Prospect Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
Producator:
Clasa ATC: medicamente antibacteriene pentru uz sistemic; combinaţii de peniciline, inclusiv
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13749/2021/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare 1 ml de suspensie orală (echivalent cu 0,3 g pulbere) conține amoxicilină 120 mg (sub formă de
amoxicilină trihidrat) și acid clavulanic 8,58 mg (sub formă de clavulanat de potasiu).
Fiecare 5 ml de suspensie orală conțin amoxicilină 600 mg (sub formă de amoxicilină trihidrat) și
acid clavulanic 42,9 mg (sub formă de clavulanat de potasiu).
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare ml de suspensie reconstituită (echivalent cu 0,3 g pulbere) conține 0,0034 mg alcool benzilic, mai
puțin de 0,0008 mg etanol și mai puțin de 0,0000034 mg sulfiți.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere de culoare albă până la galben deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii bacteriene la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi cu o greutate mai mică de 40 kg, infecţii produse sau
care se crede că ar putea fi produse de către Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent (vezi pct. 4.2, 4.4
şi 5.1).
• Otită medie acută
• Pneumonie dobândită în comunitate
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele
sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agenții patogeni preconizați și susceptibilitatea probabilă a acestora la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4)
• Severitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul
prelungit).
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
Nu există experienţă cu Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la adulţi şi copii cu
greutate ≥ 40 kg şi, de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Copii cu greutatea < 40 kg (cu vârsta ≥ 3 luni)
Doza recomandată de Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este de 90/6,4 mg/kg
şi zi în două prize.
Nu există date clinice referitoare la Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la copii
cu vârsta mai mică de 3 luni.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.
La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min nu este recomandată utilizarea de Amoksiklav
600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind
ajustarea dozei.
Insuficiență hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Mod de administrare
Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei, pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală.
Pacienții trebuie să bea un pahar cu apă după administrarea suspensiei.
A se agita pentru afânare (micșorarea densității unui material granular și mărirea implicită a volumului acestei
pulberi), a se adăuga apă conform recomandărilor, a se răsturna şi a se agita.
A se agita flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanțele active, la orice tip de peniciline sau la oricare dintre excipienții
enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de reacție de hipersensibilitate severă imediată (de exemplu șoc anafilactic) la alt
medicament beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficiență hepatică provocată de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Înainte de inițierea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie efectuată o anamneză atentă
privind reacțiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline și cefalosporine sau alte medicamente
beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale
(incluzând reacții anafilactoide și reacții adverse cutanate severe). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate
pot evolua la sindrom Kounis, o reacție alergică gravă, care poate determina infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Este mai probabil ca aceste reacții să apară la persoane cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină și la
persoane cu teren atopic. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie
întrerupt și trebuie instituit tratament alternativ adecvat.
Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a
administrat amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom
principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice
cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau
leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri severe, incluzând progresie spre șoc.
În cazul în care se dovedește că o infecție este cauzată de unul sau mai multe organisme susceptibile la
amoxicilină, trebuie luată în considerare conversia de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în
conformitate cu ghidurile oficiale.
Pot apărea convulsii la pacienții cu afectarea funcției renale sau la cei cărora li se administrează doze
mari (vezi pct. 4.8).
Administrarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează prezența
mononucleozei infecțioase, deoarece apariția erupției cutanate morbiliforme a fost asociată cu această
afecțiune după utilizarea amoxicilinei.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește
probabilitatea de apariție a unor reacții alergice cutanate.
Utilizarea prelungită poate determina ocazional supradezvoltarea de microorganisme nesusceptibile.
Apariția eritemului generalizat asociat cu pustule, însoțit de febră, la începutul tratamentului poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG) (vezi pct. 4.8). Această
reacție necesită întreruperea administrării de amoxicilină/acid clavulanic și contraindică orice administrare
ulterioară de amoxicilină.
Amoxicilină/Acid clavulanic trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică confirmată
(vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.8).
Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu
tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor,
semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu
se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile.
Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit
aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente
cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene,
inclusiv amoxicilină iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un tratament
corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.
În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi
sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de
protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent
anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de
anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai
ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil
să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea
cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei
(vezi pct. 4.8 şi 4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care
conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive
care pot să apară în cazul metodelor chimice.
Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de
membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la
pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu
Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul
Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. Prin urmare, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi
cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode
de diagnostic.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doza maximă zilnică, adică practic „nu
conține sodiu”.
Acest medicament conține 0,017 mg alcool benzilic per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere) suspensie. Alcoolul
benzilic poate provoca reacții alergice. Risc crescut indus de acumulare a alcoolului benzilic la copii mici (sub
3 luni). Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu
insuficiență hepatică și insuficiență renală, la femei gravide sau care alăptează din cauza riscului de acumulare
și toxicitate (acidoză metabolică).
