Prospect Beclometazonă /Formoterol Stada 100/6 micrograme pe doză, soluţie de inhalat presurizată
Producator: STADA M&D SRL
Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15861/2025/01-02-03-04-05 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Beclometazonă /Formoterol Stada 100/6 micrograme pe doză, soluţie de inhalat presurizată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare doză contorizată (eliberată din inhalator) conţine:
dipropionat de beclometazonă 100 micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 6 micrograme.
Aceasta este echivalentă cu o doză administrată (eliberată din piesa bucală) conţinând dipropionat de
beclometazonă 84,6 micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 5,0 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut:
Acest medicament conţine alcool (etanol anhidru) 7 mg per doză (eliberată din inhalator).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie de inhalat presurizată.
Flaconul conține o soluţie incoloră până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Beclometazonă/Formoterol Stada este indicat la adulți.
Astm bronşic
Beclometazonă/Formoterol Stada este indicat în tratamentul de fond al astmului bronşic, atunci când
utilizarea unei combinaţii (corticosteroid cu administrare inhalatorie şi agonist beta -adrenergic cu
durată lungă de acţiune) este adecvată la:
- pacienţi care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu corticosteroizi cu administrare inhalatorie şi cu
agonişti beta -adrenergici cu durată scurtă de acţiune cu administrare inhalatorie utilizați “la nevoie”
sau
- pacienţi care sunt deja controlaţi adecvat prin utilizarea atât a corticosteroizilor cu administrare
inhalatorie, cât şi a agoniştilor beta -adrenergici cu administrare inhalatorie cu durată lungă de acţiune.
Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC)
Tratamentul simptomatic al pacienților cu BPOC severă (VEMS < 50 % din valoarea normală
estimată) și antecedente de exacerbări repetate, care prezintă simptome semnificative, în pofida
terapiei cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Astm bronşic
Beclometazonă/Formoterol Stada nu este indicat ca tratament de primă intenţie în astmul bronşic.
Dozele substanţelor active din compoziția Beclometazonă/Formoterol Stada se stabilesc pentru fiecare
persoană în parte şi trebuie ajustate în funcţie de severitatea afecţiunii. Acest lucru trebuie luat în
considerare nu numai atunci când se iniţiază tratamentul cu medicamente care conțin o combinaţie, dar
şi atunci când este ajustată doza. În cazul în care un pacient necesită o altă combinaţie a dozelor,
diferită de cea disponibilă în inhalator, trebuie să i se prescrie doze adecvate de beta -agonişti şi/sau
corticosteroizi în inhalatoare separate.
Dipropionatul de beclometazonă din compoziția Beclometazonă/Formoterol Stada este caracterizat
prin distribuţia particulelor extrafine, care determină un efect mai puternic decât formulările cu
dipropionat de beclometazonă cu distribuţie de particule non-extrafine (100 micrograme dipropionat
de beclometazonă extrafină din compoziția Beclometazonă/Formoterol Stada echivalează cu 250
micrograme dipropionat de beclometazonă dintr-o formulare non-extrafină). Prin urmare, doza zilnică
totală de dipropionat de beclometazonă administrată prin utilizarea Beclometazonă/Formoterol Stada
trebuie să fie mai mică decât doza zilnică de dipropionat de beclometazonă administrată prin utilizarea
unei formulări non-extrafine cu dipropionat de beclometazonă.
Acest lucru trebuie luat în considerare în momentul în care la un pacient se trece de la administrarea
unei formulări non-extrafine cu dipropionat de beclometazonă la Beclometazonă/Formoterol Stada;
doza de dipropionat de beclometazonă trebuie să fie mai mică şi va trebui ajustată, în funcţie de
nevoile individuale ale pacienţilor.
Există două abordări terapeutice:
A. Terapia de întreţinere: Beclometazonă/Formoterol Stada se administrează în mod regulat, ca
tratament de întreţinere, care se poate asocia, la nevoie cu un bronhodilatator cu acţiune rapidă, utilizat
separat.
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor: Beclometazonă/Formoterol Stada se
administrează în mod regulat, ca tratament de întreţinere, şi, la nevoie, pentru controlul simptomelor
de astm bronşic.
A. Terapia de întreţinere
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână un bronhodilatator cu acţiune rapidă, pentru a-l
utiliza în situaţiile de urgenţă.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste:
Unul sau două pufuri, de două ori pe zi.
Doza maximă zilnică este de 4 pufuri.
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor
Pacienţii utilizează o doză zilnică de întreţinere de Beclometazonă/Formoterol Stada şi în plus,
utilizează Beclometazonă/Formoterol Stada la nevoie, în funcţie de simptomele de astm bronşic.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână Beclometazonă/Formoterol Stada pentru a-l utiliza
în situaţiile de urgenţă.
Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor cu Beclometazonă/Formoterol Stada trebuie
luată în considerare, în special, în cazul pacienţilor cu:
• astm bronşic care nu poate fi controlat în mod adecvat şi care necesită frecvent medicaţie de
urgenţă
• antecedente de exacerbări ale astmului bronşic, care au necesitat intervenţie medicală.
Este necesară monitorizarea atentă a reacţiilor adverse dependente de doză la pacienţii care utilizează
un număr mare de doze inhalatorii de Beclometazonă/Formoterol Stada, la nevoie.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste:
Doza de întreţinere recomandată este de 1 puf de două ori pe zi (un puf dimineaţa şi un puf seara).
Pacientul trebuie să îşi administreze 1 puf suplimentar, la nevoie, în funcţie de simptomatologie.
Dacă simptomele persistă după câteva minute, trebuie administrat încă un puf.
Doza maximă zilnică este de 8 pufuri.
Pacienţii care necesită utilizarea zilnică frecventă a inhalatorului pentru situații de urgență sunt sfătuiţi
să se adreseze neapărat medicului. Trebuie să li se reevalueze astmul bronşic şi trebuie ca terapia lor
de întreţinere să fie reconsiderată.
Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani:
Siguranţa şi eficacitatea Beclometazonă/Formoterol Stada la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18
ani nu au fost stabilite încă. Există date privind utilizarea Beclometazonă/Formoterol Stada la
copii cu vârsta între 5 și 11 ani şi adolescenţi cu vârsta între 12 şi 17 ani și sunt descrise la pct.
4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face o recomandare cu privire la doze.
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic de un medic, astfel încât doza de Beclometazonă/Formoterol
Stada să rămână optimă şi să fie modificată numai la recomandarea medicului. Doza trebuie stabilită
treptat la cea mai mică doză care asigură menţinerea controlului efectiv al simptomelor. Atunci când
controlul simptomelor este menţinut cu ajutorul celei mai mici doze recomandate, următorul pas poate
include un test de utilizare a unui corticosteroid cu administrare inhalatorie în monoterapie.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze Beclometazonă/Formoterol Stada zilnic, chiar şi atunci când sunt
asimptomatici.
BPOC
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste:
Două pufuri de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Nu există date privind utilizarea
Beclometazonă/Formoterol Stada la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Beclometazonă/Formoterol Stada este pentru utilizare inhalatorie.
Pentru a asigura administrarea corectă a medicamentului, pacientului trebuie să i se arate de către un
medic sau alt profesionist din domeniul sănătății cum să folosească corect inhalatorul. Utilizarea
corectă a inhalatorului presurizat cu doze contorizate este esenţială pentru succesul tratamentului.
Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie Prospectul cu informații pentru pacient şi să urmeze
instrucţiunile de utilizare prezentate în prospect.
