Betahistină Atb 8 mg comprimate

Prospect Betahistină Atb 8 mg comprimate

Producator: 

Clasa ATC: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14327/2022/01-02-03-04-05-06 Anexa 2

14328/2022/01-02-03-04-05-06

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Betahistină Atb 8 mg comprimate

Betahistină Atb 24 mg comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Betahistină Atb 8 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 8 mg.

Betahistină Atb 24 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 24 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Betahistină Atb 8 mg comprimate

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 7 mm.

Betahistină Atb 24 mg comprimate

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 11 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Betahistina este indicată în:

  • tratamentul simptomatic al sindromului Ménière, definit prin următoarele simptome: vertij (cu

greaţă/vărsături), pierderea auzului (dificultate în a auzi), tinitus;

  • tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Adulţi

Tratamentul oral iniţial este de 8 mg până la 16 mg diclorhidrat de betahistină de trei ori pe zi. În general,

dozele de întreţinere sunt cuprinse în intervalul 24 – 48 mg diclorhidrat de betahistină pe zi, administrate

în 2 – 3 prize. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 48 mg.

Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul terapeutic. Ameliorarea stării

clinice poate fi observată uneori numai după câteva săptămâni de tratament, iar efectul terapeutic maxim

se obţine uneori după câteva luni. Există date conform cărora iniţierea tratamentului de la debutul bolii

împiedică progresia acesteia şi/sau pierderea auzului în fazele tardive ale afecţiunii.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării betahistinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost

încă stabilite.

Vârstnici

Deşi există date limitate din studii clinice, experienţa de după punerea pe piaţă a acestui medicament

sugerează că nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienţi.

Insuficienţă renală

Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de

după punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.

Insuficienţă hepatică

Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de

după punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.

Mod şi durată de administrare:

Betahistină Atb trebuie administrat în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate suficientă de lichid.

Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului şi de evoluţia bolii.

În mod obişnuit, tratamentul este unul de lungă durată.

4.3 Contraindicații

  • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
  • La pacienţii cu feocromocitom. Deoarece betahistina este un analog sintetic al histaminei poate

determina eliberarea de catecolamină din celulele tumorale şi poate cauza hipertensiune arterială

severă.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer peptic, din

cauza dispepsiei ocazionale manifestate la pacienţii trataţi cu betahistină.

Pacienţii cu astm bronşic trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pe durata terapiei cu betahistină. La aceşti

pacienţi poate apărea intoleranţă la betahistină (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu urticarie, erupţii cutanate tranzitorii sau rinită alergică se recomandă prudenţă în

prescrierea betahistinei din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.

Se recomandă prudenţă la administrarea de betahistină la pacienţii cu hipotensiune arterială severă.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile in vivo. Pe baza datelor obţinute in vitro nu se aşteaptă

inhibarea in vivo a enzimelor citocromului P450.

Datele obţinute in vitro arată că metabolismul betahistinei este inhibat de medicamentele inhibitoare ale

monoaminoxidazei (MAO) incluzând subtipul B al MAO (de exemplu selegilină). Se recomandă

precauţie la administrarea în asociere a betahistinei cu inhibitori MAO (incluzând inhibitori selectivi

MAO de tip B).

Cu toate că din punct de vedere teoretic este de aşteptat un antagonism între betahistină şi

antihistaminice, nu au fost raportate astfel de interacţiuni. Există un raport de caz al unei interacţiuni cu

alcool etilic şi un compus care conţine pirimetamină cu dapsonă şi altul de potenţare a betahistinei cu

salbutamol.

Betahistina este un analog al histaminei, administrarea în asociere cu antagonişti H le poate afecta

eficacitatea.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Nu există date suficiente privind administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Datele obţinute

din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale,

parturiţiei şi dezvoltării post-natale sunt insuficiente (vezi pct. 5.3).

Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Betahistina nu trebuie administrată în timpul sarcinii decât

dacă este absolut necesar.

Alăptarea

Nu sunt disponibile date privind excreţia betahistinei în laptele matern. Nu există studii efectuate la

animale privind excreţia betahistinei în lapte. Importanţa administrării medicamentului la mamă trebuie

pusă în balanţă cu beneficiul alăptării şi riscul potenţial pentru făt.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Betahistina este indicată în sindrom Ménière şi vertij. Ambele afecţiuni pot influenţa negativ capacitatea

de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. În studiile clinice special concepute pentru a investiga

capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, s-a constatat că betahistina nu are nicio influenţă

sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice controlate, la pacienţi cărora li s-a administrat betahistină

comparativ cu placebo, au fost ordonate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte

frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare

(≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din

datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu reacţii anafilactice.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ocazional somnolenţă.

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Cu frecvenţă necunoscută: poate apărea bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic (vezi pct. 4.4).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greaţă şi dispepsie*.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special edem

angioneurotic, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie şi prurit.

*Au fost observate uşoare tulburări gastrice (de exemplu vărsături, durere gastro-intestinală, distensie

abdominală şi meteorism).

În mod normal, acestea pot fi rezolvate prin administrarea dozei de betahistină în timpul mesei sau prin

reducerea dozei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare până la

moderate, la doze de până la 640 mg (de exemplu greaţă, somnolenţă, dureri abdominale). Alte

simptome ale supradozajului cu betahistină sunt vărsături, dispepsie, ataxie şi convulsii. Simptome mai

grave (de exemplu convulsii, complicaţii pulmonare şi cardiace) au fost observate în cazurile de

supradozaj voluntar cu betahistină, în special asociat supradozajului cu alte medicamente. Nu există

antidot specific. Tratamentul supradozajului include măsuri generale şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic la mai puţin de o oră de la ingerare.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.

Mecanismul de acţiune al betahistinei este parţial cunoscut.

Sunt cunoscute câteva ipoteze plauzibile susţinute de studiile la animale şi de date obţinute din studii

clinice.

Betahistina influenţează sistemul histaminergic:

Betahistina acţionează atât ca agonist parţial pe receptorii H cât şi ca antagonist pe receptorii H la

1 3

nivelul ţesutului neuronal şi are activitate neglijabilă asupra receptorilor H . Betahistina creşte turn-

over-ul şi eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H şi prin inducerea fenomenului

de down-regulation la nivelul receptorilor H .

Betahistina poate creşte fluxul de sânge atât în zona cohleară cât şi la nivelul întregii regiuni a creierului:

Testele farmacologice la animale au arătat că circulaţia sanguină la nivelul striei vasculare de la nivelul

urechii interne se îmbunătăţeşte, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculaţiei

urechii interne. La om, s-a demonstrat, de asemenea, că betahistina creşte fluxul sanguin cerebral.

Betahistina facilitează compensarea vestibulară:

Betahistina accelerează recuperarea vestibulară după neurectomie unilaterală la animale, prin susţinerea

şi facilitarea compensării vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up-regulation

a turn-over-ului şi eliberării histaminei, este mediat prin intermediul anatagoniştilor pe receptorii H .

La subiecţi umani trataţi cu betahistină, timpul de recuperare după neurectomie vestibulară a fost de

asemenea, redus.

Betahistina modifică reacţiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:

De asemenea, s-a constatat că betahistina are un efect inhibitor dependent de doză, asupra generării de

impulsuri rapide la nivelul neuronilor nucleilor vestibulari laterali şi mediani.

Proprietăţile farmacodinamice, aşa cum s-a demonstrat la animale, pot contribui la beneficiile

terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular.

Eficacitatea betahistinei a fost dovedită în studii la pacienţi diagnosticaţi cu vertij vestibular şi cu

sindrom Ménière, prin ameliorarea severităţii şi scăderea frecvenţei cu care apar crizele vertiginoase.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

După administrare orală, betahistina este absorbită rapid şi aproape complet din toate segmentele

tractului gastro-intestinal. După absorbţie, substanţa activă este metabolizată rapid şi aproape complet

în acid 2-piridilacetic (inactiv farmacologic). Nivelele plasmatice de betahistină sunt foarte scăzute (de

ex. sub limita de detecţie de 100 pg/mL). Din acest motiv, toate evaluările farmacocinetice se bazează

pe dozarea acidului 2-piridilacetic din plasmă şi urină.

C atinsă după administrarea medicamentului cu alimente este mai mică comparativ cu cea atinsă la

max

administrarea medicamentului în condiţii de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbţia totală a

betahistinei este similară în ambele situaţii, indicând doar că administrarea betahistinei concomitent cu

alimente încetineşte absorbţia acesteia.

Distribuţie

Betahistina se leagă de proteinele plasmatice într-un procent mai mic de 5 %.

Metabolizare

După absorbţie, betahistina este metabolizată rapid şi aproape complet în acid 2-piridilacetic (care nu

are nicio activitate farmacologică). După administrarea pe cale orală a betahistinei, concentraţia

plasmatică (şi în urină) de acid 2 -piridilacetic atinge maximum la o oră după administrare şi scade cu

un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3,5 ore.

Eliminare

Acidul 2-piridilacetic se excretă rapid în urină. În intervalul terapeutic 8 – 48 mg, aproximativ 85 % din

doza iniţială se regăseşte în urină. Eliminarea urinară sau prin materiile fecale a betahistinei

nemetabolizate este nesemnificativă.

Linearitate/Non-linearitate

Rata de eliminare este constantă în intervalul dozelor orale de 8 – 48 mg, indicând faptul că

farmacocinetica betahistinei este liniară, iar calea metabolică implicată nu este saturată.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitate cronică

La câini şi babuini, după administrarea intravenoasă de doze ≥ 120 mg/kg s-au observat reacţii adverse

la nivelul sistemului nervos. S-au efectuat studii privind toxicitatea cronică după administrarea orală a

diclorhidratului de betahistină la şobolani timp de peste 18 luni şi la câini timp de peste 6 luni. Dozele

de 500 mg/kg la şobolani şi 25 mg/kg la câini au fost tolerate fără să apară modificări ale parametrilor

clinici, chimici şi hematologici. Nu există raportări anterioare cu privire la tratamentul cu aceste doze.

După creşterea dozei la 300 mg/kg, la câini au apărut vărsături.

Datele din literatură arată că într-un studiu investigaţional cu betahistină efectuat la şoareci timp de peste

6 luni, cu doze de betahistină de 39 mg/kg şi peste, s-a raportat hiperemie la nivelul unor ţesuturi. Datele

prezentate în articol sunt limitate. De aceea, impactul raportării din studiul anterior menţionat nu este

clar.

Potenţial mutagenic şi carcinogenic

Betahistina nu are potenţial mutagenic. Nu s-au efectuat studii specifice privind carcinogenicitatea

diclorhidratului de betahistină. Totuşi, în studiile privind toxicitatea cronică, efectuate pe o perioadă de

18 luni la şobolani, la examenul histopatologic nu s-a pus în evidenţă nicio formaţiune tumorală, cancer

sau hiperplazie. Prin urmare, în acest studiu limitat de 18 luni, nu s-a pus în evidenţă un potenţial

carcinogenic al diclorhidratului de betahistină, administrat în doze de până la 500 mg/kg.

Toxicitatea asupra reproducerii

Sunt disponibile date limitate privind toxicitatea betahistinei asupra reproducerii. Într-un studiu efectuat

pe o generaţie de şobolani, o doză de 250 mg/kg şi zi de betahistină administrată pe cale orală nu a

determinat niciun efect advers asupra fertilităţii femelelor sau masculilor, implantării fetale, sarcinii şi

viabilităţii puilor în timpul lactaţiei. Nu s-au observat anomalii la şobolanii înţărcaţi.

La iepuroaicele gestante tratate cu doze orale de 10 sau 100 mg/kg betahistină, nu s-au observat efecte

adverse asupra implantării, viabilităţii sau greutăţii fătului şi nu s-au observat anomalii ale scheletului

sau ale ţesutului moale la făt. Din studiile descrise anterior, se poate concluziona că betahistina nu are

efecte detectabile asupra parametrilor relevanţi ai reproducerii la şobolan şi iepuri. Betahistina nu are

efect teratogen. Totuşi, ca urmare a caracterului experimental al studiilor, riscul nu poate fi complet

exclus.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Celuloză microcristalină tip 101

Povidonă K25

Acid citric monohidrat

Manitol (E 421)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 5 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 6 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 9 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 10 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale,

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

14327/2022/01-06

14328/2022/01-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Cuprins RCP Betahistină Atb 8 mg comprimate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Vertimed 8 mg comprimate

Vertimed 8 mg comprimate

Betaserc 8 mg, comprimate

Betaserc 8 mg, comprimate

Diclorhidrat de betahistină Accord 24 mg comprimate

Betahistină Atb 8 mg comprimate

Betahistină LPH 8 mg comprimate

Betahistină LPH 16 mg comprimate

Betahistină LPH 24 mg comprimate

BETAHISTINĂ MCC 8 mg comprimate

BETAHISTINĂ MCC 8 mg comprimate

Betaserc 24 mg comprimate orodispersabile

Vertisan 24 mg comprimate

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.