Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: 

Clasa ATC: antibacteriene pentru uz sistemic, Combinații de peniciline, incl. inhibitori

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14211/2021/01 Anexa 2

NR. 14212/2021/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 2 g/1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține ampicilină 1,0 g (sub formă de ampicilină sodică) și sulbactam 0,5 g (sub formă

de sulfabactam sodic).

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 2 g/1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține ampicilină 2,0 g (sub formă de ampicilină sodică) și sulbactam 1 g (sub formă

de sulbactam sodic).

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare flacon de Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g pulbere pentru soluție

injectabilă/perfuzabilă conține sodiu 115 mg (5 mmol).

Fiecare flacon de Ampicilină/sulbactam AptaPharma 2 g/1 g pulbere pentru soluție

injectabilă/perfuzabilă conține sodiu 230 mg (10 mmol).

Pentru lista completă a excipienților, a se vedea pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere cristalină albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Infecții cauzate de microorganisme sensibile, în următoarele condiții:

• infecții ale tractului respirator superior și inferior (inclusiv sinuzită, otită medie, epiglotită,

pneumonii bacteriene);

• infecții ale tractului urinar și pielonefrită;

• infecții intra-abdominale (inclusiv peritonită), infecții ginecologice (colecistită, endometrită și

celulită pelvină);

• infecții ale pielii și țesuturilor moi;

• infecții osoase și articulare;

• infecții gonococice;

• pre sau post-operator pentru a reduce incidența infecțiilor plăgilor la pacienții supuși unei

intervenții chirurgicale abdominale sau pelvine;

• tratamentul pacienților cu bacteriemie care apare în asociere cu sau este suspectat a fi asociat cu

oricare dintre infecțiile menționate mai sus.

Ar trebui să se țină seama de ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Adulţi

Intervalul de dozare de Ampicilină/sulbactam AptaPharma este de 1,5 g la 12 g pe zi în doze

divizate la fiecare 6 sau 8 ore. Doza totală de sulbactam nu trebuie să depășească 4 g pe zi. Infecțiile

mai puțin severe pot fi tratate la fiecare 12 ore.

Severitatea infecției Doza zilnică de Ampicilină/sulbactam AptaPharma

(sulbactam+ampicilină) (g)

Ușoară 1,5- 3 (0,5 + 1 la 1 + 2)

Moderată până la 6 (2 + 4)

Severă până la 12 (4 + 8)

Frecvența dozelor poate fi indicată în funcție de severitatea bolii și de funcția renală a pacientului.

Tratamentul este de obicei continuat până la 48 de ore după ce pirexia și alte semne anormale s-au

rezolvat.

Tratamentul se administrează în mod normal timp de 5 până la 14 zile, dar perioada de tratament poate

fi prelungită sau ampicilină suplimentară poate fi administrată în cazuri de boală severă.

Pentru profilaxia infecțiilor chirurgicale, 1,5-3 g de Ampicilină/sulbactam AptaPharma trebuie

administrate la inducerea anesteziei, ceea ce permite suficient timp pentru a obține concentrații serice

și tisulare eficiente în timpul procedurii. Doza poate fi repetată la fiecare 6-8 ore; administrarea este

de obicei oprită la 24 de ore după majoritatea procedurilor chirurgicale, cu excepția cazului în care este

indicat un curs terapeutic suplimentar de Ampicilină/sulbactam AptaPharma.

În tratamentul gonoreei necomplicate, Ampicilină/sulbactam AptaPharma poate fi administrată ca o

singură doză de 1,5 g. Probenecid concomitent 1,0 g pe cale orală ar trebui să fie administrat pentru a

prelungi concentrațiile plasmatice de sulbactam și ampicilină.

Copii și adolescenţi

Doza pentru majoritatea infecțiilor la copii, sugari și nou-născuți este de 150 mg/kg/zi (corespunzând

la sulbactam 50 mg/kg/zi și ampicilină 100 mg/kg/zi), de obicei la fiecare 6 sau 8 ore.

La nou-născuți și prematuri în prima săptămână de viață doza recomandată este de 75 mg/kg/zi

(corespunzând la 25 mg/kg/zi sulbactam și 50 mg/kg/zi ampicilină) în doze divizate la fiecare 12 ore.

Pacienți cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/minut), cinetica de eliminare

a sulbactamului și ampicilinei este afectată în mod similar și, prin urmare, raportul plasmatic dintre

unul și altul va rămâne constant. Doza de Ampicilină/sulbactam AptaPharma la astfel de pacienți

trebuie administrată mai puțin frecvent în conformitate cu practica obișnuită pentru ampicilină.

Doza recomandată la pacienții cu insuficiență renală

Clearance-ul creatininei (ml/minut) Interval de dozare

>30 6 până la 8 ore

De la 15 la 30 12 ore

De la 5 la 14 24 de ore

<5 48 de ore

Sulbactamul și ampicilina sunt eliminate din sânge prin hemodializă în aceeași măsură, prin urmare

Ampicilină/sulbactam AptaPharma trebuie să fie dat direct după dializă și la intervale de 48 de ore

până la dializă ulterioară.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă sau intramusculară.

Pentru administrare intravenoasă, flaconul de injectare trebuie reconstituit cu apă sterilă pentru

preparate injectabile sau cu orice soluție compatibilă (vezi pct. 6. 3). Pentru a asigura dizolvarea

completă, lăsați spuma să se disipeze pentru a inspecta vizual. Doza poate fi administrată prin injecție

in bolus pe o durată de minimum 3 minute sau poate fi utilizată în diluții mai mari (50 – 100 ml) sub

formă de perfuzie intravenoasă timp de 15-30 minute.

Pentru administrarea intramusculară se recomandă injectarea intramusculară profundă. Pentru a evita

durerea, se poate utiliza o soluție injectabilă sterilă de clorhidrat de lidocaină 0,5% pentru reconstituirea

pulberii (3,2 ml de soluție injectabilă sterilă de clorhidrat de lidocaină 0,5% pentru concentrația de

1g/0,5g ampicilină/sulbactam și 6,4 ml pentru concentrația de 2 g/1 g ampicilină/sulbactam).

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea/diluarea medicamentului înainte de administrare, a se vedea

punctele 6.6 și 6.3.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanțele active.

Hipersensibilitate la alte peniciline.

Antecedente de reacții imediate severe de hipersensibilitate (de exemplu, anafilaxie) la alte beta-

lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactame).

Antecedente de leziuni hepatice după ampicilină.

La administrarea intramusculară, trebuie respectate contraindicațiile pentru lidocaină.

Administrarea intramusculară de Ampicilină/sulbactam AptaPharma este contraindicată la copiii cu

vârsta sub 2 ani.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Au fost raportate reacții de hipersensibilitate (anafilactice) grave și ocazional letale la pacienții tratați

cu penicilină, inclusiv sulbactam/ampicilină. Aceste reacții sunt mai frecvente la persoanele cu

antecedente de hipersensibilitate la penicilină și/sau reacții de hipersensibilitate la alergeni multipli.

Au existat rapoarte de persoane cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină care au prezentat

reacții severe atunci când sunt tratate cu cefalosporine. Înainte de tratamentul cu penicilină, trebuie

efectuată o anchetă atentă cu privire la reacțiile de hipersensibilitate anterioare la peniciline,

cefalosporine și alți alergeni. Dacă apare o reacție alergică, medicamentul trebuie întrerupt și se

instituie terapia adecvată.

Reacțiile anafilactice grave necesită tratament de urgență imediat cu epinefrina (adrenalină). Oxigen,

steroizi intravenos și gestionarea căilor respiratorii, inclusiv intubația, trebuie administrate conform

indicațiilor.

Reacții cutanate severe, cum ar fi necroliza epidermică toxică (NET), sindromul Stevens-Johnson

(SSJ), dermatita exfoliativă, eritem multiform, și pustuloza exantematoasă generalizată acută (PEGA)

au fost raportate la pacienți tratați cu ampicilină/sulbactam. Dacă apare o reacție cutanată severă,

tratamentul cu ampicilina/sulbactam trebuie întrerupt și trebuie inițiat un tratament adecvat (vezi pct.

4.8).

Ca și în cazul oricărui medicament antibiotic, observarea constantă a semnelor de creștere excesivă a

organismelor nesusceptibile, inclusiv a ciupercilor, este esențială. În cazul în care apare suprainfecția,

administrarea medicamentului trebuie întreruptă și/sau instituit un tratament adecvat.

Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată cu utilizarea tuturor agenților

antibacterieni, inclusiv sulbactam sodic/ampicilină sodică și poate varia în severitate de la diaree ușoară

la colită fatală. Tratamentul cu agenți antibacterieni modifică flora normală a colonului, ducând la

creșterea excesivă a C. difficile.

Clostridium difficile produce toxine A și B care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de

Clostridium difficile producătoare de hipertoxină determină morbiditate crescută și mortalitate,

deoarece aceste infecții pot fi refractare la terapia antimicrobiană și pot necesita colectomie. DADC

trebuie luată în considerare la toți pacienții care prezintă diaree în urma utilizării antibioticelor. Este

necesară o anamneză medicală atentă, deoarece DADC a fost raportată să apară până la peste 2 luni

după administrarea medicamentelor antibacteriene.

Ca și în cazul oricărui tratament extins, în timpul terapiei cu Ampicilină/sulbactam AptaPharma, este

recomandabil să se verifice periodic disfuncția sistemelor renal, hepatic și hematopoietic, în special la

nou-născuți, prematuri și alți sugari.

Leziuni hepatice induse de medicamente, cum ar fi hepatita colestatică și icter au fost asociate cu

utilizarea de ampicilină/sulbactam. Pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului lor dacă apar

semne și simptome de boală hepatică.

Deoarece mononucleoza infecțioasă este de origine virală, ampicilina/sulbactamul nu trebuie utilizate

pentru tratamentul acesteia. Un procent ridicat de pacienți cu mononucleoză care au primit ampicilină

au dezvoltat o erupție cutanată. Erupția cutanată cauzată de ampicilină apare adesea și la pacienții cu

leucemie limfatică.

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g:

Acest medicament conține 115 mg (5 mmol) de sodiu per flacon. Aceasta este echivalentă cu 5,75%

din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 2 g/1 g:

Acest medicament conține 230 mg (10 mmol) de sodiu per flacon. Aceasta este echivalentă cu 11,5%

din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.

O doză zilnică maximă de 12 g (8 g ampicilină și 4 g sulbactam) (vezi pct. 4.2) ar duce la un aport de

sodiu de 920,8 mg, ceea ce corespunde la 46% din aportul zilnic maxim recomandat de sodiu al OMS.

Acest medicament este considerat a fi cu un conținut ridicat de sodiu. Conținutul de sodiu al acestui

medicament trebuie luat în considerare în special de către pacienții care urmează o dietă cu control al

sodiului.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Alopurinol:

Administrarea concomitentă de alopurinol și ampicilină crește substanțial incidența erupțiilor cutanate

la pacienții care primesc ambele produse în comparație cu pacienții care primesc doar ampicilină.

Aminoglicozide:

Amestecarea ampicilinei cu aminoglicozide in vitro a dus la inactivare reciprocă substanțială; dacă

aceste grupe de antibacteriene trebuie administrate concomitent, acestea trebuie administrate în zone

separate la distanță de cel puțin 1 oră (vezi pct. 6.2)

Anticoagulante:

Penicilinele parenterale pot produce modificări în agregarea plachetară și ale testelor de coagulare.

Aceste efecte pot fi aditive cu anticoagulante.

Medicamente bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide și tetracicline):

Medicamentele bacteriostatice pot interfera cu efectul bactericid al penicilinelor; cel mai bine este să

evitați terapia concomitentă.

Metotrexat:

Utilizarea concomitentă cu peniciline a dus la scăderea clearance-ului metotrexatului și acest efect duce

la creșterea toxicității metotrexatului. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape. Este posibil să fie

necesar ca dozele de leucovorin să fie crescute și administrate pentru perioade mai lungi de timp.

Probenecid:

Probenecidul scade secreția tubulară renală de ampicilină și sulbactam atunci când este utilizat

concomitent; acest efect duce la concentrații serice crescute și prelungite, timp de înjumătățire al

eliminării prelungit și risc crescut de toxicitate.

Interacțiuni cu testele de laborator:

Glicozuria fals pozitivă poate fi observată în analiza urinei folosind reactiv Benedict, reactiv Fehling

și Clinitest. În urma administrării ampicilinei la femeile gravide, s-a observat o scădere tranzitorie a

concentrației plasmatice a estriolului conjugat total, a estriol-glucuronid, estronei conjugate și

estradiolului. Acest efect poate apărea, de asemenea, la administrarea de Ampicilină/sulbactam

AptaPharma.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Studiile asupra reproducerii la animale nu au evidențiat efecte fetotoxice ale ampicilinei sau

sulbactamului. Sulbactamul și ampicilina traversează bariera placentară.

Siguranța pentru utilizare în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Prin urmare, Ampicilină/sulbactam

AptaPharma nu ar trebui să fie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în beneficiul

anticipat depășește orice riscuri potențiale.

Alăptarea

Ampicilina și sulbactamul sunt excretate în laptele uman în concentrații scăzute (0,11-3 mg/l și,

respectiv, 0,13-2,8 mg/l).

La mamele care alăptează, utilizarea ampicilinei și sulbactamului poate provoca diaree la copil.

Ampicilina și sulbactamul trebuie utilizate în timpul alăptării numai dacă beneficiul potențial justifică

riscul potențial.

Fertilitatea

Studiile asupra reproducerii la animale nu au evidențiat nicio dovadă a unui efect dăunător asupra

fertilității datorită sulbactamului și ampicilinei.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Ampicilină/sulbactam AptaPharma are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule

și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, amețeli, convulsii și somnolență pot apărea după administrarea

de Ampicilină/sulbactam AptaPharma, prin urmare, pacienții trebuie să fie sfătuiți să nu conducă

vehicule sau să opereze utilaje în cazul în care prezintă aceste reacţii adverse.

4.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de organe și sisteme MedDRA și sunt clasificate

în funcție de frecvența lor. Categoriile de frecvență pentru fiecare reacție adversă se bazează pe

următoarea convenție:

foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 la <1/100), rare

(≥1/10000 la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi

estimată din datele disponibile).

Reacțiile adverse asociate la utilizarea ampicilinei singure pot fi observate la Ampicilină/sulbactam

AptaPharma.

Clasa de organe și Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență necunoscută

sisteme frecvente

Tulburări ale Anemie Leucopenie Anemie hemolitică

sângelui și ale Trombocitopenie Neutropenie Agranulocitoză

sistemului limfatic Eozinofilie Purpură trombocitopenică

Tulburări ale Șoc anafilactic

sistemului Reacție anafilactică

imunitar Șoc anafilactoid

Reacție anafilactoidă

Sindrom Kounis

Hipersensibilitate

Tulburări ale Cefalee Convulsii

sistemului nervos Amețeală

Somnolenţă

Tulburări vasculare Flebită

Tulburări Dispnee

respiratorii, toracice

și mediastinale

Tulburări gastro- Diaree Vărsături Dureri Colită pseudomembranoasă

intestinale abdominale Enterocolită

Greață Melenă

Glosita Stomatită

Modificări de culoare a limbii

Tulburări Hiperbilirubinemie Hepatita colestatică

hepatobiliare Colestaza

Funcție hepatică anormala

Icter

Afecțiuni ale pielii Erupții Sindrom Stevens-Johnson

și ale țesuturilor cutanate Necroliză epidermică toxică

subcutanate Prurit Eritem multiform

Pustuloza exantematoasă

generalizata acuta

Dermatită exfoliativă (vezi

punctul 4.4)

Angioedem

Eritem

Urticarie

Tulburări Nefrită interstițială

renale și urinare

Tulburări Durere la locul Oboseală, stare Reacție la locul injectării

generale și la injectării generală de rău

nivelul locului de

administrare

Investigaţii Alanin-

aminotransferază

crescută

Aspartat-

aminotransferază

crescută

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

Sunt disponibile informații limitate cu privire la toxicitatea acută a ampicilinei sodice și a

sulfabactamului sodic la om. Se preconizează că supradozjul medicamentului va produce manifestări

care sunt în principal extensii ale reacțiilor adverse raportate la medicament. Trebuie luat în considerare

faptul că concentrațiile mari de antibiotice beta-lactamice în LCR pot provoca efecte neurologice,

inclusiv convulsii.

Tratament

Deoarece ampicilina și sulbactamul sunt ambele eliminate din circulație prin hemodializă, aceste

proceduri pot spori eliminarea produsului din organism dacă apare supradozajul la pacienții cu

insuficiență renală.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, Combinații de peniciline, incl. inhibitori

de beta-lactamază, codul ATC: J01CR01

Mecanismul de acțiune

Studiile biochimice cu sisteme bacteriene fără celule au arătat că sulbactamul este un inhibitor

ireversibil al celor mai importante beta-lactamaze care apar în organismele rezistente la penicilină. În

timp ce activitatea antibacteriană a sulbactamului este limitată în principal la Neisseriaceae,

potențialul sulbactamului sodic în prevenirea distrugerii penicilinelor și cefalosporinelor de către

organisme rezistente a fost confirmat în studii asupra întregului organism folosind tulpini rezistente, în

care sulbactamul sodic a prezentat efecte sinergice marcate cu peniciline și cefalosporine. Deoarece

sulbactamul se leagă și de unele proteine care leagă penicilina, unele tulpini sensibile sunt făcute mai

susceptibile la combinație decât la antibioticul beta-lactamic singur.

Componenta bactericidă a combinației este ampicilina care, la fel ca benzil-penicilina, acționează

împotriva organismelor sensibile în timpul etapei de înmulțire activă prin inhibarea biosintezei

mucopeptidei peretelui celular.

Spectru antibacterian

Ampicilină/sulbactam AptaPharma are o activitate antibacteriană cu spectru larg împotriva bacteriilor

de mai jos:

Gram-pozitiv:

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină), Staphylococcus epidermidis (inclusiv rezistente la

penicilină și unele tulpini rezistente la meticilină); Streptococcus pneumoniae,

Streptococcus faecalis și alte specii de Streptococcus;

Gram-negatív:

Haemophilus influenzae și parainfluenzae (tulpini beta-lactamază pozitive și negative);

Moraxella catarrhalis,

Escherichia coli,

Specii Klebsiella,

Specii Proteus (atât indol-pozitiv, cât și indol-negativ),

Anaerobe

Bacteroides fragilis și specii înrudite

Tulpini rezistente

Prevalența rezistenței dobândite poate varia între diferitele specii, țări și instituții, chiar și între

diferitele departamente ale unui spital.

Cum este uzual cu antibioticele beta-lactamice, ampicilina/sulbactam nu este eficientă asupra

infecțiilor cauzate de speciile Chlamydia și Mycoplasma.

Valori critice

Mai jos sunt prezentate valorile critice clinice ale Comitetului European pentru Testarea Sensibilității

La Antimicrobiene (EUCAST) pentru testarea CMI.

Valorile critice clinice ale CMI EUCAST pentru ampicilină/sulbactam (2021-01-01, v11.0)

Organism Sensibil (S) Rezistent (R)

(mg/l) (mg/l)

Enterobacteriaceae1 ≤ 8 8 >

Staphylococcus spp. Nota 2,3,4 Nota 2,3,4

Enterococcus1,5 ≤ 4 8 >

Streptococcus grupele A, B, C și G Nota 6 Nota 6

Streptococcus pneumoniae7 Nota 8,9 Nota 8,9

Streptococi din grupul Viridans Nota 10,11 Nota 10,11

Gripa Haemophilus ≤ 1 1,12 > 1 1,12

Moraxella catarrhalis ≤ 1 1,12 > 1 1,12

Anaerobi gram-pozitivi, cu excepția Clostridium ≤ 4 8 >

difficile1

Anaerobi gram-negativi1 ≤ 4 8 >

Valori critice PK-PD (specii neînrudite)1 ≤ 2 8 >

1 În scopul testării sensibilității, concentrația de sulbactam este stabilită la 4 mg/l.

2 Cele mai multe S. aureus sunt producătoare de penicilinază, iar unele sunt rezistente la meticilină.

Oricare dintre mecanisme le face rezistente la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, ampicilină,

amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Izolatele care testează sensibile la benzilpenicilină și cefoxitină

pot fi raportate sensibile la toate penicilinele. Izolatele care testează rezistențe la benzilpenicilină, dar

sensibile la cefoxitină, sunt sensibile la combinații de β-lactame cu inhibitori de β-lactamază,

izoxazolilpeniciline (oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină și flucloxacilină) și nafcilină. Pentru agenții

administrați pe cale orală, trebuie avută grija de a obține o expunere suficientă la locul infecției. Izolatele

care testează rezistență la cefoxitină sunt rezistente la toate penicilinele

3 Majoritatea stafilococilor coagulazo-negativi sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenți la

meticilină. Oricare dintre mecanisme le face rezistente la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină,

ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Nicio metodă disponibilă în prezent nu poate detecta

în mod fiabil producția de penicilinază la stafilococi coagulazo-negativi, dar rezistența la meticilină poate

fi detectată cu cefoxitină așa cum este descris.

4 S. saprophyticus sensibile la ampicilină sunt mecA-negative și sensibile la ampicilină, amoxicilină și

piperacilină (fără sau cu un inhibitor de beta-lactamază).

5 Sensibilitatea la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu și fără inhibitor de beta-lactamază) poate fi

dedusă din ampicilină. Rezistența la ampicilină este mai puțin frecventă în E. faecalis (confirmați cu

CMI), dar frecventă în E. faecium.

6 Sensibilitatea grupurilor de streptococi A, B, C și G la peniciline este dedusă din sensibilitatea la

benzilpenicilină (alte indicații decât meningita), cu excepția fenoximetilpenicilinei și a

izoxazolilpenicilinelor pentru grupul de streptococi B.

7 Adăugarea unui inhibitor de beta-lactamază nu adaugă beneficii clinice.

8 Se utilizează testul ecranului de disc oxacilină de 1 μg sau un test CMI de benzilpenicilină pentru a

exclude mecanismele de rezistență la beta-lactame. Atunci când ecranul este negativ (zona de inhibare a

oxacilinei ≥20 mm sau benzilpenicilina CMI ≤0,06 mg/l) toți agenții beta-lactamici pentru care sunt

disponibile valori critice clinice, inclusiv cei cu „Notă” pot fi raportați sensibili fără teste suplimentare,

cu excepția cefaclorului, care, dacă este raportat, trebuie raportați ca „sensibili, cu expunere crescută”

(I). Când ecranul este pozitiv (zona de inhibare <20 mm sau benzilpenicilina CMI >0,06 mg/l),

sensibilitatea trebuie raportată în cazul în care zona oxacilină ≥8 mm, în cazul în care zona oxacilină ≤8

mm se deduce sensibilitatea de la ampicilină.

9 Sensibilitatea dedusă de la ampicilină (indicații altele decât meningita).

10 Benzilpenicilina (CMI sau difuzia discului) poate fi utilizată pentru a filtra rezistența la beta-

lactamice la streptococii din grupul viridans. Izolatele clasificate ca fiind negative la filtru pot fi

raportate sensibile la agenți beta-lactamici pentru care sunt listate valori critice clinice (inclusiv

cele cu „Notă”). Izolatele clasificate ca fiind testate ca fiind pozitive prin filtrare ar trebui testate

pentru sensibilitatea la agenți individuali.

11 Pentru izolatele negative ale filtrului cu benzilpenicilină (zona de inhibare ≥18 mm sau CMI

≤0,25 mg/l), sensibilitatea poate fi dedusă de la benzilpenicilină sau ampicilină. Pentru izolatele

pozitive ale filtrului cu benzilpenicilină (zona de inhibare <18 mm sau CMI >0,25 mg/l),

sensibilitatea este dedusă de la ampicilină.

12 Sensibilitatea poate fi dedusă de la amoxicilină-acid clavulanic i.v.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Distribuție

Ampicilină/sulbactam se difuzează ușor în majoritatea țesuturilor și fluidelor corpului.

Pătrunderea în creier și lichidul spinal este scăzută, cu excepția cazului în care meningele este

inflamat. Concentrațiile mari de sulbactam și ampicilină sunt atinse în sânge după administrarea

intravenoasă sau intramusculară.

Eliminare

Ambele componente au un timp de înjumătățire de aproximativ 1 oră. Cea mai mare parte a

medicamentului este excretată nemodificată în urină.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitatea acută a sultamicilinei (un promedicament oral care eliberează ampicilină și sulbactam după

hidroliză in vivo) este scăzută. DL50 de sultamicilină-tosilat la rozătoare a fost de 7 g/kg după

tratament per os. La sulbactam singur a rezultat DL50> 10 g/kg la șoarece după tratament per os, în

timp ce această valoare a fost aprox. 3,6 g/kg după administrarea intravenoasă. Valorile

corespunzătoare la șobolan au fost> 4 g/kg și respectiv 3,4 g/kg.

Toxicitatea a fost determinată prin administrarea repetată de sultamicilină, sulbactam sau o combinație

de sulbactam-ampicilină timp de până la 6 luni la șobolan și câine.

In studiile de toxicitate menționate mai sus, au fost observate efecte asupra ficatului după

administrarea de sultamicilină sau sulbactam. În plus față de enzimele hepatice crescute (TGO, TGP,

LDH, AP), depozitarea glicogenului dependentă de doză și de timp a fost detectată și în ficat, care s-a

dovedit a fi reversibilă după întreruperea tratamentului. Această stocare a glicogenului nu a fost

identificată cu nicio boală cunoscută de stocare a glicogenului.

În aceste studii, sulbactamul nu a provocat o schimbare semnificativă în metabolismul glucozei. Nu s-

a observat nici un efect relevant clinic asupra disponibilității glucozei la pacienții cu diabet zaharat

tratați cu sulbactam/ampicilină timp de mai mult de 2 săptămâni.

Depozitarea glicogenului nu este așteptată la om după tratamentul cu sultamicilină la doze terapeutice

datorită concentrațiilor plasmatice atinse.

În plus față de reacțiile obișnuite așteptate la terapia cu antibiotice (diaree ușoară sau vărsături), nu au

fost detectate alte dovezi de toxicitate.

Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua carcinogenitatea.

Într-un număr mare de studii, nici sulbactam, nici ampicilina nu au prezentat efecte mutagene

semnificative.

În studiile de reproducere la șoarece și șobolan, sultamicillina a fost utilizată în exces față de doza

umană și nu a arătat nici o dovadă de fertilitate redusă sau leziuni fetale.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nici unul.

6.2 Incompatibilităţi

Ampicilină/sulbactam AptaPharma injectabil și aminoglicozidele trebuie să fie reconstituite și

administrate separat, datorită inactivării in vitro a aminoglicozidelor de către oricare dintre

aminopeniciline.

Ampicilina sodică este mai puțin stabilă în soluțiile care conțin glucoză și alți carbohidrați și

nu trebuie amestecată cu derivați din sânge sau hidrolizate proteice.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Soluție reconstituită:

Soluția concentrată pentru administrare intramusculară (reconstituită cu lidocaină 0,5% și păstrată la

25°C) trebuie utilizată în decurs de 1 oră de reconstituire.

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării pentru utilizarea cu solvenți diferiți pentru perfuzie

intravenoasă este după cum urmează:

Solvent Concentrație Perioade de utilizare (în

ore)

sulbactam +ampicilină 25C 4C

apă sterilă pentru preparate până la 30 mg/ml 72

injectabile până la 45 mg/ml 8 48

clorură de sodiu 9 mg/ml până la 30 mg/ml 72

(0,9%) până la 45 mg/ml 8 48

lactat de sodiu până la 45 mg/ml 8 8

soluție de glucoză 50 mg/ml până la 3 mg/ml 4

(5%) până la 30 mg/ml 2 4

soluție de glucoză 50 mg/ml până la 3 mg/ml 4

(5%) în NaCl 4,5 mg/ml până la 15 mg/ml

(0,45%)

glucoză 100 mg/ml (10%) în până la 3 mg/ml 4

apă până la 30 mg/ml 3

Soluție Ringer lactat până la 45 mg/ml 8 24

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de

deschidere/reconstituire/diluare exclude riscul contaminării microbiene, produsul trebuie utilizat

imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt

responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Pentru condițiile de păstrare după reconstituirea/diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 1 g/0,5 g: flacoane din sticlă incoloră transparentă de tip I, având o

capacitate de 20 ml, cu dopuri din cauciuc bromobutilic de tip I, având un diametru de 20 mm și capse

de aluminiu flip-off de culoare albastră.

Ampicilină/sulbactam AptaPharma 2 g/1 g: flacoane din sticlă incoloră transparentă de tip I, având o

capacitate de 20 ml, cu dopuri din cauciuc bromobutilic de tip I, având un diametru de 20 mm și capse

de aluminiu flip-off de culoare portocalie.

Disponibil în cutii cu 10 flacoane.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Utilizați numai soluții reconstituite/diluate clare sau opalescente, fără particule.

Doar pentru o singură administrare.

Următoarele volume de solvent pot fi utilizate pentru reconstituire pentru administrare intramusculară

sau pentru administrarea i.v. bolus sau pentru administrare intravenoasă după diluare suplimentară:

Doza totală Doza echivalentă de Volumul Volum Volum de Concentrația finală

(g) sulbactam/ampicilină flaconului diluant retragere* maximă de

(g) (ml) (ml) sulbactam/ampicilină

(mg/ml)

1,5 0,5/1,0 20 ml 3,2 4,0 125/250

3,0 1,0/2,0 20 ml 6,4 8,0 125/250

* Există un exces suficient prezent pentru a permite retragerea și administrarea volumelor declarate.

A se vedea, de asemenea, punctele 4.2 și 6.3 pentru solvenții compatibili.

A se vedea pct. 6.2 pentru incompatibilități.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Apta Medica Internacional d.o.o

Likozarjeva ul. 6

1000 Ljubljana

Slovenia

8. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAȚIEI (AUTORIZAȚIILOR) DE PUNERE PE

PIAȚĂ

14211/2021/01

14212/2021/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Autorizare: Decembrie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2023