Prospect Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală (aromă de fructe de pădure)
Producator: GlaxoSmithKline Trading Services Limited
Clasa ATC: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11562/2019/01-08 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală (aromă de fructe de pădure)
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
După reconstituire, fiecare ml de suspensie orală conţine amoxicilină trihidrat, echivalent cu amoxicilină 80
mg şi clavulanat de potasiu, echivalent cu acid clavulanic 11,4 mg.
5 ml suspensie orală conţin amoxicilină trihidrat, echivalent cu amoxicilină 400 mg şi clavulanat de potasiu,
echivalent cu acid clavulanic 57 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de suspensie orală conţine aspartam 2,5 mg (E951). Aroma din Augmentin
conţine maltodextrină (glucoză) și urme de alcool benzilic (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la copii, adolescenți şi adulţi (vezi pct. 4.2,
4.4 şi 5.1).
• Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)
• Otită medie acută
• Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice (EABPOC)/exacerbări acute ale bronşitei
cronice (EABC) (diagnosticate corespunzător)
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită
• Pielonefrită
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe
cu celulită difuzantă
• Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care
dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Augmentin pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Microorganismul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4)
• Severitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor de prezentare alternative de Augmentin (de exemplu a acelora care eliberează doze mai
mari de amoxicilină şi/sau conțin amoxicilină/acid clavulanic în alt raport) trebuie luată în considerare după
cum este necesar (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg, această formă de prezentare a Augmentin eliberează o doză
totală zilnică de 1000-2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când se administrează conform
recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se
recomandă alegerea unei alte forme de prezentare de Augmentin, pentru a evita administrarea unei doze
zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu
osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile,
fără un control medical (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Copiii şi adolescenţii cu greutatea 40 kg trebuie trataţi cu formele de prezentare de Augmentin destinate
adulţilor.
Copii şi adolescenţi < 40 kg
Doze recomandate:
• Doză mai mică: 25 mg/3,6 mg/kg și zi până la 45 mg/6,4 mg/kg și zi, în două prize;
• Doza mai mare: 45 mg/6,4 mg/kg/zi până la 70 mg/10 mg/kg/zi, administrată în două prize, poate fi
luată în considerare pentru unele infecţii (cum sunt otita medie, sinuzite şi infecţii ale căilor respiratorii
inferioare).
70 70
25 mg/3.6 45 mg/6.4 25 mg/3.6 45 mg/6.4
mg/10 mg/ mg/10 mg/
mg/kg/ zi. mg/kg/ zi. mg/kg/ zi. mg/kg/ zi.
kg/zi. kg/zi.
Greutate Doza în ml Doza în ml Greutate Doza în ml Doza în ml
Doza în ml Doza în ml
a care se care se a care se care se
care se care se
corporală administre administre corporală administre administre
administre administre
(kg) ază la ază la (kg) ază la ază la
ază la ază la
interval de interval de interval de interval de
interval de interval de
12 ore 12 ore . 12 ore . 12 ore .
12 ore . 12 ore .
4,0 0,6 1,2 NR 22,0 3,4 6,2 9,6
5,0 0,8 1,4 NR 23,0 3,6 6,6 10,2
6,0 1,0 1,8 NR 24,0 3,8 6,8 10,6
7,0 1,2 2,0 NR 25,0 4,0 7,0 11,0
8,0 1,4 2,4 NR 26,0 4,2 7,4 11,4
9,0 1,4 2,6 NR 27,0 4,2 7,6 11,8
10,0 1,6 2,8 NR 28,0 4,4 8,0 12,4
11,0 1,8 3,2 NR 29,0 4,6 8,2 12,8
12,0 2,0 3,4 5,4 30,0 4,8 8,4 13,2
13,0 2,0 3,8 5,8 31,0 4,8 8,8 13,6
14,0 2,2 4,0 (5.66,827 5) 32,0 5,0 9,0 14,0
15,0 2,4 4,2 6,6 33,0 5,2 9,4 14,4
16,0 2,6 4,6 7,0 34,0 5,4 9,6 15,0
17,0 2,8 4,8 7,4 35,0 5,6 9,8 15,4
18,0 2,8 5,2 8,0 36,0 5,6 10,2 15,8
19,0 3,0 5,4 8,4 37,0 5,8 10,4 16,2
20,0 3,2 5,6 8,8 38,0 6,0 10,8 16,6
21,0 3,4 6,0 9,2 39,0 6,2 11,0 17,2
NR – Nu este recomandat. Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Augmentin din
preparatele în raport 7:1 mai mari de 45 mg/6,4 mg/kg pe zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.
Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Augmentin din preparatele cu raport 7:1 la pacienţii
cu vârsta mai mică de 2 luni. De aceea nu se pot face recomandări privind dozele la această grupă de
pacienți.
Pentru a oferi recomandări practice privind dozele, trebuie luate în considerare formele farmaceutice
alternative cu administrare orală ale Augmentin.
Copiii şi adolescenţii pot fi trataţi cu Augmentin sub formă de comprimate, suspensie sau plicuri adecvate
pentru utilizare la copii. Copiii cu vârsta de 6 ani sau sub 6 ani este preferabil să fie trataţi cu Augmentin sub
formă de suspensie sau plicuri, adecvate pentru utilizare la copii.
De asemenea, doza (ml) care trebuie administrată pacientului de două ori pe zi, poate fi calculată, folosind
următoarea formulă de mai jos:
Doza (ml) Doza recomandată de amoxicilină* (mg/kg/zi) x greutatea (kg)
administrată de =
Amoxicilină * în suspensie reconstituită (mg/ml) x 2 (doze divizate)
două ori pe zi
* Pentru acest calcul este necesară doar luarea în considerare a componentei amoxicilină.
De exemplu, un copil cu greutatea de 14 kg tratat cu doza de 25 mg/3,6 mg/kg/zi:
25 (mg/kg/zi) x 14 (kg)
Doza (ml) administrată de
=
două ori pe zi
80 (mg/ml) x 2 (în două prize)
350 (mg)
Doza (ml) administrată de
=
două ori pe zi
160 (mg/ml)
Doza (ml) administrată de
= 2,2 ml
două ori pe zi
Vârstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozelor. Pacienții vârstnici trebuie tratați cu formele farmaceutice ale
Augmentin destinate adulţilor.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (Cl ) mai mare de 30 ml/min.
Cr
La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, utilizarea formelor de prezentare de
Augmentin cu un raport amoxicilină–acid clavulanic de 7:1 nu este recomandată, deoarece nu sunt
disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Mod de administrare
Augmentin se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei, pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală şi pentru a
optimiza absorbţia combinației amoxicilină/acid clavulanic.
Tratamentul poate fi început cu administrare parenterală, conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului
corespunzător formelor farmaceutice cu administrare intravenoasă şi continuat cu o formă farmaceutică cu
administrare orală.
A se agita flaconul pentru afânarea pulberii, a se adăuga apă conform recomandărilor, a se răsturna flaconul
şi a se agita puternic.
A se agita flaconul înainte de fiecare utilizare (vezi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind modul de reconstituire al medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice
(de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică induse de administrarea de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct.
4.8).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză
atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-
lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
La pacienţii tratați cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (incluzând reacţii anafilactice şi
reacţii adverse cutanate severe) grave şi ocazional letale. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot
evolua la sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariţia infarctului miocardic (vezi
pct. 4.8). Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la
penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost
raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică
care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrare), în absența simptomelor
alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială
sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresie spre șoc. Dacă apare o reacţie
alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un
tratament alternativ corespunzător.
În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este determinată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la tratamentul cu
amoxicilină/acid clavulanic la terapia cu amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.
Utilizarea acestei forme de prezentare de Augmentin nu este indicată când există un risc crescut ca
microorganismele patogene suspectate să aibă o sensibilitate scăzută sau să prezinte rezistenţă la antibioticele
beta-lactamice, care nu este mediată de beta lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic.
Această formă de prezentare nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la
penicilină.
Pot apărea convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari (vezi
pct. 4.8).
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoză infecţioasă,
deoarece apariţia unei erupţii cutanate tranzitorii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după
utilizarea de amoxicilină.
Utilizarea concomitentă de alopurinol pe parcursul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea
riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită poate să determine ocazional proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.
Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un simptom
al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită
întreruperea administrării de Augmentin şi contraindică orice administrare ulterioară a amoxicilinei.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică
confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).
Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu
tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi. În cazul tuturor
grupelor de pacienți, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul sau la scurt timp după tratament, dar în
anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt
de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese.
Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecțiuni subiacente grave sau care au utilizat
concomitent medicamente cunoscute ca având potenţial de reacţii adverse hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene,
inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).
De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul
sau după administrarea oricărui antibiotic. În cazul în care apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie solicitat consult medical şi început un
tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi
sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului
de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent
anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea valorilor dorite
ale anticoagulării (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi pct.
4.2).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai
ales în cazul tratamentului parenteral. Pe parcursul administrării de doze mari de amoxicilină, se recomandă
să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat, pentru a scădea posibilitatea
cristaluriei consecutive administrării amoxicilinei. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat
permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.8. şi 4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină pe parcursul tratamentului cu medicamente
care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals
pozitive care pot să apară în cazul metodelor non-enzimatice.
Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de
membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la
pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus.
Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad
Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu
amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de
diagnostic.
Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală conţine aspartam 2,5 mg (E951) per ml,
care este o sursă de fenilalanină. Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu fenilcetonurie.
Nu sunt disponibile nici date non-clinice, nici date clinice în ceea ce privește evaluarea utilizării
aspartamului la sugarii cu vârsta sub 12 săptămâni.
Aroma din Augmentin conține urme de alcool benzilic. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice.
Acest medicament conţine maltodextrină (glucoză). Pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie la glucoză-
galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele din clasa peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se
raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în tratament cu
acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris concomitent terapie cu amoxicilină. Dacă este necesară
utilizarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării
sau întreruperii administrării de amoxicilină. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale
(vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreția metotrexatului, determinând o potenţială creştere a toxicităţii acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a
amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi
prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.
Micofenolat mofetil
La pacienţii trataţi cu micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentraţiilor
plasmatice ale metabolitului activ, acid micofenolic (AMF), după iniţierea tratamentului cu amoxicilină plus
acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei plasmatice înaintea
administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale la AMF. De aceea, în
mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară, în absenţa dovezilor clinice de
disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică strictă pe parcursul administrării
combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea
embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea
asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii
congenitale. Într-un singur studiu efectuat la gravide cu ruptură prematură de membrană fetală înainte de
termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un
risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată în sarcină, cu excepţia
cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu sunt disponibile date cu privire la efectul acidului clavulanic
asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea trebuie întreruptă. Posibilitatea apariţiei sensibilizării
trebuie luată în considerare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei
de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, pot apărea reacții adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (RAR) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile.
Sunt listate mai jos RAR-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe piaţă,
sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.
Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica frecvența de apariţie a reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (1/10)
Frecvente (1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1>
Rare (1/10000 şi <1>
Foarte rare (<1>
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Candidoză mucocutanată Frecvente
Proliferare excesivă a microrganismelor rezistente Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare
Trombocitopenie Rare
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de Cu frecvenţă necunoscută
protrombină1
Tulburări ale sistemului imunitar8
Angioedem Cu frecvenţă necunoscută
Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută
Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută
Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli Mai puţin frecvente
Cefalee Mai puţin frecvente
Hiperactivitate reversibilă Cu frecvenţă necunoscută
Convulsii1 Cu frecvenţă necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări cardiace
Sindromul Kounis Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Frecvente
Greaţă2 Frecvente
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puţin frecvente
Colită asociată cu antibioticele 3 Cu frecvenţă necunoscută
Sindromul de enterocolită indusă de medicamente Cu frecvenţă necunoscută
Pancreatită acută Cu frecvenţă necunoscută
Melanoglosie Cu frecvenţă necunoscută
Modificări de culoare ale dinţilor9 Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creşteri ale valorilor serice ale AST şi/sau ALT4 Mai puţin frecvente
Hepatită5 Cu frecvenţă necunoscută
Icter colestatic5 Cu frecvenţă necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 6
Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente
Prurit Mai puţin frecvente
Urticarie Mai puţin frecvente
Eritem polimorf Rare
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută
Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)1 Cu frecvenţă necunoscută
Reacţie la medicament asociată cu eozinofilie şi Cu frecvenţă necunoscută
simptome sistemice (RMESS)
Boala cu IgA liniară Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută
Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute)7 Cu frecvenţă necunoscută
1 A se vedea pct. 4.4
2 Greaţa se asociază mai frecvent cu administrarea orală de doze mari. Dacă reacţiile gastro-
intestinale sunt manifeste, ele pot fi ameliorate prin administrarea Augmentin la începutul
mesei.
3 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4).
4 O creştere moderată a valorilor serice ale AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi
cu antibiotice din clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută.
5 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi cefalosporine (vezi pct.
4.4).
6 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi
pct. 4.4).
7 A se vedea pct. 4.9
8 A se vedea pct. 4.3 şi 4.4
9 Modificările culorii suprafețelor dinţilor au fost raportate foarte rar la copii. O bună igienă
orală poate preveni modificările de culoare ale dinţilor, deoarece acestea pot fi îndepărtate
prin spălatul pe dinţi.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. În cazul utilizării de
amoxicilină, a fost observată cristalurie, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot apărea convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe
cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţia sanguină prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:
J01CR02
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime
(deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi
moarte.
Amoxicilina poate fi degradată de beta lactamazele produse de bacteriile rezistente şi, de aceea, spectrul
acțiunii amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care pot produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta lactam, înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta
lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un efect
antibacterian util clinic.
Legătura farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficacitatea amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia
plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
• Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta lactamaze ale bacteriilor, care nu sunt inhibate de către
acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
• Modificări la nivelul PLP, care scad afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind
Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing –
EUCAST)
Microorganism Valori critice de sensibilitate (g/ml)
Sensibil Rezistent
Haemophilus influenzae ≤0,0011 >21
Moraxella catarrhalis ≤11 >11
Staphylococcus spp. Notă2a,3a,3b,4 Notă 2a,3a,3b,4
Enteroccocus spp.7 ≤41,5 >81,5
Streptococcus din grupele A, B, C, G2b,8 Notă2b Notă 2b
(alte indicații decât meningită)
Streptococcus pneumoniae8 ≤0,51,6 >11,6
Enterobacterales în ITU necomplicate ≤ 321 > 321
Anaerobi Gram-negativ ≤41 >81
Anaerobi Gram-pozitiv (cu excepția ≤41 >81
Clostridioides
difficile)
Valori critice neraportate la specie ≤21 >81
Streptococi din grupul viridans 8 Notă2a,9 Notă2a,9
Pasteurella multocida 11 11
Burkholderia pseudomallei 0,0011 81
1 Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia plasmatică de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2a Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Susceptibilitatea este derivată din susceptibilitatea la benzilpenicilină.
2b Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea la
benzilpenicilină (alte indicații decât meningită) cu excepția fenoximetilpenicilinei și
izoxazolilpenicilinelor pentru streptococul de grup B.
3a Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenţi la meticilină. Oricare
dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, ampicilină,
amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind sensibili la
benzilpenicilină și cefoxitină, aceștia pot fi raportați ca fiind sensibili la toate penicilinele. Atunci când
stafilococii sunt testați ca fiind rezistenţi la benzilpenicilină, dar sensibili la cefoxitină, sunt susceptibili la
combinații de inhibitori de beta-lactamază, izoxazolilpeniciline (oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină și
flucloxacilină) și nafcilină. Trebuie acordată atenție în cazul medicamentelor administrate pe cale orală,
pentru a obține o expunere suficientă la locul infecției. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind
rezistenţi la cefoxitină, sunt rezistenți la toate penicilinele.
3b Majoritatea stafilococilor coagulazo-negativi sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenți la
meticilină. Oricare dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină,
ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Nicio metodă disponibilă în prezent nu poate detecta în
mod fiabil producția de penicilină la stafilococi negativi la coagulază, dar rezistența la meticilină poate fi
detectată cu cefoxitină, așa cum a fost descrisă.
4 S. saprofitici sensibili la ampicilină sunt mecA- negativ și sensibili la ampicilină, amoxicilină și
piperacilină (cu sau fără un inhibitor de beta-lactamază).
5 Susceptibilitatea la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu și fără inhibitor de beta-lactamază) poate fi
derivată din cea la ampicilină. Rezistența la ampicilină este mai puțin frecventă la E. faecalis (confirmați
cu CMI), dar frecventă la E. faecium.
6 Testul de screening cu disc de oxacilină 1 µg sau testul CMI a benzilpenicilinei trebuie utilizat pentru a
exclude mecanismele de rezistență la beta-lactam. Atunci când testul de screening este negativ (zona de
inhibiție pentru oxacilină ≥ 20 mm sau CMI pentru benzilpenicilină ≤ 0,06 mg/l), toate medicamentele
beta-lactamice pentru care sunt disponibile valori critice clinice pot fi raportate ca fiind sensibile, fără a fi
necesare alte teste.
7 Valorile critice ale aminopenicilinei pentru enterococi au la bază administrarea intravenoasă.
Administrarea orală este relevantă numai pentru infecțiile tractului urinar.
8 Adăugarea unui inhibitor de beta-lactamază nu aduce beneficii clinice.
9 Benzilpenicilina (CMI sau difuziune pe disc) poate fi utilizată pentru a depista rezistența la beta-
lactamice a streptococilor din grupul viridans. Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind negative,
pot fi raportate sensibile la medicamentele beta-lactamice pentru care sunt înregistrate valori critice
clinice. Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind pozitive, trebuie să fie testate pentru
sensibilitate pe medicamente individuale. Pentru izolatele cu testul de screening negativ la benzilpenicilină
(CMI ≤ 0,25 mg/l), susceptibilitatea poate fi derivată din cea la benzilpenicilină sau ampicilină. Pentru
izolatele cu testul de screening pozitiv la benzilpenicilină (CMI > 0,25 mg/l), susceptibilitatea este
derivată din cea la ampicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar
informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La
nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea
antibioticului este discutabilă, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
Specii în mod obişnuit sensibile
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecalis
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) £
Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae1
Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici
Grupul Streptococcus viridans
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Capnocytophaga spp.
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae2
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis
Fusobacterium nucleatum
Prevotella spp.
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecium $
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme rezistente în mod natural
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Acinetobacter sp.
Citrobacter freundii
Enterobacter sp.
Legionella pneumophila
Morganella morganii
Providencia spp.
Pseudomonas sp.
Serratia sp.
Stenotrophomonas maltophilia
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
$ Sensibilitate intermediară naturală, în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.
£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
1 Infecția cu Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi
tratată cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
2 În unele ţări ale Uniunii Europene, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini
cu sensibilitate scăzută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele substanțe sunt
absorbite rapid şi eficient în cazul administrării pe cale orală. Absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic este
optimă când administrarea se face la începutul unei mese. După administrarea pe cale orală, amoxicilina şi
acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor
componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (T ) în ambele cazuri
max
este de aproximativ o oră.
Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic (comprimate
875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-a administrat în condiții de repaus alimentar la un lot de voluntari
sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+DS) ale parametrilor farmacocinetici
Medicament Doză C T * ASC T
max max (0-24 ore) 1/2
administrat (mg) (g/ml) (ore) (g x oră/ml) (ore)
Amoxicilină
AMX/ AC 875 11,64 1,50 53,52 1,19
875 mg/125 mg ±2,78 (1,0-2,5) ±12,31 ±0,21
Acid clavulanic
AMX/ AC 125 2,18 1,25 10,16 0,96
875 mg/125 mg ±0,99 (1,0-2,0) ±3,04 ±0,12
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Mediana (gama)
Concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute în cazul administrării ascocierii
amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor
de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18% din
cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine. Volumul aparent de
distribuţie este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi de aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul
clavulanic.
După administrarea pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în
colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.
Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate
din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, similar majorității penicilinelor, poate fi
detectată în laptele matern. De asemenea, pot fi detectate în laptele matern urme de acid clavulanic (vezi pct.
4.6).
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic traversează bariera placentară (vezi pct. 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente cu
până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporție mare la om şi este eliminat
pe cale urinară şi în materiile fecale, precum şi ca dioxid de carbon în aerul expirat.
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât
pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de aproximativ o oră şi
un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din doza
de amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din doza de acid clavulanic sunt excretate sub formă
nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Augmentin
250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru
amoxicilină şi de 27-60% pentru acidul clavulanic, pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic,
cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic
(vezi pct. 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani,
copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri) în prima
săptămână de viaţă, intervalul între administrarea dozelor nu trebuie să depăşească două prize zilnice, din
cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai susceptibili să prezinte
funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea
funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin
şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici
asupra farmacocineticii acidului clavulanic.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei
renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei, decât în cazul
acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, în caz
de insuficienţă renală, alegerea schemei terapeutice trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând
în acelaşi timp concentraţii plasmatice adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă farmacologică, de
genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate cu administrare de doze repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au
evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături, precum şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aspartam (E951)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Hipromeloză
Dioxid de siliciu anhidru
Acid succinic
Gumă Xanthan
Aromă de sirop de zahăr brun (incluzând maltodextrină)
Aromă de portocale 1 (incluzând maltodextrină și alcool benzilic)
Aromă de portocale 2 (incluzând maltodextrină)
Aromă de zmeură (incluzând maltodextrină)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere uscată: 2 ani
Suspensie reconstituită: 7 zile
Suspensia reconstituită trebuie păstrată la 2°C – 8°C (dar nu congelată), până la maxim 7 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi punctul 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă transparentă conținând pulbere pentru 35, 70 sau 140 ml suspensie orală reconstituită, cu
un capac din plastic prevăzut cu sistem de siguranţă pentru copii şi sigiliu cu folie de etanşare, detaşabil.
Acestea pot fi furnizate cu o linguriţă dozatoare din plastic sau o seringă dozatoare.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
A se verifica dacă sigiliul cu folie este intact înainte de utilizare. La momentul preparării, a se agita flaconul
pentru afânarea pulberii şi a se îndepărta sigiliul cu folie. A se adăuga apă (conform recomandării de mai
jos). A se reataşa capacul flaconului, a se răsturna flaconul şi a se agita bine.
Dimensiunea ambalajului Volumul de apă care trebuie adăugat la reconstituire
(ml) (ml)
35 31
70 62
140 124
Ca alternativă, a se umple flaconul cu apă până aproape de linia de pe eticheta flaconului sau de pe flacon. A
se reataşa capacul flaconului, a se răsturna şi a se agita bine, apoi a se umple cu apă exact până la linie. A se
reataşa capacul flaconului, a se răsturna şi a se agita puternic.
A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GlaxoSmithKline Trading Services Limited
12 Riverwalk, Citywest Business Campus
Dublin 24
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11562/2019/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2024