Inhalatorul Beclometazonă/Formoterol Stada este prevăzut cu un contor de doze pentru recipientele cu
120 de acționări și cu un indicator de doză pentru recipientele cu 180 de acționări, ambele pe spatele
dispozitivului de acționare, care arată câte doze au mai rămas. În cazul recipientului cu 120 de doze,
de fiecare dată când pacientul apasă recipientul, se eliberează un puf de medicament și contorul
numără descrescător cu o unitate. În cazul recipientului cu 180 de doze, de fiecare dată când pacientul
apasă recipientul, indicatorul se rotește într-o măsură mică, iar numărul de pufuri rămase este afișat în
intervale de 20. Pacienții trebuie sfătuiți să nu scape inhalatorul pe jos, deoarece acest lucru poate duce
la declanșarea numărătorii descrescătoare.
Testarea inhalatorului
Înainte de a utiliza inhalatorul pentru prima dată sau dacă inhalatorul nu a fost folosit timp de 14 zile
sau mai mult, pacientul trebuie să elibereze un puf în aer, pentru a se asigura că inhalatorul
funcționează în mod corespunzător.
După testarea inhalatorului pentru prima dată, contorul/indicatorul ar trebui să indice 120 sau 180.
Ori de câte ori este posibil, pacienții trebuie să stea în picioare sau așezați într-o poziție verticală în
timpul inhalării.
Utilizarea inhalatorului
Dacă inhalatorul a fost expus la frig sever, pacienții trebuie să-l încălzească cu mâinile timp de câteva
minute înainte de a-l utiliza. Nu trebuie să-l încălzească niciodată prin mijloace artificiale.
1. Pacienţii trebuie să îndepărteze capacul de protecţie de pe piesa bucală şi să verifice dacă piesa
bucală este curată, fără praf şi murdărie sau orice alte obiecte străine.
2. Pacienţii trebuie să expire cât mai încet şi mai profund cu putinţă.
3. Pacienţii trebuie să ţină inhalatorul în poziţie verticală, cu corpul acestuia îndreptat în sus şi să
strângă buzele în jurul piesei bucale, fără a muşca piesa bucală.
4. În acelaşi timp, pacienţii trebuie să inspire încet şi adânc pe gură. După începerea inspirului,
aceştia trebuie să apese partea superioară a inhalatorului pentru eliberarea unui puf.
5. Pacienţii trebuie să își ţină respiraţia cât mai mult timp posibil şi, la final, să scoată din gură piesa
bucală şi să expire încet. Pacientul nu trebuie să expire în inhalator.
Pentru a inhala încă un puf, pacienţii trebuie să menţină inhalatorul în poziţie verticală timp de
aproximativ jumătate de minut, după care se repetă paşii de la 2 până la 5.
IMPORTANT: pacienţii nu trebuie să efectueze paşii de la 2 până la 5 foarte repede.
După utilizare, pacienţii trebuie să închidă inhalatorul cu capacul protector și să verifice contorul sau
indicatorul de doze.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia un inhalator nou atunci când contorul sau indicatorul de doze indică
numărul 20.
Aceştia trebuie să înceteze folosirea inhalatorului atunci când contorul/indicatorul de doze indică 0,
deoarece numărul de pufuri rămase în inhalator este posibil să nu fie suficient pentru a elibera o doză
completă, și ar trebui să înceapă să folosească un inhalator nou.
În cazul în care s-a eliberat în aer o parte din soluţia presurizată prin partea superioară a inhalatorului
sau prin colţurile gurii, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.
În cazul pacienţilor cu dificultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele
mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioară cu
degetele mari.
Pacienţii trebuie să-şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după inhalare
(vezi pct. 4.4).
Flaconul presurizat conține un lichid sub presiune. Pacienții trebuie sfătuiți să nu îl expună la
temperaturi mai mari de 50°C și să nu perforeze recipientul.
Curăţarea
Pacienţii trebuie sfătuiţi să citească cu atenţie Prospectul cu informații pentru pacient pentru
instrucţiuni privind curăţarea. Pentru o curăţare obişnuită a inhalatorului, pacienţii trebuie să
îndepărteze capacul protector de pe piesa bucală şi să cureţe interiorul şi exteriorul piesei bucale cu o
lavetă uscată. Aceştia nu trebuie să scoată flaconul presurizat din dispozitivul de inhalat și nu
trebuie să utilizeze apă sau alte lichide pentru curăţarea piesei bucale.
Pacienţii care au dificultăţi în a sincroniza acționarea aerosolilor cu inspirul pot să utilizeze un
dispozitiv de distanțare AeroChamber Plus. Aceştia trebuie sfătuiți de medicul lor, de farmacist sau de
asistenta medicală cu privire la utilizarea și îngrijirea adecvată a inhalatorului și a dispozitivului de
distanțare, iar tehnica acestora trebuie verificată, pentru a se asigura eliberarea optimă a substanței
active inhalate în plămâni. La pacienţii care utilizează AeroChamber Plus aceasta se poate realiza
printr-un inspir continuu, lent şi profund prin dispozitivul de distanțare, fără nici un decalaj între
apăsare şi inhalare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Beclometazonă/Formoterol Stada trebuie utilizat cu precauţie (care poate include şi monitorizare) la
pacienţii cu aritmii cardiace, în special bloc atrioventricular de gradul trei şi tahiaritmii (bătăi cardiace
accelerate şi/sau neregulate), stenoză aortică subvalvulară idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică
obstructivă, boală cardiacă severă, în special infarct miocardic acut, boală cardiacă ischemică,
insuficienţă cardiacă congestivă, boală vasculară ocluzivă, în special arterioscleroză, hipertensiune
arterială şi anevrism. De asemenea, este necesară precauţie în tratamentul pacienţilor care prezintă sau la
care se suspectează prelungire a intervalului QTc, fie congenitală sau iatrogenă (QTc > 0,44 secunde).
Formoterolul poate induce prelungirea intervalului QTc.
De asemenea, este necesară precauţie atunci când Beclometazonă/Formoterol Stada se administrează la
pacienţii cu tireotoxicoză, diabet zaharat, feocromocitom şi hipokaliemie netratată.
Hipokaliemia potenţial gravă poate să apară ca urmare a tratamentului cu beta -agonişti. Se recomandă
precauţii speciale în caz de astm bronşic sever, deoarece acest efect poate fi potenţat de hipoxie.
Hipokaliemia poate fi potenţată şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente care pot induce
hipokaliemie, cum sunt derivaţi xantinici, corticosteroizi şi diuretice (vezi pct. 4.5). De asemenea, se
recomandă precauţie în caz de astm bronşic instabil, când pot fi utilizate mai multe bronhodilatatoare “de
salvare”. În astfel de situaţii se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale potasiului.
Inhalarea formoterolului poate determina creşterea glicemiei. Prin urmare, glicemia trebuie atent
monitorizată la pacienţii cu diabet zaharat.
În cazul în care este planificată anestezia cu derivaţi halogenaţi, trebuie să se asigure faptul că nu se
administrează Beclometazonă/Formoterol Stada cu cel puțin 12 ore înainte de începerea anesteziei,
deoarece există riscul apariţiei unor aritmii cardiace.
Ca și în cazul tuturor medicamentelor care conțin corticosteroizi cu administrare inhalatorie,
Beclometazonă/Formoterol Stada trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tuberculoză pulmonară
activă sau asimptomatică, infecţii fungice sau virale ale căilor respiratorii.
Se recomandă ca tratamentul cu Beclometazonă/Formoterol Stada să nu fie întrerupt brusc.
În cazul în care pacienţii consideră că tratamentul nu este eficace, trebuie solicitată asistenţă medicală.
Utilizarea crescută a bronhodilatatoarelor la nevoie indică agravarea bolii de bază şi impune
reevaluarea tratamentului astmului bronşic. Deteriorarea bruscă şi progresivă a controlului astmului
bronșic sau BPOC poate pune viaţa pacientului în pericol, iar pacientul trebuie supus unei evaluări
medicale urgente. Trebuie avută în vedere necesitatea suplimentării tratamentului cu corticosteroizi, fie
pe cale inhalatorie sau orală, sau iniţierea tratamentului antibiotic, în cazul în care se suspectează o
infecţie.
Pacienţii nu trebuie să înceapă tratamentul cu Beclometazonă/Formoterol Stada în timpul unei perioade
de exacerbare a bolii sau dacă au astm bronşic în curs de agravare sau cu deteriorare acută. În timpul
tratamentului cu Beclometazonă/Formoterol Stada pot să apară reacţii adverse grave relaționate cu
astmul bronşic şi exacerbările acestuia. Pacienţii trebuie rugaţi să continue tratamentul, dar să solicite
asistenţă medicală în cazul în care simptomele rămân necontrolate sau se agravează după iniţierea
tratamentului cu Beclometazonă/Formoterol Stada.
Similar altor tratamente cu medicamente cu administrare inhalatorie, imediat după administrare poate să
apară bronhospasm paradoxal, cu accentuarea imediată a wheezingului şi accelerarea respirației. Acestea
trebuie tratate imediat cu un bronhodilatator cu acţiune rapidă. Administrarea Beclometazonă/Formoterol
Stada trebuie întreruptă imediat, pacientul trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se instituie un tratament
alternativ.
Beclometazonă/Formoterol Stada nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenţie pentru astmul bronşic.
Pentru tratamentul crizelor de astm bronşic pacienţii trebuie instruiţi să aibă mereu la îndemână
bronhodilatatoarele cu durată scurtă de acţiune, fie Beclometazonă/Formoterol Stada (pentru pacienții
care utilizează Beclometazonă/Formoterol Stada ca terapie de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor)
sau un alt bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune (pentru pacienții care utilizează
Beclometazonă/Formoterol Stada doar ca terapie de întreţinere).
Pacienţilor trebuie să li se reamintească să utilizeze Beclometazonă/Formoterol Stada zilnic conform
recomandărilor, chiar şi atunci când sunt asimptomatici. Administrarea inhalatorie “de salvare” a
Beclometazonă/Formoterol Stada trebuie utilizată ca răspuns la simptomele astmului bronşic, dar nu este
destinată utilizării cu regularitate în scop profilactic, de exemplu, înainte de un efort fizic. Pentru aceasta,
trebuie luată în considerare utilizarea separată a unui bronhodilatator cu acţiune rapidă.
După obţinerea controlului simptomelor de astm bronşic, trebuie să se ia în considerare reducerea
treptată a dozei de Beclometazonă/Formoterol Stada. Este importantă evaluarea periodică a pacienţilor
pe parcursul reducerii treptate a dozei. Trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficace de
Beclometazonă/Formoterol Stada (vezi pct. 4.2).
Efecte sistemice ale corticosteroizilor inhalatori pot să apară, în special, când se utilizează doze mari
pentru perioade lungi de timp. Aceste efecte sunt mai puţin probabil să apară la administrarea inhalatorie,
comparativ cu administrarea orală de corticosteroizi. Posibilele efecte sistemice includ: sindrom
Cushing, manifestări de tip Cushing, supresie a glandelor suprarenale, scădere a densităţii minerale
osoase, încetinire a creşterii la copii şi adolescenţi, cataractă şi glaucom şi, mai rar, o serie de efecte
psihologice sau comportamentale, incluzând hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate,
depresie sau agresivitate (mai ales la copii).
De aceea, este important ca pacientul să fie reevaluat periodic, iar doza de corticosteroid cu
administrare inhalatorie să fie redusă la cea mai mică doză la care se menține controlul eficace al
astmului bronșic.
Datele privind farmacocinetica după administrarea unei doze unice (vezi pct. 5.2) au demonstrat că
utilizarea dipropionatului de beclometazonă/formoterol prin intermediul dispozitivului de distanțare
AeroChamber Plus®, comparativ cu utilizarea unui dispozitiv de acționare standard, nu creşte expunerea
sistemică totală la formoterol şi reduce expunerea sistemică la beclometazonă 17-monopropionat, în timp
ce cantitatea de dipropionat de beclometazonă sub formă nemodificată care ajunge de la nivel pulmonar
în circulaţia sistemică creşte; cu toate acestea, deoarece expunerea sistemică totală la dipropionatul de
beclometazonă şi metaboliţii săi activi nu se modifică, nu există o creştere a riscului de apariţie a
efectelor sistemice în cazul utilizării dipropionat de beclometazonă/formoterol cu ajutorul dispozitivului
de distanțare menționat.
Tratamentul prelungit al pacienților cu doze mari de corticosteroizi administraţi inhalator poate
determina supresia glandelor suprarenale şi insuficienţă suprarenaliană acută. Copiii cu vârsta sub 16 ani,
care utilizează/inhalează doze de dipropionat de beclometazonă mai mari decât cele recomandate pot fi
mai expuşi la acest risc. Situaţiile care pot declanşa o criză suprarenală acută includ traumatismele,
intervenţiile chirurgicale, infecţiile sau orice reducere rapidă a dozelor. Simptomele prezentate sunt în
mod caracteristic nespecifice şi pot include anorexie, durere abdominală, scădere ponderală, oboseală,
cefalee, greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, nivel scăzut de conştienţă, hipoglicemie şi crize
convulsive. Trebuie luată în considerare administrarea suplimentară a unui corticosteroid sistemic în
timpul perioadelor de stres sau intervenţii chirurgicale programate.
Trebuie avută grijă atunci când pacienții sunt transferați la tratamentul cu Beclometazonă/Formoterol
Stada, în special dacă există orice motiv de a presupune că funcția suprarenală este afectată în urma
tratamentului anterior cu corticosteroizi sistemici.
Pacienţii transferaţi de la terapia orală la cea inhalatorie cu corticosteroizi pot prezenta în continuare,
pentru o perioadă considerabilă de timp, risc de afectare a rezervei corticosuprarenale. Pacienții care au
necesitat tratament cu doze mari de corticosteroizi pentru situaţii de urgenţă sau care au urmat tratament
îndelungat cu doze mari de corticosteroizi inhalatori, pot prezenta, de asemenea, acest risc. Această
posibilitate de afectare reziduală trebuie avută întotdeauna în vedere în situaţii de urgenţă sau
programate, pentru care se anticipează că presupun stres şi trebuie luat în considerare tratamentul
corespunzător cu corticosteroizi. Gradul insuficienţei suprarenaliene poate necesita solicitarea opiniei
unui specialist înaintea procedurilor programate.
Pneumonia la pacienții cu BPOC
S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la
pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi cu administrare inhalatorie. Există unele
dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar aceasta nu a fost
demonstrată în mod clar în toate studiile efectuate. Nu există dovezi clinice concludente de diferențe
intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de pneumonie în rândul medicamentelor care conțin
corticosteroizi cu administrare inhalatorie. Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea
posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții
și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun. Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu
BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC
severă.
Beclometazonă/Formoterol Stada conţine 7 mg de alcool (etanol) per fiecare acționare, ceea ce este
echivalent cu 0,20 mg/kg per doza rezultată din două acționări. Cantitatea de alcool din acest
medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml de bere sau 1 ml de vin.
Cantitatea mică de alcool etilic din acest medicament nu va avea efecte notabile.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după
inhalarea dozei prescrise, pentru a reduce la minim riscul de candidoză orofaringiană.
Tulburări de vedere
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice a corticosteroizilor. Dacă un
pacient prezintă simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în
considerare trimiterea sa la un oftalmolog, pentru evaluarea cauzelor posibile, care pot include cataractă,
glaucom sau boli rare, cum este corioretinopatia seroasă centrală (CSCR), care au fost raportate după
administrarea sistemică și topică de corticosteroizi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Dipropionatul de beclometazonă este metabolizat foarte rapid prin intermediul esterazelor.
Beclometazona este mai puțin dependentă de metabolizarea prin intermediul CYP3A decât alți
corticosteroizi și, în general, interacțiunile sunt puțin probabile; totuși, nu poate fi exclusă posibilitatea
unor efecte sistemice atunci când se utilizează concomitent inhibitori puternici ai CYP3A (de
exemplu, ritonavir, cobicistat) și, prin urmare, se recomandă precauție și o monitorizare adecvată
atunci cand se utilizează astfel de agenți.
Interacţiuni farmacodinamice
La pacienţii cu astm bronşic trebuie evitate beta-blocantele (inclusiv picăturile oftalmice). Dacă
administrarea beta-blocantelor este necesară, efectul formoterolului va fi redus sau anulat.
Pe de altă parte, administrarea concomitentă de medicamente beta-adregenice poate avea efecte aditive
şi, prin urmare, este necesară prudenţă atunci când teofilina sau alte medicamente beta-adregenice sunt
prescrise concomitent cu formoterol.
Tratamentul concomitent cu chinidină, disopiramidă, procainamidă, fenotiazină, antihistaminice,
inhibitori ai monoaminooxidazei şi antidepresive triciclice poate prelungi intervalul QTc şi creşte
riscul de aritmii ventriculare.
În plus, L-dopa, L-tiroxina, oxitocina şi alcoolul etilic pot afecta toleranţa cardiacă la beta –
simpatomimetice.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei, inclusiv medicamente cu proprietăţi
asemănătoare, cum sunt furazolidon şi procarbazină, poate precipita reacţiile hipertensive.
Există un risc crescut de aritmii la pacienţii cărora li administrează concomitent anestezice de tip
hidrocarburi halogenate.
Tratamentul concomitent cu derivaţi xantinici, steroizi sau diuretice poate potenţa posibilul efect
hipokaliemic al beta -agoniştilor (vezi pct. 4.4). Hipokalemia poate accentua predispoziţia la aritmii
cardiace a pacienţilor trataţi cu glicozide digitalice.
Beclometazonă/Formoterol Stada conţine o cantitate mică de alcool etilic. Există un potenţial teoretic
de interacţiune la pacienţii deosebit de sensibili cărora li se administrează disulfiram sau metronidazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există experienţă sau dovezi privind siguranţa propulsorului Norfluran (HFA-134a) în timpul
sarcinii sau alăptării la om. Cu toate acestea, studiile privind efectul Norfluranului (HFA-134a) asupra
funcției de reproducere și dezvoltării embrio-fetale la animale nu au evidenţiat reacţii adverse
relevante clinic.
Sarcina
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Beclometazonă/Formoterol Stada la gravide. Studiile
la animale cu dipropionat de beclometazonă şi formoterol în combinaţie au evidenţiat efecte toxice
asupra funcţiei de reproducere în urma expunerii sistemice crescute (vezi pct. 5.3). Din cauza acţiunii
tocolitice a medicamentelor beta -simpatomimetice, trebuie acordată o atenție deosebită înainte de
naștere. Nu se recomandă utilizarea formoterolului în timpul sarcinii şi în special în ultima
parte a sarcinii sau în timpul travaliului, cu excepţia cazului în care nu există nicio altă alternativă (mai
sigură) stabilită.
Beclometazonă/Formoterol Stada trebuie utilizat în sarcină numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte
riscurile posibile.
Alăptarea
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Beclometazonă/Formoterol Stada în timpul alăptării
la om.
Deşi nu sunt disponibile date din studii la animale, se poate presupune că dipropionatul de
beclometazonă se excretă în lapte, similar altor corticosteroizi.
Deşi nu se cunoaşte dacă formoterolul se elimină în laptele uman, acesta a fost detectat în laptele
mamiferelor.
Administrarea Beclometazonă/Formoterol Stada la femeile care alăptează trebuie luată în considerare
numai în cazul în care beneficiile anticipate depăşesc riscurile potenţiale.
Ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul terapiei pentru femeie, trebuie luată o
decizie dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe tratamentul cu Beclometazonă/Formoterol Stada.
Fertilitatea
Nu există date la om. În studiile efectuate la șobolani, prezența dipropionatului de beclometazonă în
doze mari în combinație a fost asociată cu fertilitate redusă la femele și embriotoxicitate (vezi pct.
5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Beclometazonă/Formoterol Stada nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Deoarece Beclometazonă/Formoterol Stada conţine dipropionat de beclometazonă şi fumarat de
formoterol dihidrat, tipul şi severitatea reacţiilor adverse asociate fiecărei componente pot fi anticipate.
Nu s-au înregistrat cazuri de reacţii adverse suplimentare în urma administrării în asociere a celor două
componente.
Reacțiile adverse asociate cu administrarea de dipropionat de beclometazonă şi formoterol în
combinaţie fixă (Beclometazonă/Formoterol Stada) şi ca medicamente administrate individual sunt
prezentate mai jos, în clasificarea pe aparate, sisteme și organe. Frecvenţele reacțiilor adverse sunt
definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
<1>
nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse frecvente şi mai puţin frecvente sunt obţinute din studiile clinice la pacienții cu astm
bronşic și cu BPCO.
Clasificarea pe aparate, Reacţia adversă Frecvenţa
sisteme şi organe
Infecţii şi infestări Faringită, candidoză orală, Frecvente
pneumonie*
Gripă, infecţie micotică la Mai puţin frecvente
nivelul cavităţii bucale,
candidoză orofaringiană,
candidoză esofagiană, candidoză
vulvovaginală, gastroenterită,
sinuzită, rinită
Tulburări hematologice şi Granulocitopenie Mai puţin frecvente
limfatice Trombocitopenie Foarte rare
Tulburări ale sistemului Dermatită alergică Mai puţin frecvente
imunitar Reacţii de hipersensibilitate, Foarte rare
inclusiv eritem, edem la nivelul
buzelor, feţei, ochilor şi edem
faringian
Tulburări endocrine Supresie a funcţiei glandelor Foarte rare
suprarenale
Tulburări metabolice şi Hipokaliemie, hiperglicemie Mai puţin frecvente
de nutriţie
Tulburări psihice Nelinişte Mai puţin frecvente
Hiperactivitate psihomotorie, Cu frecvenţă
tulburări de somn, anxietate, necunoscută
depresie, agresivitate, modificări
de comportament (mai ales la
copii)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente
nervos Tremor, ameţeli Mai puţin frecvente
Tulburări oculare Glaucom, cataractă Foarte rare
Vedere încețoșată (vezi şi pct. Cu frecvenţă
4.4) necunoscută
Tulburări acustice Otosalpingită Mai puţin frecvente
şi vestibulare
Tulburări cardiace Palpitaţii, prelungire a Mai puţin frecvente
intervalului QT corectat,
modificări ale
electrocardiogramei, tahicardie,
tahiaritmie, fibrilaţie atrială*
Extrasistole ventriculare, angină Rare
pectorală
Tulburări vasculare Hiperemie, hiperemie facială Mai puţin frecvente
tranzitorie
Tulburări respiratorii, Disfonie Frecvente
toracice şi mediastinale Tuse, tuse productivă, iritaţie Mai puţin frecvente
faringiană, crize de astm bronşic
Bronhospasm paradoxal Rare
Dispnee, exacerbare a astmului Foarte rare
bronşic
Tulburări gastro-intestinale Diaree, xerostomie, dispepsie, Mai puţin frecvente
disfagie, senzaţie de arsură la
nivelul buzelor, greaţă, disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, Mai puţin frecvente
ţesutului subcutanat hiperhidroză, urticarie
Angioedem Rare
Tulburări Spasme musculare, mialgie Mai puţin frecvente
musculoscheletice şi ale
ţesutului conjunctiv Încetinire a procesului de creştere Foarte rare
la copii şi adolescenţi
Tulburări renale şi ale Nefrită Rare
căilor urinare
Tulburări generale şi la Edem periferic Foarte rare
nivelul locului de
administrare
Investigaţii diagnostice Creştere a valorii proteinei C Mai puţin frecvente
reactive, creştere a numărului de
trombocite, creştere a
concentraţiei acizilor graşi liberi
în plasmă, creştere a insulinemiei,
creştere a concentraţiei corpilor
cetonici în sânge, scădere a valorii
cortizolului în sânge*
Creştere a tensiunii arteriale, Rare
scădere a tensiunii arteriale
Scădere a densităţii osoase Foarte rare
* Un caz de pneumonie non – grav a fost raportat la un pacient tratat cu dipropionat de
beclometazonă/formoterol 100/6 într-un studiu clinic pivot efectuat la pacienți cu BPOC. Alte reacții
adverse observate la dipropionat de beclometazonă/formoterol 100/6 în studiile clinice efectuate la
pacienți cu BPOC au fost reducerea valorii cortizolului în sânge și fibrilație atrială.
Similar altor terapii administrate inhalator, este posibil să apară bronhospasm paradoxal (vezi pct. 4.4).
Dintre reacţiile adverse observate, cele asociate în mod caracteristic utilizării formoterolului sunt:
hipokaliemie, cefalee, tremor, palpitaţii, tuse, spasme musculare şi prelungire a intervalului QTc.
Reacţiile adverse asociate în mod caracteristic administrării de dipropionat de beclometazonă sunt:
infecţii fungice ale cavităţii bucale, candidoză bucală, disfonie, iritaţie faringiană.
Disfonia şi candidoza pot fi ameliorate prin gargară, clătirea gurii cu apă sau prin spălarea dinţilor
după utilizarea medicamentului. Candidoza simptomatică poate fi tratată cu ajutorul terapiei topice
antimicotice, continuându-se tratamentul cu Beclometazonă/Formoterol Stada.
Efectele sistemice ale corticoisteroizilor administraţi inhalator (de exemplu, dipropionat de
beclometazonă) pot să apară, în special, în cazul administrării unor doze mari, prescrise pentru
perioade lungi de timp; acestea pot include supresie a glandelor suprarenale, scădere a densităţii
minerale osoase, încetinire a creşterii la copii şi adolescenţi, cataractă şi glaucom (vezi pct. 4.4).
Reacţiile de hipersensibilitate includ erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, eritem, dar poate să
apară şi edem la nivelul ochilor, feţei, buzelor şi gâtului.
Copii și adolescenți
Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni efectuat la pacienții adolescenți cu astm bronșic, profilul de
siguranță al unui medicament care conține dipropionat de beclometazonă/formoterol nu a fost diferit
de cel al monoterapiei cu dipropionat de beclometazonă.
O formulare experimentală pentru copii și adolescenți cu dipropionat de beclometazonă și fumarat de
formoterol 50/6 micrograme per doză administrată la copii cu astm bronşic cu vârsta cuprinsă între 5-
11 ani, pe o perioadă de tratament de 12 săptămâni, a arătat un profil de siguranță similar cu
medicamentele autorizate care conțin formoterol și dipropionat de beclometazonă separat.
Cu toate acestea, aceeași formulare pentru copii şi adolescenţi care conține dipropionat de
beclometazonă și formoterol fumarat 50/6 micrograme administrată copiilor cu astm bronşic cu vârste
cuprinse între 5-11 ani, pe o perioadă de peste 2 săptămâni nu a demonstrat non-inferioritate privind
rata de creştere a membrului inferior comparativ cu utilizarea separată de formoterol și dipropionat de
beclometazonă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Doze cumulate de dipropionat de beclometazonă/formoterol administrate inhalator de până la 12
acționări (total dipropionat de beclometazonă 1200 micrograme, formoterol 72 micrograme) au fost
studiate la pacienţii cu astm bronşic. Tratamentele cumulative nu au determinat modificări ale
semnelor vitale şi nici nu s-au observat reacţii adverse severe sau grave.
Dozele excesive de formoterol pot determina efecte caracteristice agoniştilor beta -adrenergici: greaţă,
vărsături, cefalee, tremor, somnolenţă, palpitaţii, tahicardie, aritmii ventriculare, prelungire a
intervalului QTc, acidoză metabolică, hipokaliemie, hiperglicemie.
În caz de supradozaj cu formoterol, se recomandă tratament suportiv şi simptomatic. Cazurile grave
trebuie spitalizate. Utilizarea blocantelor beta-adregenice cardioselective poate fi luată în considerare,
dar numai cu maximă prudenţă, deoarece utilizarea blocantelor beta-adregenice poate determina
bronhospasm. Valorile kaliemiei trebuie monitorizate.
Inhalarea acută în exces faţă de dozele recomandate de dipropionat de beclometazonă poate determina
supresia temporară a funcţiei glandelor suprarenale. În acest caz nu sunt necesare măsuri de urgenţă,
deoarece funcţia corticosuprarenală se reface în câteva zile, conform determinărilor cortizolului
plasmatic. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a controla
astmul bronşic.
Supradozajul cronic cu dipropionat de beclometazonă administrat inhalator: risc de supresie a funcţiei
suprarenale (vezi pct. 4.4.). Este posibil să fie necesară monitorizarea rezervei corticosuprarenalei.
Tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a controla astmul bronşic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
respiratorii; adrenergice, inhalatorii, codul ATC: R03AK08.
Mecanism de acțiune şi efecte farmacodinamice
Beclometazonă/Formoterol Stada conţine dipropionat de beclometazonă şi formoterol.
Aceste două substanţe active au moduri de acţiune diferite. Similar altor combinaţii de
corticosteroizi inhalatori şi beta -agonişti, se pot observa efecte aditive în ceea ce priveşte
reducerea episoadelor de exacerbare ale astmului bronşic.
Dipropionat de beclometazonă
Dipropionatul de beclometazonă administrat pe cale inhalatorie în dozele recomandate are
acţiune antiinflamatorie de tip glucocorticoid la nivel pulmonar, determinând ameliorarea
simptomelor şi reducerea exacerbărilor astmului bronşic, cu un număr mai mic de reacţii
adverse comparativ cu administrarea sistemică de corticosteroizi.
Formoterol
Formoterolul este un agonist beta -adrenergic selectiv, care determină relaxarea
musculaturii netede a bronhiilor la pacienţii cu obstrucţie reversibilă a căilor respiratorii.
Efectul bronhodilatator se instalează rapid, în decurs de 1-3 minute de la inhalare şi are o
durată de acţiune de 12 ore după o doză unică.
ASTM BRONŞIC
Eficacitatea clinică a dipropionat de beclometazonă/formoterol în terapia de întreținere
În studiile clinice la adulţi, asocierea formoterolului la dipropionatul de beclometazonă a
ameliorat simptomele astmului bronşic şi funcţia pulmonară şi a redus numărul
exacerbărilor.
Într-un studiu clinic cu durata de 24 de săptămâni, efectul dipropionat de
beclometazonă/formoterol 100/6 HFA asupra funcţiei pulmonare a fost cel puţin egal cu
efectul asocierii de dipropionat de beclometazonă şi formoterol administrate individual şi a
depăşit efectul dipropionatului de beclometazonă în monoterapie.
