din bronhii.
La creşterea dozelor, selectivitatea beta poate scădea.
Metoprolol nu are nici un efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranară. Beta-
blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, micşorând
frecvenţa cardiacă, debitul cardiac şi tensiunea arterială. În situaţii de stres, atunci când se secretă cantităţi
crescute de adrenalină din glandele suprarenale, metoprololul nu împiedică vasodilataţia fiziologică normală.
În doze terapeutice, metoprololul are asupra musculaturii bronşice efect contractil mai mic decât beta-
blocantele neselective. Această proprietate permite tratarea pacienţilor cu astm bronşic sau alte boli
pulmonare obstructive avansate, cu metoprolol în asociere cu stimulante de receptori beta . Metoprololul
influenţează eliberarea de insulină şi metabolismul carbohidraţilor într-o măsură mai mică decât beta-
blocantele neselective şi prin urmare poate fi administrat şi pacienţilor cu diabet zaharat. Reacţia
cardiovasculară din hipoglicemie, ca de exemplu tahicardia, este mai puţin influenţată de metoprolol, iar
revenirea la normal a glicemiei se produce mai rapid decât în cazul beta-blocantelor neselective.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Metoprololul este metabolizat in ficat în special de CYP2D6. Au fost identificaţi trei metaboliţi principali
deşi niciunul nu are efect beta-blocant. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 3-5 ore. Metoprololul este
excretat aproximativ 5% sub formă neschimbată prin rinichi, doză rămasă sub formă de metaboliţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Metoprolol a fost testat clinic pe scară foarte largă. Informaţii relevante pentru medicii care prescriu se pot
găsi în alte secţiuni ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu,
Apă pentru preparate injectabile
Betaloc soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă are un pH de aproximativ 6.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia injectabilă nu se administrează concomitent cu dextran.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, cu punct de rupere a 5 ml soluţie injectabilă intravenoasă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RECORDATI INDUSTRIA CHIMICA E FARMACEUTICA S.P.A.
Via Matteo Civitali 1, 20148 Milano, Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7137/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.