Prospect ANALGEX 400 mg/325 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12869/2019/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ANALGEX 400 mg/325 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 400 mg ibuprofen și 325 mg paracetamol.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate de formă oblongă, de culoare violet, cu diametru 19,1 mm și grosime 8 mm, cu
un şanţ median pe una din feţe. Șantul median nu are rol de divizare in doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Pentru ameliorarea temporară a durerilor asociate cu: cefalee, migrenă, durere de spate, dureri
menstruale, dureri dentare, dureri musculare, simptome de răceală și gripă, durere în gât și febră.
Acest medicament este adecvat în special pentru ameliorarea durerilor care necesită o analgezie mai
puternică decât cea indusă de fiecare monocomponentă în parte.
4.2 Doze și mod de administrare
Pentru administrare orală și doar pentru utilizarea pe termen scurt.
Trebuie să fie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp necesar pentru a ameliora
simptomele. Pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează
sau dacă medicamentul este necesar pentru mai mult de 3 zile.
Doze și mod de administrare
Medicamentul este recomandat adulților.
Adulți: 1 comprimat filmat de 3 ori pe zi, cu o cantitate adecvată de apă;
Administrarea împreună cu alimentele, atenuează eventualele efecte adverse.
Se recomandă ca între 2 administrări să fie un interval de 6 ore.
Dacă după administrarea unui comprimat nu se obține ameliorarea simptomatologiei, atunci se pot
administra maxim 2 comprimate filmate de 3 ori pe zi.
Copii sub 18 ani
Acest medicament nu este recomandat pentru copii sub 18 ani.
Vârstnici: nu sunt necesare modificări speciale de dozaj (vezi pct. 4.4 ).
Persoanele vârstnice prezintă un risc crescut în caz de reacții adverse.
Aceștia trebuie să fie monitorizați periodic pentru hemoragii gastro-intestinale în timpul tratamentului
cu AINS, dacă se consideră că administrarea acestuia este necesară.
4.3 Contraindicații
Acest medicament este contraindicat în cazul:
• pacienților cu istoric de reacții de hipersensibilitate la paracetamol, ibuprofen, alte AINS sau la
oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
• pacienților cu alcoolism activ, deoarece ingestia cronică de alcool etilic în cantitate excesivă poate
predispune pacienții la hepatoxicitate (din cauza substanței active paracetamol).
• pacienților care au prezentat astm bronșic, urticarie, sau reacții de tip alergic după administrarea de
acid acetilsalicilic sau alte AINS.
• pacienților cu hemoragii active sau antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau ulcer gastro-
duodenal.
• pacienților cu insuficiență cardiacă severă, insuficiență hepatică sau insuficiență renală (vezi punctul
4.4.)
• pacienților cu hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
• pacienților cu tulburări de formare a sângelui
• trimestrului trei de sarcină (vezi pct 4.6).
Acest medicament nu trebuie să fie administrat cu alte medicamente care conțin paracetamol,
ibuprofen, acid acetilsalicilic, salicilați sau cu alte medicamente anti-inflamatorii, cu excepția cazului
în care sunt administrate sub îndrumarea unui medic. (vezi pct 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Insuficiență hepatică
Utilizarea paracetamolului la doze mai mari decât cele recomandate poate duce la hepatotoxicitate și
chiar insuficiență hepatică și moarte. De asemenea, pacienților cu disfuncție hepatică sau antecedente
de afecțiuni hepatice, ori pacienților care urmează o terapie pe termen lung cu ibuprofen sau tratament
cu paracetamol, trebuie să le fie monitorizată funcția hepatică în mod regulat, deoarece a fost raportat
faptul că ibuprofenul prezintă un efect minor și tranzitoriu asupra enzimelor hepatice.
Au fost raportate reacții hepatice severe, inclusiv icter și cazuri letale de hepatită, dar rare, fie cu
ibuprofen sau cu alte AINS. În cazul în care testele hepatice anormale persistă sau se agravează, sau
dacă apar semne și simptome de afecțiuni hepatice, sau în cazul în care apar manifestari sistemice (de
exemplu, eozinofilie, erupții cutanate tranzitorii, etc), ibuprofenul trebuie întrerupt. Ambele substanțe
active au fost raportate a cauza hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică, mai ales în cazul
paracetamolului.
Pacienții care consumă alcool etilic în mod regulat în exces față de cantitățile recomandate, nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
Insuficiență renală
Paracetamolul poate fi utilizat la pacienții cu boală renală cronică, fără ajustarea dozei. Există un risc
minim de toxicitate a paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă. Cu
toate acestea la pacienții care prezintă deshidratare este necesară prudență în ceea ce privește
conținutul de ibuprofen a acestui medicament la inițierea tratamentului cu Analgex. Cei doi metaboliți
principali ai ibuprofenului sunt excretați în principal în urină și modificări ale funcției renale pot duce
la acumularea lor. Semnificația acestui fapt este necunoscută. AINS au fost raportate de a provoca
nefrotoxicitate sub diferite forme: nefrită interstițială, sindrom nefritic și insuficiență renală.
Insuficiența renală apărută în urma utilizării de ibuprofen este de obicei reversibilă. La pacienții cu
insuficiență renală, cardiacă sau insuficiență hepatică, cei care au luat diuretice și inhibitori ai ECA, și
la persoanele în vârstă, este necesară prudență, deoarece utilizarea de medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene poate duce la deteriorarea funcției renale. Doza trebuie să fie cât mai scăzută posibil și
trebuie monitorizată funcția renală a acestor pacienți.
Utilizarea asociată de inhibitori ai ECA sau antagoniști de receptori de angiotensină, medicamente
anti-inflamatorii și diuretice tiazidice
Utilizarea concomitentă a unui medicament inhibitor ECA (inhibitor ECA sau antagonist al
receptorilor angiotensinei), un medicament anti-inflamator (AINS sau inhibitor COX-2) și diuretic
tiazidic crește riscul de insuficiență renală. Aceasta include utilizarea în produsele de combinație fixă
care conțin mai mult de o clasă de medicamente. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente
trebuie să fie însoțită de o monitorizare sporită a creatininei serice, în special la instituirea asocierii.
Asocierea de medicamente din aceste trei clase trebuie să fie utilizată cu prudență, în special la
pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență renală pre-existentă.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei înscrisă pe etichetă în cazul pacienților vârstnici care au nevoie de
terapie cu paracetamol. Cei care au nevoie de terapie pentru mai mult de 10 zile trebuie să se adreseze
unui medic pentru monitorizarea stării; cu toate acestea, nu este necesară nici o scădere a dozei
recomandate. Cu toate acestea, se recomandă prudență în ceea ce privește utilizarea de ibuprofen,
datorită faptului că nu trebuie să fie utilizată de către adulți cu vârsta de peste 65 de ani fără a se ține
cont de comorbidități și alte medicamente folosite, din cauza unui risc crescut de efecte adverse, în
special insuficiență cardiacă, ulcer gastro-intestinal și insuficiență renală.
Efecte hematologice
Rar, au fost raportate discrazii sanguine. Pacienții tratați pe termen lung cu ibuprofen trebuie să aibă o
monitorizare hematologică periodică.
Defecte de coagulare
Similar altor AINS, ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară. A fost demonstrat faptul că
ibuprofenul prelungește timpul de sângerare (dar în limitele normale) în cazul pacienților sănătoși.
Deoarece efectul de sângerare prelungită poate fi exagerat la pacienții care au ca substrat defecte
hemostatice, medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu
defecte de coagulare intrinseci și cei care urmează o terapie anti-coagulantă.
Evenimente gastro-intestinale
Au fost întalnite ulcere superioare gastro-intestinale, hemoragii abundente sau perforații la tratamentul
cu AINS. Riscurile cresc odată cu doza și durata tratamentului, și sunt mai frecvente la pacienții cu
vârsta de peste 65 ani. Unii pacienți vor experimenta dispepsie, arsuri la stomac, greață, dureri de
stomac sau diaree. Aceste riscuri sunt minime atunci când acest medicament este utilizat la doza
prescrisă timp de câteva zile.
Medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție și la cea mai mică doză eficace
pentru o durată cât mai scurtă, în cazul pacienților cu antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau
ulcer, deoarece starea lor se poate agrava.
Datorită substanței active ibuprofen, trebuie administrat cu precauție la pacienții cu antecedente de
afecțiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), precum și la pacienții cu porfirie și
varicelă.
Acest medicament trebuie întrerupt în cazul în care există dovezi de hemoragii gastro-intestinale.
Utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic și AINS crește, de asemenea, riscul de evenimente
adverse gastrointestinale grave.
Evenimente cardiovasculare trombotice
Studiile observaționale au arătat că AINS neselective, cum este ibuprofenul, pot fi asociate cu un risc
crescut de evenimente cardiovasculare grave, incluzând infarctul miocardic și accidentul vascular
cerebral, care pot crește cu doza sau durata de utilizare. Riscurile sunt descrise ca minime la dozele
zilnice maxime care includ ibuprofen la 1200 mg, doza maximă recomandată în cazul acestui
medicament.
(Raportul Agenției Europeane pentru Medicamente concluzionează pozitiv balanța beneficiu-risc
pentru AINS non-selective, octombrie 2006)
Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sau factori de risc cardiovascular pot prezenta, de asemenea, un
risc mai mare. Pentru a reduce la minimum riscul potențial al unui eveniment cardiovascular advers în
cazul pacienților care utilizează un AINS, în special în cazul celor cu factori de risc cardiovascular,
trebuie să fie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată posibilă.
Nu există dovezi consistente referitor la faptul că utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic
atenuează riscul posibil crescut de evenimente trombotice cardiovasculare grave asociate cu utilizarea
de AINS.
Hipertensiune arterială:
AINS pot duce la apariția de noi hipertensiuni arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale pre-
existente și pacienții care utilizează medicamente antihipertensive cu AINS pot avea un răspuns
antihipertensiv afectat. Se recomandă prudență în cazul prescrierii AINS la pacienții cu hipertensiune
arterială. Tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata inițierii tratamentului cu
AINS și apoi la intervale regulate.
Insuficiență cardiacă
Au fost observate retenție de lichide și edeme în cazul pacienților care utilizează AINS; prin urmare,
se recomandă prudență la pacienții cu retenție de lichide sau insuficiență cardiacă.
Reacții cutanate severe
AINS pot determina foarte rar reacții adverse cutanate grave, cum sunt dermatita exfoliativă, necroliză
epidermică toxică (NET) și sindromul Stevens-Johnson (SSJ), care pot fi letale și care apar fără
avertisment. Aceste evenimente adverse grave sunt idiosincratice și sunt independente de doză sau
durata de utilizare. Pacienții trebuie informați asupra semnelor și simptomelor de reacții cutanate grave
și să se adreseze medicului lor la prima apariție a unei erupții pe piele sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Astm bronșic preexistent
Medicamentele care conțin ibuprofen nu trebuie administrate pacienților cu astm bronșic sensibil la
acid acetilsalicilic și trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu astm bronșic pre-existent.
Efecte oftalmologice
Au fost observate efecte oftalmologice adverse la tratamentul cu AINS; în consecință, pacienții care
prezintă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie să
urmeze un examen oftalmologic.
Meningită aseptică
În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, meningita aseptică a fost raportată rar, de obicei, dar
nu întotdeauna în cazul pacienților cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte tulburări ale țesutului
conjunctiv.
Potențiale interferențe de testare de laborator
Prin utilizarea sistemelor analitice actuale, paracetamolul nu cauzează interferențe cu testele de
laborator. Cu toate acestea, există anumite metode în care interferențele de laborator există, așa cum
este descris mai jos:
Teste de urină:
Paracetamolul, în doze terapeutice, poate interfera cu determinarea acidului 5-hidroxiindolacetic
(5HIAA), provocând rezultate fals pozitive. Determinările false pot fi eliminate prin evitarea ingerării
de paracetamol cu câteva ore înainte și în timpul colectării probei de urină.
Mascarea semnelor de infecție
Similar altor medicamente din această clasă care conțin ibuprofen, reducerea febrei poate masca
simptomele obișnuite de infecție.
Precauții speciale
Pentru a evita exacerbarea afecțiunii sau insuficiența suprarenală, pacienților care au fost sub tratament
prelungit cu corticosteroizi trebuie să li se reducă treptat tratamentul și nu întrerupt brusc atunci când
le sunt adăugate schemei de tratament medicamente care conțin ibuprofen.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot duce la
afectarea fertilității feminine, printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la oprirea
medicamentului.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Au fost observate următoarele interacțiuni ale paracetamolului cu alte medicamente:
• medicamente anticoagulante (warfarina) – poate fi necesară reducerea dozei dacă paracetamolul și
anticoagulantele sunt luate pentru o perioadă prelungită de timp
• absorbția paracetamolului este crescută de substanțe care cresc evacuarea stomacului, de exemplu,
metoclopramid
• absorbția de paracetamol este scăzută de substanțe care scad evacuarea stomacului, de exemplu,
propantelina, antidepresive cu proprietăți anticolinergice și narcotice analgezice
• paracetamolul poate crește concentrațiile plasmatice de cloramfenicol
• riscul de toxicitate a paracetamolului poate fi crescut în cazul pacienților cărora li se administrează
alte medicamente cu potențial hepatotoxic sau medicamente care induc enzimele hepatice
microzomale, cum sunt alcoolul etilic și medicamentele anticonvulsivante
• poate fi afectată excreția paracetamolului și modificarea concentrațiilor plasmatice atunci când se
administrează împreună cu probenecid
• colestiramina reduce absorbția paracetamolului în cazul în care este administrată în termen de o oră
după paracetamol.
• a fost raportată hepatotoxicitate severă la doze terapeutice sau supradozări moderate de paracetamol
în cazul pacienților tratați doar cu izoniazidă sau cu alte medicamente pentru tuberculoză.
• a apărut hepatotoxicitate severă după utilizarea paracetamolului în cazul unui pacient care utiliza
zidovudină și cotrimoxazol.
Au fost observate următoarele interacțiuni ale ibuprofenului cu alte medicamente:
• anticoagulante, inclusiv warfarina – ibuprofenul intervine în stabilitatea INR-ului și poate crește
riscul de sângerare severă și hemoragie, uneori letale, mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal.
Ibuprofen trebuie utilizat în cazul pacienților care utilizează warfarina numai dacă este absolut necesar
și trebuie să fie monitorizați cu atenție.
• ibuprofen poate reduce clearance-ul renal și crește concentrația plasmatică a litiului
• ibuprofen poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA, beta-blocantelor și diureticelor și
poate provoca natriureză și hiperpotasemie în cazul pacienților aflați sub aceste tratamente
• ibuprofen reduce clearance-ul metotrexatului
• ibuprofen poate crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor cardiace
• ibuprofen poate crește riscul de hemoragie gastro-intestinală în special dacă este luat împreună cu
corticosteroizi
• ibuprofen poate prelungi timpul de sângerare la pacienții tratați cu zidovudină
• ibuprofen poate, de asemenea, interacționa cu probenecid, medicamente antidiabetice și fenitoină.
• ibuprofen poate, de asemenea, interacționa cu tacrolimus, ciclosporină, sulfoniluree și chinolone
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic la doze mici
asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Cu toate acestea,
limitările acestor date și incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică,
implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului și niciun
efect clinic relevant este considerat a fi mai probabil pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi
pct. 5.1).
Acest medicament poate interfera cu unele medicamente. Acestea includ:
• warfarină, un medicament utilizat pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge
• medicamente pentru tratamentul epilepsiei sau a convulsiilor
• cloramfenicol, un antibiotic folosit pentru tratarea infecțiilor urechii și a ochiului
• probenecid, un medicament utilizat pentru tratamentul gutei
• zidovudină, un medicament utilizat pentru tratamentul infecției cu HIV (virusul care cauzează SIDA)
• medicamente utilizate pentru tratamentul tuberculozei, cum este izoniazida
• acid acetilsalicilic, salicilați sau alte medicamente AINS
• medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale sau alte afecțiuni ale inimii
• diuretice, numite și medicamente pentru eliminarea apei
• litiu, un medicament utilizat pentru tratarea unor tipuri de depresie
• metotrexat, un medicament utilizat pentru tratarea artritei și unor tipuri de cancer
• corticosteroizi, cum sunt prednison, cortizon
Medicamentele de mai sus pot fi influențate de acest medicament sau pot afecta cât de bine
funcționează acest medicament.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există date de utilizare a acestui medicament la om în timpul sarcinii. Au fost raportate anomalii
congenitale la oameni, în asociere cu administrarea AINS, deși lipsesc dovezi ale efectelor adverse în
timpul sarcinii în urma tratamentului cu paracetamol.
Acest medicament este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină, mai ales în ultimele câteva zile
înainte de naștere.
Mai mult, nu există suficiente date de siguranță privind utilizarea ibuprofenului în timpul sarcinii. Prin
urmare, acest medicament nu trebuie folosit în timpul primelor 6 luni de sarcină decât dacă beneficiile
potențiale pentru pacient depășesc riscul posibil pentru făt și este contraindicat în ultimele trei luni de
sarcină (vezi pct 4.3).
Alăptarea
Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic, iar datele
disponibile publicate nu contraindică alăptarea.
Ibuprofen și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern. Nu sunt cunoscute efecte
dăunătoare pentru sugari.
Având în vedere dovezile de mai sus, nu este necesară întreruperea alăptării pentru tratamentul pe
termen scurt cu doza recomandată a acestui medicament.
Fertilitatea
Utilizarea medicamentului poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care
încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau care sunt în curs de
investigare de infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea medicamentului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Acest produs nu are nici o influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Studiile clinice cu combinații ale ibuprofenului și paracetamolului nu au indicat alte efecte nedorite,
altele decât cele ale paracetamolului sau ibuprofenului.
Reacțiile adverse au fost clasificate în funcție de frecvență, folosind următoarea convenție:
1. Foarte frecvente (≥ 1/10);
2. Frecvente (≥ 1/100 și <1/10);
3. Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și <1/100);
4. Rare (≥ 1/10000 și <1/1000);
5. Foarte rare (<1/10000)
6. Necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice și limfatice Mai puțin frecvente: scăderea hemoglobinei și
a hematocritului. Deși nu a fost stabilită o relație
de cauzalitate, au fost raportate episoade de
sângerare (de exemplu epistaxis, menoragie) în
timpul tratamentului cu acest medicament.
Foarte rare: au fost raportate tulburări
hematopoietice (agranulocitoză, anemie, anemie
aplastică, anemie hemolitică, leucopenie,
neutropenie, pancitopenie și trombocitopenie cu
sau fără purpură) ca urmare a utilizării
paracetamolului, dar nu au fost neapărat legate
cauzal de medicament
Tulburări cardiace Frecvente: edem, retenție de lichide; retenția de
lichide răspunde în general prompt la
întreruperea medicamentului
Foarte rare: palpitații, tahicardie; au fost
raportate aritmii cardiace, edem, hipertensiune
arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Tulburări acustice și vestibulare Foarte rare: vertij
Frecvente: tinitus (pentru medicamente care
conțin ibuprofen)
Tulburări oculare Mai puțin frecvente: a apărut ambliopie (vedere
încețoșată și/ sau diminuată, scotoame și/sau
modificări ale vederii colorate) dar este, de
obicei, reversibilă după încetarea tratamentului.
Orice pacient cu probleme oculare trebuie să
urmeze un examen oftalmologic, care include
regiunile vederii centrale.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale, diaree, dispepsie,
greață, disconfort gastric și vărsături
Mai puțin frecvente: flatulență și constipație,
ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastro-
intestinală, cu simptome de melenă,
hematemeză, uneori fatale, în special la vârstnici.
Au fost raportate stomatită ulceroasă și
exacerbarea colitei ulcerative și a bolii Crohn în
urma administrării. Mai puțin frecvent au fost
observate gastrita și pancreatita.
Tulburări generale și la nivelul locului de Foarte rare: fatigabilitate și stare generală de
administrare rău.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare: funcționarea anormală a ficatului,
hepatită și icter. În supradozaj, paracetamolul
poate provoca insuficiență hepatică, inclusiv
acută, necroză hepatică și alte leziuni hepatice.
Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: au fost raportate reacții de
hipersensibilitate, inclusiv erupții cutanate și
sensibilitate încrucișată la tratamentul cu
simpatomimetice.
Investigații Frecvente: valori crescute ale
alaninaminotransferazei, creșterea gama-
glutamiltransferazei și teste funcționale hepatice
anormale cu paracetamol.
Valori crescute ale creatininei sanguine și ureei
sanguine.
Mai puțin frecvente: valori crescute ale aspartat
aminotransferazei, fosfatazei alcaline și creatin-
fosfokinazei , hemoglobina a scăzut și numărul
de trombocite a crescut
Foarte rare: parestezie, nevrită optică și
somnolență.
Tulburari metabolice și de nutriție Foarte rare: Au fost raportate efecte secundare
metabolice, inclusiv acidoză metabolică în urma
unei supradoze masive de acetaminofen.
Un caz de acidoza metabolica a fost consemnat
după ingestia de 75 de grame de paracetamol,
1,95 grame de acid acetilsalicilic, și o cantitate
mică dintr-un detergent lichid de uz casnic.
Pacientul a prezentat, de asemenea, o istorie de
convulsii, ceea ce ar fi putut contribui la un nivel
crescut de lactat, indicativ de acidoză
metabolică. In acest caz cauzalitatea este incerta
deoarece mai mult de un medicament a fost
ingerat.
Efectele secundare metabolice includ
hipopotasemia.
Mai puțin frecvente: ginecomastie, reacție
hipoglicemică
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: amețeli, cefalee, nervozitate
Mai puțin frecvente: depresie, insomnie,
confuzie, labilitate emoțională, somnolență,
meningită aseptică cu febră și comă
Rare: parestezii, halucinații, tulburări ale viselor
Foarte rare: parestezie, stimulare paradoxală,
nevrită optică, somnolență, deficiențe
psihomotorii, efecte extrapiramidale, tremor și
convulsii.
Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente: retenție urinară
Foarte rare: Nefrotoxicitate în diverse forme,
inclusiv nefrită interstițială, sindrom nefrotic și
insuficiență renală acută și cronică.
Efecte adverse renale sunt cel mai adesea
observate după supradozaj, după abuzul cronic
(adesea cu mai multe analgezice), sau în asociere
cu hepatotoxicitatea cauzată de paracetamol.
Necroza tubulară acută apare de obicei în
legătură cu insuficiența hepatică, dar a fost
observată ca o constatare izolată, în cazuri rare.
De asemenea o posibilă creștere a riscului de
carcinom cu celule renale a fost asociată cu
utilizarea cronică de paracetamol.
Un studiu de caz de control al pacienților cu
boală renală în stadiu terminal a sugerat că,
consumul pe termen lung de paracetamol poate
crește în mod semnificativ riscul de boală renală
în stadiu terminal, în special la pacienții care au
luat mai mult de 1000 de mg pe zi.
Tulburări respiratorii, toracice și Mai puțin frecvente: îngroșarea secrețiilor
mediastinale tractului respirator
Foarte rare: reactivitate respiratorie, inclusiv:
astm bronșic, exacerbarea astmului bronșic,
bronhospasm și dispnee
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente: erupții cutanate tranzitorii (inclusiv
de tip maculopapular), prurit.
Foarte rare: hiperhidroză, purpură și
fotosensibilitate, dermatoze exfoliative, reacții
buloase, inclusiv eritem polimorf, sindrom
Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Paracetamol:
Pot să apară afectare hepatică și chiar insuficiență hepatică în caz de supradozaj cu paracetamol.
Simptomele de supradozaj cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greață, vărsături,
anorexie și dureri abdominale. Afectarea hepatică poate deveni evidentă la 12-48 ore de la ingestie.
Pot să apară anomalii ale metabolismului glucozei și acidoză metabolică. În intoxicații grave,
insuficiența hepatică poate evolua la encefalopatie, comă și moarte. Se poate dezvolta insuficiență
renală acută cu necroză tubulară acută, în lipsa unor leziuni hepatice severe. Au fost raportate aritmii
cardiace. Este posibil să apară leziuni hepatice la adulții care au luat 10 g sau mai mult de paracetamol,
din cauza cantităților suplimentare de metabolit toxic.
Ibuprofen
Simptomele includ greață, dureri abdominale și vomă, amețeală, convulsii și rar, pierdereaconștienței.
Caracteristici clinice de supradozaj cu ibuprofen care pot rezulta sunt depresia sistemului nervos
central și a sistemului respirator.
Tratament
Paracetamol:
Tratamentul prompt este esențial în tratamentul supradozajului cu paracetamol, chiar și atunci când nu
există simptome evidente, din cauza riscurilor de afectare hepatică, care apar după câteva ore sau chiar
zile de întârziere. Tratamentul medical este recomandat fără întârziere la orice pacient care a ingerat
7,5 g sau mai mult de paracetamol în precedentele 4 ore. Trebuie luat în considerare lavajul gastric.
Trebuie să fie instituită terapie specifică cu un antidot, cum este acetilcisteină (intravenos) sau
metionină (oral) cât mai curând posibil, pentru a inversa leziunile hepatice.
Acetilcisteina este cea mai eficientă atunci când este administrată în primele 8 ore de ingerare a
supradozei, efectul diminuându-se progresiv între 8 și 16 ore. S-a crezut că un tratament început după
mai mult de 15 de ore de la supradozaj nu prezintă nici un beneficiu și ar putea agrava, eventual, riscul
de encefalopatie hepatică. Cu toate acestea, a fost dovedit faptul că administrarea târzie este sigură, iar
studiile la pacienții tratați în intervalul de până la 36 de ore de la ingestie, sugerează că rezultatele
benefice pot fi obținute și după 15 ore. În plus, administrarea intravenoasă de acetilcisteină la pacienții
care au dezvoltat deja insuficiență hepatică fulminantă a fost demonstrat că aceasta reduce
morbiditatea și mortalitatea.
O doză inițială de 150 mg/kg de acetilcisteină în 200 ml glucoză 5% se administrează intravenos timp
de 15 minute, urmată de o perfuzie intravenoasă de 50 mg/kg în 500 ml glucoză 5% timp de 4 ore și
apoi la 100 mg/kg în 1 litru de glucoză 5% timp de 16 ore. Volumul intravenos de lichide trebuie
modificat pentru copii.
Metionina este administrată oral în doză de 2,5 g la fiecare 4 ore până la 10 g. Tratamentul cu
metionină trebuie început în decurs de 10 de ore de la ingestia de paracetamol; în caz contrar acesta va
fi ineficient și poate exacerba afectarea ficatului.
Dovezi ale simptomelor grave pot să nu devină evidente până la 4 sau 5 zile de la supradozaj, pacienții
necesitând să fie supravegheați cu atenție pentru o perioadă îndelungată.
Ibuprofen:
În caz de supradozaj acut, stomacul trebuie să fie golit prin vărsături sau lavaj, deși este puțin probabil
să fie recuperată o cantitate mică de medicament dacă a trecut mai mult de o oră de la ingestie.
Datorită faptului că medicamentul este acid și se excretă în urină, teoretic este benefic să se
administreze alcalinizante și să se inducă diureza. În plus față de măsurile de susținere, utilizarea de
cărbune activat, oral, poate ajuta la reducerea absorbției și reabsorbția comprimatelor filmate de
ibuprofen.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Cod ATC: M01AE51- sistemul musculo-scheletic, medicamente antiinflamatoare și antireumatice,
non-steroidiene, derivați ai acidului propionic. Combinații ale ibuprofenului.
Mecanism de acţiune
Deși locul exact și mecanismul de acțiune analgezic al paracetamolului nu este clar definit, se
pare că acesta induce analgezie prin ridicarea pragulului de durere. Mecanismul potențial
poate implica inhibarea căii oxidului nitric mediată de o varietate de receptori pentru
neurotransmițători, inclusiv N-metil-D-aspartat și substanță P.
Ibuprofenul este un derivat al acidului propionic cu activitate analgezică, antiinflamatorie și
antipiretică. Efectul terapeutic ca medicament antiinflamator nesteroidian rezultă
din efectul său inhibitor asupra enzimei ciclooxigenaza, ceea ce duce la reducerea sintezei de
prostaglandine.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doze mici
asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt dozate concomitent. Într-un studiu, atunci când o
singură doză de 400 mg de ibuprofen a fost luată în termen de 8 ore înainte sau în decurs de 30 de
minute după administrare de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a avut loc un efect
scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării trombocitelor. Cu toate
acestea, limitările acestor date și incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică
implică faptul că nu există concluzii ferme care pot fi făcute pentru utilizarea regulată a ibuprofenului
și nici un efect clinic nu este considerat relevant pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului.
Mecanismul exact de acțiune al ibuprofenului este considerat a fi prin inhibarea periferică a
ciclooxigenazei și inhibarea ulterioară de prostaglandin-sintetaze.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Atât paracetamolul, cât și ibuprofenul, sunt rapid absorbite din tractul gastro-intestinal cu concentrație
plasmatică maximă, care apare la aproximativ 10 până la 60 minute după administrarea orală.
Rata de absorbție, atât a paracetamolului, cât și a ibuprofenului din formularea medicamentului este
ușor întârziată ca urmare a administrării după masă.
Distribuție
Caorice medicament care conține paracetamol, este distribuit în majoritatea țesuturilor organismului.
Ibuprofenul este legat puternic (90-99%) de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat în ficat și excretat în urină, în principal ca glucuronid inactiv și sulfat-
conjugați. Mai puțin de 5% este excretat sub formă nemodificată. Metaboliții paracetamolului includ
un hidroxilat intermediar minor, care are activitate hepatotoxică. Acest intermediar activ este
detoxifiat prin conjugare cu glutation, cu toate acestea, se poate acumula în caz de supradozaj cu
paracetamol și, dacă este lăsat netratat, are potențialul de a provoca leziuni hepatice severe și chiar
ireversibile.
Paracetamolul este metabolizat diferit de nou-născuții prematur, nou-născuți și copii mici în
comparație cu adulții, conjugatul sulfat fiind predominant.
Ibuprofenul este metabolizat în ficat în proporție mare la compuși inactivi, în principal prin
glucuronoconjugare.
Căile metabolice ale paracetamolului și ibuprofenului sunt distincte și nu trebuie să existe interacțiuni
medicamentoase în cazul în care metabolizarea unuia afectează metabolizarea celuilalt. Un studiu
oficial, utilizând enzime hepatice umane pentru a investiga o astfel de posibilitate nu a reușit să
găsească nici o interacțiune potențial medicamentoasă, pe căi metabolice.
Într-un alt studiu, efectul ibuprofenului asupra metabolismului oxidativ al paracetamolului a fost
evaluat la voluntari sănătoși, în condiții de repaus alimentar. Rezultatele studiului au indicat că
ibuprofenul nu a modificat cantitatea de paracetamol ce suferă metabolizare oxidativă, deoarece
cantitatea de paracetamol și de metaboliți ai săi (glutation-, mercapturat-, cistein-, glucuronid- și
sulfat-paracetamol) a fost similară atât atunci când paracetamolul a fost administrat singur, cât și
atunci când a fost administrat împreună cu ibuprofen.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază de la aproximativ 1 până la 3 ore.
Atât metaboliții inactivi, cât și o cantitate mică de ibuprofen nemodificat sunt excretați rapid și
complet prin rinichi, cu 95% din doza administrată eliminată în urină în termen de patru ore de la
ingestie. Timpul de înjumătățire al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore.
Relație farmacocinetică
Un studiu specific realizat pentru investigarea posibilelor efecte ale paracetamolului asupra clearance-
ului plasmatic de ibuprofen și vice-versa nu a identificat interacțiuni farmacologice.
5.3 Date preclinice de siguranță
Profilul de siguranță toxicologic al ibuprofenului și paracetamolului a fost stabilit în experimente la
animale. Nu există noi date preclinice relevante, care să se adauge la datele deja prezentate în acest
Rezumat al Caracteristicilor Produsului.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Celuloza microcristalina pH 102
Crospovidona tip A
Croscarmeloza sodica
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidona K 30
Ulei hidrogenat din seminte de bumbac
Stearat de magneziu
Acid stearic tip 50
Talc
Film
Opadry violet II 85F200006 conține
alcool polivinilic partial hidrolizat,
macrogol 3350,
talc, dioxid de titan (E171),
carmin (E120)
FD&C Blue 2- indigocarmin lac de aluminiu (E132).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al cu 9 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate.
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 12 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.
Şos. Alexandriei nr. 145A, Oraș Bragadiru, Jud. Ilfov, 077025, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12869/2019/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.