Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate

Prospect Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate

Producator: GlaxoSmithKline (Ireland) Limited

Clasa ATC: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8395/2015/01-13 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină 500 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid clavulanic

125 mg sub formă de clavulanat de potasiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimat filmat oval, de culoare albă sau aproape albă, ştanţat cu AC pe ambele feţe şi cu o linie mediană

pe una dintre feţe.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a putea fi înghiţit mai uşor şi nu de

divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct. 4.2,

4.4 şi 5.1):

• Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)

• Otita medie acută

• Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice (EABPOC)/exacerbări acute ale bronşitei

cronice (EABC) (diagnosticate corespunzător)

• Pneumonie dobândită în comunitate

• Cistită

• Pielonefrită

• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe

cu celulită difuzantă

• Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.

Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care

dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

• Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct.

4.4)

• Severitatea şi localizarea infecţiei

• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formulărilor alternative ale Augmentin (de exemplu, a acelora care eliberează doze mai mari de

amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca fiind necesară (vezi pct.

4.4 şi 5.1).

Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Augmentin eliberează o doză totală zilnică

de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic când este administrată conform recomandărilor de mai jos.

Pentru copii cu greutatea < 40 kg, această formulare de Augmentin eliberează o doză totală zilnică de 2400

mg amoxicilină/600 mg acid clavulanic, când este administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se

consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări

de Augmentin, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie

necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu,

osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile

fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Adulţi şi copii cu greutatea ≥40 kg

O doză de 500 mg/125 mg de trei ori pe zi.

Copii cu greutatea < 40 kg

20 mg/5 mg/kg şi zi până la 60 mg/15 mg/kg şi zi administrată în trei prize.

Copiii pot fi trataţi cu Augmentin comprimate, suspensie sau cu plicuri pentru copii.

Deoarece comprimatele nu pot fi divizate, copiii cu greutatea mai mică de 25 kg nu trebuie trataţi cu

Augmentin comprimate.

Tabelul de mai jos arată doza primită (mg/kg/greutate) de copii cu greutatea de 25 kg până la 40 kg după

administrarea unui singur comprimat de 500 mg/125 mg.

Greutate (kg) 40 35 30 25 Doză unică recomandată

(mg/kg corp) (vezi mai

sus)

Amoxicilină (mg/kg corp) pentru o singură 12,5 14,3 16,7 20,0 6,67-20

doză (1 comprimat filmat)

Acid clavulanic (mg/kg corp) pentru o singură 3,1 3,6 4,2 5,0 1,67-5

doză (1 comprimat filmat)

Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani sau care cântăresc mai puţin de 25 kg trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu

Augmentin suspensie sau plicuri pentru copii.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Augmentin din formulările cu raport 4:1 mai mari de

40 mg/10 mg/kg şi zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici

Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală

Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

Adulţi şi copii cu greutatea  40 kg

ClCr: 10-30 ml/min 500 mg/125 mg de două ori pe zi

ClCr < 10 ml /min 500 mg/125 mg o dată pe zi

Hemodializă 500 mg/125 mg la intervale de 24 de ore, plus 500 mg/125 mg în timpul

dializei, repetat la finalul dializei (deoarece sunt scăzute concentraţiile serice

atât ale amoxicilinei cât şi ale acidului clavulanic)

Copii cu greutatea < 40 kg

ClCr: 10-30 ml/min 15 mg/3,75 mg/kg de două ori pe zi (maxim 500 mg/125 mg de două ori pe

zi).

ClCr < 10 ml /min 15 mg/3,75 mg/kg ca doză unică zilnică (maxim 500 mg/125 mg).

Hemodializă 15 mg/3,75 mg/kg şi zi, o dată pe zi.

Înainte de hemodializă trebuie administrat 15 mg/3,75 mg/kg. Pentru a

restabili concentraţiile de medicament din circulaţie, trebuie administrată după

hemodializă o altă doză de 15 mg/3,75 mg per kg.

Insuficienţă hepatică

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Mod de administrare

Augmentin se administrează pe cale orală.

A se administra în timpul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală.

Tratamentul poate fi început parenteral conform RCP-ului corespunzător formulării i.v. şi continuat cu un

preparat oral.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la

punctul 6.1.

Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte antibiotice beta-

lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami).

Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct. 4.8).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză

atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-

lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (incluzând reacţii

anafilactice şi reacţii adverse cutanate severe) grave şi ocazional letale. De asemenea, reacțiile de

hipersensibilitate pot evolua la sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariţia

infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente

de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Sindromul de enterocolită indusă de

medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8).

SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrare),

în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale,

diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresie la șoc.

Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie

instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme

sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic

la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.

Utilizarea Augmentin nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă o

sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de betalactamaze

sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie utilizată pentru tratamentul

infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari (vezi

pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă,

deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de

amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea

riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.

Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un simptom al

pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită

întreruperea tratamentului cu Augmentin şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică

confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu

tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor,

semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să

nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile.

Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit

aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente

cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene

incluzând amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). De

aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau

după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea

amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un tratament

corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi

sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de

protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent

anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de

anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi pct.

4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai

ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil

să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea

cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei

(vezi pct. 4.8. şi 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care

conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive

care pot să apară în cazul metodelor chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de

membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la

pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu

Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul

Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi

cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode

de diagnostic.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anticoagulante orale

Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta

interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului (International Normalised

Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de

amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie

monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale

dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Metotrexat

Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.

Probenecid

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a

amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi

prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

Micofenolat mofetil

La pacientii trataţi cu micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentraţiilor

metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după iniţierea tratamentului cu amoxicilină plus acid clavulanic,

administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea administrării următoarei doze să

nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De aceea, în mod normal, o schimbare a dozei

de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea,

se recomandă monitorizare clinică îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat

următoare tratamentului antibiotic.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării

embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea

asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii

congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a

raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut

de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în

care este considerată esenţială de către medic.

Alăptarea

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic

asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi

infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în calcul

posibilitatea de sensibilizare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei

de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot

influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diarea, greaţa şi vărsăturile.

Sunt enumerate mai jos RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă,

prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.

A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1>

Rare (1/10000 şi <1>

Foarte rare (<1>

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi infestări

Candidoză mucocutanată Frecvente

Proliferarea excesivă a microorganismelor rezistente Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări hematologice şi limfatice

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută

Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de Cu frecvenţă necunoscută

protrombină1

Tulburări ale sistemului imunitar8

Edem angioneurotic Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută

Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos

Ameţeli Mai puţin frecvente

Cefalee Mai puţin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Convulsii1 Cu frecvenţă necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări cardiace

Sindromul Kounis Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări gastro-intestinale

Diaree Foarte frecvente

Greaţă2 Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puţin frecvente

Colită asociată cu antibioticele3 Cu frecvenţă necunoscută

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente Cu frecvenţă necunoscută

Pancreatită acută Cu frecvenţă necunoscută

Melanoglosie Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări hepatobiliare

Creşteri ale valorilor serice ale AST şi/sau ALT4 Mai puţin frecvente

Hepatită5 Cu frecvenţă necunoscută

Icter colestatic5 Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat6

Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente

Prurit Mai puţin frecvente

Urticarie Mai puţin frecvente

Eritem polimorf Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută

Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)1 Cu frecvenţă necunoscută

Reacţie la medicament asociată cu eozinofilie şi simptome Cu frecvenţă necunoscută

sistemice (RMESS)

Boala cu IgA liniară Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută

Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute)7 Cu frecvenţă necunoscută

1 A se vedea pct. 4.4

2 Greaţa se asociază mai frecvent cu dozele orale mari. Dacă reacţiile gastro-intestinale sunt

manifeste, ele pot fi ameliorate prin administrarea de amoxicilină/acid clavulanic în timpul

mesei.

3 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4).

4 O creştere moderată a valorilor serice ale AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi

cu antibiotice din clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută.

5 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi al cefalosporinelor (vezi

pct. 4.4).

6 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi

pct. 4.4).

7 A se vedea pct. 4.9

8 A se vedea pct. 4.3 şi 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected].

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome şi semne de supradozaj

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. În cazul utilizării de

amoxicilină, a fost observată cristalurie, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze

mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe

cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Tratamentul intoxicaţiei

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic.

Amoxicilina/acidul clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:

J01CR02

Mecanism de acţiune

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime

(deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului

bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei

peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi

moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul

activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, beta-

lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect

antibacterian util clinic.