Eficacitatea clinică a dipropionatului de beclometazonă/formoterol în terapia de întreținere
și de ameliorare a simptomelor
Într-un studiu cu grupuri paralele în care au fost incluși 1701 pacienți cu astm bronșic, pe
durata a 48 de săptămâni, eficacitatea dipropionat de beclometazonă/formoterol
administrat ca terapie de întreținere (1 puf de două ori pe zi) și ca terapie de ameliorare a
simptomelor (până la un total de 8 pufuri pe zi) a fost comparată cu dipropionat de
beclometazonă/formoterol administrat ca terapie de întreținere (1 puf de două ori pe zi) și
salbutamol la nevoie, la pacienții adulți cu astm bronșic moderat sau sever, necontrolat.
Rezultatele au arătat că dipropionatul de beclometazonă/formoterol administrat ca terapie
de întreținere și ameliorare a simptomelor a prelungit semnificativ perioada până la prima
exacerbare severă (*), în comparație cu dipropionat de beclometazonă/formoterol
administrat ca terapie de întreținere și salbutamol la nevoie (p < 0,001 pentru ambele
populații ITT și PP). Rata exacerbărilor severe pe pacient/an a fost redusă semnificativ în
grupul cu terapie de întreținere și ameliorare a simptomelor, comparativ cu grupul cu
terapie cu salbutamol: respectiv, 0,1476 comparativ cu 0,2239 (reducere semnificativ
statistică p < 0,001). Pacienții din grupul cu terapie cu dipropionat de
beclometazonă/formoterol administrat ca terapie de întreținere și ameliorare a simptomelor
au obținut o îmbunătățire clinică semnificativă a controlului astmului bronșic. Media
administrărilor inhalatorii zilnice ca terapie de ameliorare a simptomelor și proporția
pacienților care au utilizat terapia de salvare a scăzut similar în ambele grupuri.
Notă*: exacerbările severe au fost definite ca deteriorarea astmului bronșic, având ca
rezultat spitalizarea sau tratamentul în departamentul de urgență sau administrarea
sistemică de steroizi pentru mai mult de 3 zile.
Într-un alt studiu clinic, la pacienții cu astm bronșic la care a fost utilizată metacolină
pentru a induce bronhoconstricție, administrarea unei doze unice de dipropionat de
beclometazonă/formoterol 100/6 micrograme a avut un efect bronhodilatator rapid și a
determinat ameliorarea rapidă a simptomelor de dispnee, similar cu o doză salbutamol 200
μg.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni efectuat la pacienții adolescenți cu astm bronşic
dipropionatul de beclometazonă/formoterol 100/6 micrograme nu a fost superior
monoterapiei cu beclometazonă dipropionat, nici în ceea ce privește parametrii funcției
pulmonare (variabilă principală: modificarea FEV de la valoarea inițială dimineața înainte
de utilizarea dozei), variabilele secundare de evaluare a eficacității și nici de rezultat clinic.
Efectul bronhodilatator al unei doze unice de dipropionat de beclometazonă/formoterol
din formularea experimentală pediatrică care conține beclometazonă dipropionat și
formoterol 50/6 micrograme per doză, administrată cu Aerochamber Plus la copii cu astm
bronșic cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, a fost evaluat în comparație cu medicamentele
coemercializate care conțin beclometazonă dipropionat și formoterol utilizate separat.
Non-inferioritatea dipropionat de beclometazonă/formoterol 50/6 față de utilizarea
separată a fost demonstrată în termeni de VEMS1 mediu evaluat la 12 ore după
administrarea dozei, dimineața, deoarece limita inferioară a intervalului de încredere IÎ
95% a diferenței medii ajustate a fost -0,047 l, mai mare decât limita anticipată de non-
inferioritate de – 0,1 l.
Administrarea cu Aerochamber Plus de dipropionat de beclometazonă/formoterol din
formularea pediatrică 50/6 micrograme per doză la copii cu astm bronșic cu vârsta
cuprinsă între 5 și 11 ani, pe parcursul a 12 săptămâni de tratament, nu a demonstrat
superioritate față de monoterapia cu dipropionat de beclometazonă și nu a arătat non-
inferioritate față de utilizarea separată de dipropionat de beclometazonă și formoterol, în
ceea ce privește parametrul funcției pulmonare (variabilă primară: modificare a VEMS1
dimineața, înainte de utilizarea dozei).
BPOC
În 2 studii realizate pe o perioadă de 48 de săptămâni, au fost evaluate efectele asupra
funcției plămânilor și asupra ratei de exacerbare (definită ca numărul de cure de
corticosteroizi cu administrare orală și/sau cure de antibiotice și/sau spitalizări) la pacienți
cu BPOC severă (30% Într-un studiu pivot s-a demonstrat o îmbunătățire a funcției pulmonare (obiectivul principal modificare a VEMS1 înainte de utilizarea dozei), comparativ cu formoterol, după 12 săptămâni de tratament (o creștere medie între dipropionat de beclometazonă/formoterol și formoterol: 69 ml) precum și la fiecare control clinic, pe durata întregului tratament (48 de săptămâni). Studiul a demonstrat că media exacerbărilor pe pacient/an (rata exacerbării, co-obiectiv principal) a fost statistic redusă cu dipropionat de beclometazonă/formoterol, în comparație cu tratamentul cu formoterol (rata medie ajustată 0,80, comparativ cu 1,12 în grupul de tratament cu formoterol, rata ajustată 0,72, p < 0,001) pe o perioadă de tratament de 48 de săptămâni, pentru un total de 1199 pacienți cu BPOC severă. În plus, dipropionat de beclometazonă/formoterol a prelungit statistic semnificativ timpul până la prima exacerbare, comparativ cu formoterolul. Superioritatea dipropionat de beclometazonă/formoterol, comparativ cu formoterol, a fost confirmată în termeni de rata exacerbării în subgrupurile de pacienți cărora li s-a administrat (în jur de 50% pe fiecare braț) sau nu bromură de tiotropiu ca și medicație concomitentă. Un alt studiu pivot, care a avut trei brațe, randomizat, paralel, efectuat la 718 pacienți a confirmat superioritatea dipropionat de beclometazonă/formoterol, comparativ cu formoterol, în ceea ce privește modificarea VEMS1 înainte de utilizarea dozei, la sfârșitul tratamentului (48 de săptămâni) și a demonstrat non-inferioritatea dipropionat de beclometazonă/formoterol, comparativ cu budesonidă/formoterol combinație în doză fixă pentru aceeași parametri. Expunerea sistemică la substanţele active dipropionat de beclometazonă şi formoterol din combinaţia fixă dipropionat de beclometazonă/formoterol a fost comparată cu expunerea în cazul administrării individuale a componentelor. În cadrul unui studiu de farmacocinetică efectuat la subiecţi sănătoşi la care s-a administrat o doză unică de dipropionat de beclometazonă/formoterol combinaţie fixă (4 pufuri a 100/6 micrograme) sau o doză unică de dipropionat de beclometazonă CFC (4 pufuri a 250 micrograme) şi formoterol HFA (4 pufuri a 6 micrograme), aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) a principalului metabolit activ al dipropionatului de beclometazonă (beclometazonă-17-monopropionat) şi concentraţia sa plasmatică maximă au fost cu 35% şi, respectiv 19%, mai mici în cazul combinaţiei fixe, faţă de formularea non-extrafină de dipropionat beclometazonă CFC; spre deosebire de aceasta, rata absorbției a fost mai rapidă (0,5 ore faţă de 2 ore) în cazul combinaţiei fixe, faţă de monoterapia cu formularea non- extrafină de dipropionat beclometazonă CFC. În cazul formoterolului, concentrația plasmatică maximă a fost similară după administrarea combinaţiei fixe sau a utilizării separate, iar expunerea sistemică a fost uşor mai mare după administrarea dipropionat de beclometazonă/formoterol, comparativ cu utilizarea separată. Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice (sistemice) între dipropionatul de beclometazonă şi formoterol. Utilizarea dispozitivului de distanțare AeroChamber Plus® a crescut aportul la nivel pulmonar al metabolitului activ al dipropionatului de beclometazonă, beclometazonă 17-monopropionat şi al formoterolului cu 41% şi, respectiv 45%, în comparaţie cu utilizarea unui inhalator standard, în cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi. Expunerea sistemică totală a fost nemodificată pentru formoterol, redusă cu 10% pentru metabolitul activ beclometazonă-17-monopropionat şi crescută pentru propionatul de beclometazonă nemodificat. Într-un studiu care evalua depunerea pulmonară la pacienți cu BPOC stabilă, voluntari sănătoși și pacienți cu astm bronșic, s-a demonstrat că o medie de 33% din doza nominală este depozitată în plămânii pacienților cu BPOC, comparativ cu 34% la voluntarii sănătoși și 31% la pacienții cu astm bronșic. Expunerea plasmatică la beclometazonă-17-monopropionat și formoterol este comparabilă în cadrul celor trei grupuri, timp de 24 ore după prima inhalare. Expunerea totală la dipropionat de beclometazonă a fost mai mare la pacienții cu BPOC, comparativ cu pacienții cu astm bronșic sau voluntarii sănătoși. Copii şi adolescenţi Combinația dipropionat de beclometazonă/formoterol nu a fost bioechivalentă cu utilizarea separată de dipropionat de beclometazonă în formulare extrafină și formoterol dacă a fost administrată adolescenților cu astm bronşic cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani într-un studiu farmacocinetic cu doză unică (4 pufuri a 100/6 micrograme). Acest rezultat a fost obținut independent dacă a fost utilizat sau nu un dispozitiv de distanțare (AeroChamber Plus®). Dacă nu a fost utilizat un dispozitiv de diatanțare, datele disponibile indică o concentrație plasmatică maximă mai mică a componentei corticoide inhalate prin utilizarea combinației dipropionat de beclometazonă/formoterol, în comparație cu utilizarea separată (estimarea punctelor raporturilor mijloacelor geometrice ajustate pentru C de beclometazonă 17-monopropionat [B17MP] 84,38%, max IÎ 90% 70,22; 101,38). Când combinația dipropionat de beclometazonă și formoterol a fost utilizată cu un dispozitiv de distanțare, concentrația plasmatică maximă a formoterolului a fost crescută cu aproximativ 68%, în comparație cu utilizarea separată (estimarea punctuală a raporturilor mijloacelor geometrice ajustate pentru C 168,41, IÎ 90% 138,2; 205,2). Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor diferențe în cazul max utilizării cronice. Expunerea sistemică totală la formoterol (ASC ) a fost echivalentă cu cea obținută în utilizarea separată, 0-t indiferent dacă a fost utilizat sau nu un dispozitiv de distanțare. Pentru beclometazonă 17- monopropionat, echivalența a fost demonstrată numai atunci când nu a fost utilizat un dispozitiv de distanțare, în timp ce IÎ 90% pentru ASC a fost ușor în afara intervalului de echivalență când a fost 0-t utilizat un dispozitiv de distanțare (estimarea punctuală a raporturilor mijloacelor geometrice ajustate 89,63%, IÎ 79,93; 100,50). Combinația dipropionat de beclometazonă/formoterol utilizată fără un dispozitiv de distanțare la adolescenți a produs o expunere sistemică totală (ASC ) la beclometazonă 17-monopropionat sau 0-t echivalent la formoterol mai mică, în comparație cu cea observată la adulți. Mai mult decât atât, concentrațiile medii plasmatice maxime (C ) pentru ambele substanțe au fost mai mici la adolescenți, max decât la adulți. Într-un studiu farmacocinetic cu doză unică, formularea experimentală pediatrică care conține dipropionat de beclometazonă și formoterol de 50/6 micrograme per doză administrată cu Aerochamber Plus nu a fost bioechivalentă cu utilizarea separată de dipropionat de beclometazonă și formoterol la copiii cu astm bronşic cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani. Rezultatele studiului indică o reducere a ASC și a concentrației plasmatice maxime a componentei corticoide inhalate în cazul 0-t utilizării dipropionat de beclometazonă/formoterol 50/6, în comparație cu utilizarea separată (estimarea punctuală a raporturilor mijloacelor geometrice ajustate pentru ASC beclometazonă-17- 0-t monopropionat: 81%, IÎ 90 % 69,7; 94,8; C : 82%, IÎ 90 % 70,1; 94,7). Expunerea sistemică totală la max formoterol (ASC ) a fost echivalentă cu cea obținută în cazul utilizării separate, în timp ce C a fost 0-t max ușor mai mică pentru dipropionat de beclometazonă/formoterol 50/6, în comparație cu utilizarea separată (estimarea punctuală a raporturilor dintre mijloacele geometrice ajustate înseamnă 92%, IÎ 90 % 78; 108). Dipropionat de beclometazonă Dipropionatul de beclometazonă este un pro-medicament cu afinitate mică de legare de receptorii glucocorticoizilor, care este hidrolizat prin intermediul esterazelor la un metabolit activ beclometazonă-17-monopropionat, care are o activitate antiinflamatorie locală mai puternică, comparativ cu pro-medicamentul dipropionat de beclometazonă. Absorbţie, distribuţie şi metabolizare Dipropionatul de beclometazonă inhalat este rapid absorbit prin plămâni; înainte de absorbţie, are loc metabolizarea extensivă cu formarea metabolitului său activ beclometazonă-17-monopropionat, prin intermediul esterazelor prezente în majoritatea ţesuturilor. Biodisponibilitatea sistemică a metabolitului activ provine din absorbţia pulmonară (36%) şi gastro-intestinală a dozei înghiţite. Biodisponibilitatea dipropionatului de beclometazonă înghițit este, totuși, neglijabilă, conversia presistemică la beclometazonă-17-monopropionat determinând absorbţia a 41% din doză sub formă de metabolit activ. Există o creştere aproximativ liniară a expunerii sistemice, odată cu creşterea dozei inhalate. Biodisponibilitatea absolută după inhalare este de aproximativ 2% şi 62% din doza nominală de dipropionat de beclometazonă nemodificat şi, respectiv beclometazonă-17-monopropionat. După administrarea intravenoasă, distribuţia dipropionatului de beclometazonă şi a metabolitului său activ este caracterizată printr-un clearance plasmatic mare (150 şi, respectiv 120 l/oră), cu un volum mic de distribuţie la starea de echilibru pentru dipropionatul de beclometazonă (20 l) şi o distribuţie mai mare la nivelul ţesuturilor pentru metabolitul său activ (424 l). Legarea de proteinele plasmatice este moderat crescută. Eliminare Excreţia prin materiile fecale este principala cale de eliminare a dipropionatului de beclometazonă, în principal sub formă de metaboliţi polari. Excreţia renală a dipropionatului de beclometazonă şi a metaboliţilor săi este neglijabilă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 0,5 ore şi 2,7 ore pentru dipropionatul de beclometazonă şi, respectiv beclometazonă-17-monopropionat. Grupe speciale de pacienţi Nu a fost studiată farmacocinetica dipropionatului de beclometazonă la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică; cu toate acestea, deoarece dipropionatul de beclometazonă este metabolizat foarte rapid prin intermediul esterazelor prezente în lichidul intestinal, ser, plămâni şi ficat, pentru a genera mai mulţi compuşi polari beclometazonă-21-monopropionat, beclometazonă-17- monopropionat şi beclometazonă, nu se anticipează ca insuficienţa hepatică să modifice parametrii farmacocinetici şi profilul de siguranţă ale dipropionatului de beclometazonă. Deoarece dipropionatul de beclometazonă sau metaboliţii săi activi nu au fost detectaţi în urină, nu se anticipează creşterea expunerii sistemice la pacienţii cu insuficienţă renală. Formoterol Absorbţie şi distribuţie După inhalare, formoterolul este absorbit atât din plămâni, cât şi din tractul gastro-intestinal. Fracţiunea dintr-o doză inhalată înghiţită după administrare printr-un inhalator cu doză măsurată (MDI) poate varia între 60% şi 90%. Cel puţin 65% din fracţiunea înghiţită este absorbită din tractul gastro- intestinal. Concentraţia plasmatică maximă de medicament nemodificat se atinge în interval de 0,5 la 1 oră de la administrarea orală. Legarea de proteinele plasmatice a formoterolului este de 61-64%, din care 34% se leagă de albumină. Nu s-a observat saturarea legării de proteine în intervalul de concentraţii plasmatice obţinute la doze terapeutice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrarea orală este de 2-3 ore. Absorbţia formoterolului este liniară după inhalarea a 12 până la 96 μg fumarat de formoterol. Metabolizare Formoterolul este metabolizat extensiv, iar calea principală implică conjugarea directă la gruparea hidroxil fenolic. Metabolitul glucuroconjugat este inactiv. A doua cale majoră de metabolizare implică O-demetilarea urmată de conjugarea grupării 2’-hidroxil fenolic. În procesul de O-demetilare a formoterolului sunt implicate izoenzimele CYP2D6, CYP2C19 şi CYP2C9 ale citocromului P450. Ficatul pare a fi principalul loc de metabolizare. Formoterolul nu inhibă izoenzimele citocromului P450 la concentraţii terapeutice relevante. Eliminare Excreţia urinară cumulată de formoterol după o administrare unică dintr-un inhalator cu pulbere uscată a crescut liniar în intervalul de doze cuprins între 12 şi 96 μg. În medie, 8% şi 25% din doză a fost eliminată sub formă de formoterol nemodificat şi, respectiv, total. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate după inhalarea unei doze unice de 120 μg de către 12 subiecţi sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost stabilit la 10 ore. Enantiomerii (R,R)- şi (S,S)- reprezintă aproximativ 40% şi, respectiv 60% din medicamentul nemodificat eliminat prin urină. Procentul relativ al celor doi enantiomeri a rămas constant în intervalul de doze studiat şi nu au existat dovezi privind acumularea relativă a unuia sau altuia dintre enantiomeri după administrarea de doze repetate. După administrarea orală (40 până la 80 μg), 6% până la 10% din doză a fost detectată în urină sub formă de medicament nemodificat la subiecţii sănătoşi; până la 8% din doză a fost recuperată sub formă de glucuronoconjugat. Un total de 67% din doza de formoterol administrată oral este eliminat în urină (în principal sub formă de metaboliţi), iar restul în materiile fecale. Clearance-ul renal al formoterolului este de 150 ml/min. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă hepatică/renală: parametrii farmacocinetici ai formoterolului nu au fost studiaţi la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, cu toate acestea, deoarece formoterolul este eliminat în principal pe cale hepatică, este aşteptată o expunere sistemică crescută la pacienţii cu ciroză hepatică severă. Toxicitatea dipropionatului de beclometazonă şi a formoterolului administrate în combinaţie sau separat, observată în studiile efectuate la animale, a fost reprezentată, în principal, de efecte asociate cu activitatea farmacologică exagerată. Acestea apar ca urmare a activităţii imunosupresoare a dipropionatului de beclometazonă şi a efectelor cardiovasculare cunoscute ale formoterolului, evidente în principal la câine. Nici creşterea toxicităţii, nici evenimente neaşteptate nu au fost observate după administrarea combinaţiei. Studiile privind efectele asupra funcției de reproducere la şobolan au evidenţiat efecte dependente de doză. Combinaţia a fost asociată cu scăderea fertilităţii la femele şi toxicitate embriofetală. Este cunoscut că administrarea de doze mari de corticosteroizi la animalele gestante determină anomalii ale dezvoltării fetale, inclusiv palatoschizis şi întârzierea creşterii intrauterine şi este posibil ca aceste efecte ale combinaţiei dipropionat de beclometazonă/formoterol să fie determinate de dipropionatul de beclometazonă. Aceste efecte au fost observate numai la expuneri sistemice crescute la metabolitul activ beclometazonă-17-monopropionat (de 200 ori mai mare decât concentraţia plasmatică estimată la pacienţi). În plus, în studiile efectuate la animale, s-a observat creşterea duratei de gestaţie şi parturiţie, efect atribuit acţiunii tocolitice cunoscute a beta -simpatomimeticelor. Aceste efecte au fost observate în cazurile în care concentraţiile plasmatice de formoterol erau mai mici decât valorile estimate la pacienţii trataţi cu dipropionat de beclometazonă/formoterol. Studiile privind genotoxicitatea efectuate cu dipropionat de beclometazonă/formoterol în combinaţie nu indică un potenţial mutagen. Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea utilizând combinaţia propusă. Cu toate acestea, datele provenite din studiile la animale raportate pentru componentele individuale nu sugerează niciun risc posibil de carcinogenitate la om. Datele preclinice referitoare la propulsorul Norfluran (HFA-134), fără CFC, nu relevă niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogen şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Norfluran (HFA-134a) Etanol, anhidru Acid clorhidric, concentrat Nu este cazul. 21 luni Recipient cu 120 de doze sau 180 de doze: Înainte de eliberarea către pacient: A se păstra la frigider (2-8°C) maxim 18 luni. După eliberare: A nu se păstra la temperaturi de peste 25°C pentru maximum 3 luni. Ambalaj dublu și triplu a câte 120 sau 180 de doze: Înainte de prima utilizare: A se păstra la frigider (2-8°C). După prima utilizare: A nu se păstra la temperaturi de peste 25°C pentru maximum 3 luni. Avertisment: Flaconul presurizat conține un lichid sub presiune. Nu expuneți la temperaturi mai mari de 50°C. Nu perforați recipientul. Soluția de inhalat este conținută într-un recipient de aluminiu presurizat, etanș, cu o valvă dozatoare și introdus într-un dispozitiv de administrare din plastic alb din polipropilenă, care încorporează un contor de doze (recipient cu 120 de doze) sau un indicator de doză (recipient cu 180 de doze) și o piesă bucală și este prevăzut cu un capac de protecție din plastic roz. Fiecare ambalaj conține: 1 flacon presurizat (care asigură 120 de doze contorizate) sau 2 flacoane presurizate (care asigură 120 de doze contorizate fiecare) sau 3 flacoane presurizate (care asigură 120 de doze contorizate fiecare) sau 1 flacon presurizat (care asigură 180 de doze contorizate) 3 flacoane presurizate (care asigură 180 de doze contorizate fiecare). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Ambalaj care conține un flacon cu 120 sau 180 de doze Pentru farmacii: Treceți data eliberării către pacient pe eticheta adezivă de pe ambalaj și lipiți eticheta pe inhalator. Asigurați-vă că între data eliberării şi data expirării tipărită pe ambalaj este o perioadă de minim 3 luni. Ambalajele duble sau triple care conțin două sau trei flacoane cu 120 sau 180 de doze De fiecare dată când pacientul începe să utilizeze un inhalator, se trece data primei utilizări pe una dintre etichetele adezive de pe ambalaj și se lipește această etichetă pe inhalatorul utilizat. Inhalatorul nu trebuie utilizat după 3 luni de la prima administrare și nu trebuie utilizat niciodată după data de expirare înscrisă pe ambalaj după „EXP”. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. STADA M&D SRL Strada Sfântul Elefterie, nr. 18, Parte A, Etaj 1, sector 5 București, România 15861/2025/01-05 Data primei autorizări: Februarie 2025 Februarie 20255.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI