Prospect Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Producator: Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Clasa ATC: peniciline cu spectru extins; cod ATC: J01CA04.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5474/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 Anexa 2
5475/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 574 mg echivalent cu amoxicilină 500 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 1148 mg echivalent cu amoxicilină 1000 mg.
Excipienți cu efect cunoscut
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat adică se poate spune că
practic „nu conține sodiu”.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt oblongi, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ovale, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe ambele
feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoxicilină Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulți și copii (vezi pct. 4.2,
4.4, și 5.1):
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Amigdalite și faringite streptococice acute
• Acutizarea bronșitei cronice
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită acută
• Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
• Pielonefrită acută
• Febră tifoidă și paratifoidă
• Abces dentar cu celulită difuzantă
• Infecții la nivelul articulațiilor protezate
• Eradicarea Helicobacter pylori
• Boala Lyme
Amoxicilină Sandoz este indicat, de asemenea, în profilaxia endocarditei.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Amoxicilină Sandoz care este selectată pentru tratamentul unei infecții individuale trebuie
să ia în considerare următoarele:
• Agenții patogeni preconizați și sensibilitatea lor posibilă la agenții antibacterieni (vezi pct.
4.4)
• Severitatea și locul infecției
• Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; după cum este prezentat mai jos
Durata tratamentului trebuie determinată în funcție de tipul infecției și de răspunsul pacientului și ar
trebui, în general, să fie cât mai scurtă posibil. Unele infecții necesită perioade mai lungi de
tratament (vezi pct. 4.4 referitor la tratamentul prelungit).
Adulți și copii ≥ 40 kg
Indicație* Doze*
Sinuzită bacteriană acută 250 mg până la 500 mg la fiecare 8 ore sau 750 mg
până la 1 g la fiecare 12 ore
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Pentru infecții severe 750 mg până la 1 g la
Abces dentar cu celulită difuzantă fiecare 8 ore
Cistită acută
Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe
zi timp de o zi
Otită medie acută 500 mg la fiecare 8 ore, 750 mg până la 1 g la
fiecare 12 ore
Amigdalită și faringită streptococică acută
Pentru infecții severe 750 mg până la 1 g la
Acutizarea bronșitei cronice
fiecare 8 ore timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore
Febră tifoidă și paratifoidă 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore
Infecții la nivelul articulațiilor protezate 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g administrate pe cale orală, doză unică 30 până la
60 minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor al pompei de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) și cu un alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de
7 zile
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore
până la un maxim de 4 g/zi divizat în doze egale
timp de 14 zile (10 până la 21 zile)
Stadiu avansat (implicații sistemice): 500 mg până
la 2 g la fiecare 8 ore până la un maxim de 6 g/zi
divizat în doze egale timp de 10 până la 30 zile
*Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație
Copii < 40 kg
Copiii pot fi tratați cu amoxicilină capsule, comprimate dispersabile, suspensii sau pulberi. La copiii
cu vârsta mai mică de 6 luni se recomandă amoxicilina sub formă de suspensie. La copiii cu greutatea
de 40 kg sau mai mare trebuie prescrise dozele de la adulți.
Doze recomandate:
+ +
Indicație Doze
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită difuzantă
Amigdalită și faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale*
Febră tifoidă și paratifoidă 100 mg/kg/zi în trei doze egale
Profilaxia endocarditei 50 mg/kg administrat pe cale orală, doză unică cu 30
până la 60 minute înainte de procedură
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg/zi divizat în trei
doze egale timp de 10 până la 21 zile
Stadiu avansat (implicații sistemice): 100 mg/kg/zi
divizat în trei doze egale timp de 10 până la 30 zile
+ Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație
*Regimurile de tratament cu două doze pe zi trebuie luate în considerare doar atunci când doza este
la limita superioară.
Vârstnici
Ajustarea dozei nu este considerată a fi necesară.
Insuficiență renală
RFG (ml/min) Adulți și copii ≥ 40 kg #
Copii < 40 kg
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 – 30 maxim 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg administrat de două ori pe zi
(maxim 500 mg de două ori pe zi)
mai mic de 10 maxim 500 mg/zi. 15 mg/kg administrat o dată pe zi
(maxim 500 mg)
#
În majoritatea cazurilor se preferă tratamentul parenteral.
La pacienții care fac hemodializă
Amoxicilina poate fi eliminată din circulația sanguină prin hemodializă.
Hemodializă
Adulți și copii 15 mg/kg/zi administrată o singură dată pe zi.
≥ 40 kg
Înaintea hemodializei trebuie administrată o doză suplimentară de
15 mg/kg. În vederea restabilirii concentrațiilor de medicament din
sânge, după hemodializă trebuie administrată încă o doză de
15 mg/kg.
La pacienții care fac dializă peritoneală
Doza maximă de amoxicilină este 500 mg/zi.
Insuficiență hepatică
Doza trebuie stabilită cu precauție iar funcția hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate (vezi
pct. 4.4 și 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilină Sandoz este pentru administrare orală.
Absorbția Amoxicilină Sandoz nu este influențată de alimente.
Tratamentul poate fi inițiat parenteral conform recomandărilor de dozare ale medicamentului cu
administrare parenterală și poate fi continuat cu un medicament cu administrare orală.
Comprimatul trebuie înghițit întreg cu apă, fără a fi zdrobit sau mestecat.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienții
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de reacții de hipersensibilitate severă imediată (de exemplu anafilaxie) la un alt antibiotic
beta-lactamic (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de începerea tratamentului cu amoxicilină, trebuie efectuată o anamneză atentă cu privire la
reacțiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice
(vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale
(incluzând reacții anafilactoide și reacții cutanate severe). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate
pot progresa la sindrom Kounis, o reacție alergică gravă, care poate determina apariţia infarctului
miocardic (vezi pct. 4.8). Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la persoanele cu antecedente de
hipersensibilitate la penicilină și persoanele cu atopie. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul cu
amoxicilină trebuie întrerupt și trebuie inițiat un tratament alternativ adecvat.
Sindromul de enterocolită indus de medicament (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li
s-a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal
vărsăturile repetitive (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice
cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială
sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresia spre șoc.
Microorganisme rezistente
Amoxicilina este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții doar dacă agentul patogen a
fost deja documentat și este cunoscut ca fiind sensibil sau dacă există o probabilitate mare ca agentul
patogen să fie sensibil la tratamentul cu amoxicilină (vezi pct. 5.1). Acest lucru se aplică în special
atunci când se ia în considerare tratamentul la pacienții cu infecții ale tractului urinar și infecții grave
ale urechii, nasului și gâtului.
Convulsii
Convulsiile pot să apară la pacienții cu insuficiență renală sau la cei care primesc doze mari sau la
pacienții cu factori predispozanți (de exemplu antecendente de crize convulsive, epilepsie tratată sau
afecțiuni meningeale (vezi pct. 4.8).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată în funcție de gradul de insuficiență (vezi pct.
4.2).
Reacții cutanate
Apariția la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un simptom
al pustulozei exantematice generalizate acute (AEGP, vezi pct. 4.8). Această reacție necesită
întreruperea tratamentului cu amoxicilină și este contraindicată orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecțioasă deoarece apariția unei erupții
cutanate morbiliforme a fost asociată cu această afecțiune ca urmare a utilizării amoxicilinei.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacția Jarisch-Herxheimer a fost observată în urma tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi pct. 4.8). Aceasta rezultă direct din activitatea bactericidă a amoxicilinei asupra bacteriilor care
cauzează boala Lyme, spirochetele Borrelia burgdorferi. Pacienții trebuie să fie informați că acest lucru
este o consecință obișnuită și auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice a bolii Lyme.
Suprainfecția cu microorganisme rezistente
Utilizarea prelungită poate duce, ocazional, la suprainfecția cu microorganisme rezistente.
Colitele asociate antibioticelor au fost raportate aproximativ la toate medicamentele antimicrobiene și
pot varia în severitate de la forme uşoare la cele care pot pune în pericol viaţa (vezi pct. 4.8). Prin urmare,
este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după,
administrarea de antibiotice. Dacă apare colita asociată antibioticului, tratamentul cu amoxicilină trebuie
întrerupt imediat, trebuie consultat un medic și trebuie inițiat un tratament corespunzător.
Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situație.
Tratamentul prelungit
În timpul tratamentului prelungit se recomandă evaluarea periodică a funcționării organelor; inclusiv
evaluarea funcției renale, hepatice și hematopoietice. Au fost raportate valori crescute ale enzimelor
hepatice și modificări ale numărului de celule din sânge (vezi pct. 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rar raportată la pacienții care fac tratament cu amoxicilină.
Trebuie efectuată o monitorizare adecvată atunci când sunt prescrise concomitent anticoagulante. Pot fi
necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale pentru a menține concentrația dorită de anticoagulante
(vezi pct. 4.5 și 4.8).
Cristalurie
La pacienții cu diureză scăzută, foarte rar a fost observată cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute),
în special la tratamentul parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină se recomandă
un consum de lichide corespunzător pentru a reduce posibilitatea de apariție a cristaluriei. La pacienții
cu cateter la nivelul vezicii urinare, trebuie menținută o verificare periodică a permeabilității (vezi pct.
4.8 și 4.9).
Interferenţa cu testele de laborator
Concentrațiile crescute de amoxicilină în ser sau în urină pot afecta testele de laborator. Datorită
concentrațiilor mari de amoxicilină din urină, se pot obține frecvent rezultate fals-pozitive în cazul
metodelor chimice.
Se recomandă ca atunci când se testează prezența glucozei în urină în timpul tratamentului cu
amoxicilină, să se utilizeze metoda enzimatică cu glucozo-oxidază.
Prezența amoxicilinei poate altera rezultatele testelor pentru determinarea estriolului la femeile
însărcinate.
Amoxicilină Sandoz conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat adică se poate spune că
practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de probenecid. Probenecid scade secreția tubulară renală a
amoxicilinei. Utilizarea concomitentă a probenecid poate duce la creșterea și prelungirea
concentrațiilor de amoxicilină din sânge.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește
probabilitatea de apariție a reacțiilor alergice cutanate.
Tetracicline
Tetraciclinele și alte medicamente bacteriostatice pot interfera cu efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale și penicilinele au fost folosite pe scară largă în practică, fără rapoarte de
interacțiune. Cu toate acestea, în literatura de specialitate există cazuri de creștere a raportului
internațional standardizat la pacienții menținuți pe acenocumarol sau warfarină și cărora li s-a
prescris tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de
protrombină sau raportul internațional standardizat trebuie monitorizate atent la începerea sau
întreruperea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante
orale (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreția metotrexatului determinând o creștere potențială a toxicității.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere. Datele limitate cu privire la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu au
indicat un risc crescut de malformații congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale asociate cu tratamentul.
Alăptarea
Amoxicilina se excretă în cantități mici în laptele matern, cu un risc posibil de sensibilizare. În
consecință, copiii alăptați la sân pot prezenta diaree și infecții fungice la nivelul membranelor mucoase,
prin urmare trebuie luată în considerare întreruperea alăptării. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul
alăptării numai după evaluarea raportului beneficiu/risc de către medicul curant.
Fertilitatea
Nu există date privind efectele fertilității la om. Studiile asupra funcției de reproducere la animale nu
au indicat efecte asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Totuși, pot
apărea efecte nedorite (de exemplu reacții alergice, amețeli, convulsii), care pot influența capacitatea
de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacții adverse (RA) sunt diareea, greața și erupțiile cutanate.
Reacțiile adverse provenite din studiile clinice și din supravegherea de după punerea pe piață a
amoxicilinei, sunt prezentate mai jos în funcție de clasificarea MedDRA pe sisteme, clase și organe.
Următoarea terminologie a fost folosită pentru a clasifica frecvența de apariție a reacțiilor adverse.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)
Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100)
Rare (≥1/10000 și < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Foarte rare Candidoze cutaneo-mucoase
Tulburări hematologice și limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie
severă sau agranulocitoză), trombocitopenie
reversibilă și anemie hemolitică.
Prelungirea timpului de sângerare și a timpului
de protrombină (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacții alergice severe, inclusiv edem
angioneurotic, anafilaxie, boala serului, vasculită
alergică (vezi pct. 4.4).
Cu frecvență necunoscută Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, amețeli și convulsii (vezi pct. 4.4).
Cu frecvență necunoscută Meningită aseptică
Tulburări gastrointestinale
Date din studiile clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piață
Foarte rare Colite asociate antibioticelor (inclusiv colită
pseudomembranoasă și colită hemoragică vezi
pct. 4.4).
Limbă neagră cu aspect păros
Cu frecvență necunoscută Sindrom de enterocolită indus de medicament
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată a
enzimelor hepatice ASAT şi/ sau ALAT
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din studiile clinice
*Frecvente Erupții cutanate
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date după punerea pe piață
Foarte rare Reacții cutanate precum eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică, dermatită buloasă și
exfoliativă, pustuloză exantematoasă generalizată
acută (PEGA) (vezi pct. 4.4) și reacție la
medicament cu eozinofilie și simptome sistemice
(sindrom DRESS).
Cu frecvență necunoscută Boala cu IgA liniară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cu frecvență necunoscută Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute)
(vezi pct. 4.4 și 4.9 Supradozaj)
* Incidența acestor RA a fost derivată din studiile clinice care au implicat un total de aproximativ
6000 de adulți, copii și adolescenți cărora li s-a administrat amoxicilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomele și semnele supradozajului:
Simptome gastrointestinale (precum greață, vărsături și diaree) și dezechilibrul hidro-electrolitic pot fi
evidente. A fost observată cristalurie cauzată de amoxicilină, care în unele cazuri duce la insuficiență
renală (vezi pct 4.4). Pot apărea convulsii la pacienții cu funcția renală afectată sau la cei care primesc
doze mari de amoxicilină (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Tratamentul intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, cu atenție la echilibrul hidro-electrolitic.
Amoxicilina poate fi eliminată din circulația sanguină prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru extins; cod ATC: J01CA04.
Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (adesea menționate ca proteine de legare a penicilinei, PLP) din calea de biosinteză a
peptidoglicanilor bacterieni, care sunt o componentă structurală integrantă a peretelui celular
bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea peretelui celular, care este de obicei
urmată de liză celulară și moarte.
Amoxicilina este sensibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente și prin
urmare spectrul de activitate al amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
Timpul peste concentrația minimă inhibitorie (T > CMI) este considerat a fi factorul determinant
major al eficacității amoxicilinei.
Mecanismul de rezistență
Principalele mecanisme de rezistență la amoxicilină sunt:
• Inactivarea prin beta-lactamaze bacteriene.
• Alterarea PLP, ceea ce reduce afinitatea agentului antibacterian față de țintă.
Impermeabilitatea bacteriilor sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau pot contribui la
rezistența bacteriană, în special la bacteriile Gram-negative.
Concentrații critice
Concentrațiile minime inhibitorii critice pentru amoxicilină sunt cele prevăzute de Comitetul
European privind Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism CMI critică (mg/L)
Sensibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriacee 81 8
Staphylococcus spp. Notă2 Notă 2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococcus grupele A, B, C și G Notă 4 Notă 4
Streptococcus pneumoniae Notă 5 Notă 5
Streptococ din grupul viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae 26 26
Moraxella catarrhalis Notă 7 Notă 7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitiv cu excepția 4 8
Clostridium difficile8
Anaerobi Gram-negativ 8 0,5 2
Helicobacter pylori 0,1259 0,1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au legătură cu 2 8
specia 10
1Enterobacteriaceele de tip sălbatic sunt clasificate ca fiind sensibile la aminopeniciline. Unele tări
preferă să clasifice izolatele de tip sălbatic ale E. coli și P. mirabilis ca fiind intermediare. În aceste
cazuri, se utilizează CMI critică S ≤ 0,5 mg/L
2Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, care sunt rezistenți la amoxicilină.
Izolatele rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepții, rezistente la toți agenții beta-
lactamici.
3Sensibilitatea la amoxicilină poate fi dedusă din sensibilitatea la ampicilină
4Sensibilitatea la penicilină a streptococilor din grupele A, B, C și G este dedusă din
sensibilitatea la benzilpenicilină.
5Valorile critice se referă doar la izolatele non-meningită. Pentru izolatele clasificate ca intermediare la
ampicilină trebuie evitat tratamentul cu amoxicilină. Sensibilitatea dedusă din CMI pentru ampicilină.
6Valorile critice se bazează pe administrarea intravenoasă. Izolatele pozitive la beta-lactamază
trebuie raportate ca rezistente.
7Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca rezistente
8Sensibilitatea la amoxicilină poate fi dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină.
9Valorile critice se bazează pe valorile limită epidemiologice (ECOFF), care disting izolatele de tip
sălbatic de izolatele cu sensibilitate redusă.
10 Concentrațiile critice care nu sunt legate de specii se bazează pe doze de cel puțin 0,5 g x 3 sau 4
doze pe zi (1,5 până la 2 g/zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, iar informaţiile locale
despre rezistenţă sunt utile mai ales atunci când se tratează infecţii severe.
După cum este necesar, trebuie cerut sfatul experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este în măsură
să facă îndoielnică utilitatea medicamentului cel puţin în anumite tipuri de infecţii.
Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitive:
Enterococcus faecalis
Streptococ Beta-hemolitic (Grupele A, B, C și G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-negative:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobater pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Microorganisme aerobe Gram-pozitive:
Coagulase negative styphylococcus
Staphylococcus aureus £
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Microorganisme anaerobe Gram-pozitive:
Clostridium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negative:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme cu rezistență inerentă†
Microorganisme aerobe Gram-pozitive:
Enterococcus faecium†
Microorganisme aerobe Gram-negative:
Acinetobacter spp
Enterobacter spp
Klebsiella spp
Pseudomonas spp
Microorganisme anaerobe Gram-negative:
Bacteroides spp. (multe tulpini ale Bacteroides fragilis sunt rezistente)
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp.
† Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
£ Aproape toate S.aureus sunt rezistente la amoxicilină datorită producției de penicilinază. În plus, toate
tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Amoxicilina disociază complet în soluție apoasă la pH fiziologic. Acesta este rapid și bine absorbit
prin calea orală de administrare. Ca urmare a administrării orale, amoxicilina este biodisponibilă
aproximativ 70%. Timpul până la atingerea concentrației plasmatice maxime (T ) este de
max
aproximativ o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu în care o doză de
amoxicilină de 250 mg a fost administrată de trei ori pe zi în condiții de repaus alimentar la
voluntari sănătoși.
C T * ASC T ½
max max (0-24h)
(µg/ml) (h) (µg.h/ml) (h)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56
*Medie (interval)
În intervalul 250 până la 3000 mg biodisponibilitatea este direct proporțională cu doza (măsurată ca
C și ASC). Absorbția nu este influențată de consumul simultan de alimente.
max
Hemodializa poate fi utilizată pentru eliminarea amoxicilinei.
Distribuție
Aproximativ 18% din amoxicilina totală plasmatică este legată de proteine și volumul aparent
de distribuție este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
După administrarea intravenoasă amoxicilina s-a regăsit în vezica biliară, țesutul abdominal, piele,
grăsime, țesuturile musculare, lichidul sinovial și peritoneal, bilă și puroi. Amoxicilina nu se
distribuie în mod adecvat în lichidul cefalorahidian.
Din studiile efectuate la animale nu există dovezi ale retenției tisulare semnificative a
derivaților medicamentului. Amoxicilina, la fel ca majoritatea penicilinelor, poate fi
detectată în laptele matern (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina trece bariera placentară (vezi pct. 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parțial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantități echivalente
cu până la 10 – 25% din doza inițială.
Eliminare
Principala cale de eliminare a amoxicilinei este calea renală.
Amoxicilina are un timp de înjumătățire mediu de aproximativ o oră și clearance-ul total mediu de
aproximativ 25 l/oră la subiecții sănătoși. Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină este excretată
nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei doze unice de amoxicilină de
250 mg sau 500 mg. Diferite studii au constatat că excreția urinară este de 50-85% pentru amoxicilină
pe o perioadă de 24 ore.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreția amoxicilinei (vezi pct. 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătățire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni
până la 2 ani și peste și pentru adulți. Pentru copiii foarte tineri (inclusiv nou-născuți prematuri) în
prima săptămână de viață intervalul de administrare nu trebuie să depășească de două ori doza
zilnică de administrare datorită imaturității căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici
prezintă o probabilitate mai mare de a avea o funcţie renală scăzută, alegerea dozei trebuie făcută cu
prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a amoxicilinei la subiecți sănătoși bărbați și femei, sexul nu
a avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
Insuficiența renală
Clearance-ul total seric al amoxicilinei scade proporțional cu scăderea funcției renale (vezi pct.
4.2 și 4.4).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică dozarea trebuie făcută cu precauție și funcția hepatică trebuie
monitorizată regulat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere și dezvoltării.
Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea cu amoxicilină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu (E 470b)
Povidonă (K25) (E 1201)
Amidonoglicolat de sodiu (Tip A)
Celuloză microcristalină pH 102 (E 460)
Film
Dioxid de titan (E 171)
Talc (E 553b)
Hipromeloză (E 464)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
4 ani
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC/PVDC – Al și introduse în cutii de carton.
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Calea Floreasca, nr. 169A
Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459
București, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE PIAŢĂ
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
5474/2013/01-10
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
5475/2013/01-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Martie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023