Ampiplus 1000 mg/500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Prospect Ampiplus 1000 mg/500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Producator: Antibiotice SA

Clasa ATC: antibacteriene pentru uz sistemic, combinaţie de peniciline, inclusiv

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4772/2012/01-02-03-04 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ampiplus 1000 mg/500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine ampicilină 1000 mg (sub formă de sare de sodiu) şi sulbactamă 500 mg (sub

formă de sare de sodiu).

Excipient(ţi) cu efect cunoscut

Fiecare flacon conţine 115 mg (5 mmol) sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere cristalină de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ampiplus este indicat în infecţiile produse de microorganisme sensibile la această asociere (vezi pct.

5.1).

Indicaţiile uzuale sunt:

• infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare; pneumonii bacteriene;
• infecţii în sfera ORL: sinuzită, otită medie, epiglotită;
• infecţii ale tractului urinar (pielonefrită);
• infecţii intraabdominale, inclusiv peritonită; colecistită, apendicită, diverticulită;
• endometrită şi celulită pelvină;
• septicemie bacteriană;
• infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
• infecţii osteo-articulare;
• infecţii gonococice.

Ampiplus poate fi administrat preoperator, pentru a scădea frecvenţa infecţiilor postoperatorii la

nivelul plăgii, la pacienţii cu intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine (caz în care există risc de

infecţie peritoneală).

De asemenea, la sfârşitul naşterii naturale sau prin cezariană se poate folosi profilactic pentru a scădea

riscul infecţiilor postpartum.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

Tratament curativ

Doza uzuală este de 1,5 – 12 g Ampiplus pe zi, divizate în 3-4 prize (la 8 sau la 6 ore). Doza maximă

zilnică este de 4 g sulbactamă. În infecţiile mai puţin severe, medicamentul se poate administra în

două prize (la 12 ore).

În funcţie de severitatea infecţiei, se recomandă următoarele doze:

Severitatea infecţiei Doza zilnică de Ampiplus (g)

(doze ampicilină +sulbactamă)

Uşoară 1,5 – 3 (de la 1+0,5 la 2+1)

Moderată Până la 6 (4+2)

Severă Până la 12 (8+4)

În tratamentul gonoreei necomplicate, medicamentul se administrează în doză unică de 3 g Ampiplus,

intramuscular sau intravenos. Concomitent, se va administra oral probenecid 1 g pentru a prelungi

acţiunea medicamentului (vezi pct 4.5).

Tratament profilactic

Pentru profilaxia infecţiilor chirurgicale, se administrează 1,5 – 3 g Ampiplus în timpul inducerii

anesteziei, ceea ce acordă un timp suficient pentru obţinerea unei concentraţii plasmatice şi tisulare

active în timpul intervenţiei. Doza se poate repeta la 6-8 ore; administrarea se opreşte în mod uzual

după 24 de ore de la intervenţie, cu excepţia cazurilor în care Ampiplus este indicat ca tratament

curativ al infecţiei.

Copii, sugari şi nou-născuţi

În majoritatea infecţiilor la copii, sugari şi nou-născuţi doza recomandată de Ampiplus este de 150

mg/kg/zi (corespunzător unei doze de 50 mg/kg/zi sulbactamă şi 100 mg/kg/zi ampicilină),

administrată fracţionat la intervale de 6 sau 8 ore (conform protocolului de la ampicilină).

La nou-născuţii în prima săptămână de viaţă și la prematuri se recomandă administrarea Ampiplus 75

mg/kg/zi (corespunzător unei doze de 25 mg/kg/zi sulbactamă şi de 50 mg/kg/zi ampicilină), la

intervale de 12 ore.

Se vor administra maximum 3 grame de ampicilină/zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei ≤30 ml/min), cinetica eliminării

sulbactamei şi ampicilinei este afectată similar, de aceea, raportul concentraţiilor lor plasmatice

rămâne constant. La aceşti pacienţi se vor mări intervalele dintre administrări, conform protocolului de

administrare a ampicilinei (vezi tabelul de mai jos). La pacienţii dializaţi se administrează o doză

suplimentară după şedinţa de dializă.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la acești pacienți.

Pacienți dializați

Atât sulbactama cât și ampicilina sunt eliminate din fluxul sanguin prin hemodializă. Prin urmare,

Ampiplus trebuie administrat imediat după dializă și apoi la intervale de 48 de ore până la următorul

tratament de dializă.

Pacienți vârstnici

La vârstnici cu funcție renală normală, ajustarea dozei de Ampiplus nu este necesară.

Durata tratamentului

Tratamentul cu Ampiplus se continuă, de obicei, 48 de ore după dispariţia febrei şi a celorlalte semne

de infecţie. Obişnuit, tratamentul durează 5-14 zile, dar poate fi prelungit sau se poate administra

adiţional ampicilină în infecţiile severe. Infecția streptococică hemolitică trebuie tratată timp de cel

puțin 10 zile pentru a preveni febra reumatică acută și glomerulonefrita.

Mod de administrare

Ampiplus se administrează injectabil (intravenos sau intramuscular) sau în perfuzie, utilizând ca

solvent apă pentru preparate injectabile sau orice altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6).

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţele active, sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

.

• Hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice (precum peniciline, cefalosporine).
• Mononucleoză infecţioasă, infecţii cu virusuri herpetice, leucemie limfatică, deoarece acești pacienți

sunt mai predispuși la reacții cutanate asemănătoare rujeolei.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Riscul de reacții de hipersensibilitate crește la pacienții cu boli alergice cunoscute, cum ar fi febra

fânului, urticaria sau astmul bronșic.

La pacienţii trataţi cu peniciline (inclusiv ampicilină) s-au semnalat reacţii de hipersensibilitate severe

şi, uneori, letale (reacţii anafilactice). Aceste reacţii apar mai frecvent la persoanele cu antecedente de

reacţii de hipersensibilitate la penicilină şi/sau la alergeni multipli. S-au raportat, de asemenea, cazuri

de pacienţi cu hipersensibilitate la penicilină în antecedente, care au prezentat reacţii severe la

tratamentul cu cefalosporine. Înainte de a începe tratamentul cu o penicilină, se va face anamneza

atentă în ceea ce priveşte reacţiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alţi

alergeni. În cazul apariţiei unei reacţii alergice se va întrerupe imediat administrarea medicamentului

şi se va institui tratamentul adecvat.

Reacţiile anafilactice grave (şoc anafilactic) necesită tratament de urgenţă cu adrenalină. Se vor

administra, de asemenea, oxigen, glucocorticoizi intravenos, se vor monitoriza circulaţia sanguină şi

respiraţia, iar la nevoie respiraţia va fi asistată.

La pacienții tratați cu ampicilină/sulbactamă au fost raportate reacții cutanate grave, cum ar fi

necroliza epidermică toxică (TEN), sindromul Stevens-Johnson (SJS), dermatita exfoliativă, eritemul

multiform și pustuloza exantematoasă generalizată acută (AGEP). Dacă apar reacții cutanate severe,

Ampiplus trebuie întrerupt și trebuie instituită terapia adecvată (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).

Pentru toate antibioticele, este foarte important să se urmărească apariţia rezistenţei la tratament

precum şi a infecţiilor fungice sau cu microorganisme condiţionat patogene. În cazul apariţiei

suprainfecţiilor, administrarea medicamentului va fi întreruptă şi/sau se va institui tratamentul adecvat.

Atenție la tratamentul simultan cu antibiotice și glucocorticoizi din cauza posibilității apariției unei

suprainfecții, care se datorează apărării reduse împotriva infecțiilor.

În cazul tratamentului prelungit cu acest medicament este necesară monitorizarea funcţiilor renală,

hepatică şi hematopoietică, îndeosebi la prematuri, nou-născuţi, sugari şi copii.

La nou-născuți, sugari și copii mici cu vârsta sub 2 ani, administrarea intramusculară trebuie luată în

considerare numai dacă alte căi de administrare nu duc la rezultatul dorit.

Când se tratează gonoreea cu suspiciune de sifilis, trebuie efectuată o examinare prin tehnica de

microscopie în câmp întunecat, înainte de începerea tratamentului; testele serologice trebuie efectuate

lunar timp de cel puțin 4 luni în timpul tratamentului.

Leziunile hepatice induse de medicament, inclusiv hepatita colestatică cu icter au fost asociate cu

utilizarea ampicilinei/sulbactamei. Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului dacă apar semne

şi simptome de boală hepatică (vezi pct. 4.8).

În urma tratamentului cu Ampiplus, poate apărea colită pseudomembranoasă (de la forme ușoare la

severe, care pot pune viața în pericol), din cauza dismicrobismului intestinal, cu dezvoltarea excesivă a

Clostridioides difficile. Această bacterie produce toxine A și B, care contribuie la dezvoltarea ICD

(Infecție cu Clostridioides difficile). Tulpinile producătoare de hipertoxină de Clostridioides difficile

conduc la creșterea morbidității și mortalității, deoarece astfel de infecții nu pot răspunde la terapia cu

antibiotice și pot necesita colectomie. ICD trebuie luat în considerare la toți pacienții care au diaree

după tratamentul cu antibiotice. Este necesară o anamneză atentă, deoarece ICD a fost raportat să

apară până la două luni după administrarea antibioticului. Cazurile mai puțin complicate răspund, în

general, la întreruperea administrării – ca acțiune terapeutică unică. În formele moderate până la

severe, sunt necesare reechilibrarea hidroelectrolitică, suplimentarea proteinelor și administrarea unui

agent chimioterapeutic antibacterian eficient în infecțiile cu Clostridioides difficile (cum ar fi

vancomicina).

În caz de insuficienţă renală se va adapta doza în funcţie de clearance-ul creatininei sau creatininemiei

(vezi pct. 4.2).

Prelungirea timpului de protrombină a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat ampicilină.

Este necesară monitorizarea adecvată când se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de

anticoagulante orale poate fi necesară.

Influențarea testelor de laborator: teste fals pozitive de glucoză neenzimatică în urină (proba Fehling,

proba de glucoză Benedict, Clinitest). În aceste cazuri, detectarea glucozei trebuie efectuată enzimatic.

Detectarea urobilinogenului poate fi, de asemenea, afectată.

Acest medicament conține sodiu

Acest medicament conţine 115 mg sodiu pe flacon, echivalent cu 5,75 % din aportul zilnic maxim

recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Doza zilnică maximă de 12 g din acest medicament este echivalentă cu 46% din aportul zilnic maxim

recomandată de OMS pentru sodiu.

Ampiplus este considerat bogat în sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special la pacienții

care urmează o dietă săracă în sare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele medicamente pot afecta modul în care acționează Ampiplus sau Ampiplus poate afecta

modul lor de acțiune:

Acid acetilsalicilic, indometacin și fenilbutazona: întârzie excreția penicilinelor.

Probenecid: atunci când este administrat concomitent, probenecidul scade secreția tubulară renală de

ampicilină și sulbactamă; acest efect are ca rezultat creșterea și prelungirea concentrațiilor serice,

timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare și creșterea riscului de intoxicație. Cu toate acestea,

acest efect poate fi utilizat și în tratamentul anumitor boli (de exemplu, gonoreea) pentru a prelungi

nivelul seric sau eficacitatea substanțelor active.

Anticoagulante: penicilinele pot induce modificări ale agregării plachetare şi testelor de coagulare.

Aceste efecte pot fi aditive în cazul administrării concomitente de anticoagulante.

Metotrexat: administrarea concomitentă a acestuia cu peniciline a dus la scăderea clearance-ului

metotrexatului şi la creşterea consecutivă a toxicităţii metotrexatului. Pacienții trebuie monitorizați

îndeaproape în astfel de cazuri, putând fi necesară administrarea în doze mai mari și pe perioade

prelungite de leucovorină (acid folic).

Alopurinol: administrarea concomitentă de alopurinol şi ampicilină creşte semnificativ incidenţa

erupţiilor cutanate tranzitorii, comparativ cu pacienţii trataţi doar cu ampicilină.

Aminoglicozide: studiile in vitro au arătat că un amestec de ampicilină cu aminoglicozide duce la o

inactivare reciprocă considerabilă; când aceste două sunt administrate împreună. Prin urmare, grupele

de medicamente trebuie administrate în locuri diferite și la o distanță de cel puțin 1 oră (vezi pct. 6.2).

Bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi tetracicline): antibioticele bacteriostatice

pot interfera cu efectul bactericid al penicilinelor, de aceea, se recomandă evitarea administrării

concomitente.

Interacţiuni de laborator: în cazul folosirii de teste urinare cu reactiv Benedict sau Fehling au fost

raportate glicozurii fals-pozitive.

După administrarea ampicilinei la gravide s-au semnalat scăderi tranzitorii ale concentraţiilor

plasmatice ale estriolului conjugat total, estriol-glucuronidei, estronei conjugate şi estradiolului.

S-au observat reacţii fals pozitive ale testului Coombs. Aceste reacții pot apărea și după administrarea

medicamentului ampicilină/ sulbactamă.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date suficiente despre utilizarea ampicilinei/sulbactamului la femeile gravide. Siguranța

utilizării medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Studiile privind efectele asupra funcţiei

de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau efecte teratogene în cazul

administrării asocierii ampicilină/sulbactamă. Sulbactama traversează bariera placentară. Prin urmare,

administrarea Ampiplus la femeile gravide se va face numai după evaluarea raportului risc potențial

fetal / beneficiu matern.

Alăptarea

Nu se recomandă administrarea acestui medicament la femeile care alăptează. Concentraţii mici de

ampicilină (~0,11 până la 3 mg/l) şi sulbactamă (~0,13 până la 2,8 mg/l) sunt excretate în laptele

matern. Trebuie avut în vedere acest lucru în cazul nou-născuţilor care pot fi expuşi, deoarece

tratamentul poate provoca reacții adverse la copil, cum ar fi diareea. Ampiplus poate fi administrat în

timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc.

Fertilitatea

În studiile efectuate la animale, ampicilina și sulbactama nu au avut niciun efect asupra fertilității și nu

au prezentat efecte teratogene (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacienții trebuie informați că posibilitatea apariției unor reacții adverse rare, cum ar

fi amețeli, oboseală sau somnolență, le poate reduce capacitatea de reacție.

4.8 Reacţii adverse

Ca şi în cazul altor antibiotice administrate parenteral, principala reacţie adversă semnalată este

durerea la locul injectării, mai ales în cazul administrării intramusculare. La un număr mic de pacienţi

a fost constatată flebită sau o reacţie locală în cazul administrării intravenoase.

În cadrul fiecărei grupe reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei: foarte

frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100), rare (≥1/10000,

<1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele

disponibile).

Aparate, sisteme şi frecvente mai puțin rare f oarte rare frecvenţă

organe f recvente necunoscută

Infecţii şi infestări Suprainfecţii cu

organisme

rezistente sau fungi

Tulburări Anemie, Leucopenie, Prelungirea Anemie hemolitică,

hematologice şi eozinofilie, neutropenie timpului de agranulocitoză,

limfatice trombocito- sângerare şi a purpură

penie timpului de trombocitopenică

tranzitorie protrombină

Tulburări ale Şoc anafilactic,

sistemului imunitar reacție anafilactică,

reacție

anafilactoidă, șoc

anafilactoid,

hipersensibilitate,

angioedem,

sindrom Kounis

Tulburări ale Cefalee Amețeală Convulsii,

sistemului nervos somnolență

Tulburări ale Flebită (după

sistemului vascular administrarea

i.v)

Tulburări respiratorii, Dispnee

toracice și

mediastinale

Tulburări Diaree, Vărsături Durere Colită

gastrointestinale distensie abdominal, pseudomembranoa-

abdominală, greață, să, enterocolită,

anorexie, glosită melenă, dispepsie,

flatulenţă stomatită,decolorar

ea limbii

Tulburări Hiperbilirubi Hepatită colestatică

hepatobiliare nemie (vezi şi icter colestatic,

pct 4.4) tulburări hepatice

Afecţiuni cutanate şi Erupții Necroliza toxică

ale ţesutului cutanate, epidermică,

subcutanat prurit, alte sindrom Stevens-

reacții Johnson, dermatită

cutanate exfoliativă (vezi pct

4.4), eritem

polimorf, pustuloza

exantematoasă

generalizată acută

(AGEP),

Angioedem,

urticarie

Tulburări musculo- Dureri

scheletice şi ale articulare

ţesutului conjuncti

Tulburări renale şi ale Nefrită interstiţială

căilor urinare

Tulburări generale şi Durere la Oboseală, Reacție la locul

la nivelul locului de locul de stare de rău injectării

administrare injectare

Investigaţii Creşterea Creșterea

diagnostice concentraţiei temporară și ușoară

serice a a creatin

transamina- fosfokinazei (CPK)

zelor

(ALAT,

ASAT) (vezi

pct. 4.4)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Sunt disponibile date limitate privind toxicitatea acută a ampicilinei și sulbactamei la om. În cazul

unui supradozaj de ampicilină / sulbactamă, este de așteptat, în principiu, o apariție crescută a

efectelor descrise la punctul 4.8. Trebuie avut în vedere faptul că concentrațiile mari ale antibioticelor

beta-lactamice în lichidul cefalo-rahidian pot duce la efecte neurologice, inclusiv convulsii. Dacă este

necesar, este recomandată sedarea cu diazepam. Deoarece atât ampicilina, cât și sulbactama sunt

eliminate prin hemodializă, hemodializa ar putea accelera eliminarea în cazul unui supradozaj la

pacienții cu insuficiență renală.

În caz de supradozaj cu beta-lactamine pot să apară reacţii adverse gastro-intestinale precum greaţă,

vărsături şi diaree; se recomandă tratament simptomatic. De asemenea pot apărea şi reacţii

neurologice, precum convulsii. Atât ampicilina cât şi sulbactama pot fi eliminate din fluxul sanguin

prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, combinaţie de peniciline, inclusiv

inhibitori de beta-lactamaze, codul ATC: J01CR01.

Sulbactama este un derivat al penicilinei mai puțin eficient ca antibacterian (cu excepția Neisseria sp.),

dar un puternic inhibitor al majorității penicilinazelor, protejând astfel ampicilina.

Sulbactama nu reduce activitatea ampicilinei împotriva tulpinilor care sunt sensibile la acest antibiotic.

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acţiune al ampicilinei se bazează pe inhibarea sintezei peretelui celular bacterian (în

faza de creştere) prin blocarea proteinelor care leagă penicilinele (PBP), cum sunt transpeptidazele.

Aceasta are ca rezultat o acţiune bactericidă. În combinație cu sulbactama, este inhibată inactivarea

ampicilinei de anumite beta-lactamaze. Sulbactama protejează ampicilina de degradarea de către

majoritatea beta-lactamazelor din stafilococi, precum și a unor beta-lactamaze codificate cu plasmide

(de exemplu, TEM, OXA, SHV, CTX-M) și a anumitor beta-lactamaze codificate cromozomial de

bacterii gram-negativ. Aceste beta-lactamaze apar, de exemplu, în Escherichia coli, Klebsiella spp.,

Proteus mirabilis și Haemophilus influenzae.

Ampiplus are un spectru larg antibacterian care include bacterii Gram-pozitiv și Gram-negativ.

Relaţia farmacocinetică / farmacodinamie

Eficacitatea depinde în principal, de perioada de timp în care nivelul de ampicilină rămâne peste

concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a micoorganismului.

Mecanism de instalare a rezistenţei

Rezistenţa la ampicilină / sulbactamă se poate datora următoarelor mecanisme:

• Inactivarea de beta-lactamaze: ampicilina/sulbactama nu are o activitate suficientă împotriva

bacteriilor producătoare de beta-lactamaze care nu sunt inhibate de sulbactamă.

• Afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru ampicilină: rezistenţa dobândită de

pneumococ şi de alţi streptococi împotriva ampicilinei/sulbactamei se datorează modificării

proteinelor de legare a penicilinei existente, ca rezultat al unei mutaţii. Stafilococii rezistenţi la

meticilină (oxacilină) şi-au dobândit rezistenţa în urma formării unei proteine de legare a penicilinei

suplimentare cu afinitate redusă pentru ampicilină şi pentru toate celelalte antibiotice betalactamice.

• Penetrare insuficientă a ampicilinei prin peretele celular exterior al bacteriilor Gram-negativ pot

determina inhibarea inadecvată a proteinelor de legare a penicilinei.

• Ampicilina poate fi extrudată în mod activ din celulă prin intermediul pompelor de eflux. Există

rezistenţă încrucişată parţială sau totală a ampicilinei/sulbactamei cu penicilinele, cefalosporinele şi cu

alte combinaţii de beta-lactamice/inhibitori de beta-lactamaze.

Valori critice

În scopul testării sensibilității, concentrația de sulbactamă este stabilită la 4 mg/l. Valorile

critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) pentru ampicilină/sulbactamă stabilite de Comitetul

European privind Testarea Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele:

Microorganism Sensibil Rezistent

Enterobacteriaceae ≤ 8 mg/lN > 8 mg/lN

Staphylococcus spp. -1 -1

Enterococcus spp. ≤ 4 mg/l > 8 mg/l

Streptococcus spp. (gr A, B, C, G) -2 -2

Streptococcus pneumoniae -2 -2

Haemophilus influenzae ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

Moraxella catarrhalis ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

Anaerobi Gram-negativ ≤ 4 mg/ l > 8 mg/l

Anaerobi Gram-positiv ≤ 4 mg/ l > 8 mg/l

Specii non-specifice-valori limită3;* ≤ 2 mg/ l3 > 8 mg/l3

NComitetul național de testare a sensibilității la antibiotice din Germania are o valoare limită pentru

intervalul intermediar pentru izolatele următoarelor enterobacterii fără mecanism de rezistență (tip

sălbatic).

Specificate: Citrobacter amalonaticus, Citrobacter koseri, Escherichia coli, Escherichia hermannii,

Klebsiella spp., Proteus mirabilis, Proteus penneri, Proteus vulgaris, Raoultella spp., Salmonella spp.,

Shigella spp., Yersinia spp., Yersinia pseudotuberculosis I: > 0,5 ≤ 08 mg/l. Aceasta înseamnă că

tratamentul infecțiilor sistemice cauzate de enterobacterii cu ampicilină/sulbactamă necesită o doză

mai mare (de exemplu, 3 x 3 g iv la pacienții fără factori modificatori).

1Pentru Staphylococcus spp. se adoptă rezultatul testului cefoxitinei. Rezistența la meticilină poate fi

detectată cu cefoxitină. Izolatele care testează rezistență la cefoxitină sunt rezistente la toate

penicilinele.

2Pentru Streptococcus spp. (Grupele A, B, C, G) și Streptococcus pneumoniae, se adoptă rezultatul

testului Penicilinei G.

3Valoarea limită pentru nivelul de rating sensibil se referă la o doză zilnică intravenoasă de 3 x 3 g, iar

valoarea limită pentru nivelul de rating rezistent se referă la o doză zilnică intravenoasă de 3 x 4 g.

* Bazat în principal pe farmacocinetica serică.

Prevalența rezistenței dobândite

Prevalența rezistenței dobândite a speciilor individuale poate varia local și în timp. Prin urmare – în

special pentru tratamentul adecvat al infecțiilor severe – sunt necesare informații despre prevalenţa

locală a rezistenţei. Dacă este necesar, se vor urma sfaturile experţilor în condiţiile în care utilitatea

acestui medicament este discutabilă, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii, din punctul de

vedere al prevalenţei locale a rezistenţei.

Specii sensibile

• Aerobi Gram-pozitiv: Enterococcus faecalis, Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil),

streptococci, Streptococcus pneumoniae (30 – 70 %).

• Aerobi Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria

gonorrhoeae (0 – 40 %), Moraxella catarrhalis.

• Anaerobi: Bacteroides fragilis, Fusobacterium, Prevotella, Gardnerella vaginalis.

Specii moderat sensibile (cu susceptibilitate intermediară in vitro)

• Aerobi Gram-pozitiv: Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis,

Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus hominis.

• Aerobi Gram-negativ: Escherichia coli, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Proteus

mirabilis, Proteus vulgaris.

Specii rezistente

• Aerobi Gram-pozitiv: Staphylococcus meticilino-rezistent.
• Aerobi Gram-negativ: , , Citrobacter freundii, Enterobacter, Legionella, Morganella morganii, ,

Pseudomonas sp., Serratia, Stenotrophomonas maltophilia.

• Altele: Chlamydia, Chlamydophila spp.,Mycoplasma Ureaplasma urealyticum.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica ampicilinei şi sulbactamei este similară la copii şi la adulţi.

Atât ampicilina, cât şi sulbactamul au demonstrat caracteristici farmacocinetice foarte asemănătoare:

concentraţiile maxime după injectare, volumul de distribuţie, clearance, timp de înjumătăţire a

eliminării şi biodisponibilitate.

Absorbţie/Distribuţie

Atât prin administrare intravenoasă, cât și prin administrare intramusculară a ampicilinei/sulbactamei,

se ating niveluri serice ridicate. Prin administrarea intravenoasă se obțin niveluri serice mai mari decât

în cazul administrării intramusculare. Biodisponibilitatea fiind practic completă după administrarea

intramusculară a ampicilinei/sulbactamei.

De asemenea, ampicilina și sulbactama se difuzează rapid în majoritatea țesuturilor, fluidelor

corporale și secreții.

Metabolizare

Până în prezent, nu au fost identificați metabolii pentru ampicilina și sulbactama.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire a eliminării pentru ambii constituenţi este de aproximativ 1 oră. La pacienții cu

vârsta peste 65 de ani, T este de aproximativ 2 – 3 ore. La copiii cu vârsta între 1 și 1½ ani, perioada

1/2

de T este ușor mai scurtă (aproximativ 50 de minute), în timp ce la nou-născuți și la copiii născuți

1/2

prematur, aceasta este semnificativ prelungită (8-9 ore). Aproximativ 80% din ambele substanțe sunt

eliminate nemodificate prin rinichi în decurs de 8 ore de la administrarea unei doze de

ampicilina/sulbactama.

Administrarea concomitentă a ampicilinei și sulbactamei nu determină diferențe semnificative, în

parametrii cinetici ai ambelor substanțe, în cazul administrării individuale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile privind toxicitatea subacută a sulbactamei și a sulbactamei / ampicilinei au fost efectuate la

șobolani și câini; sulbactama sau sulbactamă / ampicilină a fost administrat intravenos, subcutanat sau

oral pe parcursul a 17 zile până la 10 săptămâni.

Tot la șobolani și câini au fost efectuate și studiile de toxicitate cronică ale sulbactamei și

sulbactamei/ampicilinei. Sulbactama sau sulbactamă/ampicilină a fost administrat subcutanat pe o

perioadă de 6 luni. Efectele administrării de sulbactamă au fost observate la nivelul ficatului. În plus

față de creșterea valorilor enzimelor hepatice (GOT, GPT, LDH), a existat o depunere de glicogen

dependentă de doză și sex în ficat, care s-a dovedit reversibilă după întreruperea tratamentului.

Această depunere de glicogen nu a putut fi atribuită niciunei boli cunoscute de stocare a glicogenului.

Sulbactama nu a modificat semnificativ metabolismul glucozei în aceste studii. Chiar și cu utilizarea

sulbactamei/ampicilinei la pacienții cu diabet zaharat, nu a existat un efect relevant clinic asupra

disponibilității glucozei după o perioadă de tratament mai mare de 2 săptămâni. Pe baza datelor

disponibile în experimentele la animale, doza zilnică maximă la om ar trebui să fie de 12 g, să nu

depășească 4 g de sulbactamă.

Nu au fost observate malformații legate de medicament la șoareci, șobolani și iepuri, în timpul

experimentelor efectuate asupra teratogenității.

Atât sulbactama, cât și ampicilina nu au prezentat activitate mutagenică semnificativă într-o varietate

de experimente.

În studiile asupra funcției de reproducere la șoarece și șobolan, nu a existat nici o dovadă de fertilitate

redusă sau leziuni fetale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nu conţine excipienţi.

6.2 Incompatibilităţi

Ampicilina este incompatibilă fizic şi chimic cu aminoglicozidele.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

Soluţia reconstituită/ diluată se va utiliza imediat.

După reconstituire: Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este

utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și

nu ar trebui să depășească timpii menționați în secțiunea 6.6 pentru stabilitatea chimică și fizică în

timpul utilizării.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.6.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip III, cu capacitatea de 20 ml, închis cu dop gri din cauciuc

bromobutilic şi sigilat cu capsă din aluminiu cu disc din plastic tip flip-off de culoare roşie.

Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, de tip III, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dopuri gri din

cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă din aluminiu cu disc din plastic tip flip-off de culoare roşie.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, de tip III, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dopuri gri din

cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă din aluminiu cu disc din plastic tip flip-off de culoare roşie.

Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, de tip III, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dopuri gri din

cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă din aluminiu cu disc din plastic tip flip-off de culoare roşie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Informaţii privind prepararea soluţiilor

Pentru injectare intramusculară

Soluţia se prepară în flacon utilizând 3,2 ml apă pentru preparate injectabile sau alt solvent (soluție de

clorură de sodiu 0,9%). Flaconul se agită energic şi se aşteaptă până la dispariţia spumei, pentru a

vizualiza dizolvarea completă a pulberii.

Soluţia obţinută se foloseşte în decurs de o oră de la reconstituire.

Soluția trebuie administrată prin injectare intramusculară profundă.

Pentru injectare intravenoasă

Pentru a reconstitui soluția injectabilă, dizolvați conținutul unui flacon cu cel puțin 3,2 ml apă pentru

preparate injectabile. Agitați bine până când soluția devine limpede. Soluția reconstituită trebuie

administrată prin injectare intravenoasă în bolus timp de cel puțin 3 minute.

Pentru perfuzie intravenoasă

Reconstituiți mai întâi cum este descris mai sus pentru administrarea intravenoasă. Apoi, soluția

reconstituită poate fi diluată la concentrațiile specificate, cu diluanți diferiți, oferind soluții stabile.

Soluția diluată trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă în 15 până la 30 de minute.

Compatibilitatea chimică și fizică a Ampiplus a fost demonstrată cu următoarele fluide intravenoase:

Solvent Concentrația

Soluţie de clorură de sodiu 45 mg/ml

0.9 % 30 mg/ml

15-30 mg/ml

Soluție dextroză 5 % 3 mg/ml

30 mg/ml

Soluție dextroză 5 % în Soluţie de clorură 3 mg/ml

de sodiu 0,45% 15 mg/ml

Soluţie Ringer lactat 45 mg/ml

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr.1, 707410

Iaşi, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

4772/2012/01-02-03-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.