Legătura farmacocinetică/farmacodinamie

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care

concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Mecanisme de rezistenţă

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

• inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către

acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.

• alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la

rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negativ.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European

privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial SusceptibilityTesting-

(EUCAST)

Microorganism Valori critice de sensibilitate (g/ml)

Sensibil Rezistent

Haemophilus influenzae ≤ 0,0011 > 21

Moraxella catarrhalis ≤ 11 > 11

Staphylococcus spp. Nota2a,3a,3b,4 Nota2a,3a,3b,4

Enterococcus spp.7 ≤ 41,5 > 81,5

Streptococcus din grupele A, B, C, G 2b,8 Nota2b Nota2b

(alte indicații decât meningită)

Streptococcus pneumoniae8 ≤ 0,51,6 > 11,6

Enterobacterales în ITU necomplicate ≤ 321 > 321

Anaerobi Gram-negativ ≤ 41 > 81

Anaerobi Gram-pozitiv (cu excepția ≤ 41 > 81

Clostridioides difficile)

Valori critice neraportate la specie ≤ 21 > 81

Streptococi din grupul viridans 8 Nota2a,9 Nota2a,9

Pasteurella multocida ≤ 11 > 11

Burkholderia pseudomallei ≤ 0,0011 > 81

1 Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia plasmatică de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.

2a Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină. Susceptibilitatea

este derivată din susceptibilitatea la benzilpenicilină.

2b Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea la

benzilpenicilină (alte indicații decât meningită) cu excepția fenoximetilpenicilinei și izoxazolilpenicilinelor

pentru streptococul de grup B.

3a Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenţi la meticilină. Oricare

dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, ampicilină,

amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind sensibili la

benzilpenicilină și cefoxitină, aceștia pot fi raportați ca fiind sensibili la toate penicilinele. Atunci când

stafilococii sunt testați ca fiind rezistenţi la benzilpenicilină, dar sensibili la cefoxitină, sunt susceptibili la

combinații de inhibitori de beta-lactamază, izoxazolilpeniciline (oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină și

flucloxacilină) și nafcilină. Trebuie acordată atenție în cazul medicamentelor administrate pe cale orală,

pentru a obține o expunere suficientă la locul infecției. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind

rezistenţi la cefoxitină, sunt rezistenți la toate penicilinele.

3b Majoritatea stafilococilor coagulazo-negativi sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenți la

meticilină. Oricare dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină,

ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Nicio metodă disponibilă în prezent nu poate detecta în

mod fiabil producția de penicilinază la stafilococi negativi la coagulază, dar rezistența la meticilină poate fi

detectată cu cefoxitină, așa cum a fost descrisă.

4 S. saprophyticus sensibili la ampicilină sunt mecA- negativ și sensibili la ampicilină, amoxicilină și

piperacilină (cu sau fără un inhibitor de beta-lactamază).

5 Susceptibilitatea la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu și fără inhibitor de beta-lactamază) poate fi

derivată din cea la ampicilină. Rezistența la ampicilină este mai puțin frecventă la E. faecalis (confirmați cu

CMI), dar frecventă la E. faecium.

6 Testul de screening cu disc de oxacilină 1 µg sau testul CMI a benzilpenicilinei trebuie utilizat pentru a

exclude mecanismele de rezistență la beta-lactam. Atunci când testul de screening este negativ (zona de

inhibiție pentru oxacilină ≥ 20 mm sau CMI pentru benzilpenicilină ≤ 0,06 mg/l), toate medicamentele beta-

lactamice pentru care sunt disponibile valori critice clinice pot fi raportate ca fiind sensibile, fără a fi

necesare alte teste.

7 Valorile critice ale aminopenicilinei la enterococi au la bază administrarea intravenoasă. Administrarea

orală este relevantă numai pentru infecțiile tractului urinar.

8 Adăugarea unui inhibitor de beta-lactamază nu aduce beneficii clinice.

9 Benzilpenicilina (CMI sau difuziune pe disc) poate fi utilizată pentru a depista rezistența la beta-lactamice a

streptococilor din grupul viridans. Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind negative, pot fi

raportate sensibile la medicamentele beta-lactamice pentru care sunt înregistrate valori critice clinice.

Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind pozitive, trebuie să fie testate pentru sensibilitate pe

medicamente individuale. Pentru izolatele cu testul de screening negativ la benzilpenicilină (CMI ≤ 0,25

mg/l), susceptibilitatea poate fi derivată din cea la benzilpenicilină sau ampicilină. Pentru izolatele cu testul

de screening pozitiv la benzilpenicilină (CMI > 0,25 mg/l), susceptibilitatea este derivată din cea la

ampicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar

informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La

nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea

antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii obişnuit sensibile

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Microorganisme anaerobe

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecium $

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme cu rezistenţă naturală

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Acinetobacter sp.

Citrobacter freundii

Enterobacter sp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas sp.

Serratia sp.

Stenotrophomonas maltophilia

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.

£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.

1 Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu

formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere a

sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate

scăzută.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente

sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul

clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%.

Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei

plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic (comprimate

500 mg/125 mg de trei ori pe zi) s-a administrat în condiţii de repus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi

sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (±DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţă(e) Doză C T * ASC T

max max (0-24h) 1/2

activă(e) (mg) (micrograme/ml) (ore) (micrograme∙x (ore)

administrată(e) oră/ml)

Amoxicilină

AMX/AC 500 7,19± 2,26 1,5 53,5±8,87 1,15±0,20

500 mg/125 mg (1,0-2,5)

Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,40± 0,83 1,5 15,72±3,86 0,98±0,12

500 mg/125 mg (1,0-2,0)

AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic

* Valoarea mediană (intervalul)

Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic

sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a

dozelor de acid clavulanic.

Distribuţie

Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de

amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg

pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist,

ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.

Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate

din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată

în lapte. De asemenea, pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Metabolizare

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu

până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în propoţie mare la om şi este eliminat

pe cale urinară şi în fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.

Eliminare

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât

pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare de aproximativ o oră

şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi.

Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat

în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Augmentin 250 mg/125 mg

sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi

27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare

cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului

clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârstă

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani,

copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de

viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii

renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să prezinte funcţie renală scăzută, este

necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

Sex

După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin

şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a

acidului clavulanic.

Insuficienţă renală

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei

renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul

acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele

din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii

adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie

monitorizată la intervale regulate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic au

evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Stearat de magneziu

Amidonglicolat de sodiu tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Celuloză microcristalină

Film

Dioxid de titan (E171)

Hipromeloză 5 cps

Hipromeloză 15 cps

Macrogol 4000

Macrogol 6000

Dimeticonă

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

Comprimatele filmate ambalate în cutii cu blistere introduse într-o pungă protectoare din aluminiu laminat,

conţinând un desicant trebuie utilizate în cel mult 30 de zile de la deschidere.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

A nu se păstra la temperaturi peste 25˚C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu blistere din PVDC-PVC/Al conținând 14, 20 sau 21 comprimate filmate, fiecare blister fiind

introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.

Cutie cu blistere din poliamidă-Al-PVC/Al conţinând 4, 10, 12, 14, 16, 20, 24, 30, 100 sau 500 comprimate

filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

GlaxoSmithKline (Ireland) Limited

12 Riverwalk, Citywest Business Campus Dublin 24, Irlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8395/2015/01-13

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2024

Cuprins RCP Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Amoksiklav Quicktab 625 mg comprimate pentru dispersie orală/orodispersabile

Amoksiklav Quicktab 625 mg comprimate pentru dispersie orală/orodispersabile

Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate

MEDOCLAV 1000 mg comprimate filmate

AUGMENTIN ES 600 mg/42,9 mg/ 5 ml pulbere pentru suspensie orală

Amoxiplus 500 mg/125 mg comprimate filmate

Amoxiplus 500 mg/125 mg comprimate filmate

Amoxiplus 1000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Amoxicilină/Acid Clavulanic Gemax Pharma 875 mg/125 mg comprimate filmate

Amoksiklav 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Amoksiklav 875 mg/125 mg comprimate filmate

Amoxicilină/acid clavulanic AptaPharma 1000 mg/200 mg pulbere pentru soluție

Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Amoksiklav 156,25 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Amoksiklav 312,5 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Enhancin 875 mg/125 mg comprimate filmate

Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală (aromă de fructe de pădure)

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.