Acest medicament conține mai puțin de 0,004 mg alcool (etanol) per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere)
suspensie. Cantitatea în 5 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml de bere sau 1 ml de
vin.
Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.
Acest medicament conține mai puțin de 0,000017 mg sulfiți per 5 ml (echivalent cu 1,5 mg pulbere) suspensie.
Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave și bronhospasm.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta
interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului (International Normalised
Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de
amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie
monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a
amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite
de amoxicilină, nu însă și de acid clavulanic.
Micofenolat de mofetil
La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației metabolitului activ acid
micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de amoxicilină și acid clavulanic.
Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate modificările expunerii totale la AM. Prin urmare,
în mod normal, în absența unei dovezi clinice de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de
micofenolat de mofetil. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt
timp după tratamentul cu antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea
asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii
congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a
raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut
de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în
care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra
sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în considerare
posibilitatea sensibilizării. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de
alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile. RAM
provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă, prezentate conform clasificării
MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.
A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Candidoză muco-cutanată Frecventă
Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută
Tulburări hematologice și limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rară
Trombocitopenie Rară
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută
Prelungire a timpului de sângerare și de protrombină1 Cu frecvență necunoscută
Tulburări cardiace
Sindrom Kounis Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar2
Angioedem Cu frecvență necunoscută
Anafilaxie Cu frecvență necunoscută
Pseudoboală a serului Cu frecvență necunoscută
Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli Mai puțin frecvente
Cefalee Mai puțin frecventă
Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută
Convulsii1 Cu frecvență necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Frecvente
Greață3 Frecventă
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puțin frecvente
Colită asociată cu antibioticul4 Cu frecvență necunoscută
Limbă cu aspect de „păr negru” Cu frecvență necunoscută
Modificare a culorii dinților5 Cu frecvență necunoscută
Sindromul de enterocolită indusă de medicamente Cu frecvență necunoscută
Pancreatită acută Cu frecvență necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creștere a valorilor serice ale ASAT și/sau ALAT6 Mai puțin frecvente
Hepatită7 Cu frecvență necunoscută
Icter colestatic7 Cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat8
Erupție cutanată tranzitorie Mai puțin frecventă
Prurit Mai puțin frecvent
Urticarie Mai puțin frecventă
Eritem polimorf Rar
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută
Pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEGA)1 Cu frecvență necunoscută
Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome Cu frecvență necunoscută
sistemice (sindrom DRESS)
Boală cu IgA liniară Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale și ale căilor urinare
Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută
Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute) 9 Cu frecvență necunoscută
1 Vezi pct. 4.4
2 Vezi pct. 4.3 și 4.4.
3 Greața este frecvent asociată cu doze mari administrate oral. Dacă simptomatologia digestivă este
importantă, medicamentul poate fi luat la începutul mesei.
4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4).
5 Modificarea culorii suprafeței dinților a fost raportată foarte rar la copii. O igienă orală bună poate
ajuta la prevenirea modificării culorii dinților, deoarece poate fi îndepărtată, de obicei, prin periaj
6 O creștere moderată a valorilor serice ale ASAT și/sau ALAT a fost observată și la pacienții tratați
cu antibiotice beta-lactamice, dar semnificația acestei observații nu este cunoscută.
7 Aceste evenimente au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4).
8 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilitate tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4).
9 Vezi pct. 4.9.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristaluria
cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe
cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic.
Amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antibacteriene pentru uz sistemic; combinaţii de peniciline, inclusiv
inhibitori de beta-lactamază; codul ATC: J01CR02
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime
(deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi
moarte.
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi prin urmare, spectrul
activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, beta-
lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect
antibacterian util clinic.
Relație farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia
plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
• inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către
acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
• alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind
Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing-
(EUCAST)
Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml)
Sensibil Intermediar Rezistent
Haemophilus influenzae1 ≤1 – >1
Morexella catarrhalis1 ≤1 – >1
Staphylococcus aureus2 ≤2 – >2
Streptococcus A, B, C, G4 ≤0,25 – >0,25
Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2
1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia
de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină.
3 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.
4 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar
informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie,
trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea
antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
Specii obişnuit sensibile
Microorganisme gram-pozitiv aerobe
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)*
Streptococcus pneumoniae1
Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici
Microorganisme gram-negativ aerobe
Haemophilus influenzae2
Moraxella catarrhalis
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme gram-negativ aerobe
Klebsiella pneumoniae
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme gram-negativ aerobe
Legionella pneumophila
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamzdophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
*Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
1 Această formulare de amoxicilină/acid clavulanic este adecvată pentru tratamentul
infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină numai pentru indicațiile aprobate (vezi
pct. 4.1).
2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente
sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. Absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic este
optimizată când administrarea se face la începutul unei mese. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi
acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor
componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri
este de aproximativ o oră.
Valorile medii (±DS) ale parametrilor farmacocinetici sunt prezentate mai jos pentru amoxicilină/acid
clavulanic administrat la copii şi adolescenţi, în doze de 45 mg/3,2 mg/kg la intervale de 12 ore.
Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici
Substanţă(e) activă(e) Cmax T max * ASC(0-24 ore) T1/2
administrată(e) (µg/ml) T(omrea)x (µg x oră/ml) (ore)
Amoxicilină
amoxicilină/acid 15,7 2,0 59,8 1,4
clavulanic în doză ±7,7 (1,0-4,0) ±20,0 0,35
de AMX 45 mg/kg
şi AC 3,2 mg/kg la
intervale de 12 ore
Acid clavulanic
amoxicilină/acid 1,7 1,1 4,0 1,1
clavulanic în doză 0,9 (1,0-4,0) 1,9 ±0,29
de AMX 45 mg/kg
şi AC 3,2 mg/kg la
intervale de 12 ore
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Valoarea mediană (intervalul)
Concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau
doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de
amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg
pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.
După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist,
ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.
Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din
medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în
lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu până
la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporţie mare la om şi este eliminat pe cale
urinară şi în materiile fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât
pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de
aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-
70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul
primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de amoxicilină/acid clavulanic 250 mg/125 mg sau
500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-
60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate
de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic
(vezi pct. 4.5).
Vârstă
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni
şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână
de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii
căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este
necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin
şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a
acidului clavulanic.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale.
Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului
clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. Prin urmare, dozele din
insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii
adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice
privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic au
evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Acid citric
Citrat de sodiu
Celuloză microcristalină
Carmeloza sodică
Gumă xantan
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Dioxid de siliciu
Aromă de zmeură (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, propilenglicol, triacetat de
gliceril, alcool benzilic, etanol și sodiu),
Aromă de portocală (care conține aromă naturală si artificială, maltodextrină de porumb, amidon de porumb,
sodiu și sulfiți)
Aromă de caramel (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, citrat de trietil, etanol și sodiu),
Zaharină sodică (E 954)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere uscată: 2 ani
Suspensia reconstituită: 10 zile.
Suspensia reconstituită trebuie păstrată la temperaturi de 2°C – 8°C și utilizată în decurs de 10 zile.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condițiile de păstrare după reconstituire vezi pct. 6.3
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Flacon din sticlă brună (clasa a III-a hidrolitică) cu capacitatea de 100 ml sau 180 ml închis cu capac cu filet
din polipropilenă prevăzut cu membrană de sigilare sau cu capac cu filet din polipropilenă/polietilenă cu
sistem de siguranță pentru copii prevăzut cu membrană de sigilare, ambalat împreună cu o seringă dozatoare,
cu un corp din polipropilenă și piston și dop din polietilenă. Seringa dozatoare este marcată de la 0,5 ml până
la 5 ml. Fiecare marcaj negru reprezintă 0,1 ml.
Un flacon cu 17,7 g pulbere (pentru prepararea a 50 ml suspensie)
Un flacon cu 33,8 g pulbere (pentru prepararea a 100 ml suspensie)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Verificați daca sigiliul capacului este intact înainte de utilizare. Agitați flaconul pentru a afâna pulberea. Se
adaugă aproximativ 2/3 din cantitatea totală de apă pentru reconstituire (vezi tabelul de mai jos) și se agită
energic. Adăugați restul de apă și agitați energic din nou.
Reconstituire alternativă: agitați flaconul, pentru a afâna pulberea. Umpleți flaconul cu apă până sub marcajul
de pe eticheta flaconului. Închideți capacul, întoarceți flaconul și agitați energic. Apoi, adăugați apă în flacon
exact până la marcaj. Închideți din nou capacul, întoarceți flaconul și agitați energic.
După reconstituire, medicamentul devine o suspensie omogenă, de culoare aproape albă până la galben deschis.
Concentrație Volumul de apă care trebuie Volumul final al suspensiei orale
adăugat la reconstituire (ml) reconstituite (ml)
600 mg/42,9 ml/5 ml 46 50
600 mg/42,9 ml/5 ml 88 100
A se agita energic flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Calea Floreasca, nr. 169A
Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459
București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13749/2021/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Februarie 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .