Prospect Ampicilină Atb 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă
Producator: Antibiotice SA
Clasa ATC: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru extins.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9180/2016/01-02-03-04 Anexa 2
9181/2016/01-02-03-04
9182/2016/01-02-03-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ampicilină Atb 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă
Ampicilină Atb 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă
Ampicilină Atb 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ampicilină Atb 250 mg
Fiecare flacon conţine ampicilină 250 mg (sub formă de sare de sodiu).
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 0,7 mmoli (16,45 mg).
Ampicilină Atb 500 mg
Fiecare flacon conţine ampicilină 500 mg (sub formă de sare de sodiu).
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 1,4 mmoli (32,9 mg).
Ampicilină Atb 1000 mg
Fiecare flacon conţine ampicilină 1000 mg (sub formă de sare de sodiu).
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 2,8 mmoli (65,8 mg)
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă.
Pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ampicilina este o penicilină cu spectru larg, indicată în infecţii cu germeni sensibili, cu următoarele
localizări:
- infecţii respiratorii: epiglotită, faringită, traheită, pneumonie bacteriană, bronşită acută, bronşită cronică
acutizată;
- infecţii ORL: otită medie, sinuzită;
- infecţii uro-genitale: infecţii urinare (cistită, pielonefrită), uretrită acută gonococică, infecţii ginecologice
(anexită, salpingită, endometrită, parametrită, avort septic, febră puerperală), prostatită;
- infecţii ale aparatului digestiv: gastroenterită bacteriană, dizenterie, infecţii biliare, ca alternativă
terapeutică în febra tifoidă şi paratifoidă;
- alte infecţii cu germeni sensibili: septicemie, endocardită bacteriană, meningită bacteriană, leptospiroză,
listerioză, peritonită.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Doza de ampicilină depinde de vârsta pacientului, de greutate şi de funcţia renală, de severitatea şi
localizarea infecţiei şi de microorganismele patogene presupuse sau identificate.
Injectare intravenoasă sau intramusculară
Adulţi şi adolescenţi
500 mg administrate la interval de 4 până la 6 ore (în caz de infecţie severă doza zilnică poate fi crescută
până la 12 g).
Injectare sau perfuzare intravenoasă
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani:
25 – 50 mg /kg (maximum 1 g), administrată la interval de 6 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi
dublată).
Nou-născuţi cu vârsta cuprinsă între 21-28 zile
30 mg/kg administrate la interval de 6 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată).
Nou-născuţi cu vârsta cuprinsă între 7-21 zile
30 mg/kg administrate la interval de 8 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată).
Nou-născuţi cu vârsta sub 7 zile
30 mg/kg administrate la interval de 12 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată).
Doze speciale şi recomandări de utilizare
Insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozei la pecienţii cu clearance al creatininei (Cl Cr) mai mare de 30 ml/min.
În caz de insuficienţă renală severă cu o rată a filtrării glomerulare de 30 ml/min şi mai mică, se recomandă o
reducere a dozei, deoarece se anticipează o acumulare a ampicilinei:
-la un clearance al creatininei cuprins între 20 şi 30 ml/min, doza normală trebuie redusă la ⅔,
-la un clearance al creatininei sub 20 ml/min, doza normală trebuie redusă la ⅓.
La un clearance al creatininei sub 10 ml/min, intervalul dintre administrări trebuie crescut la 12-15 ore.
Ca regulă generală, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă nu trebuie depăşită o doză de 1 g de
ampicilină administrată la interval de 8 ore.
Mod de administrare:
Durata tratamentului depinde de evoluţia afecţiunii. Ca regulă generală, ampicilina se administrează în
interval de 7-10 zile, şi timp de cel puţin alte 2-3 zile după ce simptomele s-au ameliorat.
Pentru tratamentul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă extinderea tratamentului din motive
de siguranţă la cel puţin 10 zile pentru a preveni complicaţiile ulterioare (de exemplu: febră reumatică,
glomerulonefrită).
Tratamentul injectabil poate fi continuat cu administrare orală, atunci când starea clinică a pacientului se
ameliorează.
La copii şi nou-născuţi se recomandă iniţierea tratamentului sub formă de perfuzie intravenoasă, pentru
minim 3 zile, urmat de administrare intramusculară.
Pentru instrucţiuni privind pregătire în vedera administrării, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la ampicilină, alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.;
- antecedente de reacţii severe cu hipersensibilitate imediată (de exemplu: anafilaxie) la alte antibiotice beta-
lactamice (de exemplu: cefalosporine, carbapeneme sau monobactami);
- la pacienţi cu mononucleoză infecţioasă (febră glandulară), infecţie cu virus citomegalic sau leucemie
limfatică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înaintea iniţierii tratamentului cu ampicilină, este obligatorie o anamneză completă privind reacţiile
anterioare de hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice. Apariţia oricăror manifestări alergice impune
întreruperea tratamentului şi instituirea tratamentului specific. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu teren
atopic. Pacienţii alergici la peniciline pot prezenta reactivitate încrucişată pentru cefalosporine.
La apariţia unei reacţii alergice (de exemplu: urticarie, anafilaxie), tratamentul trebuie întrerupt şi pacientului
trebuie să i se administreze tratament specific (adrenalină, antihistaminice şi corticoterapie).
Colita asociată medicamentelor antibacteriene şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape în
cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul ampicilinei şi pot varia ca severitate, de la
uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urmare, este important să fie luat în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de ampicilină (vezi pct. 4.8).
Trebuie avute în vedere întreruperea tratamentului cu ampicilină şi administrarea tratamentului specific
pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Ca şi în cazul altor medicamente antibacteriene, pot apărea suprainfecţii cu microorganisme rezistente.
Dacă apar infecţii secundare, de exemplu candidoză, trebuie instituite măsurile adecvate.
La bolnavii cu insuficienţă renală, doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2); la
aceşti pacienţi se recomandă supravegherea funcţiei renale pe durata tratamentului.
În tratamentul pe termen lung cu doze mari, se recomandă efectuarea testelor funcţionale hepatice, analize
urinare şi teste funcţionale renale în cazul în care există afectare renală pre-existentă sau dacă apar reacţiile
alergice cutanate. Pentru a identifica reacţiile mediate prin anticorpi este indicată efectuarea
hemoleucogramei, în special în anemia hemolitică.
Prelungirea timpului de protrombină a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat ampicilină. Este
necesară monitorizarea adecvată când se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de
anticoagulante orale poate fi necesară. (vezi pct. 4.5 şi 4.8.)
Acest medicament conţine sodiu.
Ampicilină Atb 250 mg
Fiecare flacon cu ampicilină 250 mg (sub formă de sare de sodiu) conţine sodiu 0,7 mmoli (16,45 mg). Acest
medicament conţine sodiu < 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
Ampicilină Atb 500 mg
Fiecare flacon cu ampicilină 500 mg (sub formă de sare de sodiu) conţine sodiu 1,4 mmoli (32,9 mg).
Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienții care urmează o dietă cu restricție de sodiu.
Ampicilină Atb 1000 mg
Fiecare flacon cu ampicilină 1000 mg (sub formă de sare de sodiu) conţine sodiu 2,8 mmoli
(65,8 mg). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienții care urmează o dietă cu restricție de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În cazul administrării ampicilinei în asociere cu o aminoglicozidă, cele două antibiotice nu trebuie să fie
combinate în seringă sau în perfuzie, deoarece determină scăderea eficacităţii aminonoglicozidei.
Deoarece penicilinele au acţiune bactericidă nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice. În urma rezultatelor
testelor de sensibilitate se pot asocia alte antibiotice bactericide (cefalosporine, aminoglicozide).
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alopurinol (creşte riscul erupţiilor cutanate). Ampicilina
poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conţin estrogeni.
Administrarea concomitentă de probenecid determină concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de
antibiotic, prin reducerea eliminării renale. Probenecidul poate reduce distribuţia tisulară şi difuzia
ampicilinei.
Ampicilina poate reduce excreţia urinară de atenolol.
Valoarea INR poate fi modificată în cazul administrării concomitente de ampicilină şi warfarină sau
fenitoină.
Eficacitatea vaccinului pentru febra tifoidă poate fi redusă atunci când este administrat în asociere cu
ampicilina.
Excreţia metotrexatului poate fi redusă de către ampicilină.
Poate creşte absorbţia digoxinului în urma administrării acestui medicament cu ampicilină.
La doze mari, ampicilina poate modifica rezultatele dozării glicemiei şi glicozuriei, precum şi a proteinelor
serice totale, în cazul utilizării metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt
influenţate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ampicilina traversează bariera placentară. Studii efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice
sau fetotoxice. Deoarece nu există studii controlate la om care să evidenţieze eventualele efecte teratogene,
ampicilina se va administra în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Deoarece ampicilina se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii de hipersensibilizare la sugar, se vor
lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului cu acest medicament.
Fertilitatea
În studiile pe animale, s-a observat că ampicilina nu influenţează fertilitatea. (vezi pct. 5.3.)
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Ampicilina nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000
şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în
ordinea descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
-mai puţin frecvente: utilizarea îndelungată şi dozele repetate pot determina suprainfecţii cu organisme
rezistente sau fungi.
Tulburări hematologice şi limfatice
-foarte rare: modificarea numărului celulelor sanguine, de exemplu trombocitopenie, agranulocitoză,
leucopenie, eozinofilie. Poate să apară: anemie, prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină. Aceste fenomene sunt de obicei reversibile la întreruperea tratamentului.
Tulburări ale sistemului imunitar
-foarte frecvente: reacţii cutanate (prurit, erupţii cutanate tranzitorii, exantem)
-frecvente: exantem şi enantem la nivelul regiunii orale
-mai puţin frecvente: febră indusă medicamentos, boala serului, edem angioneuronic, edem laringean,
anemie hemolitică, vasculită sau nefrită alergică, reacţii veziculare cutanate (dermatită exfoliativă, sindrom
Lyell, eritem multiform exudativ, sindrom Stevens Johnson)
Foarte rare: reacţii anafilactice.
Cu frecvenţă necunoscută :când sunt tratate febra tifoidă, leptospiroza sau sifilisul, bacterioliza poate
determina reacţie Jarisch-Herxheimer.
Tulburări ale sistemului nervos:
-rare: ameţeală, cefalee, mioclonii şi convulsii (în cazul administrării în insuficienţă renală sau la doze foarte
mari).
Tulburări gastro-intestinale:
-foarte frecvente : dureri abdominale, greaţă, vărsături, meteorism, scaune moi, diaree.
-foarte rare: colită pseudomembranoasă (în cele mai multe cazuri determinată de Clostridium difficile).
-cu frecvenţă necunoscută: glosită, stomatită (similar administrării altor peniciline).
Tulburări hepato-biliare:
-mai puţin frecvente: creşterea moderată şi tranzitorie a transaminazelor serice.
-rare: hepatită, icter colestatic (similar administrării altor antibiotice beta-lactamice).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
-foarte rare: artralgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
-mai puţin frecvente: cristalurie, nefrită acută interstiţială (la doze mari după administrare intravenoasă).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
-rare: durere şi umflătură la locul de injectare, flebită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu aminopeniciline pot apărea simptome urinare cum sunt hematurie, cristalurie, cistită
hemoragică, nefrită interstiţială, oligurie, hiperpotasemie şi/sau insuficienţă renală. Aceste simptome sunt
reversibile la întreruperea tratamentului. Dacă concentraţia în lichidul cefalorahidian este mare, pot apărea
simptome neurologice (incluzând convulsii).
În caz de supradozaj tratamentul se întrerupe, se administrează tratament simptomatic şi se instituie măsuri
adecvate de susţinere. La pacienţii cu insuficienţă renală antibioticele din clasa ampicilinei pot fi eliminate
prin hemodializă, dar nu prin dializă peritoneală. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru extins.
Cod ATC: J01C A01
Mecanism de acţiune
Ampicilina este o penicilină semisintetică cu spectru larg, cu acţiune bactericidă. Mecanismul de acţiune
constă în legarea de proteinele membranare specifice (PBP – penicillin binding protein) cu inhibarea sintezei
peretelui bacterian şi activarea unor enzime (autolizine şi mureinhidrolaze).
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică (FC/FD)
Eficacitatea depinde mai ales de perioada de timp în care concentraţia substanţei active din ampicilină
rămâne la valori superioare concentraţiei minime inhibitorii (CMI) a medicamentului ce inhibă creşterea
microorganismelor.
Mecanisme de instalare a rezistenţei
Rezistenţa la ampicilină poate fi generată de următoarele mecanisme:
- Inactivare prin intermediul beta-lactamazelor: ampicilina are o stabilitate scăzută faţă de beta-lactamaze şi
de aceea nu este activă asupra beta-lactamazelor bacteriene. Aproape toate tulpinile unor specii bacteriene
formează beta-lactamaze. De aceea, aceste specii sunt rezistente în mod natural la ampicilină (de exemplu:
Enterobacter cloacae, Klebsiella pneumoniae).
- Afinitatea redusă pentru ampicilină a proteinelor care leagă penicilinele: rezistenţa dobândită a
pneumococilor şi a altor streptococi este cauzată de modificarea proteinelor care leagă penicilinele, ca
urmare a unei mutaţii. Cu toate acestea, stafilococii rezistenţi la meticilină (oxacilină) sunt rezistenţi din
cauza formării unei PBP suplimentare, cu afinitate redusă pentru ampicilină.
- Penetrarea insuficientă a ampicilinei prin membrana externă a bacteriilor Gram-negativ poate avea ca
rezultat inhibarea inadecvată a PBP-urilor.
- Ampicilina poate fi expulzată activ din celulă prin intermediul pompelor de eflux.
Există rezistenţă încrucişată parţială sau totală între ampicilină şi amoxicilină şi, într-o oarecare măsură, între
aceasta şi alte peniciline şi cefalosporine.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru ampicilină sunt cele stabilite de Comitetul European privind Testarea
Sensibilităţii Antimicrobiene (EUCAST).
Microorganism Sensibil ≤ Rezistent ≥
Enterobacteriaceae ≤ 8 mg/l ≥ 8 mg/l
1 ≤ 4 mg/l ≥ 8 mg/l
Enterococcus spp
Haemophilus influenzae ≤ 1 mg/l ≥ 1 mg/l
2 ≤ 0,12 mg/l ≥ 0,12 mg/l
Staphlococcus spp
2 ≤ 0,25 mg/l ≥ 0,25 mg/l
Streptococcus A, B, C G
≤ 0,5 mg/l ≥ 2 mg/l
Streptococcus pneumoniae
1 ≤ 0,5 mg/l ≥ 2 mg/l
Alţi streptococi
Neisseria meningitidis ≤ 0,12 mg/l ≥ 1 mg/l
Anaerobi Gram-negativ ≤ 0,5 mg/l ≥ 2 mg/l
Anaerobi Gram-pozitiv ≤ 4 mg/l ≥ 8 mg/l
Valori-limită care nu sunt legate ≤ 2 mg/l ≥ 8 mg/l
de specie
Listeria monocytogenes ≤ 1 mg/l ≥ 1 mg/l
1În cazul endocarditei, consultaţi ghidurile naţionale sau internaţionale pentru valorile critice.
2Valorile critice sunt bazate pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,
informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile în special în cazul tratării
infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea antibioticului este discutabilă
în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.
Specii sensibile în mod obişnuit
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus (sensibil la metcilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae (incl. tulpini cu rezistenţă intermediară la penicilină)
Streptococcus pyogenes
Streptococii din grupa „Viridans”^
Microorganisme anaerobe: Bacteroides fragilis°
Fusobacterium nucleatum°
Alte microorganisme
Gardnerella vaginalis°
Speciile în cazul cărora rezistenţa dobândită ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium+
Staphylococcus aureus∋
Staphylococcus epidermidis+
Staphylococcus haemolyticus+
Staphylococcus hominis+
Microorganisme aerobe Gram-negative
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis∞
Neisseria gonorrhoeae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme anaerobe
Prevotella spp.
Organisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină)
Microorganisme aerobe Gram-negative
Acinetobacter baumannii, Citrobacter freundii
Enterobacter cloacae
Klebsiella pneumoniae,
Morganella morganii,
Pseudomonas aeruginosa,
Serratia marcescens,
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Bacteroides spp.
Alte microorganisme Chlamydia spp.,
Chlamydophila spp.,
Legionella pneumophila,
Mycoplasma spp.,
Ureaplasma urealyticum.
° Când a fost publicat tabelul, nu au existat date disponibile actualizate. În literatura iniţială, în lucrările
standard şi în recomandările terapeutice se presupune existenţa sensibilităţii.
+ Rata de rezistenţă este de peste 50% în cel puţin o regiune.
^Denumire colectivă pentru un grup eterogen din specia Streptococcus. Rata de rezistenţă poate varia în
funcţie de specia de Streptococcus în cauză.
∞Nu sunt disponibile date recente; în studii (mai vechi de 5 ani) proporţia de tulpini rezistente este de ≥ 10%.
∋ Rata de rezistenţă este < 10% la pacienţii trataţi ambulatoriu.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea intramusculară a 500 mg, respectiv 1 g ampicilină sodică, concentraţia plasmatică
maximă este atinsă după o oră, fiind de 7 g/ml, respectiv 10 – 15 g/ml.
Administrarea intravenoasă a 500 mg ampicilină sodică determină o concentraţie plasmatică după 4 ore de
aproximativ 2 g/ml. Aceste nivele sunt superioare CMI (concentraţiei minime inhibitorii) pentru germenii
cu sensibilitate obişnuită.
Ampicilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 15%.
Distribuţie
Se distribuie larg în plamân, ficat, prostată, secreţiile bronşice, urechea medie, la nivel urinar, în lichidele
pleural, peritoneal, sinovial, precum şi la nivelul meningelui inflamat. La pacienţii cu funcţie hepatică
normală, medicamentul atinge concentraţii biliare ridicate.
Metabolism
Ampicilina este parţial metabolizată în acid benzilpeniciloic inactiv microbiologic.
Eliminare
Excreţia ampicilinei se face nemodificat, predominant prin urină, dar şi prin bilă şi ficat. După administrarea
a 500 mg ampicilină intramuscular, concentraţia urinară la 6 ore este de 2,2 g/l. Aproximativ 0,1% se excretă
neschimbată la nivel biliar. Timpul de injumătăţire plasmatică este 1 oră la adulţii cu funcţie renală normală.
În caz de oligurie, timpul de înjumătăţire plasmatică se poate prelungi de la 8 până la 20 de ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este prelungit şi la nou-născuţi (2 până la 4 ore). După administrare intravenoasă
clearance-ul renal al ampicilinei este de aproximativ 194 ml/min.
Ampicilina este eliminată prin hemodializă, dar nu şi prin dializă peritoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
După administrare orală la şoarece, DL a fost de 15,2 g ampicilină/kg şi de 6 g ampicilină/kg după
administrare intravenoasă. Valorile DL după administrare orală şi intraperitoneală la şobolan au fost de 10 g
ampicilină/kg şi, respectiv 2 g ampicilină/kg.
Toxicitate cronică
După administrarea la şobolan a unor doze de 100 mg ampicilină/kg şi zi sau 500 mg ampicilină/kg şi zi timp
de 12 săptămâni, respectiv 5 zile, iar la câine de 250 mg ampicilină/kg timp de 4 săptămâni, cu excepţia unor
pierderi fecale la câine în primele zile, nu a fost demonstrată apariţia nici unei anormalităţi în ceea ce
priveşte creşterea în greutate, aportul de alimente, parametrii sanguini şi urinari, şi nici afectarea diferitelor
organe si sisteme.
Tratamentul îndelungat cu ampicilină la iepure induce o creştere a volumului nuclear şi a tubilor renali,
creştere dependentă de doză, fără a exista semne de afectare celulară.
Administrarea repetată timp de 13 săptămâni la şobolani şi câini (2 mg/kg/zi) nu a determinat afectarea
histologică a ovarelor; totuşi s-a observat afectarea reversibilă a spermatogenezei la câini în doze de 200
mg/zi.
Teratogenicitate
După administrarea intraperitoneală a 2,8 – 3 g ampicilină/kg timp de 10 – 15 zile la femele de şobolan
gestante, puii au avut o rată a mortalităţii uşor crescută; au fost observate cazuri izolate de anormalităţi
structurale şi/sau funcţionale ale extremităţilor.
Toleranţa locală a ţesuturilor
După injectarea subcutanată sau intramusculară a unei doze de 0,1 ml soluţie ampicilină 10% la şobolan, nu
au fost descrise leziuni tisulare.
La cobai, după 24 ore de la administrarea intramusculară a 0,1 ml soluţie ampicilină 5% sau după
administrarea intradermică a 0,05 ml soluţie ampicilină 1%, au fost evidenţiate în studiile histologice,
fenomene inflamatorii uşoare (eritem, edem). La iepure, administrarea intradermică (ureche) sau
subconjunctivală a soluţiilor de ampicilină 5% sau 10% a determinat eritem si edem. Administrarea
intramusculară a 500 mg ampicilină la câine timp de 5 zile nu a determinat durere locală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia injectabilă de ampicilină nu se amestecă cu preparate de sânge, hidrolizate proteice, emulsii lipidice
destinate introducerii intravenoase; nu se amestecă cu antibiotice aminoglicozidice în aceeaşi seringă.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Soluţia reconstituită se utilizează imediat după preparare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ampicilină Atb 250 mg
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Ampicilină Atb 500 mg
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Ampicilină Atb 1000 mg
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu, conţinând pulbere
pentru soluţie injectabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Informaţii privind prepararea soluţiilor
Prepararea soluţiei pentru injectare intramusculară
Ampicilină Atb 250 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 1,5 – 2 ml apă pentru preparate injectabile sau clorură de
sodiu izotonă sterilă. Conţinutul flaconului se agită bine până se obţine o soluţie limpede.
Ampicilină Atb 500 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 1,5 – 2 ml apă pentru preparate injectabile sau clorură de
sodiu izotonă sterilă. Conţinutul flaconului se agită bine până se obţine o soluţie limpede.
Ampicilină Atb 1000 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 3,5 ml apă pentru preparate injectabile sau clorură de
sodiu izotonă sterilă. Conţinutul flaconului se agită bine până se obţine o soluţie limpede.
Prepararea soluţiei pentru injectare intravenoasă
Ampicilină Atb 250 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 5 ml solvent (apă pentru preparate injectabile sau
clorură de sodiu izotonă sterilă).
Ampicilină Atb 500 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 5 ml solvent (apă pentru preparate injectabile sau
clorură de sodiu izotonă sterilă).
Ampicilină Atb 1000 mg
Soluţia se obţine dizolvând conţinutul unui flacon în 10 ml solvent (apă pentru preparate injectabile sau
clorură de sodiu izotonă sterilă).
După reconstituire se va administra intravenos lent, în 3 – 5 minute (pentru dozele de 250 mg şi 500 mg),
respectiv 10 – 15 minute (pentru doza de 1000 mg). Administrarea rapidă poate determina apariţia
convulsiilor.
Prepararea soluţiei pentru perfuzie intravenoasă
Ampicilină Atb 1000 mg
Conţinutul unui flacon se dizolvă în 10 ml apă pentru preparate injectabile.Se agită bine până se obţine o
soluţie limpede. Soluţia astfel preparată se diluează cu următoarele soluţii pentru administrare intravenoasă:
clorură de sodiu izotonă, soluţie Ringer lactat, soluţie 10% glucoză în apă, soluţie 5% glucoză în apă.
Soluţiile trebuie preparate întotdeauna înainte de utilizare. Se vor utiliza numai soluţiile limpezi. Nu se vor
utiliza soluţii tulburi sau care prezintă precipitate.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului Nr.1, 707410, Iaşi, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9180/2016/01-02-03-04
9181/2016/01-02-03-04
9182/2016/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2018
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .